femeie insarcinata in post
 

Cum ar trebui sa tina post o femeie insarcinata? eu am citit pe un site ca am voie lapte ( si derivate) dar e bine ca miercurea si vinerea sa nu mananc carne. Cum e bine sa fac?

Ar trebui sa faci cum iti spune duhovnicul. Post usor si nastere fara probleme!:25:

Medicul ce ti-a spus?
Este obligatoriu sa vorbesti si cu medicul, dar si cu duhovnicul.

Depinde daca e fata sau baiat, poate puteti afla la ecograf, daca nu sunt preoti care stiu sa spuna ce va fi, fara sa cada in smintelile prezicatoriei, bineinteles. Mergeti iute la duhovnic! E o perioada delicata in care femeie duce in pantece rodul pacatului care nu va fi spalat decat prin sfantul botez, deci trebuie grija maxima la ce mancam.

Atentie, eu cred ca Eugenia Petre este aici ca sa isi bata joc de noi, imitand stilul unor habotnici.
Daca nu este, sa ma ierte, dar asa suna, mai ales daca e sa judecam si dupa avatar si locul 'nuthouse' (casa de nebuni).

Eu stiu ca femeile insarcinate nu sunt tinute sa posteasca.
In general asta recomanda si duhovnicii din cate stiu eu.
Nastere usoara!

preot duhovnic
 

Cum ai procedat de la inceputul postului si pana acum , continua si in urmatoarele doua saptamani.
Preotul duhovnic ce sfat ti-a dat? La el e raspunsul pe care il cauti.

[quote=Fani71;226974]Atentie, eu cred ca Eugenia Petre este aici ca sa isi bata joc de noi, imitand stilul unor habotnici.
Daca nu este, sa ma ierte, dar asa suna, mai ales daca e sa judecam si dupa avatar si locul 'nuthouse' (casa de nebuni).

Lumea asta e un azil de nebuni cel putin asa simt acum in sufletul meu, oare voi nu aveti clipe de ratacire? Te iert. Sfaturile mele erau bine intentionate, dar oricum nu ma astept la recunostinta si intelegere din partea crestinilor care au plecat din Gradina Maicii Domnului, Romania.

Felicitari pentru bebe!

Nu iti mai face atatea griji! Postul este o cale spre desavarsire. Nu sunt bune extremele.

Daca sarcina a trecut de luna V-a, copilul are nevoie de calciu si o alimentatie bogata in lactate. Te duci la duhovnic si ii ceri dezlegare.

Postul este bun si in timpul sarcinii. Recomandarea mea: tine postul de carne, consuma lactate, iar miercurea si vinerea te limitezi doar la legume si fructe.

Iar, mai important decat toate: sa te Impartasesti cat mai des, lunar daca e posibil.
Daca esti sub canon, in luna a IX-a, Biserica face un pogoramant ca sa te poti apropia de Sf. Taine. E foarte important, si pentru tine si pentru bebe.

Mult curaj! E mai usor decat crezi!

Femeile insarcinate, mai ales in lunile terminale, se pot impartasi in fiecare duminica, la fel ca si copilasii de pana la 2 ani, chiar daca nu au tinut post.

Cam dure idei circula in Romania despre postul femeilor insarcinate.. Mie aici mi-a spus duhovnicul (care ia postul in serios, in general) de la inceput ca postul meu este sarcina.

Si cum adica, de la doi ani in Romania copiii trebuie sa ajuneze pentru impartasanie? Nu prea imi inchipui cum s-ar putea face chestia asta. Doar sa ii impartasesti la inceputul liturghiei, daca stai aproape de biserica si incepe devreme, dar nu mi se pare corect, pentru ca copilul trebuie sa invete de la inceput ca impartasania se face intr-un anume moment al slujbei, odata cu toata lumea. Mi se pare mai important decat ajunarea. Au tot timpul sa invete, incetul cu incetul, si sa nu manance.
Singura ajunare pe care copilul meu la 20 de luni ani o face (cu greu) este ca inainte de impartasanie vede anafura care se aduice in biserica si cere, iar eu ii zic sa astepte pana dupa impartasanie ;-) (dar prefer sa nu vada painea..)
Si sa va mai spun ceva care poate o sa va socheze: mi se pare ca in cazul alimentatiei copilului, mama si nu preotul este responsabila in fata lui Dumnezeu. Ea ar trebui sa hotarasca cand copilul ei este destul de mare si matur ca sa ajuneze.
Dar m-am indepartat de la subiect..

Eu nu inteleg un lucru, de ce se bate toata ziua pe ideea ; " mergi la duhovnic, intreaba pe duhovnic ! ". Dar ce, eu nu am minte sa gandesc, trebuie neaparat sa gandeasca duhovnicul in locul meu la orice, ca si cum ar trai acesta viata mea ?
Deja se abereaza cu cel mers la duhovnic si , uneori am tendinta sa uit ca traim intr-o lume in care, daca nu-ti pui minte la contributie, nu izbutesti spre supravietuire...
Si, pana la urma, ce stie duhovnicul de o sarcina, ce stie el de simtamintele si trairile unei femei insarcinate, de starea acesteia fizica si spirituala ? El scoate cartea si, ca dintr-un calculator, incepe sa-ti spune ce trebuie sa faci, ca unui personaj comun, dar sa nu uitam si de individualitate.
Cea mai importanta perioada a unei fiinte, mai ales umane, este cea intrauterina...perioada de formare a acesteia, asadar nu va jucati cu o fiinta nevinovata pe premiza egoista si absolut personala ca trebuie sa va curatati de pacate si sa va desavarsiti, sau cum vreti voi sa-i spuneti . Aveti timp destul sa faceti aceasta dupa ce se naste pruncul, pana atunci, dati-i alimentele necesare cresterii si formarii lui, dati-i toate substantele nutritive de care are nevoie acesta si, mai ales, oferiti-i libertatea sa creasca frumos si sanatos in casuta binecuvantata daruita de Dumnezeu prin burtica femeii.
Si fiti optimiste si fericite...caci asta inseamna tot atata bucurie duhovniceasca.

Preotul de la biserica unde mergeam eu, impartasea copii de pana la 2 ani la sfarsitul liturghiei, chiar daca au mancat. Pe cei de peste 2 ani care nu se puteau abtine de la mancare ii impartasea in timpul slujbei, cand ajungeau. Nu cere nici unui copil sa ajuneze.

E cred ca trebuie sa se intrebe intai medicul. Iar la duhovnic te duci doar pentru dezlegare.
Daca te duci la duhovnic si iti zice ceva de gen: "daca tu crezi ca poti sa tii post, tine" ce faci? te apuci si tii post?

Da, Dumitru, pai solutia asta nu mi se pare corecta pentru ca ii da impresia copilului ca impartasania este un act exclusiv individual. O este si un act comunitar.
Oricum, daca liuturghia incepe la 10, nu prea vad cum poti tine un copil care in general se scoala la 6-7 dimineata nemancat chiar si pana atunci..

Dar in fine, asta nu este discutia noastra. Intr-adevar, si in cazul sarcinii ar trebui sa ne bazam si pe ceea ce simtim ca femei insarcinate. Unele nu au nevoie de carne, altele simt ca le ia cu lesin daca nu mananca.. In timpul sarcinii trebuie sa ne ascultal ci corpul, el simte de ce are nevoie. Nu prea e timpul de abtineri si nevointe... Corpul nu ne mai apartine in aceasta perioada (de altfel asta este o forma de asceza - trebuie sa ne multumim uneori sa fim spectatoare a propriului trup)
Daca avem duhovnic casatorit el va sti si din experienta sotiei aceste lucruri, de altfel.
S-a mai discutat despre asta.

Eu cred ca trebuie sa se manifeste printr-o libertate rationala, sa-si formeze trasaturile perioadei de sarcina dupa considerentele proprii, dar, mai ales, dupa cele dedicate pruncului si drepturilor acestuia , dar si dupa trasaturile mediului in care traieste .
Nu, nu trebuie sa te apuci de postit, desi, daca ajungi cu aceasta intrebare la duhovnic, este evident faptul ca-ti apleci deciziile spre o atitudine duhocniceasca, astfel ajungi sa postesti...ca putinta-ti spune ca vei reusi, dar nu si rationamentul copilasului nevinovat din pantece care are nevoie de o grija alimentara deosebita din partea celeia de care depinde, a mamicii.
Este complicat, eu , oricum, nu vad viata prin prisma monopolului fata de duhovnic....mai ales, cand te gandesti ca sunt duhovnici si duhovnici, cu mai mult sau mai putina intelepciune care, din pacate-ti poate influienta iremediabil viata, uneori, a ta si a celorlati din jurul tau.

Nu este corecta absolut. Dar este cea mai corecta.

Referitor la carne. Oricum carnea nu este recomandata pentru hrana fiecarei zile. Daca se consuma de 2 ori pe saptamana este perfect.

In fine, aici nu suntem de acord (ca e soltia cea mai corecta) ;-)

Da, de acord cu carnea.

Eu am avut in prima parte a sarcinii o perioada cad daca nu mancam carne in fiecare zi simteam ca nu mananc. Mi-a trecut. Dar asta vroiam sa zic cu ce simte organismul.

Si care crezi tu ca ar fi cea mai buna solutia?

Sa lase preotul mamele (parintii) sa hotarasca cand anume copilul este destul de matur (fizic si mintal, sau spiritual) ca sa ajuneze inainte de impartasanie.
Copilul mic sa se poata impartasi si dupa ce a mancat, odata cu toata lumea.
Iar invatarea postului si a ajunatului sa se faca treptat.
Oricum eu sunt pentru impartasania deasa, si pentru adulti.

Dar ce te faci cu mamele care sunt mai habotnice decat orice preot care tine cu dintii de canoane? Daca ea crede ca trebuie sa-si tina copilul nemancat pana la sfarsitul slujbei?
Ea oricum nu va face ce ii va spune medicul.

Defapt ce este postul si ce rol are el? Haideti sa vedem ce ne spune Dumnezeu in biblie cu privire la aceasta. In Isaia tot capitolul 58.

1. Striga în gura mare, nu te opri! Înalta-ti glasul ca o trâmbita si
vesteste poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, pacatele ei!
2. În toate zilele Ma întreaba si vor sa afle caile Mele, ca un neam
care ar fi înfaptuit neprihanirea si n-ar fi parasit Legea Dumnezeului
sau. Îmi cer hotarâri drepte, doresc sa se apropie de Dumnezeu. –
3. „La ce ne foloseste sa postim” – zic ei – „daca Tu nu vezi? La ce sa
ne chinuim sufletul, daca Tu nu tii seama de lucrul acesta?” –
Pentru ca, zice Domnul, în ziua postului vostru, va lasati în voia
pornirilor voastre si asupriti pe simbriasii vostri.
4. Iata, postiti ca sa va ciorovaiti si sa va certati, ca sa bateti rautacios
cu pumnul; nu postiti cum cere ziua aceea, ca sa vi se auda
strigatul sus.
5. Oare acesta este postul placut Mie: sa-si chinuiasca omul sufletul o
zi? Sa-si plece capul ca un pipirig si sa se culce pe sac si cenusa?
Aceasta numesti tu post si zi placuta Domnului?
6. Iata postul placut Mie: dezleaga lanturile rautatii, deznoada
legaturile robiei, da drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug;
7. împarte-ti pâinea cu cel flamând si adu în casa ta pe nenorocitii fara
adapost; daca vezi pe un om gol, acopera-l, si nu întoarce spatele
semenului tau.
8. Atunci lumina ta va rasari ca zorile, si vindecarea ta va încolti
repede; neprihanirea ta îti va merge înainte, si slava Domnului te va
însoti.
9. Atunci tu vei chema, si Domnul va raspunde, vei striga, si El va
zice: „Iata-Ma!” Daca vei îndeparta jugul din mijlocul tau,
amenintarile cu degetul si vorbele de ocara,
10. daca vei da mâncarea ta celui flamând, daca vei satura sufletul
lipsit, atunci lumina ta va rasari peste întunecime, si întunericul tau
va fi ca ziua în amiaza mare!
11. Domnul te va calauzi neîncetat, îti va satura sufletul chiar în locuri
fara apa si va da din nou putere madularelor tale; vei fi ca o gradina
bine udata, ca un izvor ale carui ape nu seaca.
12. Ai tai vor zidi iarasi pe darâmaturile de mai înainte, vei ridica din
nou temeliile strabune, vei fi numit „Dregator de sparturi”, „Cel ce
drege drumurile si face tara cu putinta de locuit”.
13. Daca îti vei opri piciorul în ziua Sabatului ca sa nu-ti faci gusturile
tale în ziua Mea cea sfânta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa
sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti neurmând caile
tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale si nededându-te la flecarii,
14. atunci te vei putea desfata în Domnul, si Eu te voi sui pe înaltimile
tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov; caci
gura Domnului a vorbit.”

Ai dreptate, la asta nu m-am gandit.. :17:
De obicei insctinctul matern primeaza, sper. Sau instinctul de conservare nervoasa - inchipuie-ti un copil mic tinut nemancat ore in sir, ce urlete scoate.
Ar trebui poate ca preotii sa se gandeasca la aceste eventualitati si sa le spuna ei credincioaselor sa nu tina copiii nemancati, ca postul este pentru mai tarziu.

Mama, ce palme ii dadea una baietelului ei ca incepuse sa planga de foame. Imi venea s-o strang de gat.

Nu stiu daca exista canoane cu privire la impartasirea copiilor si femeilor insarcinate.

Copilul meu obisnuieste sa bea apa noaptea, fapt pentru care detine in coltul patutului lui, o mica sticluta de apa pe care o i-a singur si o desface ca sa bea noaptea cand ii este sete. Bine-nteles, aceasta numai in anumite zile, nu bea mereu astfel, insa i-am pus sticluta langa el ca sa nu tipe la miezul noptii ca-i este sete.
Intr-o zi, a baut apa imediat dupa miezul noptii fiindca-i era sete...era spre duminica si l-am dus la biserica pentru Impartasanie , pe care nu a primit-o pentru ca i-am spus ca a baut o gura de apa dupa miezul noptii . Copilul avea 3 ani si ceva . Nu mai conteaza...probabil. A trecut foarte mult timp pana la urmatoarea incercare, este adevarat, si din ignoranta parintilor in acest sens.
Am observat ca biserica nu prezinta nici un fel de remuscare daca crestinii incep sa se departeze, daca prin atatea restrictii, acestia se resemneaza si prefera sa nu mai primeasca Sfintele, si lasa timpul sa treaca mult si bine, cu nevrednicia firii lor cu tot. Si aici ma refer, in special, la lucrurile minore care au loc in viata credinciosului, dar pentru care biserica se manifesta foarte strict...aproape fara rationament.
Este adevarat, uneori se inclina situatia in cealalta parte, unde biserica face dezlegari mult prea lejer, unde apeleaza la o toleranta care pune in pericol adevaratele valori ale duhovniciei, ajungand ca acestea sa se manifeste fara eforturi sustinute.
In ce consta vrednicia copilului de 3-4 ani fata de Sf. Impartasanie, puteti sa-mi spuneti, oare ?

M-am spovedit intr-o sambata dimineata iar preotul mi-a zis ca ma impartaseste dupa slujba.
I-am spus ca nu pot ca am baut apa. Mi-a zis ca poti sa ca poti sa te impartasesti dupa ce ai baut apa.

Nu exista canoane pentru toate. Exista si asa pre amulte, de altfel.
Mai exista si dreapta socotinta sau bunul simt.. de astea se cam uita.

Ar fi mai bine sa spunem "am observat ca sunt preoti care nu prezinta nici un fel de remuscare daca..." sau ca "unii preoti fac dezlegari mult prea usor". Spun asta deoarece cunosc multi preoti cu dreapta masura, care pastreaza inca intru toate dreapta credinta si randuielile stabilite de cei cu viata mult mai curata si mai sfanta decat a noastra.

Probabil raspunsurile pe care le'ai primi ar varia intre ele, insa eu gandesc la faptul ca unui prunc de 3-4 ani nu i s'ar cere mai nimic. Doar sa nu faca foarte urat, sa nu tipe si sa nu se zvarcoleasca nespus de tare si urat, in apropierea de Sfintele Taine. Aceasta ar fi, dupa mine, singurul impediment la a'l impartasi. Aceasta s'ar intampla probabil din necredinta parintilor, din lipsa lor de rugaciune, din faptul ca il aduc la biserica mult prea rar, ca nu stiu ce le face preotul, ca nu li se vorbeste, etc. Daca nu se linistesc, sa ramana neimpartasiti, caci Impartasanie nu se da cu forta, brutal... sa ajunga frica si spaima pentru sarmanul copilas.