Sfinti care au luptat impotriva ereziilor
 

pare-se ca cei in viata nu sunt crezuti atunci cand spun ca alte religii nu pot fi egale cu ortodoxia. bun!
daca cuvantul nostru nu este crezut, atunci haideti sa le aducem cuvantul sfintilor pe care ei insisi pretind ca ii cinstesc.
veniti cu exemple de invataturi pe care le-au transmis sfintii, dar mai ales exemple despre felul cum au luptat ei pt ortodoxie impotriva ereziei si a schismei.

cred ca este un topic util pt toata lumea; cu ocazia asta, cautand in vietile sfintilor, mai si citim ceea ce, ca ortodocsi, suntem datori sa stim.

Palma Sf. Nicolae
 

Da, palma Sfântului Nicolae răsună şi azi în urechile credincioşilor ortodocşi. Blândul arhiereu l-a pălmuit în plin Sinod Ecumenic pe Arie, ereticul veacului al 4 lea, care nu s-a lăsat convins de cele câteva sute de teologi şi ierarhi dreptmăritori să renunţe la învăţăturile sale greşite despre persoana Mântuitorului. Atunci, ultimul argument (care pare destul de necreştinesc) a fost bătaia. Bătaie care a fost aplicată de către cel mai blând păstor al creştinilor de atunci, şi care a fost – între altele – expresia imposibilităţii continuării dialogului cu înverşunatul eretic... Să fim cinstiţi: ce satisfacţie ne produce, încă, această palmă! Este contrazicerea perfectă a opiniei prin care creştinii sunt consideraţi nişte blegi, nişte molatici, oameni fără atitudine şi coloană vertebrală. Însă lucrurile devin din ce în ce mai serioase, căci în ziua de azi au apărut destui teologi, preoţi şi călugări care ar urma exemplul răsunător al ilustrului lor predecesor. De fapt, îl urmează ei – dar cu vorba (deocamdată). Tună şi fulgeră împotriva ereticilor închipuiţi sau reali, anatemizează la grămadă, dau note de bună purtare... ortodoxă, împart afurisenii pe bloguri, bagă lumea în sperieţi prin teoriile conspiraţiei şi uită să îndrepte acolo unde au greşit. Infailibili, tranşanţi, luptând tot timpul cu duşmani invizibili, demontând cu uşurinţă macabrele conspiraţii masonice (aidoma celor care dezleagă rebusuri prin metrou, în drum spre serviciu), aceşti fraţi ai noştri şi l-or fi iau ca temei, poate, chiar pe Sfântul Nicolae. Da, prieteni, însă ce distanţă enormă între aceste două situaţii...! Sfântul Nicolae a dus – şi până în acel moment, dar şi după – o viaţă exemplară, de sfinţenie, de dărnicie, de jertfă şi de ascultare. Avea Nichita Stănescu o vorbă: „Toţi ar vrea să scrie ca Eminescu, dar nimeni nu ar fi dispus să-i trăiască viaţa...” Întorcându-ne la ale noastre putem spune, parafrazând, că: „Mulţi ar arde de nerăbdare să dea palma pe care a dat-o Sfântul Nicolae, dar extrem de puţini ar fi cei care ar avea şi îndreptăţirea morală să o facă...” Şi asta pentru că lucrurile de atunci nu mai seamană deloc cu cele din ziua de azi. În plus, palma a răsunat după timp îndelungat de convorbiri, discuţii, argumente, rugăciuni şi posturi aspre. Pe când în zilele noastre? Acuzaţiile plouă cu toptanul, „sfânta” inchiziţie ortodoxă s-a pus pe treabă iar calomnia s-a banalizat. În aceste condiţii, cred că palma Sfântului trebuie repusă în drepturile sale. Dar în sens invers...

La ce ne foloseste a spune ca avem credinta cea adevarata, daca in faptele noastre nu se vede aceasta ?!

Sa ii lasam in pace pe toti, fiecare cu cat poate, si sa ne vedem de ale noastre.
De am cobora in noi si am vedea cata murdarie e in inima noastra, n-am mai avea vreme sa ne uitam "peste granitele" credintei.

Mereu raman surprins cand vad un asemenea subiect de discutie, fara nici cea mai mica roada buna.
Doar mandria ca suntem mai buni decat altii. Fals ! Avem credinta mai buna, dar viata lasa de multe ori de dorit.

P.S. Cred si marturisesc ca Ortodoxia este Calea, Adevarul si Viata, insa numai Domnul stie cine se mantuieste si cine nu !

se vede ca deja am deranjat pe multi. :)
ma asteptam.


atunci cand am spus ca au luptat pt ortodoxie, nu m-am referit la o lupta fizica. :)
sigur, palma Sfantului Nicolae spune multe si e relevanta, insa e arhicunoscuta.


windorin, ai impresia ca tu esti mai breaz decat cei pe care-i acuzi? am deschis un topic nevinovat, nu ataca pe nimeni, ba dimpotriva, e folositor tuturor; se vorbeste despre SFINTI! tu esti cel care-l transformi intr-o galceava.
de ce ai pornit de la ideea fixa ca cine crede ca ortodoxia e singura credinta mantuitoare are o inima murdara?
se simte din partea ta o rautate specifica si tocmai tu dai lectii de morala crestina...
de ce ai deschis cearta?
de ce ma acuzi in halul asta? si nu e vorba de mine personal. putea fi oricine in locul meu.

daca nu-ti convine topicul, solutia e foarte simpla: nu-l mai accesezi.
scopul forumului este sa comunicam, nu sa stam ca mutii.


prin lupta m-am referit in primul rand la felul cum au rezistat sfintii in fata ispitelor de genul acesta. ce atitudine au luat atunci cand li s-a spus sa treaca la o alta credinta sau sa accepte ca adevarata si alta credinta, ce atitudine au luat atunci cand au fost ispititi cu averi, cu femei, ba chiar cu tortura.
si, totodata, m-am referit si la invataturile sfintilor care cuprind si anatemele. oricat i-ar incomoda pe altii, ele au fost rostite si raman valabile pana la sfarsitul veacurilor. nu spun ca noi sa-i blestemam, NU! Doamne fereste! doar sa le citam in contextul lor. spunem cand si de ce au fost rostite.... ca sa nu mai aiba altii impresia ca-i blestemam.

Eu m-am regasit in postul lui windorin. Are dreptate. :(

Da, mai bine ma retrag de aici.
Postarea mea nu are pic de rautate. Cine are ochi de vazut, sa vada.

Zi cu pace, frate intru Hristos.
Iertare.

Stii tu ce e foarte trist? Ca esti pornit de un sentiment maret de a deschide un subiect care te framanta pe tine si poate pe multi altii, dar pentru asta nu te obosesti sa intri cu luare-aminte in aceasta... gramada ordonata de useri de tot felul, nu astepti sa cunosti mai bine pe cei care poate in timp si-au castigat respectul celorlalti, nu prin lovituri cu pumnul in masa, ci prin puterea cuvantului cu care i-a inzestrat bunul Dumnezeu, ci treci direct la initiativa, iar daca totusi cineva indrazneste sa-si spuna parerea (de altfel plina de bun simt) te revolti si starnesti o furtuna pe care - culmea!!- o pui pe seama altuia. Inr-un fel sau altul, toti suntem frustrati, dar avem datoria sa ne stapanim in a eticheta oamenii, mai ales cand nici n-am inteles bine ce se intampla in jurul nostru. Nu-i iau apararea lui windorin si nu sunt neaparat impotriva ta, ci a modului cum inteleg unii sa-si dezvolte personalitatea intr-un colectiv care se vrea omogen si iubitor de Dumnezeu!
Sfatul meu: daca vrei sa fii ascultat cu respect, respecta si asculta si tu la randul tau, iar atunci cand mai auzi si pareri care nu sunt tocmai in concordanta cu ale tale, nu te avanta sa raspunzi imediat, cand adrenalina face din tine o victima a orgoliului si a razbunarii, ci asteapta sa te calmezi, priveste partea frumoasa a lucrurilor, cerceteaza-l pe cel ce ti se adreseaza, iar daca chiar se merita, pune-l la colt! Altfel risti sa fii luat cu asalt si sa fii tu insuti pus la colt de cei pe care-i credeai de partea ta. Si e pacat, fiindca in fond, pari un om care are ceva de spus, dar iti lipseste diplomatia!!!

Sorry for any inconvenience! ;)

asa... si? este un subiect care, intr-adevar, ma framanta. si? ce-i rau in asta ca incerc sa vorbesc despre asta? ce-i asa rau in faptul ca i-am invitat pe altii sa dea exemple din vietile sfintilor???

nu stiam ca luarea initiativei este conditionata de vechime... in fine. sunt un user mai vechi decat iti inchipui si stiu foarte bine care-i 'pulsul' pe aici pe forum. insa din cauza unei pauze, mi-am uitat parola si mi-am creat alt cont.

imi cer iertare daca am avut un ton nepotrivit... totusi, raman la parerea mea: nu mi se pare corect ca altii sa comenteze ca am deschis acest topic... sub pretextul ca am eu frustrari si ca din mandrie fac asta. ok, e problema mea. sunt mandra de Sfintii ortodoxiei si vreau sa ma laud cu ei. cui nu-i convine, sa nu intre! ar trebui sa fie o regula de aur pt fiecare. la fel fac si eu, caci nici mie nu-mi convin muuuulte subiecte... dar ce sa fac? sa-mi permit sa comentez ca nu-mi convine topicul? in ce calitate sa fac astfel de comentarii? cine sunt eu?

ok. multumesc.
dar sa stii totusi ca nu eu am inceput cu etichetarile si tocmai eu nu am fost ascultat.
"De am cobora in noi si am vedea cata murdarie e in inima noastra, n-am mai avea vreme sa ne uitam "peste granitele" credintei." [windorin]
sigur, nu mi-a spus-o la modul personal, ba mai mult, a vorbit la persoana I plural... ca doar are experienta pe forum...
dar cu alte cuvinte, noi/eu pacatosii pana in maduva oaselor nu avem voie sa vorbim despre sfinti si vietile lor. deci.. cine pe cine nu asculta? cine comenteaza ca nu-i convine framantarea mea? poate nu asta a vrut sa spuna, dar eu asta am inteles!

sper totusi ca a fost o simpla neintelegere si vom putea da exemple din vietile sfintilor. :)

ok.... am vb prea mult si nici macar eu n-am dat un exemplu.
dar voi cauta sa-mi fac timp. :)

Foarte corect Windorin.

Cu ce scop ne laudam si spunem ca religia noastra e cea mai dreapta,corecta,cinstita etc cand doar Hristos are dreptul sa ne judece si sa ne declare corecti sau nedrepti?

niet! nici macar n-am zis ca e religia mea!
nu e religia mea, nu eu/noi am inventat-o
...ma rog.. daca intelegi ideea...

si daca vrei neaparat raspuns la intrebare, am sa-ti dau.
toti sfintii spun ca, oricat de pacatos ar fi omul, nu trebuie sa renunte la dreapta credinta. sa-si duca crucea, nu conteaza cum, in carca sau taras, dar sa si-o duca!
poate ca ultima sansa pt cel mai pacatos este exact lupta lui pt apararea credintei. sunt multi sfinti care in viata au fost foarte pacatosi, mai pacatosi decat paganii, dar au ajuns sfinti mucenici tocmai pt ca au marturisit dreapta credinta ;)

si, de ce nu, sa gandim pozitiv despre orice pacatos! oricine, in timp, se poate indrepta! corect?

Faptul ca preiei un text pe fragmente, spune multe despre tine. O sa ma folosesc de stilul tau ca sa vezi doar cum e.
Tonul tau cu "asa, si?", are un aer superior si arogant. Nu se cade! Crezi ca-i pasa cuiva de superioritatea ta? Nu invitatia catre dialog ti se imputa, ci faptul ca nu-ti poti stapani nervozitatea. Crezi oare ca tu la randul tau nu ai nevoie de credit din partea celorlalti? Cum te simti cand, pentru o simpla vorba, poate mai putin bine-gandita, cineva convoaca toata suita de sfinti, alaturi de parintii si neamul de care apartii? Ti se pare acela un om intelept?


Oops! Multumim pentru... sinceritate. Intr-o zi o sa-ti amintesti desigur parola si-o sa-ti dai propriile raspunsuri prin celalalt ID, in cazul in care o sa ai in jurul tau prea multi ca mine si ca windorin ;) Acu', fie vorba-ntre noi, eu sincer cred ca windorin nu merita tratat astfel si sunt mai mult decat convins ca nu cunosti deloc pulsul adevarat al acestui forum. Chiar daca mai sunt teribilisti pe ici pe colo, eu consider ca nu aceia dau valoare forumului, ci tocmai cei ca el! Intereseaza-te discret si-ai sa te convingi!

Pai... nu cred ca e chiar rau sa ne laudam cu sfintii de care vorbesti, dar asta nu inseamna absolut nimic. Intreaba-te daca acei sfinti sunt multumiti de reactiile tale fata de semeni? Tu stii foarte bine cat au suferit si cat de smeriti au fost, dar nu vrei catusi de putin sa-i pretuiesti prin intelepciunea pe care ne-au lasat-o.
Si inca o nedumerire... Acu' fa-ne sa intelegem daca esti fata sau baiat ca ne-ai bagat de tot in ceata. Personal cred ca esti fata, dar nu prea inteleg de ce lasi impresia ca esti baiat? Nu ca as avea ceva cu fetele si cu atat mai putin cu blondele, dar mi se pare firesc sa ne luminam si noi in acest sens!...

windorin n-a vorbit de tine, Doamne fereste, acolo, ci de el, de mine, si de alti cativa de pe-aici. Nu ai de ce sa te simti jignita, fiindca jignit e cel ce nu intelege. Ori eu nu ma indoiesc ca tu ai inteles si stii bine cum esti in fata Lui Dumnezeu!

Ei, si iata cum se alege praful si de topicul asta care promitea atat de multe, dar ce sa-i faci daca n-ai cu cine? Eu zic totusi ca daca nu-ti pastrezi calmul, poate ar fi mai bine pentru un timp sa te intorci la joaca pana intelegi rostul credintei ortodoxe!

inseamna ca te simti inferior daca asta numesti tu ton de superioritate... in fine
va place sa aruncati cu noroi si sa rastalmaciti...
va rog, daca mai aveti comentarii de genul acesta, pe langa subiect, va invit sa folositi privatul.

Vă spun sincer că sunt uimit și plăcut surprins.
Un ortodocs deschide un topic în care caută să-și provoace frații să ia în balon toate celelalte credințe dar apoi mulți alti ortodocși în loc să dezvolte și să amplifice subiectul încearcă să îl readucă pe tip cu picioarele pe pământ.

Semnalul transmis este bun: gata cu joaca. Trecem la cele cu adevărat duhovnicești.

Este o atitudine matură și având oameni cu o asemena abordare în sânul ei, pentru mine este clar că BO are mult de câștigat.

Nu sa luam in balon celelalte religii,ci doar sa ne toleram si sa nu ne mai acuzam si sa ne certam unii cu altii asa cum ne-a invatat Hristos vazandu-ne fiecare de credinta lui si asteptand judecata pe care o va face Hristos in care decide care-i drept si care nu e.Nu a zis nimeni sa ne amestecam!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Sf. Nicolae: impotriva lui Arie
 

Răspunde adevărului istoric apărarea curajoasă a credinţei ortodoxe de către sfânt în ambientul ostil şi păgân al vremii. Episodul apărării credinţei ortodoxe de către Nicolae în faţa tuturor ierarhilor adunaţi la Sinodul I Ecumenic este bine cunoscut. Mărturia lui Eustratie de Constantinopol în favoarea acestei afirmaţii este importantă. Criticul german Gustav Anrich acceptă aceste informaţii, găsind-o în Vita per Michelem. O informaţie interesantă aflăm la istoricul bizantin Teodor Lectorul, care a citat lista celor 318 părinţi participanţi la Sinodul I ecumenic de la Niceea pe Nicolae de Mira. Cu toate că unii cercetători cred că oraşul Mira era în secolul al IV-lea prea mic pentru a fi sediu episcopal, totuşi această mărturie este de o importanţă deosebită.

Cea mai mare erezie a vremii era arianismul, dezvoltat de Arius (Arie), un preot din Alexandria, care cu argumente raţionaliste, nega dumnezeirea Fiului şi deci mântuirea omului prin Hristos. El apela la firea credulă a oamenilor simpli, întrebând femeile gravide: „Fiul vostru exista înainte de a fi zămislit?" ca presupusă dovadă a naturii create, şi deci nemântuitoare a Fiului, care era văzut ca o Creatură de prim rang a Tatălui.

Sf. Metodiu, Patriarhul Constantinopolului (+847) afirmă că „graţie învăţăturii neobosite a Sfântului Nicolae, singură Mitropolia de Mira a rămas neatinsă de mirosul greu al ereziei ariene, pe care sfântul a respins-o ca pe o otravă (venin) aducătoare de moarte".

Părinţii Bisericii, văzând că erezia ariană nu se stinge, ba mai mult se împrăştie în toată lumea creştină, contaminând întreaga comunitate şi despărţind pe credincioşi, au hotărât convocarea unui Sinod ecumenic (universal) în care să se tranşeze disputa doctrinară dintre adepţii lui Arius şi cei ai Sfântului Alexandru al Alexandriei împreună cu diaconul Atanasie. Nu putem afirma că exista o legătura de prietenie între Nicolae şi Atanasie, atâta timp cât în scrisorile pe care Atanasie le-a trimis prefectului imperial Avlavius nu se pomeneşte nimic despre aceasta . Dimpotrivă aflăm de la istoricii păgâni Zosimos şi Eunapius despre părerea rea pe care Nicolae o avea faţă de acest prefect, vestit prin imoralitatea sa.

Neconfundând părerea personală cu susţinerea adevăratei credinţe, Sfântul Nicolae a apărat doctrina ortodoxă care susţine dumnezeirea Fiului, consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl („de o fiinţă cu Tatăl") şi naşterea Fiului din Tatăl „mai înainte de veci".

Sfântul Împărat Constantin a convocat Sinodul ecumenic de la Niceea, în 325. Sfântul Ierarh Nicolae a participat şi el, ca arhipăstor al cetăţii Mira. Văzând că Arius nu încetează de a susţine aberaţiile sale raţionaliste, deşi era convins din toate părţile de episcopii ortodocşi, Nicolae – după unii aghiografi – s-a mâniat şi ridicându-se asupra lui Arius, i-a dat acestuia o palmă. Acest gest de mânie în prezenţa Împăratului nu putea rămâne fără rezultat. Constantin cel Mare a poruncit imediat ca Nicolae să fie aruncat în temniţă, după ce l-a dezbrăcat de însemnele episcopale. Însă, noaptea, Mântuitorul Iisus Hristos şi Maica Sau au apărut în vedenie şi i-au dat înapoi episcopului întemniţat Evanghelia şi omoforul episcopal.

Caracterul incandescent şi râvnitor al Sfântului Nicolae s-a vădit în disputa sa cu Arie. Impulsivitatea sa era răspunsul sfinţeniei sale şi al iubirii sale infinite faţă de cei săraci şi îndureraţi, al revoltei faţă de răutatea şi indiferenţa autorităţilor politice, dar şi apărarea până la martiriu a credinţei în Hristos.

Ierarhul era aprig cu cei păcătoşi, iar incandescenţa iubirii sale pentru toţi oamenii se manifesta prin lipsa lui compromis faţă de nedreptăţile vremii. Sfântul ura păcatul şi iubea pe păcătos, aşa încât nimic nu i se părea prea mult sau prea puţin pentru îndreptarea unui suflet pierdut. Şi aceasta pentru că ştia prin harul lui Dumnezeu despre valoare infinită a persoanei umane unice, pe care nimic în cer şi pe pământ nu o mai poate repeta.

Mânia sfântă a ierarhului Nicolae nu era decât expresia iubirii sale mistuitoare pentru Hristos, sădit în inima sa prin milostenie şi rugăciune: „Râvna casei Tale mă mistuie" (Psalmul 68,11; Ioan 2,17). Sf. Andrei Criteanul insistă asupra naturii sale de făcător de pace, de iertător şi povăţuitor al tuturor creştinilor, fără deosebire de rangul social, cărora cu sinceritate le spunea adevărul despre ei înşişi şi mai ales despre ceea ce ei ar trebui să fie. Pe Teognide, căzut în erezia marcionită, l-a sfătuit faţă către faţă şi prin multe scrisori care nu ni s-au păstrat, până ce acesta a revenit la albia mântuitoare a ortodoxiei.

Absenţa numelui Sf. Nicolae din listele Sinodului nu trebuie să ne mire, de vreme ce chiar Sfântul Pafnutie, unul dintre protagoniştii dezbaterilor despre posibilul celibat al preoţilor (despre care vorbeşte Socrates în Istoria Bisericească 1,11) nu este nici el menţionat în ele. Prezenţa lui Nicolae la Sinod este însă afirmată de Teodor Lectorul, un scriitor bizantin care a compus o Istorie tripartită (515, AD), bazată pe documentele istorice ale lui Socrates, Sozomen şi Teodoret, dar şi pe arhivele din Constantinopol. În această listă, Sfântul Nicolae Arhiepiscopul de Mira, apare la numărul 151.
Din cartea „Sfântul Ierarh Nicolae – mirul iubirii lui Hristos"
Diac. Dr. Ioan Valentin Istrati

Un altul, care s-a "batut" pentru Ortodoxie, si tot la Sfantul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), a fost Sf. Spiridon, Episcop al Trimitundei/Cipru, care, fără prea multă carte fiind, a reuşit să convertească un mare filozof al vremii de la arianism la ortodoxie, uimind pe toţi cei prezenţi la Sf.Sinod. El a explicat unitatea şi diversitatea Sfintei Treimi ţinînd în mână o cărămidă şi spunînd simplu că este formată din trei elemente esenţiale, şi anume foc, pământ şi apă. În timp ce vorbea, s-a aprins focul în partea de sus a cărămizii şi a început să curgă apa din partea de jos, iar pamantul a ramas in mana. Aceasta a fost doar una din multele minuni, pe care le-a facut si inca mai face Sf. Spiridon.

Ar mai fi fost si Sf. Maxim Marturisitorul, care, pentru ca a fost impotriva arianismului, a prefereat sa i se taie mana dreapta si limba din radacina, decat sa il accepte pe acesta, ca invatatura a Bisericii.
Dar... pe cine mai intereseaza?!?

Eu sunt pe-aici.
(Dar nu m-am prins de unde atata nemultumire.. "Gata" este pe stil vechi? Acesta e motivul?)
In fine, eu citesc.

Daca esti aici, anna, atunci sa continuam topicul. Credeam ca am ramas singura, singurica.

Stimata doamna, dupa cum singura ati anuntat, "gata cu joaca"!

Este de folos si prinde bine un astfel de topic, dar ceea ce-i tine pe multi la distanta este felul in care ati deschis discutia pe topic si replicile ce au urmat, de pe ambele ID-uri - parca vreti sa le dati tuturor in cap cu scrierile Sfintilor Parinti. Toti ii apreciaza, insa nu e nevoie de nimeni sa ne scoata ochii ca sa-i citim. Fiecare ii citeste in liniste si bucurie ca sa se foloseasca!

Nu va suparati pentru modul meu de exprimare, fara ocolisuri si tactica. Iertare!

Forfota, nu am anuntat "gata cu joaca", nefiind eu "gata cu joaca".
Si pe mine ma deranjeaza replicile off-topic. Tocmai in acest sens, adica de a da curs topicului, am amintit de Sf. Nicolae si de Sf. Spiridon, care au devenit exemple clasice de luptatori impotriva ereziei.
Iar pe Sf. Maxim Marturisitorul l-am amintit, pentru ca nu intotdeauna luptele se dau cu cei din afara Bisericii.
Eu de mult nu mai mai supar pentru un mod sau altul de exprimare; ma supara doar neadevarurile de credinta. Si atat. Iata deci de unde interesul meu pentru acest topic deschis de "gata cu joaca".
Forfota, eu am un singur ID. Iar stilul meu de a scrie difera in mod evident de cel al lui "gata cu joaca". Te-ai cam pacalit. Iti multumesc, ca uite asa am contribuit si eu aici cu un off-topic.
Hristos a inviat!

punct ochit, punct lovit!

Sfinti care au luptat pentru ortodoxia din Transilvania
 

La 21 octombrie Biserica Ortodoxa ii pomeneste pe sfintii Marturisitori Ardeleni: Cuviosii Marturisitori Visarion si Sofronie, a Sfantului Mucenic Nicolae Oprea si a Sfintilor preoti Marturisitori Ioan si Moise Macinic, traitori in veacul al XVIII-lea. Parintele Acad. Mircea Pacurariu din Sibiu ne-a facut o prezentare pe scurt a vietii acestor sfinti:

Viata Cuviosului Visarion Serai
Visarion Sarai un calugar, se pare de origine vlaha, deci un vlah din Bosnia de astazi, care dupa ce a calatorit prin Tara Sfanta, pe la Ierusalim, pe la Muntele Athos a ajuns la Karlowitz, iar de acolo a fost trimis de patriarhul sarbilor aici in Transilvania pentru a predica impotriva uniatiei. Insotit de cativa credinciosi din Banat el inainteaza spre Centrul Transilvaniei, pe Valea Muresului, predica pretutindeni la Saliste si in alte parti. Dar undeva intre Sibiu si Saliste a fost arestat si dupa arestare i s-a facut un lung interogatoriu din care cunoastem cateva date biografice, asa cum le-am prezentat. Dus apoi in fioroasa temnita de la Kufstein din Muntii Tirolului, unde se crede ca a si murit ca sfant marturisitor pentru Ortodoxie.

Viata Cuviosului Sofronie de la Cioara
Calugarul Sofronie de Cioara a luptat pentru apararea Ortodoxiei ceva mai tarziu prin 1759 - 1761, cand a condus o adevarata rascoala populara impotriva autoritatilor habsburgice, dar in acelasi timp si impotriva Episcopiei Unite de la Blaj care patrona aceasta actiune de dezbinare a Bisericii Romanesti.

El era originar din judetul Alba de la Cioara sau Salistea, a fost preot de mir. Dupa ce a ramas vaduv si-a facut un schit in hotarul satului Cioara, care a fost distrus de autoritati, fapt care l-a determinat sa porneasca aceasta actiune populara care a durat aproape doi ani. A tinut si un mare sobor, o mare adunare de preoti si credinciosi la Alba Iulia, care a luat o serie de masuri in vederea unei viitoare organizari a Bisericii Ortodoxe, pentru ca trebuie sa spunem ca, dupa 1701, Biserica Ortodoxa Romana din Transilvania n-a mai avut nici un carmuitor sufletesc, nici un ierarh. Dupa ce a avut o intalnire cu generalul Nicolaus Adolf Bucow, comandantul trupelor imperiale din Transilvania, cel care a distrus manastirile ortodoxe, el s-a retras in Tara Romaneasca, unde a murit la o data pe care nu o cunoastem, fie la manastirea Vierosi, fie la Manastirea Robaia. Pentru actiunile sale el este trecut de Sfantul Sinod al BOR in randul sfintilor.

Viata Sfantului Mucenic Oprea Miclaus
Oprea Miclaus din Salistea Sibiului, care a facut mai multe calatorii la Viena pentru ca sa ceara imparatesei Maria Tereza drepturi pe seama credinciosilor transilvaneni. A facut mai multe asemenea calatorii, dar in 1752 a fost arestat la Viena si aruncat si el in inchisoarea de la Custeni, unde a murit tot asa ca sfant marturisitor pentru ortodoxie.

Sfantul Mucenic Preotul Moise Macinic
In 1992 Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat sa mai fie canonizati doi preoti de mir. Si anume Moise Macinic din satul Sibiel, care l-a insotit pe Oprea Miclaus in calatoriile sale la Viena si care a fost arestat odata cu el si-a pierdut si el viata la o data pe care nu o cunoastem, tot in inchisoarea de la Kufstein.

Sfantul Mucenic Preotul Ioan din Gales
Si in sfarsit cel de-al cincilea tot preot de mir, este Ioan din Gales, un sat contopit astazi cu orasul Saliste, care a preluat conducerea actiunilor revendicative ortodoxe si romanesti prin anii 1756 - 1757 si care a cutreierat mai multe sate strangand semnaturi prin care credinciosii ardeleni cereau ca sa li se acorde si lor drepturi, sa se acorde in primul rand libertate pentru credinta ortodoxa.

A fost arestat si el si dus pe teritoriul Austriei de astazi. Se pare ca el a murit intr-o inchisoare la Gratz pentru ca mult mai tarziu dupa 24 de ani de detentie a fost vizitat acolo de niste negustori brasoveni, ajunsi la Gratz in afaceri comerciale si care au auzit ca in inchisoarea de acolo zace de mult timp un preot ortodox. Au avut o lunga si interesanta convorbire cu el, le-a marturisit ca sufera pentru Hristos si pentru credinta ortodoxa de 24 de ani, dar nimeni nu-l va clinti in convingerile sale. Si iata si in forma aceasta avem inca un martir pentru apararea ortodoxiei transilvane.

Sa ne rugam lui Dumnezeu sa avem si noi puterea sa marturisim dreapta credinta asa cum au facut-o sfintii nostri atunci cand vom fi chemati sa facem lucrul asta si sa nu ne lepadam niciodata de ortodoxie.

La ce va referiti? Nu am amintit nimic de off-topic.

Poate m-ati inteles gresit. Este foarte bine sa relatati din vietile Sfintilor si despre patimirile acestora in lupta cu ereziile, dar nu este necesar sa fiti ironica si sa ne dati in cap cu cartile.

Remarca "dar pe cine mai intereseaza" este cruda si nelalocul ei.


Adevarat a inviat!

Nu m-am inselat. Sunteti singura de pe forum care luptati sa fie cunoscute scrierile Sfintilor Parinti. Insa ar trebui ceva mai multa blandete, ceva dragoste si rabdare cu cei slabi (dintre care primul sunt eu!).

Repet: te-ai inselat; nu sunt "gata cu joaca". Dar tu ramai la parerea ta, daca asa iti place; atata doar ca tu doar banui, iar eu stiu cu siguranta.

Cu totii vorbim pe forum despre Sfintii Parinti, caci ei reprezinta, impreuna cu Sfanta Scriptura, invatatura Bisericii noastre. Daca stii, ca noi nu avem voie sa interpretam biblia dupa mintea noastra, ci doar cu ajutorul Sf. Parinti, atunci nu te mai miri, ca se pune asa accent pe acestia. Nu ajungem noi asa curand la intelepciunea pe care au primit-o acestia prin Duhul Sfant.

Asa este, ar trebui sa arat mai multa blandete; dar poate imi arati tu cum se arata blandetea, ca sa iau exemplu. Dar daca Sf. Parinti, din care scriu, nu vi se par suficient de blanzi, atunci nu va pot ajuta.

Iti multumesc, ca ai remarcat "lupta" mea de a-i face cunoscuti pe Sfintii Parinti. Prea putin am facut eu. Sunt altii aici, de la care eu insami am invatat. Lor le multumesc din toata inima.
Hristos a Inviat!

- stiu cu siguranta, iar dumneavoastra banuiti ca nu se vede;

- de unde reiese ca m-as fi mirat de faptul ca se pune atata accent pe scrierile Sfintilor Parinti?

- exemplu de blandete puteti lua chiar de la Sfintii Parinti; "Dar daca Sf. Parinti, din care scriu, nu vi se par suficient de blanzi, atunci nu va pot ajuta." - spuneti dumneavoastra, de parca v-ar fi cerut cineva ajutorul;

- "Iti multumesc, ca ai remarcat "lupta" mea de a-i face cunoscuti pe Sfintii Parinti. Prea putin am facut eu." - lupta pe un forum e lupta goala, doamna, si e zero pentru ca e facuta cu mandrie, cu inversunarea de a arata cat de multe stiti; a cita din Sfintii Parinti si a palmui in acelasi timp crestinii de pe aici care bajbaie, nu cred ca asta isi doresc Sfintii de la cei care le-au citit scrierile.

Acum ati inteles ce am spus in toate mesajele?

uof! ma simt asa prost ca tocmai eu care am deschis topicul nu am postat nimic la subiect!
dar voi incerca sa-mi rezerv cateva minute. chiar ma simt prost.

he :) eu sunt gata cu joaca si atat. adminul va poate confirma, ii dau voie :)
nu mai postez de pe alt cont pe acest forum. niciodata n-am postat simultan de pe doua conturi.
daca voi reveni vreodata la vechiul user, am sa renunt la acesta.


l-am rugat pe admin sa inchida acest topic din cauza primelor doua-trei pagini de off-topic si voi redeschide altul sau sa-l stearga, dar riscam sa se supere cei care au postat deja...si.. n-am pimit niciun raspuns.
n-ar fi mai bine asa? :(

si care e vechiul user?

si de ce sa anuleze topicul? Sa-l lase adminul cum este, doar ca ar trebui sa se posteze fara "dar pe cine mai intereseaza"?

m-am gandit la varianta asta pt cei care chiar intra cu inima curata si cu speranta ca vor gasi ceva folositor duhovniceste... mai de graba se vor sminti... si daca citesc de la inceput, nu mai trec ei de pagina 2

Sfantul Gheorghe
 

S-a înrolat în armata romană şi, parcurgând ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin faptele de arme. În ciuda decretului împotriva creştinilor, emis de Diocleţian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemniţat şi supus torturii pentru a-şi renega credinţa. Loviri cu suliţa, lespezile de piatră aşezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălţamintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou şi toate celelalte torturi nu au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa.

Martorii suferinţelor Sfântului Gheorhe, uimiţi de puterea sa de a rezista la durere, au renunţat la credinţa în zeităţi păgâne, îmbrăţişând creştinismul. O dovadă a sfinţeniei sale o reprezintă o minune săvârşită de Sf. Gheorghe în timpul întemniţării sale. Atingând trupul unui deţinut mort din celula sa, acesta a înviat, convingând-o astfel chiar pe împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, să se creştineze. Întrucât Sf. Gheorghe a respins oferta împăratului de a-i acorda înalte onoruri în schimbul renunţării la creştinism, Diocleţian a ordonat omorârea prin decapitare a Sf. Gheorghe şi a soţiei sale.

Poate veti intelege. Doamne ajuta!
 

In unele facultati de teologie ortodoxa din Romania, studentii sunt invatati in mod gresit ca Parintele Dumitru Staniloae a fost ecumenist. Se foloseste autoritatea dogmatica a Parintelui Staniloae pentru a se justifica ecumenismul.

Este adevarat ca Parintele Staniloae a fost trimis de sinod la cateva intalniri ecumeniste, dar intentia Parintelui a fost de a expune corect Invatatura Ortodoxa, pentru a-i ajuta pe heterodocsi sa vina la Ortodoxie. Participand la acele intalniri, a constatat principiile false ale ecumenismului.

Erezia ecumenista se bazeaza pe urmatoarele principii false:

- exista mai multe Biserici adevarate (cu har) care trebuie sa se uneasca; (varianta papistasilor: Bisericile trebuie sa se uneasca cu Biserica Romano-Catolica);

- comuniunea euharistica intre Biserici (intercomuniunea) este mai importanta decat diferentele dogmatice;

- concilierea ecumenista se poate face pe cale diplomatica.

Parintele Staniloae a scris impotriva acestor principii gresite.

Impotriva primului principiu ecumenist.

Harul mantuirii nu se poate primi decat in Biserica Ortodoxa, pentru ca este lucrarea lui Hristos ramas, ieri si astazi, Acelasi cu ea[1].

Impotriva celui de al doilea principiu ecumenist.

In realitate, nu din Euharistie rezulta dreapta credinta, ci din dreapta credinta rezulta Euharistia adevarata, sau intalnirea cu adevaratul Hristos. Deci si comuniunea in adevarata Euharistie se bazeaza pe unitatea in dreapta credinta. […] De aceea Liturghia nu incepe cu Euharistia, ca sa continue (si la ce-ar mai continua?) cu marturisirea comuna a dreptei credinte, ci inainte de a se produce in Liturghie prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului si impartasirea de ele, comunitatea se lumineaza in dreapta credinta (prin marturisirea Crezului Ortodox, n. n.) si se intareste in unitatea ei, sub indrumarea preotului, iar acesta isi marturiseste aceeasi credinta prin rugaciunile sale[2].

Ca si la Botez, ca si la Euharistie, penitentul (cel care se spovedeste, n. n.) este intrebat si el de credinta sa, caci nu poate fi primit nici la Euharistie, nici la Pocainta necesara in prealabil, cineva din afara de Biserica. In lumina acestui fapt se intelege de ce Biserica Ortodoxa nu poate accepta intercomuniunea[3].

O intentie a Vaticanului de a deplasa accentul pe practica comuniunii si deci de a crea intre ortodocsi o dispozitie de indiferentism dogmatic, se manifesta prin propuneri de realizare a unei comuniuni in Taine, cu aceeasi ocolire a elucidarii prealabile a deosebirilor doctrinare[4].

Impotriva celui de al treilea principiu ecumenist.

Din cauza marii dorinte pentru unire, se creeaza adeseori un entuziasm conciliant care crede ca prin caldura sa sentimentalista poate «sa lichefieze realitatea» si apoi sa o remodeleze fara greutate. De asemenea, se creeaza si o mentalitate diplomatica concilianta care crede ca poate impaca, prin concesii reciproce, pozitii dogmatice sau stari de fapt mai generale care tin bisericile despartite. […] Insa aceste compromisuri constituie o mare primejdie pentru Bisericile Ortodoxe, care dau o importanta vitala articolelor de credinta in cauza[5].

In concluzie, Parintele Staniloae nu a fost ecumenist!

[1] cf. Arhim. Ioanichie Balan, Convorbiri duhovnicești, vol. I, editata de Episcopia Romanului și Hușilor, 1993, p. 183.

[2] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate și comuniune in Liturghia ortodoxa, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 397-399.

[3] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol III, Ed. IBMBOR, București, 1997, p. 92.

[4] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Coordonatele ecumenismului din punct de vedere ortodox, Ortodoxia, anul XIX, 1967, nr, 4.

[5] Dumitru Staniloae, Pentru un Ecumenism Ortodox, Ed, Athos, Pireu, 1976, p. 19-20, citat de Arhim. Gheorghe Kapsanis, in Ortodoxia: nadejdea popoarelor Europei, Ed. Evanghelismos, București, 2006, p. 12.

articol de Ioan Vladuca, aparut in revista ATITUDINI, nr. 10

Fara suparare, dar tu ai dat tonul topicului in prima postare. De ce nu ai trecut apoi la treaba? Te-ai antrenat in polemici fara sens fara sa ai macar o postare la subiect.

In lupta impotriva ereziilor si-a castigat un loc de seama si Sf. Fotie cel Mare. El a trait inainte de Marea Schisma si este considerat de unii ca fiind vinovat de Marea Schisma.
Sf. Fotie
In acea vreme la Roma era papa Nicolae I, care era un om ambitios si insetat de putere, isi propusese extinderea autoritatii Bisericii Romei asupra intregii lumi. Nicolae I, sprijinindu-se pe puterea obtinuta in Apus, visa sa-si impuna vointa si in Rasarit, ceea ce era greu de infaptuit, datorita nivelului spiritual superior al acestuia, comparativ cu lumea apuseana. Interesul lui Nicolae I era si de a recastiga Iliria si sudul Italiei inapoi in jurisdictia sa, in schimbul acceptului sau de a-l numi pe Fotie patriarh al Constantinopolului. Dupa numirea sa, Fotie ii scrie papei Nicolae I o scrisoare, care a ramas celebra:

"Cea mai buna comuniune este comuniunea in Credinta si in dragostea cea adevarata...
Nu există nimic mai minunat decît Adevărul! Exista doar o singura Biserica a lui Hristos, Apostoleasca si soborniceasca. Nu mai multe, nici măcar două. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răzvrătiţilor. Noi, dreptcredincioşii creştini, acestea gândim, aşa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie sa pazesti toate fara nici o exceptie si, mai presus de toate, cele ale Credintei.
Pentru că dacă ai devia cât de puţin, păcătuieşti păcat de moarte… Şi acestea care au fost hotărâte la Sinoadele ecumenice şi de obşte, trebuie ca toţi să le păzească. Şi toţi câţi păzesc cele pe care fie unul dintre Părinţi le-a scris în chip particular, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecată. Dar pentru cei care nu le primesc este înfiorătoare neglijenţă."
Va continua.

Continuare...
Vazand ca nu i s-au implinit conditiile impuse de el, papa Nicolae I ii excomunica mai intai pe cei doi soli, prezenti la sinodul, prin care a fost numit Fotie ca patriarh al Constantinopolului. In continuare convoaca si el un sinod latin, prin care il excomunica pe Fotie, pe baza acuzatiei, ca Fotie a fost ales inscaunat patriarh in mod necanonic.
Imparatul Mihail II ii raspunde papei, ca hotararile lui nu aveau valabilitate, de vreme ce nimeni nu-l desemnase pe el si sinodul lui ca judecatori. Papa Nicolae I isi reafirma pretentiile in baza unor documente false (donatia lui Constantin si decretele pseudo-isidoriene). La acestea Sf. Fotie prefera tacerea, ca fiind singurul mijloc de pastrare a unitatii dintre Rasarit si Apus.

Bulgaria doreste infiintarea unei Biserici independente, insa Fotie ii trimite doar misionari, fara a-i trimite un patriarh sau mitropolit. In aceasta situatie, Bulgaria cere Romei sa le indeplineasca dorinta, si solicita totodata parerea in legatura cu diferite probleme religioase si morale. Asta si astepta Nicolae I. El trimite imediat doi episcopi, insotiti de misioanari, care curand introduc in Bulgaria obiceiuri latine, criticand aspru practicile bisericii bizantine.

Lipsei de reactie a lui Fotie, o interpreteaza papalitatea ca pe o slabiciune. Fotie insa, avand dreptatea de partea lui, a gasit armele potrivite pentru a-si infrunta adversarul si a inlatura pericolul. De aceea el muta apararea in zona dogmelor si a Sfintei Traditii. Chiar latinii i-au dat ocazia, deoarece acestia ii invatau pe bulgari sa-i urasca pe clericii casatoriti, sa posteasca sambata, practicarea savarsirii Sf. Taine a mirungerii numai de catre epsicopi, reducerea Postului Pastilor numai la o saptamana, Primatul Papal, Filioque, etc.

Fotiea trimis o enciclica patriarhilor rasariteni, indemnandu-i sa ia parte la lupta impotriva denaturarii egoiste de catre Roma a adevaratei invataturi a Evangheliei si a Traditiei.
In lumina acestor evenimente, se convoaca in 867 la Constantinopol un sinod la care participa 1000 de membrii. Sinodul l-a excomunicat pe Nicolae I si a condamnat practicile bisericesti latine si noua invatatura a Romei despre Duhul Sfant introdusa in Bulgaria. Se cera si demiterea papei Nicolae I, dar acesta a murit in acelasi an, fara sa afle hotararile sinodului. Cu ocazia acestui sinod s-a stabilit si faptul ca Biserica Bulgara tine de Constantinopol.

La Roma a urmat papa Ioan al VIII-lea., care si el la randul lui a insistat asupra impunerii Primatului Papal, lucru care nu a fost acceptat de Fotie; cum nu a acceptat nici ca sinodul din Constantinopol sa devina o trambita a papalitatii, nefiind dependent de vointa papei. Deasemenei pretentiile papei asupra Iliriei si a Bulgariei au fost ignorate.

Sf. Fotie scrie "Despre mistagogia Duhului Sfant", lucrare cu totul originala, indreptata impotriva latinilor, despre purcererea Duhului Sfant. Fotie a adunat in aceasta lucrare toate argumentele din Sfanta Scriptura si Traditie. Fotie isi scrie opera cu mare dexteritate dialectica si cu mare perspicacitate. Toti teologii ortodocsi de mai tarziu au folosit-o ca izvor si model in scrierile lor indreptate impotriva dogmei romano-catolice Filioque.
Opera lui Fotie mai contine "Impotriva maniheilor", o polemica impotriva ereziei contemporane a pavlicenilor, pe care Fotie o cosiodera o reinviere a ereziei maniheilor.
http://www.scribd.com/doc/8355859/Patriarhul-Fotie

E amuzant ce poate să scrie istoriografia ortodoxă despre acest precursor al lui Cerularie. Este foarte adevărat însă că omul a fost animat nu numai de ambiţie, ci a avut o cultură solidă, iar opera sa este în parte ortodoxă, ca atunci când a pledat în favoarea Imaculatei Concepţii, socotind, în prima sa omilie asupra Buneivestiri, că Sf Fecioară este sfinţită înainte de a se naşte ("ek Bréphous"). De altfel, există indicii (dar nu dovezi absolute) că, după ce a fost alungat din scaun de împăratul său şi s-a retras la mănăstrie şi-a îndulcit poziţia renunţând la schismă şi murind în deplină comuniune cu Biserica Romei, ca un bun catolic. Motiv pentru care unele Biserici Catolice locale îl socotesc venerabil.

precusor al lui Cerularie zici? oare numai rasaritenii au fost vinovati de schisma? Cat despre partea cu retragerea in manastire cred ca esti prost informat...caci impacarea s-a facut abia in timpul celui de al doilea patriarhat al Sfantului Fotie...cei drept mai mult politic caci papa era cu cutitul la os si avea nevoie de trupele Macedoneanului(Vasile I intemeietorul stralucitei dinastii macedonene...care se pare ca avea origini armene)

Macar de am gasi UN cuvant amuzant in aceste randuri de mai sus.

Acest om stralucit, Sf. Fotie cel Mare seamana mult cu Sf. Ioan Hrisostom, mai ales, dar nu numai, prin nedreptatile pe care le-a suportat fara sa clipeasca.
Intr-adevar ajunge, din voia Domnului, in al doilea exil intr-o manastire a armenilor, pentru ca acolo, in liniste, sa scrie si sa lase lumii crestine niste lucrari importante, precum: "Despre Mistagogia Duhului Sfant", "Impotriva maniheilor", diferite "Comentarii" la Carti ale Sfintei Scripturi; 128 Omilii. Chiar si corespondenta sa constituie un document de valoare al epocii. Sa nu uitam "Sintagma canonica", o opera canonica dar si dogmatica, impotriva primatului papal.
Ca un om, care toata viata a cautat pacea, desi putin a avut parte de ea, moare intr-adevar in comuniune cu Roma. Impacarea aceasta cu Ioan al VIII-lea nu schimba practic nimic din atitudinea Sf. Fotie fata de primatul papal; poate deci fi privita ca pe un simplu fapt crestinesc.

Păi, nu prea seamănă. Sf Ioan Hrisostom a fost un apărător al primatului petrin, ca toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii Catolice. Nu este cazul cu Fotie.
Pe urmă, nu se compară moartea eroică a lui Ioan Gură de Aur, care are elemente de mucenicie, cu moartea liniştită a lui Fotie. În sfârşit, cu toată inteligenţa şi cultura vastă a lui Fotie, acesta nu a egalat, totuşi, geniul apologetic al lui Ioan Gură de Aur. Este păcat că Ioan Gură de Aur nu a putut beneficia de o viaţă liniştită, poate că ar mai fi scris încă şi alte opere nemuritoare. Dar protecţia pe care i-a acordat-o papa Inocenţiu nu a fost suficientă pentru a-l menţine în scaunul arhieresc. O împărăteasă plină de vanitate şi un patriarh al Constanopolelui certat, ca de obicei, cu dreapta socotinţă dacă nu cu dreapta credinţă şi-au dat mâna pentru a-l alunga pe acest sfânt din scaun şi a-l hărţui până la moarte.

Sigur, omul cand nu vrea sa vada, sau nu poate sa vada, nu vede asemanarea, oricat de evidenta este aceasta. Constat, din pacate, multa mandrie in randurile de mai sus.
Cand spuneti "Este păcat că Ioan Gură de Aur nu a putut beneficia de o viaţă liniştită, poate că ar mai fi scris încă şi alte opere nemuritoare", Il judecati de fapt pe Dumnezeu.

Am o rugaminte: daca aveti textul, in care Sf. Fotie accepta Imaculata conceptie, sau stiti unde il pot gasi, v-as fi recunoascatoare, caci am cautat dar nu l-am gasit. As vrea sa vad cum pune problema.