exista crestini contemporani fericiti?
 

ma intrebam daca exista oameni fericiti sau impliniti nu numai sufleteste dar si asa lumeste,adica sa nu-ti lipseasca cele de trebuinta,esentiale...

am rugamintea sa raspunda doar cei sinceri nu vreau raspunsuri speciale pt forumul asta de profil:)))
fericit=multumit de tine in relatie cu ceilalti dar si cu Dumnezeu

Sunt, sunt! Sunt cei care ii dau slava lui Dumnezeu pentru tot ce se intampla in viata lor! :63:

Bineinteles ca sunt.Sunt oameni care au bani si sunt credinciosi si ajuta Biserica si pe multi alti credinciosi.Sau sunt oameni care tin in spate firme ,cu multi salariati,si care sunt credinciosi.Si Dumnezeu ii ocroteste pe ei,pentru ca prin ei ocroteste si pe salariatii lor.
Sunt multi oameni care stiu sa pretuiasca viata,si sa lase o urma...

Sunt multi oameni fericiti de lucrurile lumesti,materiale acordandu-le o deosebita importanta dar fericiti sufleteste pe deplin,cu adevarat,nu prea sunt.

Sigur. A avut si are Dumnezeu grija de mine intr-un fel sau altul in asa fel incat sa am ce imi trebuie.

Acuma depinde de tine ce iti doresti, ce inseamna exact "cele de trebuinta, necesare..." Adica, de exemplu, te multumesti sa ai bani de chirie la un apartamet decent, sau suferi fiindca acel apartament nu este proprietatea ta personala, si asa spui ca esti un crestin nefericit din punct de vedere material.

Ma declar fericit
 

O familie fericita,copii sanatosi,o slujba decenta.Intrucat nu ma pot manifestape stil gospel>
adica asa:))
http://www.youtube.com/watch?v=y1-tH_HrfCs
am sa spun ceva mai simplu :)
http://wordincarnate.files.wordpress.../thank-god.jpg
Bye.

fericita nu sunt.
multumita da.multumita de sotul meu, de familia mea, de casa mea, de toate binefacerile care mi le-a randuit Dumnezeu.
fericirea nu cred ca o poti gasi in cele materiale, fiind de natura spirituala o gasesti doar in cele spirituale.
nu sunt fericita ptr ca inca mi inima legata de prea multe lucruri, imi fac prea multe griji,am multe neputinte....care sunt o piedica reala in calea spre fericire.
cred ca fericirea ti-o da suferinta ptr Hristos.cred ca doar aceea te implineste.o partasie cat mai stransa cu El, o revarsare a harului sau in sufletul tau.cred ca atunci as fi fericita.
dar mai e mult pana atunci......

Ori, ori, cale de mijloc nu-i. Deci, ori cu mescedesu' ori cu Dumnezeu.:27:

Intotdeauna au existat si crestini bogati sau intr-o pozitie sociala buna, care cu averile si influenta lor au ajutat multa lume.
Calea extrema de a da tot si a te calugari nu este pentru toata lumea.
Sunt multe exemple in istorie. Incepand cu crestinii de la inceput, care isi puneau casa la dispozitie ca sa se adune Biserica (sa se faca euharistia), si ajutau saracii din comunitate.

Fericiti cu adevarat sunt cei care se incadreaza in cele noua fericiri din predica de pe munte.
Talcuit in spiritul Sfintilor Parinti,cu adevarat fericiti sunt cei care nici laudele nici jignirile nu-i mai afecteaza.
Fericit esti cand simti harul lui Dumnezeu in inima.

Vazand cele de mai sus,putem afirma ca foarte putini sunt fericiti,iar eu nu ma numar printre acestia.

Eu as defini starea mea ca o fericire in devenire sau o fericire dinamica.
Adica mi se pare ca sunt pe o cale, ca am de ce sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru ce a fost pana acum si este, si ca drumul merge mai departe.
Si slava Domnului, nu imi lipsesc cele esentiale.
Iar necazurile pe care le am mi se pare ca sunt acolo ca sa contribuie la evolutia mea si la binele celor pe care ii iubesc. Iar Dumnezeu mi-a dat putere sa le port si bucurie de viata ca sa nu ma copleseasca.

Atunci cand o sa dispara omul fericit, o sa dispara si crestinismul. Crestinii sunt oamenii bucuriei. Pare paradoxal, dar adevaratul crestin este fericit si in suferinta. De vom scapa de crestinii improvizati, orice crestin va putea descoperi altora fericirea.

Ieri de dimineaţă am fost la o mănăstire,am participat la Sfântul Maslu şi la dezlegări iar dupăamiază la Paraclisul Maicii Domnului.În timpul Paraclisului în mod special am avut o stare de deplină fericire şi mi-am spus "ce darnic a fost Dumnezeu cu mine astăzi!
Dar nici nu am ieşit din biserică şi a venit un duh lumesc care într-o clipă mi-a risipit toată această stare de bine!
Este anevoie să păstrăm fericirea pe care Dumnezeu ne-o dărueşte nouă muritorilor căci slabi în credinţă fiind ne tulburăm de ispite şi facem voia celui rău care nu se simte bine decât atunci când ne vede tăvăliţi în păcate,certuri şi duşmănii.

Poti fi cu adevarat crestin cand te scalzi in bogatie ?:20:

ar trebui intrebati grecii
ei doneaza Muntelui Athos ,de la aur la sfintele icoane..pana la hoteluri ,pe care le administreaza parintii de acolo.

Cand te scalzi nu.
Adica, daca esti dependent de bunurile care le ai, te atasezi de ele, iti pui inima in ele.
'Unde iti este inima, acolo este si comoara ta'.
Dar sunt unii oameni bogati care reusesc sa nu fie atasati de bunurile lor si le impartasesc si altora. Iar ei se bucura cu cumpatare de ele, nepunandu-le pe primul loc.
Exista exemple si in prezent si in istorie.
Ma gandesc de ex. ca intr-una din rugaciunile din slujba de cununie ne rugam ca cei doi sa aiba bunastare materiala pentru a se bucura de ea impreuna cu copiii lor si a da si celor in nevoie. Cand traiesti in lume, iti intemeiezi o familie, Dumnezeu iti da si responsabilitatea unor bunuri materiale pe care trebuie sa le chivernisesti. Unora mai mult, altora mai putin.
Probabil cei mai bogati au insa mai multe ispite de a isi alipi inima de ceea ce au..

Daca nu ai inima lipita de avere si te poti lipsi oricand de ea, si o consideri dobandita cu ajutorul lui Dumnezu si folosesti totul spre folosul tau si al tuturor celor aflati in nevoi, nu vad de ce nu ai putea in aceste conditii sa fii un adevarat crestin.

Fericirea deplina va fi dupa stabilizarea in bine, dupa Trecerea (= Paştele) la cele vesnice. Insa poate fi pregustata inca de pe acum, din mila Duhului Sfant, prin bucuriile adevarate care sunt consecinte ale dragostei noastre, ale bunei-intelegeri in pacea Lui Hristos.

Ioan 14, 27

Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu.

Asa cum pune florinna intrebarea, eu cred ca nu exista asa oameni. In general nu cred ca exista fericire (absoluta).
Fiecare om are anumite probleme, necazuri, nemultumiri. Chiar si cel bogat, pentru ca nu totul se cumpara cu bani.
Unul are probleme de sanatate, altul de cariera, altul in casnicie, sau cu familia primara (frati, parinti etc.).
Averea se mai poate si pierde: o catastrofa, o criza financiara, ca de curand.
Eu nu stiu oameni care nu au probleme.
Stiu multi care in aparenta ar fi de invidiat: frumosi, cu averi, cu copii, iubiti etc. si tot au ceva (vezi Angelina si Brad, sau alti artisti, sau familii regale, etc.)
Si nu stiu cum ca in biserica numai oameni necajiti vad.
Eu cred cumva ca Dumnezeu nu da chiar totul nimanui si ca nu exista compatibilitate intre bogatie si credinta.
Nici n-am auzit in scripturi despre mari crestini, sau sfinti, bogati.
Tocmai pentru ca a fi crestin inseamna sa fii dai totul, sa fii smerit, sa fii sarac.
Ah, exista stari de fericire, care cele pe care le souneti voi, ascultand o slujba, sau un concert, sau te bucuri pentru un dar (de la bomboana in sus te poti bucra pentru orice), pentru o realizare.
Dar asta n-as defini ca fericire, ci ca o simpla bucurie. Fericire inseamna mai mult si mai indelung as zice eu. Sa n-ai griji lumesti intr-un cuvant si sa ai parte de multe bucurii si iubire.

Daca strangi avere ai inima lipita de avere(macar un pic, pic, piculert, picusor...), s'acum, daca o folsesti spre folosul altora, sa'nseamneaza ca n'o mai ai...pe averea cu pricina, ca sa termina odat' s'odat'.:7::20::65:

Serios
 

Atunci ar putea si parinteii sa scoata ceva de la saramura si sa ajute statul elen....

Ihi, ihi, s' dup'aia chindie iara pi elini ai...matu' druga s' burta'n soare ai, s'un uzo cu ghiata, ai...:4:

raspuns
 

Indiferent ce ti se intampla in viata, cat il porti pe Dumnezeu in suflet, nu poti sa fii incercat decat de fericire.Fa doar fapte bune, nu astepta rasplata pentru ele, iar fericirea vine singura, caci mai fericit este a da, decat a lua.Nu te intrista pentru cei care iti gresesc, o fac involuntar, fara sa stie prea multe.Ajuta-i cu un sfat, daca il primesc, dar fa-o discret, fara a deranja.Ortodox fiind, nu ma poate incerca decat fericirea.Vrei bine, trebuie sa faci bine, fii darnic, milostiv chiar si cu un sfat bun. Ignora rautatea, raspunde cu un zambet chiar si pentru micile rautati. Darurile Domnului vor fi multe si de nepretuit. Important este sa nu -l parasim pe Dumnezeu.

Ma consider o persoana fericita, dar numai si numai din perspectiva lui Dumnezeu.Crede cu toata fiinta ta in Dumnezeu.

Teoretic este foarte uşor. Dacă atunci când cineva te răneşte cu sau fără intenţie răspunzi politicos,îţi ceri iertare sau pur şi simplu îl ignori oricât de sporit duhovniceşte ai fi (mă refer la mireni obişnuiţi şi nu la sfinţi) te doare!

Tu reuşeşti să faci toate acestea? Eu nu deşi mă străduiesc din răsputeri.

Nici mie nu-mi reuseste pe moment, Dorina. Dar daca ma infranez de la a-i spune respectivului "vreo doua" exact dupa ce comite fapta, timpul transforma resentimentele pe care le nutresc in indiferenta iar mai apoi ajung sa inteleg de ce a procedat asa. Si chiar daca nu ajung sa pun degetul pe motivele sale, macar zic in gandul meu ca n-a stiut ce face si ca Domnul ii stie mai bine intentiile.
Doamne ajuta!

Da,exista,si sunt multi doar ca ne trebuie ochi buni ca sa vedem cele bune.Toate cele bune si tie!

Cuvantul fericire in sine are intelesuri diferite pentru oameni diferiti.
Eu, cand spui fericire, ma gandesc la pace sufleteasca. Impacare cu viata, soarta, incercarile randuite de Dumnezeu, etc. Liniste chiar cand esti "provocat" de ceilalti.
Impacare chiar cu tine insuti.
Acestea la modul ideal.. Practic, da-mi Doamne macar o farama!

• ,,1. Vazand Iisus multimile, S'a suit in munte: si sezand El, au venit la Dansul ucenicii Sai
  
  
• 2. Si, deschizandu-Si gura, ii invata, zicand:
• 3. "Fericiti cei saraci cu duhul 1, ca a lor este imparatia cerurilor.
  
  
• 4. Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
  
  
• 5. Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
  
  
• 6. Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
  
  
• 7. Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
  
  
• 8. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
  
  
• 9. Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
  
  
• 10. Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor.
  
  
• 11. Fericiti veti fi cand din pricina Mea va vor ocari si va vor prigoni si, mintind, vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra.
  
  
• 12. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri, ca asa i-au prigonit pe profetii de dinaintea voastra.
  
  

Fericire crestinului este sa faca voia lui Dumnezeu. Fericirea adevarata (cea duhovniceasca) se asociaza cu sfintenia. Dar chiar si in acest caz, momentele de fericire alterneaza cu momente de lupta cu fortele raului. Razboiul nevazut este destul de dur si fara smerenie nimeni nu face nicio isprava. Fortele raului se pot manifesta si prin oameni carora Dumnezeu le ingaduie sa ne smerereasca. Daca pricepem la timp ca prin fiecare intamplare neplacuta Dumnezeu ne da cate o lectie, ne apropiem incet si sigur de El si invatam sa fim fericiti cu adevarat.

Ai inceput bine Antonia dar ai sfirsit iar, ca de obicei, in a incepe o cruciada cu fortele RAULUI?

De unde le scoti sora? din burta?
Mai uite-te o data , unde vezi tu in fericiri lupta inversunata cu raul ca " este destul de dura si fara smerenie nu face nimeni nici o isprava"...unde vezi tu asta in predica blinda a Mintuitorului.
..Doamne, atita imaginatie si inchipuire, fantezie si lupta cu himere, efectiv din burta, eu nu am mai vazut!

..singura parte este cea cu "prigoniti"..dar si acolo NUMAI PENTRU DREPTATE! nu asa inchipuiti.
Hai sa ne prigonim din lipsa de preocupari si sa facem pe pacatosii si suferinzii, vai, vai, vai?

Revenind la intrebarea initiala a topicului, nimeni nu a inteles ca de fapt asta voia sa stie persoana care a intrebat:
Daca exista si crestin care sa fie fericit si fara sa se "autoflageleze" de cit de pacatos este si de asemenea daca poti fi crestin fericit si fara dogma indumnezeirii prin suferinta care este o inventie...priveste din nou Fericirile!

Se lucreaza la impozitarea veniturilor bisericii.Aci se vorbea de impozitarea unor 20 mil.€.De saptamana trecuta nu s-a mai dat nici o alta stire referitor la veniturile Bisericii Grecesti.

Scuze ca intru in discutie,poate fi compatibila averea cu a fi un bun crestin,chestiunea este ca ne place sa ducem totul la extrema,din perfectionism probabil.Din Biblie observam ca a fi bogat nu este un pacat,pacatul este patima bogatiei.A avea mult fie dintr-o mostenire,o profesie buna,etc.si a administra bine fara a se impatimi eu cred ca este chiar o virtute.Am avut sansa de a cunoaste o persoana care a castigat multi bani insa niciodata nu avea bani la el,spunea ca nu-i plac...ii place insa sa fie util,munceste bine si mult.Sa fie oare ca in proverbul acela "De ce nu-ti place,de aia ai parte"?

Citeste ,,Razboiul nevazut" de Nicodim Aghioritul precum si ,,Mantuirea pacatosilor'' de Agapie Criteanul si vezi ca n-am scris prea multe idei originale. Nu e vorba despre o autoflagelare, ci de protejarea de mandrie care ne aseamana cu dracii. Citeste in continuare predica Mantuitorului si vezi ca nu mai e chiar asa de blanda. Pur si simplu nu ne primeste in Rai daca nu facem voia Sa. Asta e. Daca tu nu aspiri spre un coltisor de Rai, atunci spre ce aspiri?

Indumnezeirea, din cate am citit, nu se produce prin suferinta, ci facand voia lui Dumnezeu, care presupune si rabdarea unor suferinte ce ne sunt trimise pentru mantuirea noastra. Suferinta poate fi ingaduita de Dumnezeu pentru corectarea noastra sau pentru pedeapsa noastra. Cum sa nu lupti putin prin rugaciune pentru a te bucura de ocrotirea lui Dumnezeu? Cand te afli in suferinta, te intrebi unde ai gresit, iti corectezi greseala si apoi iti afli pacea cu Dumnezeu si pacea cu semenii. Asta am intentionat sa spun, de fapt. Poate ca nu m-am exprimat suficient de clar.

Vezi ce scrie si parintele Arsenie Boca in aceasta privinta. Parintele spune ca atunci cand ni se inampla ceva neplacut, sa nu cartim, ci sa spunem ,,Asa-mi trebuie!'', caci in rugaciunea ,,Tatal nostru'' spunem ,,Faca-se voia Ta", nu ,, faca-se voia mea''. Iov n-a cartit in suferinte , ci a spus: ,,Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat.'' Fara sa rabzi sa fii corectat de Dumnezeu nu-L poti intelege, pur si simplu. Iar neintelegandu-L, te razvratesti. O zi cu pace!

Sigur ca au fost destui in viata care m-au necajit, dar am ajuns la acea stare de spirit ca manifest intelegere,nu observ micile rautati, daca exista. Daca vei manifesta toleranta, intr-o zi vor renunta la a mai fi rautaciosi. Fa binele si mergi mai departe. Binele, bucuria sa porneasca de la tine, din tine... Ai cazut...ridica-te si mergi mai departe! Nu astepta multumiri, important este sa-ti faci un obicei din a face binele fara rasplata. Repet, fii altruist in orice moment! Fa-ti o bucurie din fiecere fapta buna pe care o faci!