Haideti ca pe acest topic sa comentam Sf Liturghie, incepand de la Proscomidie apoi Liturghia cuvantului si apoi a credinciosilor! pt a avea o mai buna intelegere asupra acestei mari minuni, daca detineti carti cu explicarea liturghiei, nu ezitati sa postati ideile! "Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul"

Hai sa incepem!
Pentru cine nu stie cuvintul "liturghie " vine din limba greca si inseamna slujire .
Ce este Sf. Liturghie ?
Este serviciul religios cel mai insemnat al cultului nostru ortodox , pentru ca in decursul ei ni se infatiseaza toata viata si activitatea lui Iisus Hristos :
de la nastere, propovaduire, patimile, moartea pe cruce, invierea , pina la inaltarea la cer . Toate aceste momente se actualizeaza in Sf. LIturghie , devin prezente pentru noi , incit putem lua parte la ele . Trecutul devine prezent .
Ceea ce Iisus Hristos a implinit atunci pentru mantuirea noastra , tot El le face prezente pentru noi cind se oficiaza Sf.Liturghie .
Inceputul l-am facut , daca e ceva de corectat sau adaugat vom vedea .
mai revin ,sa nu fie prea mult deodata .
Doamne ajuta!

Mai am sa spun ceva la introducere :
In decursul ei are locp rin puterea Duhului Sfint marea taina a prefacerii painii si vinului in Trupul si Singele lui Hristos .
Faptul acesta inseamna ca El este real si personal prezent . Jerfa de pe creuce a
adus-o El pentru totdeauna si pentru toti oamenii , dar pentru ca fiecare om sa aiba parte de roadele ei ne-a lasat un mijloc de ale face mereu prezente . Aceasta este oficierea Sf.Liturghii care are in centrul pomenirea jertfei de pe cruce .
De foloasele ei avem parte daca credem in jerfa Domnului pentru noi, participind la Sf.Liturghie si mai ales primind Trupul si Singele Lui , adica Sf. Impartasanie .
Pe Iisus Hristos il primim in mod tainic dar real in trupurile si sufletele noastre, ca pe Domnul ,Salvatorul vietii noastre .
Sfinta Liturghie se desfasoara pe doua planuri : vazut si nevazut .
Doamne ajuta !

Va rog sa continuati, caci sunt unii, printre care ma numar si eu, care nu stiu mai nimic despre liturghie.

Am tot cautat si citit destule pe internet,am si asistat la liturghii, dar tot n-am inteles nimic. Eu provin din parinti atei, bunicii s-au implicat prea putin, am fost doar botezat si atat. Cred ca nu sunt singurul in situatia asta, am colegi/colege de serviciu care vad ca sunt la fel ca mine: nu stim ABSOLUT NIMIC! Noua trebuie sa ni se explice totul asa cum pe copii in clasa I ii invata intai sa tina pixul in mana, apoi sa faca betisoare, apoi sa scrie.
Nu ma refer la Biblie, pe care ma citit-o aproape toata, sau unele rugaciuni pe care le-am invatat. Dar nu stiu nimic despre cult, despre slujbe - nu semnificatii si istoric, ci efectiv ce se face, pas cu pas. Ce trebuie sa faca credinciosul.
De exemplu, liturghia se face zilnic sau numai duminica?
La liturghie, am inteles ca se dau pomelnice, pentru vii si morti. Cum se scriu, cand se dau, unde? Pe cine ai voie sa treci in ele? E suficient sa le scrii, trebuie sa dai bani, trebuie sa dai prescuri, trebuie sa dai prescuri si vin, sau ce trebuie?
Am citit lucruri contradictorii: ba ca e bine sa-i treci pe toti, ba ca e pacat daca-i treci pe unii care au avut pacate grele, care au murit nespovediti, etc.
De exemplu, am vazut ca se dau la manastiri pomelnice, cu bani, si ti se spune cand le citesc. Am facut si eu ca cei de langa mine, si le-am scris. Nu stiu daca le-oi fi scris bine. Unele se trimit prin internet. Am gresit daca l-am trecut pe tata, care a fost ateu?

Inainte de oficierea sfintei liturghii, exista o randuiala pe care slujitorii trebuie sa o implineasca. In Liturghier se mentioneaza ca preotul trebuie sa fie marturisit si impacat cu totii. Dupa ce a dat binecuvantarea pentru inceperea Utreniei (Liturghia urmeaza dupa Utrenie), preotul face trei inchinaciuni inaintea sfintei mese si iese in mijlocul bisericii, unde cu fata catre sfantul altar face trei inchinaciuni si rosteste cateva rugaciuni, apoi merge la icoana Mantuitorului, rosteste rugaciunea indicata, merge apoi la icoana Maicii Domnului, se inchina si saruta icoana, trece apoi la celelalte icoane, care se gasesc de o parte si de alta a sfintelor usi, saruta apoi icoanele de pe iconostasul din dreapta, revine in mijlocul bisericii unde rosteste o rugaciune, intra in sfantul altar - face trei inchinaciuni inaintea sfintei mese, saruta sfanta evanghelie, sfanta cruce si sfanta masa. Urmeaza ritualul imbracarii vesmintelor. Preotul ajunge apoi la proscomidiar, ia prima prescura si scoate agnetul (bucata de prescura care se va transforma in cadrul liturghiei in trupul lui Hristos). Impunge cu sfanta copie agnetul in partea dreapta, apoi toarna vin si apa in sfantul potir. Acopera sfantul potir si scoate din a doua prescura o particica in cinstea Fecioarei Maria. Din a treia prescura scoate particele pentru cele 9 cete ingeresti. Ia a patra prescura si scoate din ea mirida (particica)pentru ierarhia conducatoare si pentru ctitorii bisericii. Atunci cand ctitorii sunt trecuti la cele vesnice, va scoate particele pentru ei din a cincea prescura. Tot din a patra prescura se scot particele pentru cei vii. Din a cincea prescura va scoate particele pentru cei adormiti.
Voi continua, nu-mi doresc sa plictisesc.

cod gabriel exista carti care explica SF.Liturghie,tratate de teologie cu caracter didactic:Invatatura Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii si cartea pe care cred ca o are fiecare crestin in biblioteca sa Invatatura de credinta crestina ortodoxa(indrumar teologic si duhovnicesc).Aici afli raspunsurile la intrebarile care te framanta..e un ABC al credintei(mai pe larg).

Majoritatea Sfintilor Parinti considera ca Sfanta Liturghie este slujba prin care se reacualizeaza istoria manmtuirii noastre. Daca tinem cont si de timpul liturgic, atunci trebuie sa fim constienti ca prin Sfanta Lirurghie suntem contemporani cu Hristos, pentru ca nimic nu se comemoreaza, ci totul se reactualizeaza, de aceeea predomina timpul prezent in catarile de la strana : Fecioara astazi naste, Astazi S-a spanzurat pe lemn, ........ etc.

:dontgetit: :dozingoff:

:D

Frumos gand, georgeval. Intr-adevar fiecare liturghie ne aminteste de rastignirea Domnului pentru pacatele noastre. El este de fata si preface painea in Trupul Sau si vinul in Sangele Sau. Noi devenim astfel pentru o clipa contemporani cu Fiul Omului. Este atat de coplesitor gandul, ca la Sfanta Liturghie Dumnezeu este cu noi.

Daca ingaduiti, as accentua: Sfanta Liturghie nu are numai un caracter anamnetic(aducere-aminte). In Taina Tainelor se intampla intocmai lucrarea de mantuire a lui Hristos (de la Nastere pana la Rusalii). Este o rupere din timp si spatiu, o intrare in vesnica Imparatie, o unire reala cu Dumnezeu, o realizare mistica a Trupului Divin.

Exista o carticica Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur - pentru preoti si popor aparuta de curand la Craiova, cu binecuvantarea IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei. Spune-mi daca reusesti sa o gasesti in RO, daca nu ti-o trimit eu de aici din State, ca se gaseste la noi la biserica.

Imi puteti spune si mie - ce inseamna "Savaot" ? De ce spunem "sfant, sfant, sfant este Domnul Savaot"?

Iata doua filme foarte utile pentru intelegerea randuielii Proscomidiei:


Randuiala Proscomidiei

Randuiala si simbolismul proscomidiei - Parintele Tudor Budeanu

Liturghia se face în biserici, în fiecare zi de sărbătoare, dimineaţa, în jurul orei 9.
Această slujbă începe atunci când preotul (aflat în Altarul bisericii) spune:
"Binecuvântată este Împărăţia a Tatălui, şi a Fiului şi a Sfântului Duh".

Este bine să fim în biserică atunci când se dă această binecuvântare.
De asemenea este de mult folos să urmărim cu atenţie încă de la început rugăciunile care se fac pentru întreaga lume (pentru pace, pentru tot clerul şi poporul, pentru cei bolnavi,...).
Cei care sunt prezenţi de la începutul slujbei, au şi marele avantaj că participă şi la cele trei rugăciuni adresate special Maicii Domnului, care sunt în fiecare din primele Ectenii.

Liturghia Sfântului Vasile
 

Liturghia Sfântului Vasile cel Mare are loc în biserici în momente deosebite, de 10 ori pe an.
Deşi pare aproape la fel cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, ea diferă în special prin comlexitatea rugăciunilor rostite de preot în Altar. Diferă în special Anaforaua.
Rugăciunea numită Anaforaua, este rugăciunea centrală a Sfintei Liturghii, în care se invocă coborârea Duhului Sfânt peste Cinstitile Daruri şi transformarea lor în Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos. Deşi nu este auzit de credincioşii din biserică, preotul, la Altar, face rugăciuni deosebit de importante pentru oameni, pentru cei vii, cât şi pentru cei adormiţi.
Cei prezenţi au parte de multe binecuvântări de la Dumnezeu.
Anaforaua acestei Liturghii a fost alcătuită, prin descoperire dumnezeească, de Sfântul Vasile, după multe zile de rugăciune şi post aspru.
Liturghia Sfântului Vasile se face şi în Ajunul Bobotezei, unită cu prima parte a Vecerniei.
Aş dori, dacă se poate, să redea cineva câteva fragmente din rugăciunile citite de preot în Altar.

Sfânta Jertfă
 

Am găsit pe un site această povestire, preluată din Patericul Egiptean:
Un bătrân povestea :

Un episcop s-a dus într-un sat, într-o duminică, şi a zis diaconilor săi : căutaţi-l pe preotul satului, să ne facă mâine Sfânta Jertfă a Sfintelor Taine ! Şi căutându-l l-au aflat pe preot, om sătean şi fără vicleşug şi l-au dus la episcop. Apoi l-a îndemnat episcopul să facă Sfânta Liturghie.
Când preotul intră în Sfântul Altar, l-a văzut episcopul că îndată ce a stat în faţa Sfintei Mese era tot un foc şi nu ardea. După ce s-a sfârşit Sfânta Liturghie, l-a chemat episcopul pe preot în veştmântărie şi a zis către dânsul :

- Blagosloveşte-mă, vrednicule rob al lui Dumnezeu !
Iar preotul a zis :
- Cum este cu putinţă să fie blagoslovit episcopul de către preot, care este hirotonit de acesta ? Ci tu blagosloveşte-mă, părinte !
Iar episcopul a răspuns :
- Nu pot blagoslovi pe cel ce stă în foc şi aduce Sfintele Daruri lui Dumnezeu. Căci totdeauna cel mai mic se blagosloveşte de cel mai mare.
Şi preotul a zis :
- Se poate, Sfinţite stăpâne, ca vreun episcop sau preot să stăruiască la Sfintele Taine, şi să nu stea în dumnezeiescul foc ?
Aceasta auzind episcopul, s-a minunat de curăţenia preotului şi de nerăutatea lui şi folosindu-se s-a dus.

Explicarea Sfintei liturghii , foarte frumos explicat :

http://www.blog.teologie.net/2010/08...misiune-video/

Am văzut creştini care după Ieşirea preotului (în faţa Altarului) cu Potirul având Cinstitele Daruri, pleacă din biserică, considerând că s-a terminat partea cea mai importantă a Liturghiei.
Dar partea cea mai importantă, adică Sfânta Jertfă, are loc la scurt timp după Ieşirea cu Cinstitele Daruri. Mai exact, este după rostirea Crezului, când preotul începe să spună "Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul meu, care pentru voi şi pentru toţi se frânge spre iertarea păcatelor...." În timp ce la strană se cântă "Pe tine te lăudăm...", în Altar are loc, prin coborârea Sfântului Duh invocat de preoţi, transformarea tainică (nevăzută de noi), a pâinii şi a vinului din Potir, în Trupul şi Sângele lui Hristos.
Ca timp , acest moment durează 5-10 minute, după care se cântă Axionul, rugăciune adresată Maicii Domnului. Urmează rugăciunea "Tatăl nostru". Apoi se împărtăşesc preoţii în Altar. După aceasta se împărtăşesc credincioşii (care au dezlegare de la preot) cu Trupul şi Sângele lui Hristos (aflate în Potir, sub formă de pâine şi vin).
http://www.dervent.ro/liturghia.php

Sfanta si dumnezeiasca Liturghie ne transpune din timpul nostru istoric in timpul divin, mai exact in atemporalitatea Lui Dumnezeu. Mai mult, jertfa nesangeroasa savarsita de preot in altar ESTE aceeasi Jertfa unica savarsita de Domnul si Mantuitorul nostru pe Cruce cu doua milenii in urma.

Scopul prezentei noastre saptamanale la Liturghie trebuie sa fie rugaciunea impreuna, dar si comuniunea impreuna prin Trupul Lui Hristos, si iertarea pacatelor prin scump Sangele Sau. Fara coparticiparea noastra la Cina care ne este daruita de Dumnezeu aceasta dumnezeiasca slujba isi pierde sensul, iar noi riscam sa devenim simpli spectatori la un complex ritual mistic.

Sa dea Domnul ca preotii sa ne invete macar la predicile duminicale, daca nu si la cateheze, despre importanta im-partasirii unora cu toti ceilalti intru Hristos, Domnul nostru. Amin.

Acest aspect am inceput sa-l constientizez fiind cu luare aminte la textele liturgice. Numai in biserica auzim frecvent rostindu-se "acum si pururea si in vecii vecilor".

Poate multora ni se pare ca omul - tinand seama de conditia sa vremelnica -da dovada de multa indrazneala atunci cand vorbeste despre asemenea realitati. Si, cu adevarat, suntem indrazneti. Asta pentru ca in biserica nu facem decat sa urmam indemnului lui Hristos: "Indrazniti dar, Eu am biruit lumea!".

Sa luam aminte insa ca aceasta chemare nu presupune ca noi doar sa "constientizam" vesnicia lui Dumnezeu din afara, sa meditam asupra ei, ci sa ne impartasim din ea, gustand din "Izvorul cel fara de moarte".

Un parinte spunea ca nicaieri in afara slujbei Sfintei Liturghii nu se mai preaslaveste atat de tare Sfanta Treime.
Iata pe scribd o carte care explica desfasurarea Sfintei Liturghii, taina a tainelor: http://www.scribd.com/doc/3991508/Ex...ntei-Liturghii

Cea mai importanta slujba pentru adormitii nostri este savarsirea Sfintei Liturghii, timp de 40 de zile consecutiv. Eu ma intristez cand vad ca multa lume nu participa efectiv la slujba si pleaca din biserica atunci cand se termina Tatal nostru... La liturghie trebuie sa stai pana la sfarsit, pana cand da preotul binecuvantarea: "In pace sa iesim..." Iar pomelnicul se da dimineata, pana sa inceapa Sfanta Liturghie propriu-zisa (adica inainte ca preotul sa spuna: "Binecuvantata este imparatia..."), pentru ca scopul este sa fim si noi pomeniti la Sfantul Jertfelnic, nu sa ne citeasca preotul numele oricand si aiurea.

Foarte bun si acest cuvant de invatatura despre Sfanta Liturghie - http://www.crestinortodox.ro/forum/s...1&postcount=14.

Rugăciuni pentru cei adormiţi
 

În timpul Sfintei Liturghii cei adormiţi în dreapta credinţă se pomenesc atât la Ieşirea cu Cinstitele Daruri, dar şi la momentul cel mai important, adică la Sfânta Jertfă.
Imediat după rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt, preotul rosteşte (în Altar) rugăciunile:
"Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească pentru cei adormiţi întru dreapta credinţă: strămoşi, părinţi, patriarhi, prooroci, apostoli, propovăduitori, evanghelişti, mucenici, mărturisitori, pustnici şi pentru tot sufletul cel drept, care s-a săvârşit întru dreapta credinţă!"

Apoi, în timpul Axionului, rostit către Maica Domnului, preotul îi pomeneşte pe cei vii, dar şi pe cei adormiţi:
"Şi pomeneşte pe toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii celei de veci şi-i odihneşte pe dânşii, Dumnezeul nostru, acolo unde străluceşte lumina feţei Tale!"
apoi se mai roagă:
"Pentru iertarea păcatelor şi odihna sufletelor robilor lui Dumnezeu (cei scrişi pe pomelnice), în loc luminat, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea; odihneşte-i, Dumnezeul nostru, şi-i sălăşluieşte pe dânşii unde străluceşte lumina feţei Tale!"

Sincer si eu de multe ori ies din biserica dupa Tatal nostru. Si multi dintre calugari fac asta. Eu ies,mai vorbesc cu vreun calugar,cu cei de pe la manastire,eventual ascult predica tot de afara si la sfarsit ma duc la miruit. Apoi la masa :p

Mie cel mai mult imi place cantarea: "Am vazut lumina cea adevarata, am primit duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata, nedespartitei Sfintei Treimi inchinandu-ne, caci aceasta ne-a mantuit pe noi!"...

Și egzistă o esplicație pentru asta? Întreb și eu.

Eu nu sunt de acord cu acest obicei, desi trebuie sa recunosc ca persoanele care raman au mai mult loc dupa aceea... Uite, parintele Cleopa face din asta o conditie canonica a mersului la biserica:

6. A sasea conditie canonica. Daca mergi la biserica, sa nu iesi pana nu se termina slujba. Numai, Doamne fereste, daca esti bolnav, sau daca patesti ceva. Dar altfel sa nu iesi, ca, daca iesi inainte de terminarea Liturghiei, esti asemenea cu Iuda, care a iesit de la Cina de Taina, unde erau la masa Mantuitorul cu Apostolii si s-a dus si L-a vandut pe Hristos. Asa arata Sfantul Ioan Gura de Aur.

Sâmbăta în biserici se fac Parastase pentru cei morţi.
Dar şi mai importantă, şi de mult ajutor, este slujba Sfintei Liturghii, care are loc înainte de Parastas.

Săptămâna Luminată
 

Deşi în Săptămâna Luminată nu se fac Parastase, dar la orice Sfântă Liturghie, se pomenesc atât cei vii, cât şi cei adormiţi.
La Ieşirea cu Sfintele Daruri, preotul rosteşte chiar cu voce tare rugăciuni pentru cei vii şi apoi pentru cei adormiţi. Spre sfârşit spune şi aceasta:
"Pe cei pentru care s-au adus aceste Sfinte Daruri, pe cei vii şi pe cei adormiţi, să-i pomenească Dumnezeu în Împărăţia Sa".
De aceea, să nu uităm să trecem pe pomelnice şi pe cei adormiţi, pentru a se bucura şi sufletele lor de lumina Învierii lui Hristos!

Vi se întâmplă să nu vă simţiţi (la fel de) bine dacă participaţi la Sfânta Liturghie în altă biserică decât în cea în care mergeţi de obicei şi cu care v-aţi obişnuit? Să nu vă găsiţi locul, sau să nu vă puteţi concentra, sau să nu aveţi stare pur şi simplu?

Eu sunt cam îngrijorată pentru că mi se întâmplă asemenea lucruri, mă simt foarte bine "la mine" la biserică, dar dacă sunt în altă localitate şi vreau să merg la Sfânta Liturghie, nu mai e la fel...

Pe scurt: nu.

Înseamnă că am o problemă, sunt dependentă de un anumit mediu, sau starea mea este influenţată şi de alţi factori. Mai sunt şi alte biserici în care mă simt bine la slujbe, dar nu în toate :-( Sau nu în anumite zile...

Ce înţelegeţi, mai exact, prin "a vă simţi bine" ?

Urmăresc cu atenţie slujba, mă rog, nu am sentimentul de nerăbdare, nu mă deranjează nici cei din jur, îmi place cum cântă strana...

Un cuvant al par. Teofil despre Sfanta Liturghie si despre modul corect de raportare la aceasta:


Noi considerăm Sfânta Liturghie ca împărăţia lui Dumnezeu pe pământ în înţelesul că la începutul ei se spun cuvintele: "Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor". Deci avem în vedere că în faţa noastră se desfăşoară împărăţia lui Dumnezeu, avem în vedere faptul că se face aici pe pământ lucru ceresc, în "cerul cel de pe pământ", avem în vedere faptul că la Sfânta Liturghie noi îi închipuim aici pe pământ pe cei din ceruri. Cuvintele: "Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm. Ca pe Împăratul tuturor, să-L primim pe Cel în chip nevăzut înconjurat de cetele îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia", sunt cuvinte din care înţelegem că participând noi la Sfânta Liturghie nu mai suntem doar oameni obişnuiţi, oameni păcătoşi aşa cum ne ştim noi, ci suntem şi închipuitori ai fiinţelor cereşti care stau în apropierea lui Dumnezeu şi-I aduc mărire lui Dumnezeu, îi închipuim pe Heruvimi.

Şi, la Sfânta Liturghie, avem posibilitatea să spunem cuvinte îngereşti: "Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Ta". Sunt cuvinte din cer aduse pe pământ şi le spunem şi noi. Avem apoi posibilitatea să-I aducem mărire lui Dumnezeu răspunzând la ecfonisele de la Sfânta Liturghie în care Îl avem în vedere pe Dumnezeu ca Cel "Căruia I se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea", ca pe Cel ce are "stăpânire, împărăţie, putere şi mărire", ca pe Cel ce este "bun şi iubitor de oameni", ca pe Cel ce este "milostiv şi iubitor de oameni", ca pe Cel ce este "Sfânt" şi "sfinţirea noastră" şi toate acestea ni le pune în faţă Sfânta Biserică în Sfânta Liturghie. Şi noi răspunzând la aceasta mărturisim că avem încredinţarea că trebuie să-I aducem mărire lui Dumnezeu şi Îi aducem mărire lui Dumnezeu după puterea noastră, fiecare dintre noi atâta cât putem noi să aducem. Din toată mărirea lui Dumnezeu Îi aducem atât cât putem noi să-I aducem şi gândul acesta că Dumnezeu e bun şi milostiv şi iubitor de oameni, că e sfânt, că e sfinţirea noastră trebuie să ne dea dorinţa ca să fim preamăritori de Dumnezeu întrucât Ortodoxia este cu preamărire adusă lui Dumnezeu.

O viaţă ortodoxă trebuie să fie o viaţă care prelungeşte Sfânta Liturghie în viaţa socială, în viaţa de toate zilele, în înţelesul că la Sfânta Liturghie se spune: "Cu pace să ieşim" şi credincioşii răspund: "Întru numele Domnului", ceea ce înseamnă că şi după Liturghie trebuie să fie o Liturghie, adică o slujbă de preamărire a lui Dumnezeu şi o slujbă de transformare a naturii, de transformare a vieţii noastre, de transformare a simţirii noastre, de transformare a fiinţei noastre spre bine. Dacă trăim liturgic în viaţa socială, dacă ne silim să trăim liturgic, atunci şi Sfânta Liturghie o trăim la măsurile la care trebuie s-o trăim, iar dacă considerăm Liturghia desprinsă cumva de viaţa socială şi desprinsă de celelalte slujbe şi neglijăm slujbele Bisericii şi vrem să preţuim numai Sfânta Liturghie, nu suntem în Ortodoxie pentru că Ortodoxia impune o viaţă în care să se desfăşoare Sfânta Liturghie la măsurile la care poate fi desfăşurată în conştiinţa noastră.

Tot articolul - http://biserica.org/Publicatii/1996/NoI/04_index.html

articol despre sfanta liturghie
 

Azi mergem sau nu la biserică?




A participa la Sfânta Liturghie în fiecare duminică şi sărbătoare este una din cele nouă porunci bisericeşti. Excepţiile sunt doar în caz de boală şi serviciu. De ce trebuie să participăm? Mi-a plăcut ce am auzit odată la o predică a unui părinte: pentru că, Biserica fiind un organism real, în care fiecare suntem un organ, cu rolul propriu, orice lipsă a noastră de la orice chemare a Sfintei Liturghii e ireversibilă şi irecuperabilă.

Putem începe acum să mergem, dar nu vom înlocui, nu vom acoperi spaţiile în care nu am fost. Ele vor rămâne în veşnicie spaţii goale, momente în care nu ne-am respectat rostul. Cum ar fi dacă ne-am uita la trupul nostru, şi o mână ar zice că nu vrea să facă parte din noi? Sau un ochi? Pentru că noi nu percepem importanţa pe care o avem în Biserică, botezaţi fiind, nu înseamnă că, obiectiv vorbind, nu avem nicio importanţă, că participarea noastră la slujbe nu are un sens în întreaga istorie. Pentru că noi nu vedem rostul în prezenţa unui bebeluş la slujbă, nu înseamnă că acesta nu este.

Copiii crescuţi în biserică

Am cunoscut pe cineva care avea 4 copii până în 7 ani şi care participa, duminică de duminică, la Sfânta Liturghie. Ajungea puţin mai târziu, pe la Apostol, dar stătea să-i împărtăşească pe toţi, la sfârşitul slujbei. Copiii aceia au crescut în biserică, practic. Pentru ei, a frecventa biserica era ca şi cum ar fi mers într-o casă la un prieten. Erau mititei, dar aşa cuminţei, se jucau lângă mama lor, fără prea mare zgomot.
Multe mame spun că nu-şi duc copiii la biserică, să nu deranjeze slujba. Dar, dacă şi-ar duce pruncii la Biserică de când sunt – chiar şi în perioada prenatală – aceştia nu ar mai face gălăgie. Fac gălăgie în biserică doar atunci când le e teamă de biserică. Atunci când pentru ei la biserică este Doamne-Doamne care, aşa cum le spunem noi de multe ori, îi bate (ceartă etc.) dacă sunt obraznici, sau părintele care „le taie limba" dacă vorbesc sau nu sunt cuminţi, nu e de mirare că au o anumită aversiune sau ţipă atunci când se apropie de părintele.

Să ne hotărâm să primim darul lui Dumnezeu

Apoi, unele mame mai spun că nu merg, pentru că oricum nu pot fi atente la slujbă, că trebuie să fie atente la copii. Dacă am înţelege că participarea aceasta a noastră e mai mult decât înţelegere! Că ne împărtăşim de Dumnezeu, chiar şi în această situaţie! Că putem să nu avem copii, iar la slujbă tot să nu fim atenţi. Ba pentru că o femeie din faţa noastră are un pulover frumos, ba că ne aducem aminte că avem nu ştiu ce probleme de rezolvat... Că aşa e mintea noastră, împrăştiată, şi putem număra pe degetele de la o mână de câte ori am fost într-adevăr, trup şi suflet prezenţi la Sfânta Slujbă a Liturghiei.
Trebuie doar să ne hotărâm, să mergem la slujbă şi să stăm cât trebuie să stăm, încercând, cât ne stă în putere, să fim prezenţi acolo, în acel moment. Şi, încetul cu încetul, copilul nostru se va linişti, noi ne vom linişti şi vom putea primi mai mult din ce ne dăruieşte Dumnezeu în biserică. Căci nu e vorba doar de partea noastră atunci când ne hotărâm să mergem la biserică. Dacă vrem să începem această relaţie, Dumnezeu va pune, smerit şi nevăzut, partea Lui.
Participarea la Sfânta Liturghie nu ţine de simţire. Nu trebuie să am o anumită stare de spirit ca să pot merge la slujbă, pentru că stările mele sunt ca vremea. E nevoie de hotărâre şi determinare, de a merge în ciuda oricărei stări.

Biserica, locul unde „se dă" Dumnezeu

Apoi, să căutăm să mergem la o biserică la care ne putem implica şi din punct de vedere comunitar, la care să putem merge şi vara, şi iarna... Numai în felul acesta vom putea avea sentimentul că suntem parte a unui trup, pentru că vom şti ce se întâmplă cu tot acel trup, ce nevoi are, unde intervine rolul nostru specific. Nu trebuie să confundăm mersul la biserică cu mersul la spectacol, atraşi de un cor deosebit care să ne mângâie doar auzul sau de o predică extraordinară, care să ne încânte doar intelectul. Dacă putem, să mergem la biserica la care avem duhovnicul, căci el este tatăl nostru călăuzitor pe cale şi în felul acesta vom întări această legătură şi cu el, vom putea fi "într-un duh" cu el şi vom înţelege mai bine ce vrea Dumnezeu să ne spună atunci când ne spovedim.
Dacă părintele duhovnic e, să zicem, din altă localitate, cred că cel mai bine e să încercăm să mergem la biserica de la parohia din care suntem. Dacă nu este o comunitate în care să ne putem încadra, atunci să căutăm o biserică la care putem merge oricând, unde ne place preotul, ne place strana şi ne putem implica. Să avem însă grijă să nu judecăm nici un preot. Dumnezeu ne poate vorbi nouă, fiecăruia, şi printr-un preot pentru care nu avem respect. Noi trebuie să ne vedem rolul propriu în biserică, nu al altcuiva. Noi trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu la biserică, nu altceva.
Este deci nevoie să frecventăm biserica, pentru ca să primim ce ne dă Dumnezeu în biserică, nu ce aşteptăm noi. Iar în biserică, vorba Maicii Siluana, „se dă" Dumnezeu. Biserica e Mireasa lui Hristos. Şi, spunea un părinte, că nu-L putem avea pe Dumnezeu tată, dacă nu avem Biserica mamă.

„Sfânta Liturghie e cea mai importantă slujbă din spiritualitatea ortodoxă. De aceea cred că cel mai important lucru pentru noi, pentru a trăi momente deosebite de înălţare spirituală, este acela de a pătrunde în sensul slujbei Sfintei Liturghii. E foarte greu să vorbeşti, limitat de timp şi spaţiu, despre acea rânduială care constituie însăşi esenţa vieţii creştine. Dacă am pierde tot ceea ce avem noi şi am rămâne doar cu această sfântă rânduială, nu am pierde nimic... Pentru că ea ne oferă, potenţial, Împărăţia lui Dumnezeu. Iar Liturghia este slujba slujbelor noastre. Toate celelalte slujbe pregătesc Liturghia, iar ea le împlineşte pe toate.
Săvârşitorul adevărat al Liturghie este Hristos, şi nu episcopul sau preotul, care sunt săvârşitorii văzuţi, adică mijlocitorii, cei care oficiază rânduiala, pentru ca din spatele acestei rânduieli să se realizeze această unire a noastră cu Hristos, cu Dumnezeu prin Hristos."

neparticiparea si pacatele savarsite pe timpul Sfintei Liturghii
 

Desigur e doar un articol care a dat raspunsuri la unele intrebari si nelamuriri si totodata a generat altele....
Duminica trecuta spre exemplu nu am putut merge la Sfanta Liturghie pentru ca a trebuit sa calc rufe. Da, intr-adevar, mare pacat...Al meu trebuia sa plece undeva si nu avea camasa calcata, am zis ca o rezolv repede, iar el a zis "daca tot te apuci, calca tot ce e de calcat" (spalasem cu o zi inainte, sambata, abia se uscasera). Eu i-am zis ca e mare pacat sa faci asa ceva pe timpul sfintei liturghii (mai ales ca exista si un risc crescut de accidentari) iar el a zis ca sa nu calc daca nu vreau, dar el nu poate sa plece cu camasa aceea necalcata. Si avea dreptate: daca ar fi vrut sa mearga la biserica, puteam sa il trimit asa??? Banuiesc ca toata lumea care vrea sa mearga la biserica, daca nu are haine calcate, se scoala mai devreme (femeile mai ales) si isi calca. Noroc ca el a plecat si eu am dat drumul la televizor si am urmarit slujba la Trinitas, in timp ce am continuat sa calc (mai aveam niste lucruri spalate mai demult pe care nu apucasem sa le calc), oricum eram in perioada "oprita".
Sper macar ca la urmatoarea spovedanie sa nu am altele mai grave de marturisit incat sa uit si de asta, cum se spune si in popor, "asta sa fie pacatul meu cel mai mare"...

Si acum intrebare serioasa: se spune ca ingerul pazitor merge si el la Sfanta Liturghie; ce se intampla insa cand noi nu mergem, ramane cu noi sau merge singur? Intrebarea asta mi-a venit tot asa, intr-o duminica dimineata cand m-am urcat pe geam sa intind rufe, si ma gandeam oare o fii aici cu mine sa ma tina sa nu cad (sa ajung sa imi spun "fallen from the second floor"), sau a plecat si m-a lasat???

Îngerii, fiind ființe netrupești, nu sunt delimitați spațial. Deci pot fi prezenți în două locuri din spațiu în același timp. De fapt, sunt prezenți în duh, nu în spațiu.

Oricum, cred ca totusi prefera sa-si petreaca dimineata de duminica la slujba, impreuna cu noi, decat sa stea cu grija sa ne pazeasca ce facem prin carciumi sau alte locuri de pierzanie...

Apropo, eu n-am reusit sa "cad " de la etajul doi, dar am aflat azi de la mama ca e posibil (mai mult ca sigur) sa fii "zburat" una dintre pisici de la balcon ( pur si simplu a disparut din casa), ultima gasita de fratele meu in noaptea de Inviere...