Rugaciunea inimii
 

Citesc acum invataturile parintelui Thaddeus de la Manastirea Vitovnica si el vorbeste despre puterea rugaciunii lui Iisus: "Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa/pacatosul." Parintele mentioneaza totusi de niste exercitii de respiratie pe care le fac cei care rostesc aceasta rugagiune a inimii, insa nu intra in prea multe detalii. Am incercat sa caut mai multe despre asta, insa toate site-urile ortodoxe pe care le-am gasit doar mentioneaza existenta acestor exercitii cu specificarea ca nu trebuiesc incercate decat sub supravegherea duhovnicului spiritual. Si parintele de altfel isi avertizeaza cititorii asupra aceluiasi lucru. E pentru prima oara cand aflu ca exista anumite tehnici de rugaciune si sunt curioasa daca stie cineva mai multe despre asta. Multumesc anticipat.

"Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa/pacatosul.
PE MINE UN CALUGAR DE LA MANASTIREA RADU VODA M-A INVATAT ASA: "Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu-INSPIRI...miluieste-ma pe mine pacatoasa/pacatosul-EXPIRI

Rugaciunea inimii nu poate fi insusita peste noapte. Este nevoie de un timp indelungat de "uzura", cand creierul este deja obisnuit cu repetarea ei si cand trecerea se face oarecum firesc. Folosirea mataniilor este un artificiu extrem de benefic, ca si cum ai aseza cate o caramida la zidul imaginar al credintei. In plus, nu se poate vorbi de rugaciunea inimii daca sufletul nu e curatat de ura, mandrie, rautate, invidie, vise de genul "vreau vila, masina, avere!" Chiar daca la inceput, toate acestea (sau doar unele) exista, pe parcursul practicii mentale a rugaciunii, incet-incet dispar. Ca si alte vicii (fumat, alcool, desfrau, etc) Deasemenea, un duhovnic experimentat si o spovedanie completa, sunt absolut necesare pentru o buna insusire a rugaciunii.
Cred ca cele mai multe detalii in privinta rugaciunii inimii le-am aflat din "Pelerinul rus", varianta audio, pe care obisnuiam sa le ascult in masina de cate ori eram singur. Sunt convins ca mai sunt si alte scrieri ale sfintilor parinti sau chiar ale unor contemporani de-ai nostri, de unde ne putem familiariza. Eu am fost multumit cu "Pelerinul rus". Asta nu inseamna ca am ajuns deja la faza avansata. Au fost cateva incercari, mai mult pentru a-mi studia propriile reactii, dar inca nu ma consider pregatit sa "imi reglez" tempo-ul inimii cu cel al rugaciunii. (A nu se confunda ritmul respiratiei cu ritmul inimii in practicarea acestei rugaciuni). Oricum, e nevoie si de conditii pentru aceasta initiere. Pentru cei care au o viata zbuciumata, cu obligatii si constrangeri independente de vointa lor, se intelege ca este mult mai greu sa se apuce de rugaciunea inimii!

Desigur că există anumite tehnici de rugăciuni.
Astfel, foarte importnată este şi poziţia corpului. În rugăciuni, mai ales în cele penitenţiale (când Îl rugăm pe Domnul să ne ierte şi să ne întărească pentru a nu mai greşi) vom sta, dacă se poate, în genunchi. Asta nu înseamnă cu şezutul pe tendoanele lui Ahile, ci înseamnă în genunchi şi cu coapsele la verticală. Pentru ca poziţia să nu fie obositoare, vom ave grijă ca trunchiul şi coapsele să fie pe aceeaşi linie. Mâinile sunt împreunate în zona pieptului (este o eroare frecventă aceea de a spune "Tatăl nostru" cu braţele ridicate în manieră sacerdotală).

Rugăciunile scurte, aşa cum este cea despre care vorbiţi, se fac într-un singur ciclu de respiraţie. Apoi, la ciclul următor de respiraţie, o mai spunem o dată şi tot aşa. Ele mai au avantajul că pot fi spuse şi în situaţii improprii rugăciunii: când suntem la volan etc.

@OmuBun
 

Multumesc mult pentru raspuns. Sunt absolut constienta ca in momentul in care se rosteste rugaciunea trebuie sa fie facuta intr-un duh de adevar si de concentrare si toate gandurile lumesti trebuiesc lasate. Eu incerc sa spun rugaciunea in fiecare zi, insa nu reusesc sa ajung la un inalt nivel de concentrare si ma intrebam daca exercitiile de respiratie si de sincronizare cu bataile inimii se pot practica. Parintele Thaddeus avertizeaza ca aceste tehnici pot fi periculoase si nu se pot face fara indrumarea duhovnicului. Banuiesc ca ai dreptate, trebuie o spovedanie generala pentru asta si o minutioasa pregatire sufleteasca. Pe mine m-a uimit simplul fact ca se pot asocia exercitii de respiratie cu rugaciunea in traditia Ortodoxa. Am citit si eu Pelerinul Rus dar l-am citit cu mai multi ani in urma si nu-mi mai aduceam minte ce se spune acolo. Eu am crezut mereu ca rugaciunea inimii trebuie sa se faca pe cat de des posibil in fiecare zi si ca abia dupa un anumit timp se insuseste deprinderea de a ne ruga cu adevarat din inima.

@MihneaDragomir
 

Va multumesc pentru raspuns. De multe ori nu rezist sa stau cu adevarat in genunchi, chiar si cand citesc psalmii pentru iertare. Insa nu stiam ca exista totusi o diferenta simbolica intre pozitia ingenuncheata si cea in care stam pe tendoanele lui Ahile.

Daca spui ca ai citit "Pelerinul rus", banuiesc ca iti amintesti de perioada de inceput a pelerinului, cand duhovnicul incerca sa-l initieze in aceasta rugaciune, testandu-i practic osteneala. Astfel a ajuns sa spuna de 3000 pe zi, apoi de 6000, iar apoi de 12000... Abia dupa ce duhovnicul a inteles ca pelerinul face ascultare dar pune si mult suflet in dorinta lui, i-a dat dezlegare sa spuna de cate ori vrea si poate, fara eforturi deosebite. Totusi, de aici si pana la rugaciunea adevarata a inimii, a mai fost cale lunga...

@ OmuBun
 

Nu-mi mai aduc aminte exact ce se spunea in Pelerin, a trecut prea multa vreme de cand l-am citit. Stiu ca a fost una dintre primele carti religioase pe care le-am citit, insa n-ar fi rau sa o recitesc. Ati mentionat existenta variantei audio, puteti sa-mi spuneti si unde as pute-o gasi de cumparat? As fi interesata sa o cumpar si sa o am permanent cu mine. Cat despre rugaciunea inimii, eu nu ajung la 500 nici acum, si desi incerc din rasputeri sa ma concentrez, ma fura permanent gandurile.

Rugaciunea Lui Iisus in varianta originala este:

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu Celui viu, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!"

Care rugaciune este mai puternica: cea in care Il rogi direct pe Iisus sau cea in care se cere mila pentru rugaciunile Preasfintei Maicii Sale? Este o forma de smerenie, prin care recunoastem nevrednicia proprie si credem in mijlocirile celor bineplacuti Lui Dumnezeu.

Unul din Parintii din vechime a proorocit ca aceasta rugaciune se va simplifica din ce in ce mai mult pana va ajunge la forma "Doamne Iisuse, miluieste-ma", "Doamne miluieste-ma" si, chiar inainte de sfarsitul lumii, va fi "Miluieste-ma" - omul nemaistiind nici cui se roaga.

@Ecaterina Cojoca
 

Spuneam mai devreme ca depinde de ce fel de viata ducem, pentru a reusi sa ne desavarsim in rugaciunea inimii. Spre exemplu am fost pentru doua zile trimis pe teren la "numarat masini", undeva intr-o locatie destul de izolata. Multi dintre colegii mei imi spuneau ca s-au plictisit groaznic in cele 12 ore ale fiecarei zile. Eu m-am inarmat cu "materie prima" si pot sa spun ca am petrecut cele mai folositoare doua zile din viata mea.
500 este o cifra buna, pentru cazul unei ocupatii stresante. Alternarea acestei rugaciuni (in perioada de inceput) cu citirea din vietile sfintilor, sau a altor carti deosebite, cred eu ca este de mare folos, pentru obisnuirea mintii, dar si pentru a alunga o eventuala plictiseala. In plus, cred ca trebuie adaugat in rugaciunile catre Mantuitor si dorinta de a fi intarita in credinta si in spor duhovnicesc.
Cartea poate fi cumparata de oriunde exista tarabe de profil, (de obicei situate in preajma bisericilor sau a manastirilor). Nu stiu unde locuiesti ca ti-as oferi varianta inregistrata pe CD-uri (7) daca ai la ce sa le asculti. Eu intre timp mi-am luat un mp3 ieftin, dar unde pot memora mai mult decat imi poate permite timpul sa ascult, iar printr-o caseta de adaptare, pot asculta pe radiocasetofonul masinii orice-mi doresc, din inregistrarile facute de pe net.

Daca vrei sa practici rugaciunea inimii,sau a mintii,sau rugaciunea lui Iisus,trebuie in primul rand sa-ti actualizezi lecturile.Pelerinul rus,Jurnal duhovnicesc,Sbornicul,etc..
Mai gasesti informatii si pe internet:
http://www.munteleathos.com/Pagina/A..._Duhovniceasca
http://unblogcrestin-ortodox.blogspo...ea-inimii.html
http://unblogcrestin-ortodox.blogspo...hovnicesc.html
http://www.ortho-logia.com/Romanian/...nea_inimii.htm

Iti recomand sa citesti si cartile parintelui Cleopa,Ne vorbeste... vol.1-16

@OmuBun
 

Credeam ca se poate cumpara online de undeva. Dupa ce mi-ai spus, am incercat sa-i gasesc si varianta in Engleza, gandindu-ma ca poate e mai raspandita pe internet, insa nu am reusit. Acum locuiesc departe de casa, sper sa revin in tara la inceputul lui Iulie ca sa il pot cumpara sieu. Multumesc mult pentru ajutor!

@ Daniel777
 

Multumesc mult pentru recomandari. Mi-a facut placere sa citesc sursele trimise. Mentionati ceva de o carte numita Sbornicul si eu nu stiu la ce va referiti. Cine e autorul? E prima data cand aud de ea.

Sbornicul sau Zbornicul este o culegere de texte din Sfintii Parinti despre rugaciunea inimii.
O poti descarca de aici:
http://www.scribd.com/doc/23581/Sbor...unea-lui-Iisus

@ Daniel777
 

Multumesc mult de tot! Am si descarcat-o deja.

Daniele, sunt extraordinare recomandarile tale. Le-am salvat si eu si m-am cufundat cu totul in lectura. Multumim din suflet! Mi se pare o metoda minunata de a ne umple timpul cu folos.
Ecaterina, si "Pelerinul rus" poate fi descarcata de pe net. Aveam salvat link-ul pe undeva dar sunt convins ca poate fi gasit cu usurinta. Daca nu-l gasesti, o sa-l caut sa ti-l dau. Nu ne-ai spus de unde postezi? Cumva UK?

@OmuBun
 

Ti-as fi foarte recunoscatoare daca ai putea gasi link-ul de unde sa pot descarca Pelerinul. Vreau mult de tot sa-l am in calculator. Nu vreau sa te incomodez insa, trimite-l cand ai timp sa il cauti. Postez din Statele Unite. Multumesc inca o data.

as recomanda si eu
 

2 carti foarte bune pe acesta tema:
Vladica Antonie Marturisitorul>,,Calea rugaciunii launtrice.Manualul Isihiei"
http://www.librarie.net/carti/79495/...Marturisitorul
Lucrarea de Taina a Rugaciunii lui Isus
http://www.librarie.net/carti/149505...Tanasescu-Vlas
Sper sa va fie de folos.Bye

PS
 

PS>puteti gasi si aici(nu stiu daca se poate descarca)
http://prieteniisfmunteathos.wordpre...s/#povestirea1

Personal, cred ca reusita nu sta in tehnica folosita, ci in smerenia si curatia cugetului, a interesului pe care fiecare il urmareste prin aceste exercitii.
Se spune ca se poate dobandi aceasta rugaciune prin insistenta, dar sunt si riscuri. Acelea care vizeaza patimile care raman nestingherite in sufletul nostru.

alte repere pt.cei interesati:
http://www.rugulaprins.go.ro/
(Click pe Miscarea Rugul Aprins -> Rugaciunea lui Iisus carte in format html)

http://prieteniisfmunteathos.wordpre...sihast-anonim/

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...iata-monahala/

Doamne, ajuta!

se poate descarca de aici: http://www.scribd.com/doc/10034276/Pelerinul-Rus

sa fie cu folos.

Greseli în practicarea „Rugăciunii lui Iisus”
 

Greseli în practicarea „Rugăciunii lui Iisus”

Iată câteva din greselile care pot apărea în practicarea „Rugăciunii lui Iisus”:

* Ca si-n muncile trupesti, în practica rugăciunii crestinul trebuie să aibă dreaptă socoteală. Altfel, postul aspru, asceza peste măsură, pentru a primi darurile dumnezeiesti, îl vor duce pe nevoitor la mândrie si chiar la iesirea din minti;

* Există unii oameni care practică „Rugăciunea lui Iisus” cu scopul principal de a ajunge în scurt timp la vederea Luminii Dumnezeiesti, si astfel îsi pierd râvna si deznădăjduiesc. Nevoitorul trebuie să stie că acest lucru nu se întâmplă imediat si că această luptă durează multi ani. Dumnezeu nu trece peste vointa noastră, deoarece suntem persoane si avem vointă liberă, dar nici noi nu trebuie să fortăm libertatea lui Dumnezeu, pentru că si Dumnezeu este Persoană si vine la noi atunci când crede că este cu cuviintă, atunci când El vrea, conform planului Lui de mântuire (a lumii si a fiecărei persoane în parte);

* Altă greseală este să dăm prea mare importantă metodelor psihotehnice de practicare a „Rugăciunii lui Iisus”. Aceste metode, precum sunt: inspiratia si expiratia, bătăile inimii, sunt doar metode generale, ca să ne adunăm mintea si să o eliberăm de elementele străine naturii sale. Aceste metode nu sunt miraculoase, dar ne sunt de folos, căci evită împrăstierea mintii. Când mintea ajunge să fie concentrată si tinută cu usurintă înlăuntrul ei, atunci toate aceste metode auxiliare devin netrebuincioase.

* Alte greseli apar atunci când vrem să trecem repede de la o treaptă a rugăciunii la alta. Unii oameni, sărind peste prima treaptă, trec direct la a doua si nu reusesc prea mult. Altii sar de la prima treaptă la a treia, unde înaintează mai ales pe respiratie. În acest caz inima trupească s-ar putea să sufere si acest lucru poate duce la încetarea „Rugăciunii lui Iisus”. Nu este o boală, bineînteles, dar totusi este posibil ca această lucrare sfântă să se oprească.

* O altă ispită a „Rugăciunii lui Iisus” este cea legată de lacrimi. Atunci când „Rugăciunea lui Iisus” rămâne în minte, ochii varsă multe lacrimi. Dar acest lucru nu este întotdeauna obligatoriu. Rugăciunea poate continua foarte bine si fără de lacrimi. Asadar, nu trebuie să deznădăjduim în absenta lacrimilor, pentru că ele vor veni atunci când va îngădui Dumnezeu. Si chiar dacă suntem inundati de ele, nu trebuie să le dăm mare atentie si nici să arătăm altora aceste stări (cu exceptia duhovnicului). Practica ascetică spune că atunci când vorbim despre astfel de stări, ele încetează imediat si este nevoie de mult timp pentru a le dobândi din nou.

De asemenea, nu trebuie să ne gândim prea mult în ce stadiu al rugăciunii suntem. Pe orice treaptă am fi trebuie să continuăm cu smerenie. Totodată, nu trebuie să ne mândrim, în timpul rugăciunii, cu stările noastre – pentru că pierdem totul. Omul este un cersetor care umblă după o bucată de pâine si apoi se mândreste că a obtinut-o în dar. Smerenia este comoara tuturor virtutilor. Ea ascunde toate virtutile si în final se ascunde si pe ea. Trebuie să evităm cu prudentă mândria în viata duhovnicească, mai ales atunci când ea vine ca slavă desartă. Slava desartă apare în toate virtutile noastre. Sfintii Părinti spun că slava desartă este asemenea cu un vânzător (trădător) care deschide în ascuns portile cetătii, pentru a fi jefuită de vrăjmasi. Nu contează câte virtuti sau câtă tărie avem. Slava desartă ne dă în mâinile diavolilor. Si de aceea Sfintii Părinti ne sfătuiesc ca să nu ne apucăm de vreo virtute care ne duce la slava desartă. Sfântul Grigorie Sinaitul spune că cea mai bună apărare pentru atletul rugăciunii este să fie în starea de smerită cugetare, ca bucuria ce-i vine din rugăciune să nu-l ducă la mândrie.

sursa:http://www.rugulaprins.go.ro/
(Click pe Miscarea Rugul Aprins -> Rugaciunea lui Iisus carte in format html)

Daca acceptati o perspectiva mai non-conformista si cat se poate de reala,eu am avut o 'tehnica' foarte avansata care m-a facut un practicant firesc,precum respiratia a acestei rugaciuni. Tehnica mea cea avansata s-a numit simplu 'prostirea'
Pur si simplu,si datorita meseriei mele care imi soliicita creierul ,dar si cautarilor la care l-am tot supus ani de a randul,nu mi-a mai ramas minte pt altceva.In rest,ma chinui de mult tiimp sa spun pe dinafara psalmul 50,dar desi stiu toate versetele ,mereu le inversez ordinea pasajelor in minte.
Iar alta rugaciune cu nici un chip nu imi ramane memorata in minte .Adica memorata,in asa fel incat sa o poti spune in metrou,pe strada,fara o carte in fata.
Le-as uita pur si simplu,chiar de as vrea sa le memorez, sau m-ar obosi .
Asa ca toata speranta si 'inteligenta' mea se reduce la aceasta: "Doamne Iisuse Hristoase ,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine pacatosul"
Aceasta rugaciune mi-a inlocuit gandirea si chiar capacitatea de a scoate lucruri mai inalte ,sau mai complicate.
Daca vreti sa luati in seama umila mea experienta,nu este spre a ma lauda,ci spre a arata ca,chiar si in zdrobirea vietii si a sigurantei noastre,ne mai ramane o speranta .

Ori e rugaciunea inimii ori e rugaciunea respiratiei? Banuiesc ca se pune problema rostirii de multe ori a aceleiasi fraze si omul oboseste, normal. Puterea rugaciunii vine din autenticitatea ei, de aceea se numeste a inimii, pentru ca reda cele mai fierbinti nazuinte ale celui ce o rosteste.

Pai exista nazuinta mai intensa de-atat?

cand vei avea dorinta de a cunoaste ceva cu inima sincera, atunci ti se vor deschide usile multor cunostinte; pana atunci insa ramai la categoria "eu intreb, tot eu raspund".

Multumesc mult pentru link-uri!

Ma bucur
 

daca v-am putut ajuta.Cel de Sus sa fie alaturi de dvs.Bye

Nu vad ceva non-conformist in ceea ce ai spus,pentru ca multi practica rugaciunea aceasta in metrou ,pe strada,la serviciu etc.Ceea ce mi se pare mie neclar,este ca aceasta rugaciune care multi o considera cea mai inalta din toate, o asociezi cu prostirea.Mai potrivit este cu smerenia.Aceasta rugaciune poate foarte bine sa inlocuiasca celelalte rugaciuni.Parerea mea despre neputinta invatarii altor rugaciuni,din experienta pe care o am,nu este suprasolicitarea creierului,ci pur si simplu,ceva foarte intalnit in ziua de azi,lipsa de ravna pentru aceste rugaciuni.
Calugarii stiau toata Psaltirea pe de rost,pentru ca in fiecare zi o citeau,si astfel se intiparea firesc in memorie ,dupa un timp.(si cu ajutorul lui Dumnezeu,care atunci cand vede intentia buna,adauga).

As vrea sa vad si credinciosi care fac aceasta rugaciune acasa,caci toti care scriu spun ca o fac in metrou ! :)

Hm! De ce ai vrea tu sa vezi? Si cine sa se grabeasca sa spuna cat de mult se osteneste el? Nu-i de-ajuns ca au spus cum?
Din punctul meu de vedere, trebuie neaparat sa-mi iau un metrou!... ;)

In rest, subscriu intru totul!!!

Dragă Daniel , important că o fac oriunde , deci cred în Iisus fiul lui Dumnezeu, şi cine suntem noi de a judeca pe alţii ? Important că o fac , demonstrând că Hristos există, acum şi pururea şi-n vecii vecilor ! Amin !+

Poate este nevoie de impartasirea unor experiente personale.Multi scriu din ceea ce au citit mai mult decat din ceea ce fac si din ceea ce ii reprezinta.
Ceea ce vreau eu sa spun este ca rugaciunea trebuie spusa neincetat,INSA bazele rugaciunii se pun acasa ,in linistea camerei si a noptii.

Incerc sa nu judec,intentia mea este sa ridic nivelul cautarilor,sa nu ne multumim cu putin.
De cate ori se incearca abordarea unor subiecte mai profunde de catre cineva,se cade in comentarii ,ori rautacioase,ori laxe cu citate imense din carti.
As dori sa fim mai sinceri,sa spunem ceva din noi,si sa ne imbogatim,sa ne folosim ,nu sa pierdem vremea pe aici...
Ideea pe care am vrut sa o subliniez anterior,este ca daca spui continuu o rugaciune,sa spunem Psalmul 90,de trei ori pe zi,si iti place foarte mult acest Psalm,nu se poate sa nu il inveti pe de rost.
Eu de exemplu,nu stiu decat Psalmul 50 pe de rost,pentru ca atat am vrut sa invat .Daca as avea mai multa dragoste pentru Psalmi,as mai invata cativa.

A man with God is always in the majority(John Knox)
 

[quote=Daniel777;244183]
Incerc sa nu judec,intentia mea este sa ridic nivelul cautarilor,sa nu ne multumim cu putin.

Stiu o zicala pe acesta idee>,,munceste ca si cum ai muri maine,dar ingrijeste-te de suflet ca si cum ai muri maine".Acestea fiind spuse iti las > Interviu cu Dumnezeu(de Octavian Paler)

,,-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.
-Daca ai timp... am raspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?

-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu a raspuns:

-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:

-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?

-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.

-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna..."

Bye.

[quote=Scotianul;244193]Frumos, foarte frumos şi mişcător, dar nu de dialoguri fictive avem nevoie, ci de trăiri autentice . . . !

"Iosif Sihastrul Vatopedinu ne învată că rugăciunea ciclică dinlăuntrul inimii nu se teme niciodată de rătăcire. Celelalte rugăciuni presupun o oarecare temere, deoarece apare foarte usor imaginatia.

Cât de mare este rătăcirea mintii si cât de greu de înteles! Pentru că atunci când harul se apropie de om, mintea - „pasărea”, cum îi spune Avva Isaac - caută să intre peste tot, să încerce totul. Începe cu zidirea lui Adam si ajunge în profunzimi si înăltimi, de unde – dacă Dumnezeu nu-i spune – ea nu se mai întoarce.

Când se înmulteste harul, mintea este răpită în vederea cea dumnezeiască si inima se aprinde de iubirea cea dumnezeiască si arde toată de dragoste dumnezeiască. Atunci, mintea se află în întregime unită cu Dumnezeu, se topeste precum se topeste fierul când se apropie de foc. Natura fierului nu se schimbă, dar atâta timp cât rămâne în foc este una cu focul, iar când se scoate din foc, revine din nou în starea lui naturală de material tare.

Atunci linistea domneste în minte si pacea se asterne în tot trupul. Atunci omul se roagă cu cuvintele lui si cu rugăciuni alcătuite de el si se urcă la vederea cea dumnezeiască, fără ca mintea să fie închisă în inimă.

Rugăciunea mintii este făcută pentru a veni harul. Când vine harul, mintea nu se mai împrăstie. Si când mintea rămâne pe loc, foloseste tot felul de rugăciuni, le încearcă pe toate.

Celelalte feluri de rugăciuni nu sunt gresite, dar se poate cădea usor în greseală, dacă mintea nu s-a curătit pe deplin si primeste fel de fel de imaginatii, în loc de vedere duhovnicească. Dacă pe malul mării se află un izvor de apă curată, atunci când avem furtună pe mare, apa mării se amestecă cu apa curată a izvorului. Oricât de întelept ai fi, nu poti să separi apa curată. La fel se întâmplă si cu mintea, dacă o expunem furtunii gândurilor.

Si mai ia aminte la următoarele: Demonii sunt duhuri. Sunt înruditi cu duhul nostru si cu mintea. Iar mintea este cea care hrăneste sufletul – pentru că mintea aduce orice vedere si miscare mentală în inimă; iar inima este înselată prin amestec si confuzie, asemenea izvorului care se varsă în mare. Atunci se întunecă si se înnegreste sufletul. Din momentul acela, în locul vederii dumnezeiesti, el primeste continuu numai închipuiri. În felul acesta au apărut rătăcirile si ereziile.

Când omul se umple de har si este mereu atent si nu se descurajează niciodată, nu are încredere în sine, ci are frică de Dumnezeu cât trăieste, atunci – de se apropie cel rău – întelege imediat că se întâmplă ceva nefiresc, ceva anormal. În această situatie, toate puterile sufletului cer de la Dumnezeu ajutor. Caută pe Cel care a adus toate de la nefiintă la fiintă si care tine totul. Numai Acesta este în măsură să separe ape de ape.

Si, rugându-te cu lacrimi, înselăciunea dispare si înveti cum să fugi de orice rătăcire. Apoi, trăind de multe ori astfel de experiente, devii ceea ce se cheamă un om practic si fără măsură dai slavă lui Dumnezeu si-I multumesti pentru că Îti deschide mintea ca să cunosti capcanele si mestesugirile celui rău si să te feresti de ele.

Cel care va fi prins în rătăcire, dacă va face ascultare de un părinte duhovnicesc, poate să scape de rătăcire si de diavol. De aceea vrăjmasul îl sfătuieste si se străduieste mereu să-l convingă să nu se încreadă în nimeni, ci să primească numai propriile gânduri, să creadă numai în puterea lui de a distinge lucrurile si duhurile. Într-un astfel de cuget nesmerit îsi face cuib egoismul, mândria cea luciferică a tuturor celor rătăciti, care nu vor cu nici un chip să renunte la rătăcirea lor.

Asadar, Domnul Hristos – care este Lumina cea adevărată, să lumineze si să îndrepte pasii tuturor celor rătăciti care nu vor cu nici un chip să renunte la rătăcirea lor."

sursa:http://www.rugulaprins.go.ro/
(Click pe Miscarea Rugul Aprins -> Rugaciunea lui Iisus carte in format html)

Pt cristiboss56
 

Salut Cristi.textul postat de mine este doar literatura si trebuie tratat in acest mod.Nu este o rugaciune si nu sunt randuri scrise de un sfant.Dar cand le-am scris mi-a trecut prin cap o ,,coroborare"mai ciudata(poate)

Paler a scris:,,sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi"

Undeva in ,,Pelerinul rus" sta scris>>,,La aceste cuvinte mi-am adus aminte de cuvântul lui Nichita Stithatul din Filocalie. „Firea lucrurilor se măsoară după dispoziţia lăuntrică a sufletului, adică, aşa cum este fiecare, aşa îl judecă şi pe celălalt.”

Ma gindeam daca pot fi privite combinat sub aspectul mesajului.A nu se intelege ca transmit ideea modificarii textului Filocaliei cu un text literar.Ma gindesc daca nu cumva ambele transmit,fiecare in felul ei,acelasi mesaj(dintr-o anumita perspectiva).

In fine..poate ma exprim prea putin clar..sorry.

Nu e vorba de neclaritate , ci de complet altceva ! Alimentăm idea ficţiunii şi vorbelor pompoase , dar. . .

Inteleg ce vrei sa spui
 

Dar am observat ca fiecare incearca sa mearga,in felul sau,spre aceea ,,traire autentica".Acesta stare pare relativ simpla prin formulare dar poate fi extrem de dificil de atins.Poate asta inseamna ca trebuie sa tot incercam pina la final.Am observat insa ca fiecare are un ,,ritm"al sau in a parcurge acest drum si nu toti pot ,,vasli"simultan spre acesta stare cu aceiasi intensitate.Cred ca fiecare trebuie inteles in felul lui pt ca daca fixezi cuiva un target mult prea ambitios si mult prea rapid>s-ar putea sa se ,,rupa"precum un arc bine intins.Parca pe undeva prin Pateric se spunea acest aspect cu ,,arcul prea intins"(nu stiu daca acesta era formularea dar parca acesta era ideea).Daca ii spui cuiva,,trebuie sa atingi acesta stare"trebuie sa-l cunosti bine pe acel om ca sa-i cunosti ritmul.El oricum va fi tentat sa se forteze(din zel/entuziasm/dorinta)ca sa atinga acel deziderat si daca va simti ca nu a ajuns la el,sau ca nu il simte atat de deplin pe cat credea,atunci s-ar putea sa fie dezamagit si sa renunte.Fiecare dintre noi,traind in acesta lume dezlantuita,ne stradium sa o atingem dar asupra fiecaruia actioneaza mai multi factori interni sau externi.Metodele de a atinge acesta stare le stim dar problema apare la aplicare.
Putem spune ,,vreau sa am o traire autentica"dar problema apare cand incepem demersurile.
Daca le faci de capul tau s-ar putea sa ajungi intr-un punct mort asa ca cel mai bine este sa apelezi la sfaturi/indrumare de la o persoana priceputa in asa ceva(preot sau cum ii numiti dvs).
Pe scurt>scopul este extraordinar,cata vointa are fiecare este o problema individuala,metodele trebuie sa fie cele recomandate,fiecare poate merge spre acel scop in ritmul lui,drumul este extrem de dificil si poate dura toata viata.Acea stare desavarsita poate fi altceva fata de ce iti imaginai tu.
Nimeni nu ne spune ca acest drum este usor.Este foarte dificil si nu toti vor ajunge pina la capat.Sunt multe obstacole si in principal te vei lupta si cu lumea dar mai ales cu tine.S-ar putea sa fie extrem de dureros.S-ar putea sa fii nevoit sa renunti la anumite lucruri la care nu te-ai gandit niciodata ca ai vrea sa renunti.S-ar putea sa fie cel mai dur test de vointa si traire la care ai fost supus vreodata.
Eu nu pot da sfaturi pe asa ceva pt ca nu am atins acel nivel.Dar pot spune atat>fara rugaciune si Credinta nu poti sa parcurgi acest drum.Fara sa renunti,putin cate putin,la tine nu poti sa-l parcurgi.Cel ce pleca la inceput de drum nu va fi cel care va ajunge la final.Acolo,daca ajungi,vei fi alt om.Acesta operatie a sufletului este extrem de dificila si radicala.Cine se asteapta sa fie usor,sau sa atingi rapid acesta stare>cred ca se inseala.Poate exista oameni care ating mai repede acesta stare.Poate Cel de Sus are un plan aparte cu ei fata de noi restul.Acesta nu este un motiv de deznadejde.Dimpotriva.
Starea exista,ai proba si cu atat mai mult trebuie sa incerci sa ajungi la ea.
Consider drumul spre acesta stare un pelerinaj prin propriul nostru suflet ce poate tine toata viata.Cu fiecare mila castigata mai cade ceva din spoiala pe care noi o consideram necesara inainte sa plecam la drum.
La final Cel de Sus va aprecia stradania si sinceritatea noastra.Noi sa pornim din toata inima la acest drum si sa-L lasam pe Cel de Sus sa aprecieze starea desavirsirii noastre la final sau cand va considera.

Am sentimentul ca iar ma vorbit in dodii..sorry

Bineinteles ca in spatele 'prostirii' de care vorbeam as fi vrut sa vad smerenia.Dar smerenia e un cuvant prea inalt,e deja o virtute.Iar pentru o virtute trebuie sa lupti ,sa o dobandesti.
Dar ce te faci cu un indaratnic si obosit sufleteste ? Ii vorbesti de virtuti ? Il vei pierde,caci el se simte neputincios si intortocheat.
Asa ca Dumnezeu iti da zdrobirea gandului,pentru a salva sufletul.
Nu mai astepti nimic de la tine,de la puterile tale semete odinioara,ci spui doar atat :"Doamne milueste-ma , caci sunt pacatos si neputincios " In putine cuvinte,iti poti recunoaste si trai cu intensitate :nevoia de ajutor,speranta in ajutorul divin, cainta pentru pacate,nevoia de indreptare,si lasarea in voia lui Dumnezeu.

Cat despre remarca cu care tu inchei "As vrea sa vad si credinciosi care fac aceasta rugaciune acasa,caci toti care scriu spun ca o fac in metrou !" sa stii ca mi-a placut.
Ea arata ca pana si atunci cand zici ca faci rugaciune in metrou ,de fapt e slava desarta ,caci vrei sa te arati ca si cum ai fi un mare rugator peste tot,dar daca nu te rogi si acasa,in mod constant,degeaba o faci doar in locuri publice.
Totusi si aici ramane o mica portita:si anume rugaciunea inimii ,care o ai in tine,chiar si atunci cand nu te poti ruga cum se cuvine,acasa,sau cand te simti neputincios