Celor care nu cred pana nu vad
 

Azi Biserica il sarbatoreste pe Sf. Apostol Toma : cel care zicea ca NU VA CREDE ca a inviat Mantuitorul ,pana ce nu-si va pune degetul in coasta Lui.
DECI toti cei care nu credeti pana nu vedeti ,nu mai leneviti ci cautati-l pe Mantuitorul si faceti experienta lui Toma "Necredinciosul"....Mantuitorul va va permite sa va puneti degetul in coasta Lui ,dar asta doar daca porniti cu hotarare si fara viclenie in cautarea Lui ...cu toata inima !
Ortodoxia nu e religia care zice "Crede si nu cerceta !" NU EXISTA ASA CEVA IN SCRIPTURA SAU TRADITIE ! ortodoxia zice "incercati-le pe toate ,TINETI CE ESTE BINE,fugiti de orice infatisare a raului " mai zice "FERICITI cei care nu au vazut si au crezut" ....dar tu daca nu ai vazut si nu poti sa crezi(ca si Toma) cere de la Mantuitorul sa-ti "arate" coasta Sa impunsa si ranile Sale . Dar ai grija "cum" ceri acest lucru gandindu-te cine esti tu si cine e Mantuitorul ...si Mantuitorul nu-ti va refuza confirmarea credintei tale in El ...

Nu va fie teama sa EXPERIMENTATI ORTODOXIA ,spre deosebire de ce zic unii si altii care nu o cunosc ...ORTODOXIA CERE EXPERIMENTARE SI CONFIRMARE ...in laboratorul sufletului...ORTODOXUL VREA CERTITUDINI IN CREDINTA LUI, VREA SA FIE SIGUR CA NU GRESESTE ,VREA CONFIRMARI ,IARA SI IARA ...VREA SA-SI PUNA DEGETUL IN COASTA LUI HRISTOS...
in ceea ce priveste SCEPCICISMUL diferenta dintre un ateu si un crestin e foarte mica ,si crestinul e extraordinar de sceptic ,dar el ISI ASUMA "RISCUL" DE A CREDE (PE CARE UNII ATEI NU SUNT DISPUSI sa-l asume si "raman pe mal" nestiind ce pierd ),dar apoi CRESTINUL cauta AVID CONFIRMARI ,CA NU CREDE CUMVA GRESIT SAU CA E IN INSELARE ....si PRIMESTE CONFIRMARI ...MULT MAI MULTE DECAT AR FI VRUT !

HRISTOS A INVIAT !

Mi se pare corect ce ai scris.
Dar daca nu mi s-a confirmat? Ce sa fac?

Eu as zice sa te rogi chiar daca nu crezi . Ceva de genul : "Dumnezeule, eu nu cred ca existi, dar as vrea sa stiu adevarul. De aceea, daca existi, te rog arata-mi si mie acest lucru." Daca te rogi sincer vei primi un raspuns.

Ai idee in cati zei nu credem noi? Cu unul in plus fata de voi.
Ce facem? Ne rugam la fiecare? Daca uitam vreunul?

Iti dai seama ce spui?
De ce m-as ruga eu daca nu cred?
La care Dumnezeu sa ma rog? Cum mi-as da eu seama care dumnezeu este cel adevarat?

In cazul acesta nu cred ca ai pretentia ca daca nu exista pentru tine, El nu exista nici pentru ceilalti. Iarta-ma dar ne asemanam unui orb care neaga lumina pentru ca nu o vede si nu se impartaseste de ea.

Te rogi pur si simplu fara sa pui multe intrebari. Ce te costa? Nu vei muri, te asigur. Dar vei afla adevarul.

Era vorba despre Dumnezeu. Dar nu ai decat sa faci incercarea aceasta si cu altii. Numai Dumnezeu iti poate dovedi ca exista. Restul de zei vor dormi in continuare adanc.

Ba da asta gandesc. As fi chiar idiot daca nu as crede asta.
Cum adica? Dumnezeu sa nu existe pentru mine, dar sa cred ca exista pentru altii?

Ne asemanam, dar nu intrutotul.

Hai sa-ti spun ceva.
M-am rugat deja. Mai mult decat crezi tu.
Sigur se va spune ca nu m-am rugam cum trebuia, ca nu am cerut ce trebuia, ca bla, bla, bla.
Cine zice asta il consider plin de mandrie.

Atunci din punct de vedere al statisticilor sunt mai putini vazatori- chiar minoritari- si foarte multi orbi. Nu vad asemanarea in cazul acesta. Prefer sa raman in aceasta ratacire.

Nu exista "tehnici" de rugaciune. Ideea e sa te rogi sincer. Daca te-ai rugat cum ti-am zis e ok. Continua sa te rogi. Nu exista rugaciune sincera care sa nu primeasca raspuns. Unele primesc pe loc, altele in timp, dar daca iti doresti sincer sa afli adevarul vei primi raspuns. Am trecut si eu pe aici. :1:

Am mai intrebat asta pe forum.
Cata rabdare trebuie sa am? Cat timp sa ma rog? 5 ani? 10? 50?
Dupa cat timp, in care nu am primit nici un raspuns, pot spune: am vorbit singur atata timp, nu are cine sa ma asculte?

Nu exista un timp standard. Ideea e sa fii deschis la orice raspuns. Adica sa nu zici : "Doamne, arata-mi daca existi dar eu stiu ca nu-mi vei arata pentru ca nu existi". Daca faci asa inchizi orice usa prin care Dumnezeu ti-ar putea da raspunsul. In momentul in care te rogi trebuie sa renunti la orice prejudecata, idee preconceputa, sa fii deschis .

Voi nu prea stiti ce e cu necredinciosii/ateii.
Aveti impresia ca suntem o gașcă ce are ca unic scop batjocorirea credintei si distrugerea Bisericii. Si facem asta de cand ne stim. Nimic mai fals.
Unii dintre noi am ajuns atei, fiind mai intai credinciosi, mai mult sau mai putin practicanti.
Unii chiar ne-am rugat, am mers la biserica duminica de duminica, etc.
Dar ce faci, cand dupa multi ani, iti dai seama ca de fapt rugaciunea ta a fost un monolog si nu un dialog asa cum ti se promisese si asa cum scrie in biblie?
Iti spun eu. Te simti gol, uitat, parasit, inutil, manios, dar mai ales dezamagit.

Am putea vorbi la nesfarsit de necredinta cea buna a Sfantului Apostol Toma, dar, mai mult ne folosim daca luam seama la masura credintei/necredintei noastre. Toma a vazut si a crezut. Noua ni se ofera posibilitatea de a crede fara a vedea. Ne sta inainte aceasta masura pe care o fericeste Mantuitorul.

Noi nu vom putea pipai ranile Mantuitorului, dar Il putem gusta in Sfanta Euharistie putand da marturie ca "bun este Domnul". Toma s-a incredintat trupeste, pe cand noi suntem chemati la a ne incredinta duhovniceste. Important este ca si noi sa ajungem a rosti din intreaga fiinta, asemenea lui: "Domnul meu si Dumnezeul Meu".

Si consideri ca asta e o favoare?

Eu nu am aceasta impresie. Eu cred ca tu esti un om are Il cauta pe Dumnezeu dar inca nu L-a descoperit.

Nimeni nu s-a nascut credincios chiar daca unii se dau nascuti credinciosi. Orice om are in viata lui un moment in care se intalneste cu Dumnezeu. Dupa aceasta intalnire unii aleg sa ramana cu El, altii sa-L respinga si sa mearga din rau in mai rau.

Stiu cum e. Ti-am zis ca am trecut si eu pe aici si e foarte greu. tot ce pot sa fac e sa ma rog si eu pentru tine.

Nu Il vedem cu ochii fizici, dar exista un moment in care ni se deschid ochii credintei si Il vedem pe Dumnezeu in toata splendoarea Lui.

O consider o favoare, intr-adevar, de vreme ce Hristos a spus: "fericiti cei ce n-au vazut dar au crezut".

Acum, sa nu ne pripim, nu trebuie sa credem ca relatia omului cu Dumnezeu, in Biserica, este caracterizata de "ne-vedere". Din contra, vorbim de o relatie personala si comunitara in acelasi timp. Il intalnim pe Dumnezeu in Scriptura, in Tainele Bisericii, in rugaciune, in icoana, in semeni, in cele create etc. Sunt atate cai prin care avem experiente dumnezeiesti dar ne trebuie si putina credinta.

Credinta face diferenta dintre un om care spune ca Dumenzeu nu este nicaieri si unul care afirma ca El se afla pretutindeni.

Si daca nu mi-a raspuns nimeni ce sa fac?
Acum am nevoie de foarte mult ca sa cred iar.
Dar atunci as fi vrut atat de putin ca sa cred in continuare.
Daca atunci cand aveam nevoie de putin, nu am primit nimic, acum nici atat.

Sa nu descurajezi. Dumnezeu este drept si nu va lasa pe nici un suflet care Il cauta sa rataceasca in intuneric . Si fiecare om este foarte important pentru el, inclusiv persoana ta.

Spui ca atunci iti trebuia putin pentru a crede de fapt iti trebuia putin pentru ceea ce considerai tu ca era credinta. [spun asta pentru ca am trait-o si eu]. Dumnezeu a vrut sa-ti ofere mai mult de atat, o credinta adevarata, de neclintit si de aceea a prelungit timpul asteptarii ca sa iti pregateasca ceva mult mai bun.

Asa este cautarea nostra dupa Dumnezeu si chiar si drumul credinciosului e asa: cand pe culmile bucuriei, cand in valea deznadejdii. Dar ce este frumos la orice vale e ca dupa ea vine un munte plin de lumina lui Dumnezeu. Singura conditie pentru a-L gasi este, repet, sa-ti doresti sincer asta si sa nu renunti sa cauti.

Acum nu mai am de ce sa ma descurajez. Pentru ca am ajuns deja la o concluzie.
Nu ai cum sa traiesti toata viata in indoiala.
Trebuie sa crezi in ceva (nu neapărat in Dumnezeu).

Stii cum e vorba: "Toti trebuie sa creada in ceva. Eu cred c-am sa mai iau un pahar de vin". :4: Sunt multe lucruri in care poti crede , important e sa crezi Adevarul.

Eu cred ca iti vei gasi in final raspunsul la toate intrebarile, caci cunosc felul in care lucreaza Dumnezeu. Numai bine iti doresc!

Sunt aproape sigur ca nu are cine sa-mi raspunda.
Dar nici nu iti dai seama cat de mult as vrea sa fie.

Asta e cel mai important. Restul sunt detalii.

Toma a vazut ,si a crezut.Desi si el era un mare necredincios.
Dar ce a vazut Toma?
L-a vazut viu pe cel care il stia ca murise.Il vazuse poate cu ochii lui mort,si apoi il vede ,iata viu,in camera cu ei si vorbindu-le.
Ce face Toma cand il vede? Se mai duce el sa puna mana in coasta Sa,asa cum zisese?Nu.Ii e suficienta vederea,nu mai are nevoie de pipaire,pentru a exclama :"Domnul meu si Dumnezeul meu"
Deci iata ca nu zice ca vede o fantoma,nici o stafie sau pe cineva inviat,ci zice ca vede pe Dumnezeu .De ce? Pentru ca El anuntase ca va invia,si anuntase despre Sine ca este Fiul lui Dumnezeu. Vazand dar,ca Acela care spusese despre Sine ca e Fiu al lui Dumnezeu , nu poate fi tinut de moarte,si invie , asa cum sufletul nostru in adanc spera sa nu existe moarte,il numeste pe cel inviat "Dumnezeu "
Deci ce se uneste in Toma? Auzirea dinainte a mesajului "Sunt Fiul lui Dumnezeu" ,auzirea dinainte a anticiparii 'Voi invia dupa 3 zile " ,frica ancestrala a omului fata de moarte ,si vederea lui Iisus inviat.
Multe din acestea le avem si noi in suflet,avem mesajul Domnului,avem frica de moarte,ne mai lipseste doar vederea.Avem piramida cladita ,pregatind acel moment ,ne mai lipseste doar piatra din capul unghiului .
Aceasta dovada ultima,vederea,se poate obtine ea doar cu ochii?Dar restul pirmaidei a fost obtinut doar cu ochii?Tot ce e in mintea si in convingerea noastra se bazeaza doar pe vedere?.
Cine nu poate crede ca Hristos a inviat va fi intrebat daca crede celalalte lucruri care le-a spus El,si care pot fi vazute :de exemplu iubirea de aproapele.
Incet ,veti constata ca cine nu crede ,de fapt nu asteapta confirmarea ochilor,ci refuza confirmarea care i-o da intreg sufletul sau.
Cine nu crede,nici nu vede

Astea da argumente. Numai un indoctrinat le poate crede.
Asa cum intrebam si in alta parte, mi se cere sa am credinta mai multa decat Toma?

Eu nu tin neaparat sa te fac sa crezi Dumitru73,si nu caut sa aduc argumente. Eu insumi am indoieli,asa ca departe de mine sa invat pe altii.Doar incercam sa inteleg de ce a crezut Toma,si de ce ni s-a zis aceasta "Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut"
Aparent ni se pune o sarcina in plus in carca.:sa credem fara a vedea,daca si Toma,un necredincios,a avut nevoie de vedere.
Dar sunt convins ca nimic nu se zice la intamplare,si ca aceste vorbe ascund o taina,chiar daca par un paradox. Cred ca este o cheie,o cale foarte simpla,de a dobandi cumva credinta,plecand chiar de la necredinta.

Cred ca taina credintei isi arata adancimea tocmai in faptul ca la ea ajunge atat cel care vrea dovezi palpabile, cat si cel care nu are nevoie de acestea, cel care crede neconditionat. Dumnezeu se pogoara si la unii si la altii.

Fie ca avem credinta fie ca nu, important este sa purtam in noi (sa recunoastem in noi) setea si foamea de Dumnezeu. Hristos nu ne va lasa sa insetam si nici sa flamanzim la nesfarsit. El este Acela care ne deschide fiecaruia, cel putin o data in viata, calea credintei, calea care ne face partasi milostivirii divine si belsugului dumnezeiesc. Apoi, de noi depinde sa inaintam sau nu pe aceasta cale.

Ce zici tu cam contrazice ce au spus cei de pana acum.

avem o ipoteza de lucru :
1.Dumitru73 care vrea sa creada in Dumnezeu
2.Dumnezeu care vrea "ca TOTI oamenii sa se mantuiasca..."
3.avem sute de milioane de crestini ,mucenici ,sfinti care au certificat adevarul crestinismului ...

Dumitru73 spui ca nu ti s-a confirmat...

dar ,ai vegheat tu la "usa " Domnului (adica in rugaciune) cerand si implorand cu lacrimi de durere sa primesti credinta si n-ai primit-o? crezi oare ca Dumnezeu nu-si doreste mai mult decat ti-o doresti tu insuti ,sa devii credincios adevarat? sa nu spui ca gresala e la Dumnezeu pentru ca tu inca n-ai simtit credinta lucratoare...
ai duhovnic, ti-ai marturisit pacatele cu sinceritate ?... eu sunt doar un credincios oarecare nu-ti pot da raspunsuri cu putere in ele ,asa cum ar face-o un preot ,insa daca te preocupa cu adevarat subiectul ,dovedesti asta(lui Dumnezeu si tie insuti) prin fapte...intrebi parinti ,calugari , deranjezi ,rascolesti pana primesti raspunsurile care le vrei...NU TE LASI !

Doamne ajuta!

un cuvant al lui Nicolae Steinhardt
 

“Mai ametitoare vorbe nu s-au rostit niciodata, afara de : “Cred Doamne ! Ajuta necredintei mele”. Despre care imi spun ca daca din toata Biblia n-ar ramane decat ele ar fi de ajuns pentru a dovedi esenta divina a crestinismului. Desi Papini afirma ca Fericirile sunt textul pe care globul pamantesc si omenirea il pot invoca spre a-si justifica rostul in cadrul unui concurs cosmic mie unuia “Cred Doamne ! Ajuta necredintei mele” mi se pare si mai obscur-apofatic, mai final. E paradoxal, e insasi taina actului de credinta prin efectul caruia si legaturile covalente ale codului genetic – numai misterul nu le lipseste !-sunt lasate mult in urma. Nu cred si totusi ma rog. Cred si totusi stiu ca nu cred cu adevarat. Cred de vreme ce-i spun “Doamne” lui Hristos. Si nu cred de vreme ce-L rog sa vina in ajutorul necredintei mele. (Si cui ii cer sa ma vindece de necredinta ? Celui in care urmeaza sa cred !). Cauzalitatea e desfiintata, legea succesiunii in timp, ca tot ce-i material sau psihic, dispare. Si cred si nu cred simultan. Dedublarea. Contradictia. Deci incertitudinea, angoasa. Constiinta otravind totul, otraveste si credinta pe care in clipa cand de dam seama de ea o prefacem in necredinta deoarece gandind credinta o scoatem din inefabil, din candoare.

Dar si iesirea, nadejdea nimic nu-I pierdut : pentru ca, smerit, adaug : ajuta-ma, luand aminte ca omeneasca mea conditie e indiscutabil legata de paradox si contradictie. Simultaneitatea textului ar trebui sa duca la deznadejde daca n-ar fi acel scurt ajuta care – farama de bob de sare, infim catalizator cu uriase puteri de transmutare si nebanuite consecinte combinatorii - rezolva cuadratura si preface strigatul buimacirii in lacrimile increderii.”

Am spus de mai multe ori, ca desi nu mai cred in existenta lui Dumnezeu, as prefera sa existe.

ei bine ,chiar EXISTA , ceea ce tu ai prefera sa existe ...

:) iar termenul "nu mai cred " e o copilarie . de parca atunci cand ai luat decizia sa "nu mai crezi" erai in apogeul intelepciunii tale si tocmai terminasei de descoperit pana si ultimul lucru necunoscut din Univers ...si in sfarsit erai lamurit 100000%... :)

Am spus ca as prefera sa existe, nu ca imbratisez pariul lui Pascal.

Sau sa ti se descopere . . . ! Te urmaresc draga Dumitru cu interes , si o spun cu toata convingerea ca in tine se ascunde un suflet mare si curat si asta cred ca va conta foarte mult in viitorul apropiat , chiar foarte apropiat ! Doamne ajuta !+:25:

Ce sa mai zic? Altii ma acuza de mandrie, fatarnicie, minciuna, etc.

Or fi si Sfinti pe aici , caci cele enumerate de tine si-n mod special mandria se afla din belsug in orice coltisor din asta lume !:17:

Foarte pertinenta intrebarea:
Dar ce anume a vazut Toma?, acest adevarat reprezentant al intregii umanitati?

Inca o intrebare extrem de importanta:
De ce oare lisus l-a invitat la o discutie lunga numai intre ei doi, si ca urmare a acelui prelungit dialog de ce oare Toma a plecat nu inspre VEST ci inspre EST, spre India unde SCOPUL SAU A FOST ALTUL DECIT CEL DE A CRESTINA pe cei de acolo.
De ce Pavel nu aminteste nimic de acest apostol si nu aminteste mai de nici un apostol.

De ce apostolii ramasi in Ierusalim nu au crestinat pe nimeni ci doar au infiintat secta iudaica " Urmasii lui Iisus" care insa nu s-a bucurat de o prea mare popularitate?
De ce
de ce
de ce?

[quote=flying;233532]Nu va fie teama sa EXPERIMENTATI ORTODOXIA ,spre deosebire de ce zic unii si altii care nu o cunosc ...ORTODOXIA CERE EXPERIMENTARE SI CONFIRMARE ...in laboratorul sufletului...ORTODOXUL VREA CERTITUDINI IN CREDINTA LUI, VREA SA FIE SIGUR CA NU GRESESTE ,VREA CONFIRMARI ,IARA SI IARA ...VREA SA-SI PUNA DEGETUL IN COASTA LUI HRISTOS...
in ceea ce priveste SCEPCICISMUL diferenta dintre un ateu si un crestin e foarte mica ,si crestinul e extraordinar de sceptic ,dar el ISI ASUMA "RISCUL" DE A CREDE (PE CARE UNII ATEI NU SUNT DISPUSI sa-l asume si "raman pe mal" nestiind ce pierd ),dar apoi CRESTINUL cauta AVID CONFIRMARI ,CA NU CREDE CUMVA GRESIT SAU CA E IN INSELARE ....si PRIMESTE CONFIRMARI ...MULT MAI MULTE DECAT AR FI VRUT !
[quote]

confirmarea cea mai mare cum ca exista Dumnezeu si ca ortodoxia este religia cea buna este chiar minunea din ziua de Inviere de la Ierusalim