Sfintii Constantin si Elena
 

Nu ar fi bine sa se indice sursele istorice care stau la baza acestor relatari? Am observat ca multi tineri intelectuali intorc spatele credintei din cauza ca o gasesc prea multe mituri si legende.

Ce legatura are credinta din inima cu miturile si legendele amintite de tine
Care sunt acei multi tineri intelectuali?

Eu cred ca acei intelectuali care se indoiesc, nu au cautat suficient. E nevoie si de putina osteneala ,pentru a ajunge la Adevar. Prin superficialitate nu vor descoperi nimic, sau se vor insela. Gasesc totusi ca marii si adevaratii savanti au recunoscut importanta lui Dumnezeu in devenirea lor.

Daca intelectualii cu pricina au un dram de curiozitate..
 

Pot consulta acesta carte
http://www.librarie.net/carti/55636/...Charles-Matson

Despre autor:Charles Matson Odahl este profesor de istorie veche si medievala si director al Departamentului de Limbi si Literaturi Clasice de la Boise State University. Principalele sale directii de cercetare sunt Imperiul Roman, Biserica timpurie, Constantin si Antichitatea tarzie. A lucrat mult timp in Europa si in bazinul mediteraneean, examinand textele vechi, monumentele, artefactele si siturile istorice din timpul imparatului Constantin.

Bye

Tu acum ce faci? te comporti precum comunistii in trecut care-i puneau la punct pe intelectuali?
Adica acu, dupa tine, un tinar intelectual nu detine strategiile studiului aprofundat si nu are habar cum sa caute?..si este superficial?hmmmm, mi se pare mie sau iar facem pe desteptii asa arbitrar fara merit
Banuiesc ca ar mai trebui sa te edifici un pic in privinta drumului pe care-l parcurge un tinar pentru a detine titlul de intelectual

Nimeni nu pune la indoiala existenta lor ci altceva legat de crestinism, despre asta era vorba aici. Faptul ca implicarea lor in formarea paleo-crestinismului nu este destul de extensiv documentata de istorici NEUTRII!..aici problema devine mai spinoasa. Eu unul nu imi pierd somnul din cauza asta , eu ma bazez si pe Traditie

Surse istorice pentru viziunea lui Constantin:
Eusebius din Cezareea, Viata imparatului Constantin cel Mare - cartea 1, cap. 27
Lactantius - Of the Manner in Which the Persecutors Died, cap. 44
Socrates Scholasticus - Istoria bisericeasca, cartea 1, cap. 2

Pentru descoperirea Sfintei Cruci:
Eusebius - Viata..... - cartea 3, cap. 25-30
Socrates Scholasticus -Istoria bisericeasca, cartea 1, cap. 17.
Sozomen - Istoria bisericeasca, cartea 2, cap. 1-2.

Intelectualii cu atat mai mult ar trebui sa fie dornici sa caute si sa invete Cuvantul lui Hristos.

Fii sigura ca ei isi doresc acest lucru insa vor sa o faca asa pragmatic cum se face in mediile intelectuale-stiintifice, prin prisma analizei stiintifice-istorice
prin:
Ipoteze
cercetari
experimentari
verificari
izvoare clare istorice
Istorici neutrii( Intelectualii, de ex. nu accepta scripturile ca fiind izvor istoric)

Deci ce te faci?
Le poti oare furniza aceste date?

Fiind indicate sursele ISTORICE de GLYKYS, pot deveni pentru „intelectuali” tot indoieli!

„intelectualul” azi nu cauta sa creada in dumnezeirea lui Iisus si lucrarile Sale in lume si in oameni, ci cauta dovezi ca si evreii: „de esti tu Fiul lui Dumnezeu, coboara-Te acum de pe Cruce si vom crede in Tine!” nu face asta, dar spune „Ma voi sui la Tatal si va voi trimite pe Mangaietorul!” Care este lucrator prin Sf.Taine!

„Intelectualului” ii lipseste CREDINTA!!! Dumnezeu Care a lasat INTELEPCIUNEA nu are nevoie de intelectuali sa fie studiat de ei, ci are nevoie de „pescari” si de „curve” care sa se lase de pacate si sa Il iubeasca cu adevarat!!! El e prietenul saracilor si al oamenilor simpli, ca „celor mandri Dumnezeu le sta impotriva!”

Putini sunt aceia care isi folosesc intelepciunea data de Dumnezeu asa ca Inteleptul Solomon, „toate spre Slava lui Dumnezeu!”

Asa ca mai bine ar fi ca intelectualii sa isi vada de pacatele lor si apoi sa studieze SFINTENIA VIETII SFINTILOR, ca ei intelectualii nu stiu macar nici ce este aia SPOVEDANIE si cu „ce se mananca”!

Intelectualului ii sta bine la birou, dar cu Sf.Scriptura ROASA din scoarta in scoarta!

Buna decizie
 

Subscriu la optiunea ta.

Nu s-a inventat oare patrologia ca disciplina de studiu? Au destule date in acest sens, poate ca nu la noi in tara, desi iata ca si aici se mai misca ceva - http://www3.limbi-straine.ro/2010/04...-traditii.html

"În septembrie 307, la Trier, Constantin s-a căsătorit cu fiica lui Maximian, Fausta, renunţând la iubita sa Minervina, care îi dăruise primul lui fiu, Crispus. Cu Fausta, Constantin a avut 5 copii: Constantin, Constanţiu, Constant, Constantina şi Helena. Reşedinţa lui Constantin era oraşul Trier, aşa cum fusese şi pentru tatăl său, Constanţiu şi, înaintea acestuia, pentru împăratul Maximian. Aici, la Trier, Constantin a adus-o şi pe mama sa, Helena. La sfârşitul anului 311 sau începutul lui 312, sora sa vitregă, Constanţia se căsătoreşte cu Licinius. Pe 8 noiembrie 324, Constantin şi-a numit fiul Constanţiu în functia de caesar şi se pare că în aceeaşi zi a oferit rangul de augusta soţiei sale Fausta şi mamei sale, Helena. În anul 326, Constantin a ordonat execuţia fiului său mai mare, Crispus. Ordinul a fost îndeplinit de Pola, în Istria. În acelaşi an, la scurt timp după moartea lui Crispus, Constantin a omorat-o şi pe soţia sa, Fausta, după o căsnicie de 19 ani. Atât Crispus cât şi Fausta au primit damnatio memoriae, adică numele lor au fost şterse din inscripţiile şi înscrisurile publice."

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_cel_Mare

Nu stiam despre aceste lucruri... cum se explica totusi faptul ca (,) Constantin cel Mare si-a omorat fiul si sotia...? :7:

Nu este de mirare. Majoritatea împăraţilor bizantini nu au murit de moarte naturală, ci de diverse otrăvuri, pumnale etc, arme pe care le-au folosit la rândul lor.

Pentru rigoare, totuşi, se cuvine a preciza că nu toate sursele concordă asupra acestui aspect din viaţa lui Constantin. Ideea că şi-a omorât nevasta şi primul născut într-un acces de furie la aflarea veştii că acela i-ar fi sedus soţia provine dintr-o carte autentică, dar al cărei autor a rămas...anonim. Cartea se numeşte Epitome de Caesaribus.

Dar cum ramane cu Dumnezeu? Nu trebuie oare sa cercetam daca traditiile sunt aprobate de Dumnezeu?

Si fariseii se bazau pe traditie:

Sfânta Evanghelie după Marcu cap. 7:

3. Căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor.
4. Şi când vin din piaţă, dacă nu se spală, nu mănâncă; şi alte multe sunt pe care au primit să le ţină: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a vaselor de aramă şi a paturilor.
5. Şi L-au întrebat pe El fariseii şi cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate?
6. Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris: "Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine".
7. Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti.
8. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi.

Este foarte buna postarea ta. Ne face sa ne punem multe intrebari de ce Mintuitorul a incurajat lipsa de igiena inainte si dupa masa si indepartarea noastra de traditie(poruncile omenesti)?.

Ce o fi insemnind asta?

Asta inseamna ca traditia nu trebuie pusa niciodata inaintea invataturii venita de la Dumnezeu.De exemplu daca Dumnezeu insusi a spus: 'iubeste pe aproapele tau ca pe tine insutti',trebuie sa avem grija ca orice vine prin intermediul traditiei sa nu contrazica vreodata aceasta porunca. Orice nu vine din dragoste,nu este de la Dumnezeu .
Caci traditia avand o cale sinuoasa si dependenta de oameni,mai poate fi alterata .
Dar traditia cea dreapta niciodata nu s-a pus impotriva lui Dumnezeu,caci a plecat mereu de la dragostea de oameni si de Dumnezeu,si nici un sfant nu a urat pe aproapele.
E vorba deci de cei care ,in numele traditiei,uita de adevarul simplu ,al cuvintelor lui Dumnezeu.