Omul cu telefon mobil. Oare nu suntem pacaliti ?!
 

Nu cunosc vreun om fara telefon mobil. Pana si mai toti cei din clasele primare au telefon mobil.
Merg spre serviciu, apoi spre casa, spre biserica, etc. si vad numai oameni cu telefonul la ureche.

Oare chiar sa fi ajuns toti atat de importanti si de "cautati" ?!
Sau atat de inselati sa fi ajuns, noi toti, incat sa nu ne mai deslipim urechea de la difuzorul lui ?!

Gandesc la cat de mult ii indemnau Parintii pe ucenicii lor sa petreaca in liniste si tacere, spre a se cunoaste cu adevarat.
Ne este atat de frica sa ramanem singuri, cu noi insine. Dar cine sa o recunoasca ?!

Oare ce am gasi in noi insine... oare nu ne'ar speria lipsa noastra de continut.
Ne pacalim ca avem multime de prieteni, de griji si planuri. Dar, cand colo, cine stie care o fi realitatea.

Diavolul se bucura nespus vazand cum suntem aici, dar traim dincolo, la celalalt capat al firului, cum suntem acum, dar vorbim despre mai incolo, cum suntem cu niste oameni, dar vorbim neincetat cu altii si tot asa. Se bucura ca ne fura timpul prezent si locul prezent. Iar noi ne mai si credem liberi. Zi'i unuia ca este pacalit de telefon. Oare nu ar rade de tine... cel putin ?!

De'as avea putere, as lipsi de telefoane pe toti aceia care nu au nimic vital de transmis altora, macar pentru o singura zi.
Sunt curios ce ar face, cum s'ar simti, cum s'ar comporta.

noroc ca nu ai putere ;)

Oamenii vorbesc mai mult, dar comunica mult mai putin. Ceea ce astazi este considerat dialog este de fapt, in marea majoritate, barfa.

Cel mai ciudat mi se pare cat de mult ne sperie gandul de a fi fara telefon.

Disponibili non-stop la barfa, suntem din ce in ce mai indisponibili la comuniune. In cele din urma, ne vom sufoca sub greutatea inutilitatii cuvintelor noastre.

E nevoia omului de a comunica. In ciuda faptului ca e inconjurat de multi, omul se simte foarte singur in ziua de azi. Vorbitul e o alinare pentru multi; o alinare inselatoare, ce-i drept...

Windorin, sugerez sa-i lipsesti si de internet. Atunci sa vezi tragedie... :4:

Stiu pe cineva care nu are telefon mobil,nici televizor,nici internet....Deci se poate si fara....

Un adevar trist. Si durerea cea mai mare este ca nu multi sunt cei care isi dau seama de aceasta.
Zice omul: "Cunosc pe multi, vorbesc mult cu multi, sunt sunat de multi..." si atat, din pacate. Niciodata mai mult.

Da, chiar ma gandeam intr'o zi la ceva de genul asta.
Sa se ia de pe fata pamantului tigarile, telefoanele, televizorul si internetul. Iti dai seama ?!

Dar de ce ti-ai dori asa ceva? In virtutea carui percept crestin crezi ca ar fi asta o idee buna, presupunand ca ar putea fi aplicata? Nu e incalcat liberul arbitru?

Daca s-ar lua, windorin, nu s-ar lua si cauza folosirii lor excesive.
Nu existenta lor in sine e daunatoare, ci folosirea lor fara masura si sens.

Aceste obiecte exista acum, nu mai putem sa ne intoarcem la vremea dinainte. Ar trebui sa incercam sa le folosim bine si sa nu inlocuim adevarata cumunicare cu un fel de agitatie fara sens.

Stii cine au fost primii, in Germania, care au avut telefoane mobile pe care le foloseau si intensiv? Preotii... De ce? pentru ca asa puteau fi mai accesibili cand avea cineva nevoie de ei.

Era doar o idee, amuzanta sau nu, pentru a ne pune putin pe ganduri.
Aceasta nu ar fi insa nici posibil, nici crestin chiar (deoarece, bine spui, omul este liber sa faca binele sau raul).

Da, stiu ca asa este si imi dau seama unde este raul.
Nu este intr'un plastic si intr'un fier, ori intr'un monitor, ori fir, ori priza, ci in mintea si inima omului.

Noua heroina
 

Noua Heroina, asa a denumit un prieten de al meu message-iuirea neincetata pe mobil a fetei lui de 13 ani care statea pina la 2-3 noaptea sa-si verifice mesajele. Ultima oara dupa ce a facut o intelegere cu ea..a prins-o trimitind mesaje in ascuns fiind sub dus.

Pana unde se poate ajunde. Pare amuzant, desi cred ca este mai mult grav.

Cred ca nu ne-ar fi greu sa facem acest exercitiu de vointa din moment ce putem spune ca inca nu vorbim la telefonul mobil de o viata. Sunt aproximativ 6 ani de cand eu folosesc telefonul mobil si am inca proaspata in minte perioada de inainte. In mod clar, viata nu mi s-a schimbat simtitor in bine de cand am descoperit telefonul mobil, ci dimpotriva.

Trist este ca el deja face parte din firescul lucrurilor, din firescul vietii de zi cu zi, precum televizorul, internetul. Dezamagirea mea vine din faptul ca rugaciunea sau milostenia, in ceea ce ma priveste, inca nu au atins acceasi performanta de a face parte din firescul meu.

Aici apare falsificarea adevarului existential. Ne folosim curent de lucruri care intr-adevar, nu sunt rele in sine si care intr-o anumita masura ne aduc anumite beneficii, dar pierdem din vedere lucruri cu adevarat importante pentru noi.

inca nu este totul pierdut - stare de rugaciune este si atunci cand multumesti Domnului pt ceea ce ai si vezi si traiesti, cand indrepti ganduri de parere de rau pt necazul celui de langa tine pe care nu intotdeauna poti sa-l ajuti asa cum ai dori, cand suferi alaturi de cel ce sufera, etc....gresesc?

..si locuieste intr-un oras al anului 2010, are servici, familie, copii...?

Perfect asa!
Inseamna ca daca era cu telefonul sub dus, sa deschis o runda noua de negocieri: "Tati imi cumperi un telefon nou? waterproof de data asta!".
Sunt sigur ca se vor face si de data asta o intelegere....

Chiar voiam sa-i spun lui Dorin, ca nu este deloc gluma ci totul s-a transformat intr-un film de groaza. Tatal si fiica de la discutii s-au luat la bataie. In momentul in care i-a luat jucarica(Heroina) fata a intrat in isterie si s-a aruncat asupra lui cu pumnii si palmele pentru a si-l recupera. Conform legislatiei protectiei copilului tatal s-a putut DOAR APARA, fara sa ridice mina asupra ei...au fost la consiliere, la preot, etc

..tot felul de complicatii, cind cel mai simplu este sa nu i-l cumperi deloc pina la 17-18 ani, sau pina cind nu incepe munca

Nu am nimic impotriva celor care vorbesc la telefon, ci doar impotriva celor care deranjeaza in mijloacele de transport - fie ca tipa, fie ca spun lucruri pe care nu ar trebui nici macar sa le gandeasca, cu atat mai mult sa le impartaseasca altora.

Ce mi-a rapit telefonul mobil? Rabdarea. Daca imi dau intalnire cu cineva si nu a sosit la ora fixata sun. Nu mai am rabdarea din trecut - sa astept si o jumatate de ora.

E adevarat, telefonul ne si pacaleste. Imi aduc aminte ca inainte de a avea telefon alergam mai des la parinti sa-i vad si sa le vorbesc. Acum ma multumesc cu un telefon. Dar nu mai am imbratisarea lor.

Cam tarziu s-a trezit parintele cu mersul la preot daca copilul a ajuns deja in faza asta si taicasu' la fel (se teme de protectia copilului, de fapt de copil).
Doar pentru o slujba de exorcizare poate.
Desi nu cred ca acolo e problema.

Poate ar fi trebuit totusi sa-i aplice o mica corectie fizica iar daca nu e multumita sa o indrume spre PC si sa ceara decaderea din drepturile parintesti.
Va fi desigur obligat sa-i plateasca intretinerea pana la majorat dar macar nu va trebui sa-i mai plateasca pe deasupra si abonamentul la telefon.

Ar putea eventual sa o ajute sa petreaca macar cateva zile intr-un centru de plasament ca sa inteleaga ca lipsa telefonului mobil nu e cel mai mare rau care i se poate intampla.

Dar totusi in 5 ani (pana la majorat cand pretentiile vor creste iar ca deh e majora si face ce vrea) nu prea se pot umple lacunele de educatie din cei 13 care i-au precedat..

Ca in definitiv acolo este problema, nu telefonul.

Si crezi ca problema se rezuma la asta nu..?
Iluzii, iluzii..

Si eu prefer un dialog "tete-a-tete" in locul celui telefonic; de asemenea, ma supara ideea de a fi oricand si oricui disponibila. Din pacate, e tot mai mult incurajat fenomenul prin "facilitatile" pe care ti le ofera: "1000 de minute gratuite, 500 de sms-uri" s.a.m.d.

Da, ar trebui sa ne intristam foarte tare atunci cand ceva nefiresc ajunge "firesc". Pe cat de grea este dragostea, rabdarea, rugaciunea, pe atat de usoare ne sunt toate caderile, miile de minute vorbite la telefon si zecile de ore petrecute la televizor, etc.

Da, credem ca suntem in comuniune cu altii, insa adevarul este ca ne rupem tot mai mult de oameni.
Cand eram la bunici, tin minte cum asteptam sambata sau duminica, spre a da un telefon parintilor, de la posta.

Este vorba de o inselare.
Un lucru rau este invelit in poleiala, iar omul alearga spre el. Ba mai mult, si plateste bani buni pentru asta (uneori).

Chiar ma gandeam intr'o seara.
Sta omul la rugaciune, abia daca se poate aduna un pic dupa o zi framantata si agitata, cand colo... suna telefonul.
Gata incercarea de rugaciune. Esec. Apoi, ia'o de la cap, daca mai poti.

Mie mi se pare ca este un motiv sa-i multumim lui Dumnezeu ca acum avem mai mulmte feluri de comunicare la indemana cu cei dragi.
De ce sa nu vedem lucrurile si asa?
Eu ma bucur acum de tot felul de lucruri amintindu-mi ca altadata nu le aveam (in copilarie de exemplu), ca trebuia sa stam la coada de o ora la posta cand mergeam la mare sa vorbim cu bunicii.

Pai, de ce sa nu inchizi telefonul?
Noi facem adesea asta...
Pana la urma e o chestie de vointa si de alegere la oamenii maturi.

Problema este la adolescenti, daca nu invata sa se controleze. Vad asta la elevii mei. Poti sa ii pedepsesti in alte feluriu, dar sa le confisti telefonul mobil (pana la sfarsitul orei) este un fel de amputare... Ma lupt mereu cu unii din ei sa nu il foloseasca in timpul orelor.

Companile de telefonie mobila scurg milioane de euro catre europa apuseana , indienii(tziganii) "programeaza" pentru mii de euro luati de le aceste companii in timp ce romani cu scoala ajung sa spele vase prin occident am ajuns sa numim asta criza.
Nu-i un lucru rau telefonia mobila .

Sa nu uitam si de sanatatea utilizatorilor telefonului mobil. Cercetatorii afirma ca daca telefoanele ar fi fost alimente, ar fi iesit de pe piata de comercializare.

Depinde; zaharul e mult mai nociv si nu e scos de la comercializare.

[quote=AlinB;236834]..si locuieste intr-un oras al anului 2010, are servici, familie, copii...?

Se poate trai si fara telefon si fara internet si fara televizor chiar intr-un oras si nu in varful muntelui. Ganditi-va cum era lumea acum 100-200 de ani sau si mai demult cand nu existau toate astea. Puteti spune ca ei nu au trait? Au trait si lumea a evouluat in continuare si asa s-a ajuns aici unde suntem acum.

Multi nu stiu si nu iau in considerara "indicele SAR", adica nivelul de radiatii emis de telefonul mobil.
Acest indice difera de la un aparat la altul. Nivelul maxim admis este de 2 w/kg. Vezi cat are telefonul tau.

Este un fel de otrava, data insa in doze atat de mici, incat sa poate fi omologata si acceptata.
Radiatiile, fie chiar si in doze extrem de mici, pe termen lung si folosite in exces, se vor face simtite.

Dar, suntem liberi si avem minte. Ne trebuie insa si discernamant... si masura.
Sau, cum zicea un prieten: "Cap am, minte ce-mi mai trebuie ?!"

De acord cu tine.
Dar, presupunand prin absurd ca ar disparea telefonia mobila peste noapte, crezi ca am scapa de radiatii? Nu.
Pana si televizorul emite radiatii.

Adolescentii in general abuzeaza de telefonul mobil. Singura grija a parintelui este sa nu vina factura prea mare si ca odrasla sa nu-si neglijeze temele sau alte indatoriri din cauza telefonului. Altminteri pe masura ce creste adolescentul devine mai responsabil si mai concis in comunicare, iar telefonul ajunge sa fie folosit doar pentru mesaje esentiale, nu ca o modalitate de petrecere a timpului liber, asa cum e el perceput la 14 ani.

Una peste alta, nu mi-as face griji.

In definitiv, nociv este insusi excesul. In orice domeniu ar fi el. Otrava, administrata in cantitati mici, poate fi un medicament. (Arsenicul, spun cercetatorii americani, poate prelungi semnificativ viata bolnavilor care sufera de formele grave de leucemie si cancer.)

Doar noua, oamenilor, ni s-a spus ca ne este totul permis, dar nu si de folos.
Libertate ni s-a dat, depinde insa de noi cum o folosim.
Cred ca aici este lupta cea mai grea. Aici are loc razboiul nevazut si neperceput de catre noi. In aceste limite ale libertatii. Poate ca uneori trebuie sa fim lasati sa experimentam extremele, pt. ca doar ele ne pot ajuta sa intelegem care este adevarata masura a tuturor lucrurilor din viata noastra.

Nu poate disparea, stiu asta.
Insa este de folos o mai mare luare aminte la aceste riscuri.

Fiecare poate sa ia masuri pentru el.
Telefonul nu trebuie tinut, prea mult, in buzunar, langa corp.
De mare folos este folosirea handsfree-ului (cel cu fir, nu bluetooth).

Multe dintre cazurile de infertilitate sunt datorate acestor "mici" radiatii ale calculatoarelor si ale telefoanelor mobile.
Toate sunt bune, dar cu masura.

Este buna aceasta tema, mai ales pentru aceia care nu s'au gandit pana acum la ea.

Bun exemplul calculatorului, mai ales pentru cei care stam minim 8 ore in fata lui.

Ar trebui trecute la anticonceptionale si interzise in indreptarele de spovedanie :21:

Scuze, nu m-am putut abtine..
Bine ai zis windorin: masura este cuvantul cheie.

puteti folosi telefonul mobil si.. cand radeti singuri pe strada..:)

nu din snobism..e imposibil sa intri pe ,,vorbirea in limbi la penticostali,,si sa nu mori de ras pe strada

e o idee
am s-o incerc atunci cand voi fi prost dispus. daca merge o recomand tuturor prietenilor ;)

EU, eu!:D In vacanta de vara ma duc acasa. Eu stau la tara, unde n-am internet, la tel vbesc f rar asa aiurea, deoarece prietenii mei nu fac parte din categoria care sa stea toata ziua cu tel la ureche(vbesc cand trebuie sa stabilesc ceva important, adica atunci cand e o necesitate). La televizor nu ma uit, ca nu am ce sa vad(il deschid putin seara si mai arunc o privire la documentare). La calc ce mai stau, insa in principiu ascult muzica si scriu in jurnal. Mie imi place sa fiu singur, consider ca daca un om vrea sa se cunoasca trebuie sa fie singur.

Telefonul mobil il inchid cand sunt ocupat, nu raspund numerelor mascate si nici celor cu care nu am chef sa vorbesc in acel moment. E simplu. Ma folosesc de telefon, nu a devenit el stapanul meu.

Internetul ma scuteste sa caut in biblioteci anumite informatii, sa transmit infortatii. Acum "vorbesc" cu voi folosindu-ma de o maniera de a comunica, in loc sa-mi programez acest lucru la o eventuala agapa cu credinciosi de pretutindeni.

Oare care dintre noi, cei cu telefoane, am putea recunoaste ca suntem uneori "pacaliti" de acel "duh" al telefonului ?!
Nici cel mai impatimit nu va recunoaste ca a devenit dependent de telefon. Doar... ar trebui sa se smereasca, acceptand asta.

Poate nici nu ne dam seama de aceasta dependenta.
Eu am constatat ca sunt dependent intr-o zi in care, din cauza grabei, mi-am uitat telefonul acasa, dandu-mi seama de asta mult prea tarziu pentru a ma intoarce sa-l iau.
Toata ziua am avut o senzatie ciudata si neplacuta.
Parca eram neterminat, dezorientat.