singuratatea
 

stiu ca aveti un suflet mare si ma puteti ajuta cu un sfat bun
ce faceti pentru a alunga singuratatea ?
ma simt tare singura ...... nu stiu ce sa fac sa inlatur acest sentiment
totul e ok cand ma rog ..... dar dupa vreo ora, doua ..... singuratatea ma copleseste din nou


Dumnezeu sa va ajute !

Nu stiu cati ani ai, Diana, dar, indiferent de varsta, nu esti singura. Il ai pe Dumnezeu.

Iesi afara, nu mai sta in casa, plimba-te si observa cu atentie oamenii pe care ii vezi pe strada. zmabeste-le in sinea ta tuturor si, tot in sinea ta, zi-le fiecaruia: si tu esti fratele meu, si tu esti fratele meu... trebuie doar sa fii deschisa. nimeni nu e singur decat daca doreste sa fie astfel.
Ceva mai pragmatic: viziteaza un camin de batrani sau un orfelinat. Sunt sigura ca iti vei face prieteni nepretuiti. formeaza-ti un cerc de prieteni cu care sa ai pasiuni comune (poate incepi chiar prin intermediul acestui forum), reinnoada prieteniile din scoala, liceu, cauta-ti vechii colegi...
Zambeste mereu si fii vesela, caci nu se stie niciodata pe cine vei atrage cu o asemenea atitudine!
Succes! Sa fii iubita si inconjurata de oamnei buni!

am 24 de ani, am un cerc de prieteni si incerc sa fiu deschisa cu toata lumea ... dar parca nu e suficient
multumesc pentru cuvintele frumoase !

Cred ca singuratatea vine din egoism si din lipsa de iubire catre ceilalti si de la cei din jurul tau. Mai e cauzata si de pretentiile pe care le avem fata de oameni; prea multa critica si sensibilitate dusa la extrem. Trebuie sa invatam a-i accepta pe semeni cu bune si cu rele, ca oameni perfecti si prieteni minunati mai rar gasim.

Izolarea este o pregustare a Infernului, asa ca dea Domnul sa nu fim singuri pentru totdeauna. Dar asta depinde de noi, nu?

in completarea lui glykys:
mergi la slujba..
mergi la biblioteca ..
citeste..
asterne gandurile pe hartie...

si ar mai fi o multime de idei...

Nu-i asa. Este de cele mai multe ori tocmai invers. Nu ai oamenii potriviti in jurul tau, nu te poti baza pe ei, nu este nimic reciproc. Si nu noi suntem egoisti, ci cei care cred ca au prea multi oameni jur si prea mult bine si nu se uita la noi.
Exista o singuratate de lume, deci sa nu ai pe nimeni. Si este si o singuratate in suflet, sa nu ai Om (ca cel de la Vitezda).

Cred ca avem de invatat de la orice om care il intalnim sau care il avem langa noi.

Imi gasesc linistea in rugaciune ...... dar sentimentul singuratatii revine dupa cateva ore ..... sunt incercari care nu reusesc sa le trec.
Ma supara ca nu reusesc sa scap de aceasta patima!

Pai nicio problema, eudiana, lasa-mi un PM cu nr tau de telefon si ID, haide in Tg-Mures, si se rezolva! :21::21:

De fapt, ar trebui sa iti fac o lista cu ce sa iti aduci, in afar de bitza si de cort, ca am eu: role, minge de baschet, costum baie, sac de dormit... si cam atat.

edit: stiu ca restul o sa ma invidieze. tot ce pot sa faca ei e sa iti dea sfaturi. EU rezolv practic problema. :1:

Roaga-te ca sa nu te lase Dumnezeu sa fii singura fara alti oameni in jurul tau. Pe mine ma ajuta intotdeauna. :3:

Va multumesc pentru cuvintele frumoase !

Dumnezeu sa va bincuvanteze !

A cauta prieteni interesanti, preocupari, pasiuni diverse poate fi o solutie.
Dar una de suprafata.

E adevarat ca atunci cand repetam cuvintele rugaciunii Dumnezeu coboara un anumit har asupra noastra care ne alina neputintele.

Dar daca aceasta stare de rugaciune este doar una temporara, din cauza slabiciunilor noastre harul slabeste treptat si revenim de unde am plecat.

Nu degeaba se recomanda rugaciunea neincetata, atat prin cuvinte (rugaciunea cea de toata vremea: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul/pacasatoasa) cat si ca orientare a inimii si a mintii spre Dumnezeu cu dorinta de impreuna glasuire sufleteasca.

Si daca exista cat de cat aceasta ardoare in dorinta de a-L intalni interior pe Dumnezeu, este imposibil ca El sa nu-si faca prezenta la un moment dat.
Si atunci, cum s-ar mai putea vorbi despre singuratate?

Citeste o carte,uite-te la televizor si cand iti vin iar gandurile de singuratate meri prin parc uite-te pe geam sau stau pe net,croseteaza ceva si permanent sa zici in gandu tau: Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul !

Nu prea cred ca merge teveu' si netu' cu "Doamne Iisuse"...

singuratatea la 24 ani
 

HRISTOS A INVIAT!

1.Continua cu rugaciunile, si mai ales mergi la parintele de la biserica din cartier spune-i despre ce este vorba si vei primi sfat si ajutor!
2.La varsta de 24 de ani singuratatea pe care o simti este foarte probabil subsecventa unei perioade de stres major.
Cauta cel mai apropiat centru medical si mergi fara nici o reticenta sa te consulte un medic pshihiatru care iti va prescrie cu siguranta un tratament care va inlatura aceasta stare anxioasa. Eu am avut asa ceva in 2006 (50 ani) si am iesit din aceasta stare dupa cca 10 zile de tratament, cu atat mai mult tu care esti plina de tinerete!
3.Fa o pauza de televizor si inlocuieste-l cu o carte buna pe care au citit-o recent prietenii tai de generatie.

Dumnezeu sa te binecuvanteze!

uite o medota care la mine functioneaza:iesi afara,te duci la piata(asa iti mai ajuti si rudele cu cumparaturile) sau in parc si incearca sa intri la vorba cu cate un om(mai ales la piata se gasesc destui,in special batrani,pe care ii poti chiar si ajuta)..cauta sa cunosti oameni mai mereu

cea mai buna idee si practica! Bravo! SUNT SIGURA CA AICI VEI GASI OAMENI CU CARE SA VORBESTI SI SA UITI SINGURATATEA,CARE TE VOR AJUTA ATAT CAT LE ESTE LOR CU PUTINTA.DUMNEZEU SA TE AJUTE!

24 de ani o varsta frumoasa . e timpul sa-ti gasesti sufletul perechie .

Ar fi multe modalitati prin care poti sa iti faci prieteni,dar inainte de toate nu uita ca prieten iti este si il ai pe Hristos,pe toti Sfintii,pe toti Sf.Parinti.Comunica pe retelele de socializare(de pe internet)cu oameni sinceri si corecti,fa-ti mereu rugaciunile,ia-ti un animal de companie(e foarte util si te scapa de singuratate,la mine a dat roade in trecut) si viziteaza mult orasul,vezi lumea,fa in asa fel incat sa ai cat mai multe activitati si vei vedea ca timpul s-a scurs repede si ai castigat ceva educativ si benefic.

Curaj
 

Si eu sunt singura.
Eu dupa rugaciune,incep si citesc carti ale marilor parinti,le simt ca o continuare a
rugaciunilor,dupa care adorm linistita si singuratatea dispare,incercati
Doamne ajuta!

orice patima sau ispita pe care o avem, o ingaduie Dumnezeu ,cu un scop pozitiv pentru noi si ,desi noi ,poate, nu vedem(scopul) in momentele acelea, il vom vedea mai tarziu;
un alt motiv pentru care ingaduie Dumnezeu anumite ispite e sa ne dam seama de ..."ceva", o eventuala greseala pe care o facem (intentionat sau neintentionat) ,sau sa ne trezeasca dintr-o letargie sau...El stie mai bine. Oricum ce trebuie sa stii tu e ca nu se misca un singur fir din parul tau fara voia si ingaduinta Domnului .

cand vine diavolul depresiei(deznadejdii) ia o pastila de rugaciune .iar vine? iar o pastila ...pana renunta ! :)

Singuratate... tv... rugaciune...
 

Singurătatea nu o pot explica decât prin lipsa unei ocupaţii de zi cu zi completate de celelalte ale zilei - rugăciune, citit, scl...
- tv! eu vă zic o carte bună este mult mai utilă - am renunţat de mult la unele programe tv. De când am şi net, nu-l deschid!
E trist, e deosebit la tine când ajungi, şi constaţi că nu ai pe nimeni, eşti singur... dar ai pe Domnul, El e cu tine, fii sigură! trebuie să-L descoperi! Cum? Iată marea taină care este numai a ta!
La fel am fost şi eu cândva...
Dumnezeule! Sprijinitorul meu, eşti Tu!
Şi Mila ta mă va întâmpina!

si eu sunt singur...dar nu disperati...eu am un program bun si ma incarc cu energie...in weekend scot bicla in the morning, seara ies la un bar de sport si vad bundesliga....poate premier league, ma plimb prin herastrau sau cismigiu, merg pe lipscani pe la terase si ma uit la lume, mai beaqu un cappuccino bun..., mai citesc, dumnica la biserica ...seara in vizita la rude...si cam atata...si sunt forte, poti sta si singur....tre sa mai faci sport putin.....m-am obisnuit asa, e mai comod....Doamne ajuta!....faceti si voi un program din asta....sunt mai conservator de felul meu....

Singuratatea este, probabil, starea cea mai grea de indurat.
Poti incerca si cu Dumnezeu. Dar, din experienta spun ca nu ajuta prea mult.
Poti sa te rogi si sa ajungi pana la stari de extaz. Dar asta nu rezolva situatia, decat daca te calugaresti.
Pentru ca traiesti in lume si nu vei putea tine la nesfarsit momentul acela dobandit cu greu.
Iar la un moment dat sentimentul de singuratate va navali din nou si iti va coplesi sufletul.
Si atunci vei experimenta cel mai cumplit sentiment. Acela ca si Dumnezeu a uitat de tine.

Cred ca cel mai bine ar fi sa-ti ocupi timpul cu activitati firesti.
Printre cele mai bune sfaturi, din punctul meu de vedere, ti le-a dat philalex.
Fa-ti 1-2 sau mai multe prietene. Iesiti impreuna la o cafea, in parc, duceti-va la o piesa de teatru, la un film.
Cand am experimentat si eu astfel de stari, ajunsesem sa vad toate filmele care se derulau in cinematografe.
Atunci mi-am cumparat bicicleta, cu care ieseam in parc (poti incerca si cu role).
Atunci mi-am zis ca trebuie sa-mi fac prieteni. Si mi-am facut.
Poti incerca si un hobby. Nu evita locurile aglomerate.
Asa cum spuneam, incearca sa-ti ocupi timpul cu activitati firesti.

Diana, singuratatea ne poate fi atat prieten cat si dusman. Sunt momente in viata cand o cautam dar sunt si momente cand vrem sa fugim de ea. Important este ca atunci cand nu mai suntem capabili ca in singuratate sa mai vedem un sens pozitiv, sa nu ne lasam cuprinsi de deznadejde.

De fapt, daca iubim sincer si ne straduim sa traim in primul rand pentru Dumnezeu, si pentru ceilalti, niciodata nu ne vom simti singuri. Cel care in aceasta viata traieste mai ales pentru sine insusi, intr-un mod egoist, in mod implicit se insingureaza de toti si de toate. Sa luam seama la pornirile inimii noastre caci, mai intai de toate, singuratatea este a inimii, a acelei inimi care nu mai iubeste si care nici nu mai primeste iubirea celorlalti.

Incearca sa iti gasesti o ocupatie. De exemplu sa te joci pe calculator, sa mergi la un suc cu prietenii, uita-te la un film... daca niciuna dintre astea nu e buna gaseste altceva:D

... singurătatea...
 

Acolo unde există iubirea lui Hristos singurătatea se risipeşte. Eşti liniştit, bucuros, plin...

Singurătatea este o binecuvântare pentru cel cu adevărat credincios, misticul. Atunci poţi împărtăşi toate bucuriile sau tristeţile tale cu cel mai bun prieten al omului: Dumnezeu. El nu le înşeală niciodată aşteptările oamenilor singuri. Dumnezeu este empatic - resimţind întocmai stările noastre - şi telepatic - receptându-ne fiecare gând pe care i-L dedicăm. Omul singur are privilegiul de a se împărtăşi cu prietenia iubitoare, afecţiunea lui Dumnezeu. Dar pentru asta trebuie să Îl considerăm cu adevărat prietenul nostru intim, invizibil, dar totuşi sesizabil ca o stare benefică şi ca o energie plăcută în zona pieptului şi a capului.

Singuratatea apasa pe cei care nu cred în Dumnezeu sau care cred gresit în Dumnezeu. Trebuie sa avem credinta într-un Dumnezeu-persoane, viu, rational, prezent permanent. Atunci nu o sa ne mai simtim niciodata singuri sau sa ne plictisim.




Dar mai este un fel de singuratate care ne apasa uneori, aceea rezultata din parerea celorlalti despre noi. Daca ceilalti ne vad ca pe niste singuratici vom ajunge sa ne simtim si noi la fel (si asta se aplica si la orice parere a celorlalti despre noi). La aceasta trebuie sa raspundem cu ignorarea parerii celorlalti. Cineva facuse un topic despre influenta negativa a parerii altora despre noi. Trebuie sa ne scuturam de aceasta influenta, sa-i consideram pe ceilalti nereprezentativi daca parerea lor despre noi nu ne convine si nu are baze moral-crestine, asa cum se întâmpla de multe ori. Trebuie sa devenim puternici fara ajutorul relatiilor sociale.





Sub alt aspect, acela al singuratatii concrete, al lipsei prezentei altor oameni, aceasta, alternata cu momentele când suntem în prezenta altora e necesara echilibrului si starii noastre de fericire. În singuratate ne regasim pe noi, ne punem gândurile în ordine.




În general, cred ca trebuie sa vedem versetul de la 1 Tesaloniceni 5, 16, Bucurati-va pururea, ca un sfat extrem de folositor. Este posibil sa întoarcem toate situatiile în mod benefic si sa fim nu doar lipsiti de stres si angoase ci efectiv fericiti în orice moment, cu conditia sa traim potrivit poruncilor divine.

Poate ai in orasul tau un centru de voluntariat, ceva organizat si bine pus la punct. Odata sau de doua ori pe luna sa poti merge acolo si sa poti ajuta pe cineva, un copil , un batran.......singuratatea nu e buna, putin cate putin te aduce spre tristete....depresie....izolare.....

Locuiesti singura?in caz ca locuiesti singura cauta pe cineva sa se mute cu tine,o prietena, asa o sa imparti si cheltuielile,o sa ai si cu cine comunica,etc.
Sau te simti singura ca inca nu ai jumatatea ta,o familie intemeiata,o persoana pe care sa te bazezi?
Mda incearca sa te plimbi si de una singura prin parc,iesi la alergat,citeste,evita sa stai in casa,banui ca in casa te apasa cel mai tare singuratatea,roagate,gateste,fa curatenie,gaseste activitati.
Depinde cum simti singuratatea:nu-ti place ca nu ai cu cine comunica,nu ai pe cine vedea,iti e dor de anumite persoane care iti umpleau viata,iti e urat sa mananci singura,etc.
Activitatile o sa te ajute cel mai mult:rugat,plimbat,citit,alergat,cusut,mers la biserica,munca,gaseste ceva care iti place o sa vezi ca o sa-ti fie plina ziua si cand ajungi acasa iti e somn si nu te mai simti singura:D.
Si mergi la spovedit si roagate sa scapi de patima asta,daca tu considera ca iti este patima.

Eu ma simt asa de bine cand sunt singura :69:

Ca ai copii mici probabil... :21:
Ce placuta este linistea urechilor! (uneori incercam sa-i mai "pacalesc" pe copii sa ascultam linistea :1:.. ca sa-mi aud si eu propriile ganduri)

Ioi, eu n-am copchii. Am doar douaj de ani, e prea devreme :26:
E frumos sa fii singur mai ales daca stai undeva la tara, sa mergi pe un delulet si sa stai linistit... Eu as sta asa o vesnicie, pe un deal cu flori :105: :D

Si eu la fel :) Uneori ma sperie cat de bine ma simt singura, poate e numai o faza :)

Ma bucur ca nu sunt singura :)) Pe mine toti ma bombane la cap, ca de ce stau singura.
Daca mie imi place asa, de ce trebuie sa fiu ca ceilalti? :47:
Eu si cu mine ne "simtem" bine :))

Da,dar totusi singuratatea te face depresiv(sever),abatut,suparat pe viata si plictisit daca nu iti gasesti mai repede ocupatie.Sa nu uitam ca exista si sinucideri din motivul singuratatii si boli psihice.

Nu toti au acelasi temperament.
Ca mai sunt cativa interiorizati, care stau singuri de oftica, asta-i alta treaba.
Eu am cunoscut persoane care nu suportau singuratatea nici macar o zi si daca se intampla sa ii paraseasca cineva la care tineau, erau super deprimati si aveau numai ganduri de suicid. De obicei oamenii se sinucid din cauza oamenilor, fie ca ii dezamagesc, fie ca nu-i baga in seama. Dar cel care nu cauta atentia oamenilor, de ce sa-l doara? Numai de prostia lui, poate...

Singuratatea e a celor care stau pe acest forum,viata adevarata este :
in manastire(comuniunea desavarsita),
in Biserica (acolo e o comuninune fara vorbe),
in familie
la terasa cu prietenii(comuniune adevarata dar fara desavarsire)

iertati-ma ca va raspund asa tarziu, am fost tot plecata din localitate

va multumesc pentru toate sfaturile
imi sunt foarte de folos!

Dumnezeu sa va binecuvanteze !

Si mie imi place natura, dar niciodata ea nu va putea inlocui omul. Asa ca minunat e sa fii cu altii, nu singur.