Este imposibil sa facem bine celorlalti daca suntem saraci?
 

E criza si nu avem bani. Dar oare banii ne limiteaza atat de mult incat nu putem sa facem fapte bune daca nu-i avem?

Sa dam aici exemple de fapte altruiste care pot fi puse in practica in caz ca banii sunt exclusi din ecuatie.

Chiar Basescu cere tuturor sa fie altriuisti si sa renunte la citeva ore de munca pentru a angaja un somer.

Poate il angajeaza si el pe un somer pe post de presedinte part-time, ca sa avem si noi un exemplu clar de cum se pune in aplicatie ideea asta.

Mie chiar mi se pare interesantă această discuţie.

Sunt oameni care îşi doresc foarte mult să lucreze şi nimeni nu le oferă de muncă.Aşadar oferiţi un loc de muncă unui om care nu are,daţi de muncă şi creiaţi posibilitate de a câştiga un ban cuiva care ştie să facă ceva,cumpăraţi de la amârâta de pe strada dv. car vinde zarzavaturi şi borş sau flori din grădina ei,daţi o farfurie de ciorbă bătrânei sau bătrânului de pe scara dv sau de pe strada pe care locuiţi,primiţi în gazdă un student sau o elevă săracă(fără a-i cere chirie),daţi-vă fără regret de pomană o parte din cărţile pe care le ţineţi în podul casei unui copil dornic să citească sau faceţi-i cadou unui copil care învaţă bine calculatorul mai vechi,sau bicicleta din garaj sau maşina cea veche,...şi câte nu ar fi numai să vrei să ajuţi!

Poţi vizita un bolnav,poţi cerceta un bătrân care nu are pe nimeni,îi poţi face curat prin casă îi poţi spăla rufele,îi poţi face cumpărăturile sau îi poţi pregăti o prăjitură,îl poţi însoţi la biserică.

Să iei cu tine când mergi la o mănăstire cu maşina pe cineva care nu are bani sau când eşti în trafic să iei pe cineva până la o destinaţie şi să nu pretinzi plată...

Să te rogi pentru cel care are o nevoie sau un necaz ca şi cum ar fi problema ta şi să posteşti pentru acesta să-l îmbărbătezi şi să fii alături de el până când va putea să controleze situaţia dificilă în care se află.

Să vorbeşti de bine pe cineva care are un duşman în faţa acestuia şi să cauţi să îi împaci .

Aş putea umple multe pagini cu fapte pe care le putem face fiecare dintre noi în orce clipă dar pe care din păcate ... eu cel puţin nu le fac sau le fac arareori, iar dacă totuşi uneori le mai fac mă bucur de laude şi mă întristez când primesc drept răsplată ocări şi jicniri.

Draga Florin,
cele mai bune exemple deriva din proverbul acela care spune: "Nu-i da saracului
peste, mai bine intava-l cum sa prinda pestele singur". Deci raspunsul este:
invatandu-l ceea ce-i este lui de folos. Sigur ca sunt si situatii extreme, cand
omul moare de foame pana ajungi sa-l inveti tu sa prinda peste, si atunci nu
poti decat sa combini cele doua, adica si sa-i dai peste si sa-l inveti sa prinda
singur.
Dar si vorbele bune fac foarte mult, la batrani mai ales, mangaierile la copii,
mers la cumparaturi pentru bolnavi, ajutat invalizi la deplasare, etc, etc, etc.
N-avem noi atata bunavointa cate nevoi sunt, si toate fara bani, doar timp
si suflet.
Da, numai ca noi fugim ca sa ne mantuim noi, nu ne mai uitam si la vecinul.
Egocentrismul din noi ne susoteste insidios: "vezi-ti tu mantuirea ta, lasa-i
pe altii".
Traieste-ti ziua ca si cum ar fi ultima.
Har, smerenie si jertfa de sine.

este imposibil sa facem bine celorlalti daca suntem saraci ?
 

Da toate cele enumerate de D-umneavoastra se pot face cu mare usurinta dar din pacate nu se intimpla asa .bunica mea Dumnezeu sa o odihneasca avea o vorba ,pe care ne-o tot spunea si nu o prea intelegeam atunci ,dar este foarte adevarat ce spunea si va ramine adevarat "Sa fi domn e-o intimplare sa fii OM e lucru mare"

Doamne-ajuta!

E criza. E adevarat. Dar criza in care ne zbatem este ceva mai profunda si dureaza de foarte multa vreme.

Nimic, absolut nimic bun, nu se face fara Dumnezeu. Si daca ai bani si nu cauti voia Domnului cand vrei a face bine cu ei, rezultatul este zero. Ne miram cateodata ca am vrut sa facem bine si a iesit pe dos. Si, asa va iesi de fiecare data cand vom pune voia noastra inaintea Voii LUI.

Deci, nu are a face ca esti bogat sau sarac atunci cand vrei sa faci bine. Conteaza doar sa vrei si sa faci impreuna cu Hristos, prin Hristos, catre Hristos. Pentru ca acolo unde noi nu putem, poate Dumnezeu si face, daca este bine ce vrem si daca facem impreuna cu EL.

Asa ca, daca vrei, indiferent ca ai bani sau nu, daca ceea ce vrei sa faci este placut Lui, vei reusi sa faci, dar numai impreuna cu Hristos. Fa-ti rugaciunile, si apoi, cu Dumnezeu inainte!

Daca stai sa calculezi ce poti si ce nu poti, tu singur, uitand de Dumnezeu, nu ai sa mai faci niciodata, nimic. E si aceasta o forma de deznadejde si de desconsiderare a Lui, a Stapanei noastre, a Sfintilor si a ingerilor.

Inainte de comunism, Romania avea ca definitie: Nihil Sine Deo! Adica, Nimic fara Dumnezeu! Acum, suntem impinsi catre ideea ca depindem de bani. Si, in loc sa il avem pe Dumnezeu inaintea noastra, mintea noastra este orientata doar catre ban.

Rezultatul: indiferenta.

Doamne-ajuta!

O stare de bine poti crea in jurul tau daca zambesti si vorbesti tuturor cu blandete. In ziua de azi sunt toti pe fuga, incruntati si incrancenati de parca pleaca la lupta... Nu mai stim sa fim deschisi, amabili si saritori la nevoie. Ne bruscam reciproc pe strada, in metrou, in magazine, oriunde si ne jenam sa aratam orice urma de blandete, de omenie.
Eu cred ca trebuie sa ne luminam chipurile si mintile si sa ne redescoperim aproapele.

Doamne ajuta!

Poate ca un simplu si firesc “ ce faci omule , esti bine?”……pentru unii oameni face cat multi , multi , multi euro…….

Am primit un mesaj pe privat de la cineva care se pare ca a dorit sa ramana anonim. Consider insa ca aceste cuvinte trebuie sa ajunga si pe ecranele voastre, caci sunt spuse din inima si deci foarte folositoare. Insusi Iisus ne invata sa nu ascundem faclia sub obroc:

"Draga Florin da-mi voie sa iti raspund aici pe privat la topicu tau tau :Este imposibil să facem bine celorlalţi dacă suntem săraci?
Nu zic ,nui imposibil sa facem bine chiar de santem saraci caci putem ajuta in f multe feluri:
-prin rugaciunile noastre spuse din adancu sufletului
-putem ajuta prin a darui din cele sfinte(ulei sfintit,o icoana,tamaie,o carticica s.a )poate primte chiar de la alti spre ajutor si altora
-putem ajuta ascultand acea persoana si daruindu-i o vorba buna,calda de incurajare
-sau interesandu-ne de cum o putem ajuta sau cum se simte
-sau vizitand-o si poate chiar punand mana la treburi ce ea poate le face mai greu
-e minunat sa poti darui din timpu tau si a putea face un chip sa zambeasca,sa simta ca nu-i singur in clipe grele sau de bucurie caci atunci crucea ce o are a duce i se va parea mai usoara
Poate gresesc dar stiu ca putem face multe si fara bani doar sa dorim,caci nimic nui mai frumos ca atunci cand poti fi langa un suflet greu incercat
Te rog sa ma ierti "

Mi s-a intamplat mai demult sa trec impreuna cu un prieten pe langa un copilas care cersea. Eu i-am dat un banut, insa amicul meu nu avea bani la el. Si a intrat in vorba cu cersetorul, pe un ton foarte vesel: ce mai faci, cum iti merge si alte povesti... Am vazut ca i s-a luminat faţa copilului si ca vorbele amicului meu au contat practic mult mai mult decat leul pe care i l-am dat eu.

Vorba lui Petru:

Faptele Apostolilor
"1. Iar Petru şi Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea.
2. Şi era un bărbat olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi la poarta templului, zisă Poarta Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu,
3. Care, văzând că Petru şi Ioan vor să intre în templu, le-a cerut milostenie.
4. Iar Petru, căutând spre el, împreună cu Ioan, a zis: Priveşte noi;
5. Iar el se uita la ei cu luare-aminte, aşteptând să primească ceva de la ei.
6. Iar Petru a zis: Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă!
7. Şi apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat şi îndată gleznele şi tălpile picioarelor lui s-au întărit.
8. Şi sărind, a stat în picioare şi umbla, şi a intrat cu ei în templu, umblând şi sărind şi lăudând pe Dumnezeu.
9. Şi tot poporul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu.
10. Şi îl cunoşteau că el era cel care şedea pentru milostenie, la Poarta Frumoasă a templului, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru ceea ce i s-a întâmplat."

Voi ati facut o fapta buna prin simplul fapt ca ati dat clic pe acest topic, sa vedeti cine are nevoie de ajutor. Este o fapta buna fara sa va coste nimic, care se contorizeaza acolo...

Va rog sa nu-mi mai raspundeti pe privat relativ la subiectul de faţă, ci sa scrieti aici ce aveti de spus. Scopul subiectului este ca toti sa vada ce idei au ceilalti in a face fapte exemplare, in conditiile in care banii practic nu exista.

In zilele noastre tulburi, orice fapta buna trebuie aratata ca exemplu pentru ceilalti. Fara nici o farama de mandrie, trebuie sa marturisim simplu si deschis ca frecventam biserica si ca tinem posturile, ca suntem crestin-ortodocsi traitori de credinta, ca ne pasa de mantuirea proprie si a celorlalti, ca tinem posturile, ca ne rugam si asa mai departe. Lumea are nevoie de oameni care sa ii trezeasca la adevar, care sa-i scoata din mocirla existentiala. Toate acestea - numai si numai cu ajutorul Lui Hristos si spre slava Lui.

Mai asteptam si alte raspunsuri.

Iarta-ma !!
 

Dupa parerea mea frate Florin sunt mai de folos pentru sufletul omului faptele facute fara bani pentru semenii nostrii decat cele cu bani. Aceste fapte chiar daca ni se par simple si banale la prima vedere pentru noi, ca exemplu o simpla rugaciune pentru cel de langa noi, cantareste mult in ochii Preabunului si Preamilostivului Dumnezeu, atat pentru cel care face rugaciunea, cat si pentru cel care se face rugaciunea, pentru ca aceste fapte vin din inima si din bunatatea omului. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

sfintii spun sa faci milostenie atunci cind simti ca incepi sa,saracesti.dar tot ei spun sa iti transpire banul in mina pina il dai cuiva.deci totul se face cu chiverniseala,daca dai din mindrie nu e bine,daca dai si tu lipsesti[doar in cazuri speciale se accepta]iara nu-i bine.si apoi tot omul are 1leu sau doi.cel de linga tine poate are mare nevoie si de asa ceva sa il salveze dintr-o criza.fiecare poate sa faca bine dupa puterile sale,sa nu uitam ce a zisMintuitorul ca de am facut bine unuia din acela mic si neinsemnat, Domniei sale am facut, si nu e putin lucru sa dai o cana de apa in numele Domnului.exemplele continua.

Referitor la problema mandriei care poate sa apara dupa ce am facut un bine: important este sa facem fapta buna oricum, pentru ca oricum vom fi ispititi dupa aceea sa ne mandrim. Uneori vom cadea, alteori vom primi cununa biruintei asupra vrajmasului - si asta conteaza, dar mult mai important este sa facem acel bine oricum ar fi.

Daca dam 2 lei unui sarman, indiferent de scopul urmarit, omul poate ca isi va cumpara painea pentru ziua aceea. Restul este filosofie...

Daca totul ar sta in bani, atunci Liturghia ar trebui sa se rezume la o colecta. Nu e imposbil sa facem bine cand suntem saraci. Paradoxal, cei care fac bine sunt tot saracii. Si cand dau nu se lauda ca au dat si nu se vaita ca au pierdut ceva. Ii multumesc lui Dumnezeu ca au avut ce da si Ii cer sa le dea putere sa le daruiasca sa faca fapte bune in continuare. Asa ca se pot face fapte bune si in saracie. Lumea s-ar preface cu usurinta in rai daca ne-am pomeni in rugaciune unii pe ceilalti, decat daca ne-am da bani unii altora. Nu sunt impotriva ajutorului banesc, dar trebuie multa atentie aici - sa nu-l incurajezi pe cel ce cerseste in cersatorie.

E de retinut vorba: "mai fericit este a da decat a lua". Daruiti cat puteti din ce aveti si veti vedea de cata bucurie veti avea parte.

Spune evanghelistul Matei in capitolul 12:
"... din prisosul inimii grăieşte gura.
Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău, din comoara lui cea rea scoate afară cele rele."

Cum mi-as putea imagina ca voi epuiza vreodata toate modalitatile de a-mi ajuta semenul aflat la ananghie? Pot fi sarac doar din punct de vedere material, dar spiritual, crestin fiind, niciodata.

Poate ca nu am posibilitatea de a oferi ce sau cat as dori, dar o vorba buna spusa celui care are nevoie de ajutor, poate fi acel "ceva" care sa-i dea puterea de a merge mai departe si a gasi solutia care, nu de putine ori, este la indemana noastra.

Noi nu constientizam ca avand la indemana credinta cat acel marunt bob de mustar, putem face lucruri uimitoare, care, nu o data, sfideaza ratiunea.

Veti spune ca e usor sa vorbesti si nu te doare gura -mana, in cazul asta, scriind. Si va dau dreptate. Insa atunci cand te confrunti cu greutati si lipsuri majore, cand nu esti singura, pentru ca de tine si de hotararile pe care le iei tu depind si copiii, a gasi puterea sa o iei de la capat, si nu o singura data, este mare ajutor dumnezeiesc. De care nu-ti dai seama pe moment, ci mult mai tarziu, atunci cand privesti in urma.

Faptul ca nu te lasi doborat de greutatile prin care esti nevoit sa treci, este tot o forma de ajutor oferita in primul rand copiilor tai.

Acceptarea lucrurilor pe care nu le puteam schimba (pentru ca nu aveam alternativa), dar mai ales gandurile cu care te confrunti, este foarte importanta. Pot sa accept un lucru pentru ca nu am incotro, este ok, dar pana cand nu il voi accepta cu toata fiinta mea, adanc, in sufletul meu, nu voi schimba mare lucru. Doar schimbandu-ma pe mine, in interior, la nivelul convingerilor mele, doar asa voi trece mai departe si voi putea considera ca am luat cu brio un alt examen al vietii.

Inainte de Rugaciunea Domneasca pornesc prin biserica mosii cu cosuletele, iar lumea incepe sa se caute prin buzunare ca sa contribuie... Si atentia oamenilor le este distrasa de acest eveniment, care vad bine ca pentru majoritatea este mai important decat momentul urmator, cand preotul ne invita sa ne impartasim, pentru ca ne impartasim de maxim patru ori pe an, nu?

Deci, din pacate, Liturghia s-a transformat incet intr-un ritual mai mult sec, fara a-si atinge scopul real si original. Si noi acceptam asta pentru ca asa face lumea... Ne batem in piept invocand Sfanta Traditie, dar nu ne intereseaza de fapt ce au spus Sfintii Parinti referitor la impartasania deasa - caci stiu preotii mai bine ca ei. Si plecam acasa multumiti pentru ca am mai participat la o Sfanta Liturghie, unde ne-am rugat, am dat un ban acolo ca sa fim etern pomeniti si am luat anafora cu mare evlavie, in-loc-de-Darul care ni se ofera de fiecare data in chip tainic si nesangeros...

Dumnezeu sa ne lumineze pe toti si sa ne destepte cat mai curand.

Ionut, este un subiect pe tema colectei din cadrul Liturghiei. Nu scrie in Liturghier ca la momentul X trebuie sa se stranga bani. Eu am afirmat pe acel topic ca nu sunt de acord sa se fca in timpul Liturghiei, se poate face la final daca se doreste.

Liturghia devine seaca dupa cum afirmi, nu din cauza preotilor, ci din cauza noastra, caci preotul spune in orice Liturghie "cu frica, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati". Asa ca noi suntem invitati mereu. Ramane ca noi sa raspundem invitatiei. Si din impartasire, vom primi si mai multa putere de a darui si a ne darui.

Revenind la intrebarea topicului cred ca ajutorul semenului nostru nu trebuie conditionat de starea materiala. Cred ca un mare ajutor este rugaciunea pentru semenul nostru. Chiar daca aceasta nu este "contabilizata". Citeam viata Sfantului Nicolae Planas si am observat ca in toata saracia lui ajutorul acordat semenilor prin rugaciune era cu adevarat un dar.

O intamplare din Pateric: saracii milostivi versus bogatii milostivi
 

11) A povestit avva Daniil, preotul Schitului, zicand: cand eram mai tanar am
venit la Tebaida si m-am pogorat la un oras sa-mi vand lucrul mainilor mele. Si
era acolo un om cu numele Evloghie, cu mestesugul sapator de piatra, care din
tanara varsta aceasta lucrare avea: din lucrul mainilor sale, in fiecare zi ce
dobandea, cheltuia si pana seara petrecea postind, iar seara iesea in oras si pe
strainii ce se aflau ii aducea la casa sa si picioarele lor cu mainile sale le spala,
ca nu avea pe altcineva impreuna cu el. Si dupa putere ii hranea, iar din
bucatelele ce prisoseau, cu unele isi mangaia nevoia firii, iar altele le arunca la
canii satului, caci pana si la acestia isi arata omul milostivirea. Deci, acesta si pe
mine de multe ori, primindu-ma in gazda impreuna si cu alti frati, m-a facut a
ma minuna foarte de fapta buna a lui, ca ma inspaimanta milostivirea si iubirea
de oameni a lui si blandetea si smerenia sufletului. Si intorcandu-ma la Schit si
asezandu-ma in chilie, in trei saptamani m-am dat pe sine-mi la postire,
rugandu-ma lui Dumnezeu sa-i dea mai mult de cheltuiala, ca sa poata sa faca
bine si altora mai multora. Deci, din postire lipsindu-mi puterea, zaceam mai
mort si adormind am vazut pe unul cucernic la chip stand inaintea mea si
zicandu-mi: Daniile, ce ai? Si i-am zis lui: cuvant am dat lui Hristos sa nu gust
paine, pana ce ma va auzi pe mine pentru Evloghie, pietrarul, ca sa-i dea lui
blagoslovenie, sa faca bine mai multora. Iar el a zis: nu, ca se va vatama, iar
acum bine se afla; iar de voiesti sa-i dai lui, pune-te chezas pentru sufletul lui ca
se va mantui intru mai multe si eu ii voi da lui. Iar eu iarasi am zis: mai mult
Doamne da-i lui, ca toti printr-ansul sa slaveasca numele Tau cel sfant. Raspunsa
acela: am zis tie, ca acum bine se afla. Iar eu am zis catre el: din mainile mele
cere sufletul lui! Deci, mi s-a parut indata, ca m-am aflat la Sfanta Inviere si am
vazut un copil sezand pe sfanta piatra, iar pe Evloghie de-a dreapta lui stand si
cautand catre mine copilul, a zis catre cei ce erau de fata: acesta este cel ce s-a
pus chezas pentru Evloghie? Iar ei au raspuns: asa, cu adevarat, stapane! Si
iarasi a zis copilul: spuneti-i lui, ca am sa cer chezasia. Iar eu am zis: asa,
stapane, de la mine cere-o aceasta, numai dai-i lui! Si vad ca ii toarna in sanul
lui bani multi. Si pe cat aceia turnau, pe atat sanul lui Evloghie primea. Deci
desteptandu-ma eu, am cunoscut ca mi s-a ascultat rugaciunea si am proslavit pe
Dumnezeu. Iar Evloghie iesind la lucrul sau si lovind in piatra, aude un sunet
desert si sapand gaseste o pestera plina de bani si spaimantandu-se, socotea intru
sine: ce voi face? De-i voi lua pe acestia la oras, va auzi dregatorul si vine de ii
ia si eu ma primejduiesc. Ci mai vartos ma voi duce la o tara afara, unde nimeni
nu ma cunoaste. Si tocmind dobitoace ca si cum ar fi avut de carat pietre, a carat
banii la rau si punandu-i in corabie, s-a dus la Bizant. Si imparatea Iustin
batranul si a dat bani multi imparatului si celor mai mari ai lui si intru putina
vreme s-a facut eparh al pretorilor si a cumparat casa mare, care si pana acum se
zice a egipteanului. Si trecand doi ani, eu nestiind nimic de cele ce se facusera,
am vazut in vis ca m-am aflat la Sfanta Inviere si pe copil iarasi l-am vazut,
sezand pe sfanta piatra. Si aducandu-mi aminte de Evloghie, am zis intru sinemi:
oare unde este Evloghie? Si dupa putin il vad pe acesta, tarat de un arap,
afara de la fata copilului. Si desteptandu-ma, am cunoscut ce insemneaza
vedenia si, am zis in sine-mi: vai mie pacatosului, ca am pierdut sufetul meu! Si
sculandu-ma, m-am dus la oras, ca pentru a vinde lucrul mainilor mele si
asteptand sa aflu pe Evloghie, s-a facut seara adanca si nimeni nu s-a indemnat
sa ma ia in gazda. Deci ma scol si intreb pe o batrana si ii zic ei: bunico, da-mi
trei paximazi (pesmeti) sa mananc, ca nu am mancat astazi. Iar ea ducandu-se,
mi-a adus putina fiertura si mi-a pus inainte si sezand aproape, a inceput sa-mi
vorbeasca, graind cuvinte de folos: avva, nu stii ca esti tanar si nu trebuia sa vii
in oras. Au nu stii ca schima cea calugareasca cere liniste. Si altele oarecare? Si
am zis ei: ce poruncesti dar sa fac, caci lucrul mainilor mele am venit sa vand?
Iar ea mi-a zis: macar de iti vinzi lucrul mainilor tale, dar nu zabovi asa in oras,
daca voiesti sa fii calugar, du-te la Schit! Si i-am zis ei: nu este aici in orasul
acesta vreun om temator de Dumnezeu, ca sa adune pe straini?
Si mi-a zis: o, ce ai grait, avvo? Am avut aici pe un pietrar oarecare si
multe bunatati facea la straini. Si vazand Dumnezeu lucrurile lui, i-a dat lui dar.
Si este, precum aud patrician astazi. Iar eu acestea auzind, am zis intru sine-mi:
eu am facut uciderea aceasta. Si indata intrand intr-o corabie, m-am dus in
Bizant si intreband si gasind casa lui Evloghie, sedeam langa poarta, vrand sa-l
vad pe el, cand va iesi. Si deci trecand putin, il vad indata pe el cu fala si
inconjurat de oameni multi si am zis catre el: miluieste-ma, am sa-ti graiesc
oaresce deosebi! Iar el nu a luat aminte, ci si cei ce mergeau inainte au dat in
mine si alergam mai inainte si iarasi strigam si cei de pe urma iarasi au dat in
mine. Si aceasta in patru saptamani facand, nu am putut sa vorbesc cu el.
Iar mai pe urma strigand eu iarasi, a alergat unul din slujitorii lui cu un bat
si atata m-a batut cu dansul, cat m-a lasat mai mort. Apoi, dupa multa vreme,
putin intarindu-ma, am zis intru sine-mi: sa mergem la Schit si de va voi
Dumnezeu, va mantui si pe Evloghie! Si m-am pogorat la mare si afland o
corabie alexandrineasca pornind indata, m-am suit intr-ansa si de scarba si de
batai am adormit. Si ma vad pe mine iarasi la Sfinta Inviere si pe copilul acela
asemenea iarasi sezand si cautand la mine cu ingrozire si zicand: nu vei merge,
ci vei plini chezasia. Iar eu, de frica, nici a deschide gura nu am putut. Si
porunceste la doi din cei ce stau inaintea lui si luandu-ma m-au legat cu mainile
inapoi si m-au spanzurat cu capul in jos, zicandu-mi: sa nu te pui chezas peste
puterea ta si sa nu graiesti impotriva lui Dumnezeu. Iar eu de mahnire si de
nevoie, nu am raspuns nimic. Deci, asa fiind eu spanzurat, s-a facut glas zicand:
iese Augusta (adica Imparateasa) si vazand-o, am luat indrazneala si am strigat:
miluieste-ma, stapana lumii! Iar ea intorcandu-se catre mine, a zis: ce voiesti?
Am zis: pentru chezasia lui Evloghie sunt spanzurat. Si mi-a zis mie: eu ma voi
ruga pentru tine. Si am vazut ca s-a dus si a sarutat picioarele copilului si mi-a
zis copilul: sa nu mai faci lucrul acesta. Iar eu de frica fiind cuprins, am zis: nu
stapane, iarta-ma si a poruncit si m-au slobozit si mi-a zis: mergi la chilia ta.
Vezi inca si cum voi aduce pe Evloghiel la randuiala lui cea dintai. Deci
desteptandu-ma, m-am bucurat cu bucurie mare ca m-am izbavit de aceasta
chezasie. Si inotand cu corabia, am venit la Schit, multumind lui Dumnezeu. Iar
dupa trei zile aud ca a murit Iustin imparatul si s-a facut imparat Iustinian. Apoi
dupa putin m-am instiintat, ca s-au sculat asupra imparatului, patru oarecare din
cei mari, intre care unul a fost si Evloghie.
Si cei trei prinzandu-se, li s-au taiat capetele, iar Evloghie a fugit noaptea.
Si a poruncit imparatul ca ori unde se va afla, sa se omoare si el. Deci, intreband
pentru dansul cu osardie, m-am instiintat ca s-a intors la locul sãu iarasi si s-a
apucat de pietrarie, nearatand catre nimeni ca el este cel ce se facuse patrician
(boier) in Constantinopol, ci alt egiptean a fost acela. iar el incredinta ca intru
atatia ani a fost la Sfintele Locuri. Deci m-am pogorat iarasi la acel oras, ca sa
ma instiintez cele pentru dansul mai cu deadinsul. Si facandu-se seara, iata
Evloghie a venit chemand pe straini la gazduire. Si vazandu-l, am suspinat si
lacrimand, am zis catre Dumnezeu: cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate
intru intelepciune le-ai facut! Cu adevarat, Tu, Doamne, faci saraci si
imbogatesti, smeresti si inalti si judecatile Tale sunt nenumarate! Si luandu-ma
si pe mine impreuna cu alti saraci, ne-am dus la casa sa si spalandu-ne
picioarele, ne-a pus masa. Si dupa ce am mancat noi, luandu-l deosebi, i-am zis
lui: cum te afli, avvo Evloghie? Iar el a zis: roaga-te pentru mine, avvo, ca sant
sarac, neavand in maini nimic! Iar eu am zis catre el: o, de nu ai fi avut nici
acestea pe care le ai! Iar el a zis: pentru ce, avvo? Au te-am smintit cu ceva
candva? Atunci i-am povestit lui toate cele ce s-au facut. Si plangand deajuns, a
zis: roaga-te, avvo, ca sa trimita Dumnezeu cele de trebuinta si de acum sa ma
indreptez! Iar eu am zis: cu adevarat, fiule, sa nu ingaduiesti sa ti se incredinteze
altceva de la Hristos, cat vei fi in lumea aceasta, afara de plata ostenelii acesteia.
Si urandu-i cele bune, m-am intors si a ramas Evloghie asa, sapand la pietre si
primind pe straini pana la sfarsitul vietii sale si de o suta de ani facandu-se, nu sa
lasat de aceasta lucrare ci ii da Dumnezeu lui putere, pana cand a plinit
calatoria vietii acesteia.

plata ostenelilor sa ne fie de ajuns
 

:53: :103:Multumim Ionut pentru povestirea din Pateric, foarte frumoasa si de folos.

Imparateasa faptelor bune este rugaciunea, deci chiar daca nu putem milui pe un sarac cu bani sau produse putem sa ne rugam pentru el si astfel, vorba parintelui Arsenie Boca ,, suntem prilej de mantuire pentru aproapele,,.

bine pus punctul pe "I", binele nu trebuie sa-l facem in ideea ca Cineva acolo Sus ni-l "contablizeaza".
Ci din dragoste de aproapele, daca este, atata cata este.

Ionut: Ce inseamna sau ce este patericul, filocaliile ca tot aud si ce inseamna avvo?

Multumesc

Luca 6, 35: "Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi."
Daca vrajmasilor trebuie sa le facem bine si sa le dam, fara a astepta rasplata de la ei, pe prieteni, cu atat mai mult ii ajutam...
Ideea era sa nu asteptam rasplata pentru faptele noastre, nu sa le facem pentru rasplata. Dar Domnul este Cel, Care ne promite rasplata in cer, nu o cerem noi... Stim insa ca El spune Adevarul.
Cateodata asteptam intr-adevar o vorba de multumire mai ales de la sot...

cu capul pe umeri
 

mie mi se pare totuna, dar poate nu sunt eu prea fina. :3:
oricum, teoria ca teoria, dar practica ne mananca.
cred ca toate trebuie luate ca un dar de la Dumnezeu, pana la urma noi doar "intermediem".

apropo de asta, eu am incetat sa mai astept vorbe de multumire, mai ales de la sot...
partea buna este ca atunci cand nu astepti nimic, orice ai primi ti se pare un dar extrem de pretios. asta am invatat-o de la un englez, grec de origine. avea o filosofie de viata foarte sanatoasa, trecuse prin foarte multe si (last but not least) gasise calea spre o viata echilibrata si de succes, din toate punctele de vedere. :1:

"Ale Tale dintru ale Tale Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate"

Aici recunosc ca ai fost inspirata! :)

Patericul este o colectie de povestiri duhovnicesti, foarte folositoare de suflet. Sunt intamplari din viata calugarilor si a pustnicilor care ne invata mereu cate ceva despre lupta catre mantuire. Sunt sfaturi de viata: http://www.pateric.ro/category/patericul-egiptean/ . Exista si Patericul romanesc, sinaitic, grecesc (Everghetinosul parca in trei volume) samd.

Avva (din greaca) = Pater (din latina) = Parinte

"Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii" este o compilatie de scrieri ale Sfintilor Parinti ca un ghid catre cele mai inalte culmi ale vietii crestine. Am parcurs primele 3 volume din 12 in total si iti spun ca nu e usoara pentru amatori. Aici aici cateva pasaje extrase din Filocalie: http://www.filocalia.ro/

Filocalia (din greaca) = dragoste de frumos

Noi suntem invitati, dar preotii la predica nu ne invata sa venim mai des la spovedanie si de fiecare data la impartasanie. Nu-mi place deloc sa critic, dar cand sunt nevoit, o fac cu tot riscul: este si vina lor ca nu se documenteaza mai bine despre scrierile Sfintilor Parinti si nu ne invata sa ne traim credinta in acord cu Sfanta Traditie. Este o realitate ca ne-am obisnuit sa ne impartasim de maxim patru ori pe an - si aceasta practica ii contrazice pe toti marii dascali si Sfinti Parinti ai Bisericii mentionati in topicul celalalt: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=439

Nu am schimbat deloc subiectul de fata, pentru ca ne indepartam inconstienti de cel mai mare dar care ni se ofera spre mantuirea sufletului si a trupului: Sfanta Impartasanie. Aceasta Taina nu costa nici bani, nici timp - caci oricum participam la Liturghie, nici absolut nimic; este Painea Vietii! Si vai si-amar de preotii care nu ne invita staruitor sa ne apropiem de Hristos in fiecare Duminica, asa cum ne indeamna insusi Sfantul Ioan Gura-de-Aur, a carui Liturghie se savarseste aproape tot anul.

Poti face fapte bune si fara sa te coste ceva.De exemplu iarna poti ajuta un om sa se ridice daca a alunecat pe gheata,daca ii este rau cuiva poti suna pana la salvare sau daca ai pregatire ii poti acorda primul ajutor.Alte exemple ar fi pe timp de vara,ca tot se apropie...daca vezi ca ii este rau cuiva ii poti da un pahar cu apa(o sticla cu apa nu costa scump) si duci acea persoana la umbra,daca esti in parc si vezi un copil ca se juleste sau ca ii curge sange poti foarte usor sa-i pui un pansament sau sa ii dai mamei lui/bunicii sa-i puna un leucoplast pe rana,daca esti in masina poti da locul de pe partea cu umbra unei femei gravide/cu un copil in brate/unui batran,daca mergi la piata si vezi ca o persoana(deobicei in varsta)nu poate sa-i care sacosa,iar tu esti sanatos te poti oferi sa o ajuti.
Exemple sunt multe si depind de locul in care te aflii...si nici nu costa nimic;)

Inspirat de Duhul Sfânt a fost Sf,Ioan Gură de Aur care a compus Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie căruia îi aparţin aceste cuvinte.

multumesc frumos ptr raspuns, esti foarte bine bine informat, poate intr-o zi voi stii si eu mai multe, mi-ar face placere sa mai vb.

intrebarea moarte n-are...
 

cu intrebarile astea ingenue :79: mi-ai adus aminte de o profesoara de-a mea din facultate.
zicea: intrebati acum, cat sunteti la inceput, ca mai tarziu va faceti de ras daca puneti intrebari care arata ca nu stiti baza.

Dar pentru tine lumea asta este facuta din bani ? bani bani bani numai cu bani poti face bine ? eu zic ca nu deci ... Poti imparti painea cu necuvantatoarele ori cu oamenii saraci, poti ajuta batranii imobilizati la pat sa vina la Biserica, poti avea grija de animale si alti oameni, poti ajuta Sf. Biserica nu numai cu bani ci si cu o mana de lucru,etc....

poti face un bine aproapelui oferind o hainuta care nu-ti mai e de folos, mancare, un pahar cu apa, il lasi sa se incalzeasca macar un ceas in casa ta....daca esti sarac si nu ai de oferit banuti....un sarac se bucura si de un coltic de paine....

In familie la noi ca un imposibil de rezolvat,in fiecare zi,ne punem problema ce sa mai gatim! unuia nu i trebuie carne,altul satul de cea de pui,altul nu mai gaseste nici un gust in cea de porc...si asa mai departe! sa mai enumar? nu putem spala rufele decat cu ariel ,ultima formula,haine nu cumparam decat...de acolo....si multe altele! cum ni l explicam? prin evolutie,progres,valoride societatte actuala,sau altfel-de ce muncesc?-samd! recititi fraza scrisa de dorinastoica! ati citit? okai doar o secunda ,acum.am putea realiza ca alti,nu au ce sa manance?! treaba lor! de ce nu au muncit? ca noi ....ne am spetit! si atunci las ca i miluim....cu o vorba buna ,o rugaciune,un pomelnic...toate bune! dar sa nu dam bani sau sa ajutam material! de ce? pt ca....Ale Tale dintru ale Tale Tie Iti aducem de toate si pentru toate...

Subscriu acestei pareri. Mi s-a intimplat si mie un lucru similar:
La magazinul la care imi fac cumparaturile e intotdeauna o fata care ajuta la impins caruciorul, asteptind un banut. I-am dat de fiecare data, mai de mila, mai de sila (de multe ori cind o vedeam ma gindeam ca iar ma "deranjeaza"). O data, mai vesela decit de obicei, m-a ajutat si mi-a spus ca a trecut si sotul meu pe acolo, mai devreme. Mi-a mai spus:''Sotul dumneavoastra stie si cum ma cheama." Iata cu ce efort mic putem face, uneori, un om fericit: vorbim cu el si ii aflam numele.

Cred ca voluntariatele ar fi cele mai nimerite pt acest subiect...daca nu ai bani,atunci poti ajuta cu munca efectiva,cu putin timp din orele libere pe care le ai.Adaposturi de animale,azile de batrani,orfelinate-cred ca aceste locuri au nevoie de o mana de ajutor oricand.
Puteti face cumparaturile si chiar pregati mancare pt cineva care nu se mai afla in puteri,ajuta la dereticat in casa sau mici treburi prin curte,udatul,ingrijitul florilor...

Insa multe treburi nu se mai fac decat contra unei mici retributii,pt ca toti sunt nevoiasi,chiar si cei care au salariu:o vecina hraneste o batrana de pe scara contra-cost,o fosta colega ingrijeste o alta batrana contra apartamentului batranei...

Eu am o trupa de puradei care fug dupa mine de cate ori ma vad.Sunt ca un card si ma inconjoara.Distractia nu snt banii pe care ii dau ci conversatia pe care o avem.:5:Deseori ne intalnim de mai multe ori pe zi, dar le dau bani doar prima data dar ei tot vin dupa mine, unul mai zambaret ca altul.Sunt foarte grijuluii, ma intreaba tot felul de amabilitati iar eu stiu multe amanunte despre ei.Sunt fericita ca ii pot face bucurosi, asa cum spui si tu, mai mult cu atitudinea decat cu banii.