Ce este mantuirea?
 

Eu am senzatia ca multi inteleg gresit ce insemna mantuirea. Si cand se poate mantui omul. Ma refer la teologia ortodoxa, bineinteles.

Astept pareri, in cateva vorbe. Fara linkuri si citate de zeci de pagini, va rog.

Mântuirea este viziunea beatifică. Uneori numită, metaforic, "a sta la masa Împărăţiei" sau "la ospăţul cel veşnic" ori la "nunta cerească" etc.

Cei mântuiţi sunt cei care mor în stare de Har (Graţie sfinţitoare).

Trei lucruri vreau sa spun:

1. Mântuirea nu este ceva ireversibil, oricând putem cadea din mila lui Dumnezeu în vesnicie, prin neascultare.


2. Ca sa ne pastram placuti lui Dumnezeu trebuie sa renuntam permanent la viata noastra.


3. Mântuirea nu depinde doar de decizia lui Dumnezeu de a ne-o acorda ci si de capacitatea noastra de a o recepta. În esenta mântuirea nu este un continut de lucruri create ci vederea lui Dumnezeu Cel necreat, vedere cu efect nimicitor pentru omul în stare naturala, deci trebuie ca înainte de moarte sa suferim o transformare care sa ne faca apti sa suportam vederea lui Dumnezeu. Împaratia Cerurilor este Duhul Sfânt si Duhul Sfânt este împaratia cerurilor iar cine nu are Duhul Sfânt din aceasta viata nu-L va avea nici în vesnicie.

In cateva vorbe, da? ok , deci minim de cuvinte: mantuirea e atunci cand prin pocainta -> spovedanie -> Impartasanie, scapi de pacate. Te cureti de pacate = ajungi in rai.
Ajungi in rai = esti mantuit.
Simplu!
:))

(Cand se poate mantui omul? Oricand! Chiar si pe patul de moarte! Daca se pocaieste atunci... Bine, asta nu inseamna sa lasam pe ultima clipa, pe baza ca Dumnezeu e bun si ne iarta. Ca daca vine sfarsitul si ne prinde nepregatiti? Caci spune: Privegheati si va rugati, ca nu stiti ziua si ceasul intru care Fiul Omului va veni !
Nu stim cand plecam. Ca altul pleaca copil, altul tanar, altul mai batran. La unul se intampla moartea intr-un accident, la altul dintr-un cutremur, sau vine un junghi peste noapte si gata. Numai Cel de Sus stie toate ! De aceea totdeauna trebuie sa fim pregatiti. )

Mantuirea este iesirea din robia raului, oricum s-ar manifesta: sufleteste ca pacat sau trupeste ca boala. E important sa intelegem sensul imediat al cuvantului: salvare, scapare, izbavire, eliberare.

Iisus a tamaduit atatia oameni de neputinte, spunandu-le indata: credinta ta te-a mantuit. De raul fizic, de durere, se intelege. Insa pe mine ma intriga episodul intalnirii cu Zaheu vamesul, un om care nu era bolnav cu trupul, dar care facuse multe nelegiuiri la viata lui, mai ales pentru ca era vames:

Luca 19

8. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.
9. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.
10. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

Deci mantuirea ca izbavire de rau poate fi inca din timpul vietii, adica astazi, acum.

Daca mantuirea ne este data inca din timpul vietii trecatoare, este ea o certitudine pentru vesnicie? Adica stim sigur ca am scapat definitiv de rau? Nu, doar speram, avand credinta. Cum ne spune si Pavel: "De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă." Si Mantuitorul ne avertizeaza: "Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită."

Deci, cei ce se hotarasc sa spuna NU pacatului sunt mantuiti de rau prin nesavarsirea pacatului, insa pot oricand sa cada in pacat. Insa, mai gresesc ei dupa momentul intoarcerii la Dumnezeu? Gresesc in fiecare zi, dar nu mai pacatuiesc. Nu mai savarsesc raul premeditat, ci poate din neatentie. Teofil Paraian a subliniat aceasta diferenta dintre pacat si greseala.

Cel mai incurajator si poate cel mai frumos verset al Scripturii care ne promite asa prin cuvantul cel adevarat [subliniat prin repetitie] Lui Iisus Hristos:

"Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă."

In concluzie: mantuirea poate fi chiar acum, pregustarea Imparatiei Lui Dumnezeu se poate face inca din lumea asta, moartea isi pierde sensul clasic al cuvantului devenind o trecere la o mai buna existenta impreuna cu Creatorul Care ne iubeste si cu toti cei care au preferat binele in locul raului.

Mantuirea provine din transformarea omului in scopul realizarii "imaginii lui Dumnezeu", pentru ca omul a fost creat in acest scop, sa fie o reflectie a divinitatii. Ascultarea impulsurilor instinctuale corup sufletul prin apropierea de materie (lacomie, desfrau) si departarea de Dumnezeu, ceea ce duce treptat la demonizare si la imbratisarea iadului.
Nu va bazati pe ceea ce spun, este doar o parere personala si astept corecturi.

Mantuirea ar trebui sa fie nu numai scaparea de pacat ,ci si practicarea virtutii.
Zaheu vamesul scapa de pacat dand inapoi celor care i-a nedreptatit.Dar practica si virtutea milosteniei impartind jumatate din avere saracilor,pe care nu i-a nedreptatit.
In plus mantuirea trebuie sa fie ca un cutremur ,pentru a fi sigura inca din viata aceasta.
Unei om ca Zaheu,unei asa adanci recunoasteri a pacatului,si indreptarii dovedite prin fapte,Domnul nu avea cum sa nu ii intrevada mantuirea inca din viata aceasta.La fel a fost si cu talharul de pe cruce ,caruia i s-a zis "Astazi,vei fi cu Mine in rai",inca din timpul vietii.
Cine se caieste profund de nedreptatile sale si o arata si prin fapte ,acela este deja casnic al lui Dumnezeu.Totul e ca aceasta sa fie cu zdrobirea inimii,caci apoi automat vine si dragostea nemarginita fata de ceilalti.

Nu este cum zice fratele Traditie.
Sfintii Apostoli Petru si Ioan si Iacob Dumnezeu Iisus Hristos le arata si impartaseste "lumina necreata" fiind vii in trup si nu mor de loc ci dimpotriva.
A se vedea minunea de Sfantul Munte al Taborului.

Mai apoi Sfantul Apostol Petru cade in pacat deci chiar daca cuiva i s-a imparatasit si s-a impartasit de harul lui Dumnezeu nu este ferit de cadere.Si daca a cazut asta nu inseamna ca e pierdut ca Sfantul Apostol Petru se pocaieste adica isi recunoaste pacatul si plange pentru el si este repus in apostolat de Dumnezeu Iisus Hristos.

Mantuirea e o taina.

Mantuirea este motivul nasterii omului !

Mantuirea este rostul fiintarii omului pe pamant !

Mantuirea este cel mai mare dar facut omului de Dumnezeu !

Mantuirea este incununarea unei vieti inchinate lui Dumnezeu si intregii fapturi !

Buna observatie, mi-a placut.

Asa cum Parintele Galeriu a subliniat, mai intai trebuie oprita caderea si apoi incepe restaurarea omului la conditia dintai si dupa aceea spre asemanarea cu perfectiunea Creatorului. Dumnezeu ne trimite mai intai cele 10 porunci si la plinirea vremii ne invata cele 9 fericiri.

Frumos cuvant, Florin Ionut. Asa este, totul trebuie sa mearga treptat.
Cu toate acestea, "Imparatia se ia cu asalt" si nu exista stare pe loc in viata crestinului.
Deci, la lucru neincetat cu noi !

mantuire
 

exista mantuire in afara bisericii ?

Bineinteles ca da, insa cu o conditie: oamenii aceia sa nu fi plecat de la ortodocsi, devenind astfel eretici.

Despre energiile necreate
.
.
.
345. Cum lucreaza Dumnezeu prin energiile Sale (in) crestini si in cei care nu sunt crestini ?

La crestinii cei botezati in numele Prea Sfintei Treimi, lucreaza prin darul cel felurit al Duhului Sfant (I Corinteni 12, 4-6), iar la popoarele pagane lucreaza prin pronia, prin mila si nemarginita Sa putere si intelegere (Romani 9, 15-16), caci Dumnezeu nu este numai al crestinilor, ci al tuturor popoarelor (Psalm 116,1-2).
.
.
."

Dumnezeu Iisus Hristos este Dumnezeu nu numai pentru crestini ci si pentru pagani si de aceia are grija.

Mantuirea fiind o taina si Dumnezeu Iisus Hristos fiind fara sfarsit pentru fiecare mantuirea inseamna altceva.
Asa cineva de nu a fost botezat nu este judecat dupa constiinta sa de Dumnezeu Iisus Hristos ca unul de a fost botezat.
Unul de a fost mai intelept nu e judecat la fel ca unul care a fost neintelept,unul de s-a nascut cu defecte fizice nu e judecat ca unul care s-a nascut perfect sanatos etc.
Si asa mai departe.Simplificat Dumnezeu Iisus Hristos ne-a zis cu pilda talantilor.
Acolo unde zice ca se vor deschide cartile tot parintele Cleopa zice ca se vor arata cele "scrise" in constiinta fiecaruia.

Mantuirea este unirea omului cu Dumnezeu.

Mai precis, mantuirea este unirea voii omului cu voia Lui Dumnezeu.

Asa-i. Cum spunea Sfantul Serafim de Sarov, ca sa te mantuiesti trebuie sa dobandesti Duhul Sfant. Daca nu esti un om al Adevarului si nu le faci pe toate cu sinceritate, poti sa ai tolba plina cu fapte bune, ca tot nu te poti mantui...

Nu doar voia, ca omul nu se rezuma doar la vointa. Cand spun unirea omului cu Dumnezeu, ma refer la intrega sa natura trup si suflet, nu doar la o parte din ea.

Ma intereseaza un lucru: omul mai poate avea alta voie in afara de cea a lui Dumnezeu?
Cum se poate uni voia omului cu Voia lui Dumnezeu? Si care este Voia lui Dumnezeu?

Sigur, omul poate avea si o voie care sa nu fie conforma cu cea a lui Dumnezeu. Dar asta nu se datoreaza Creatorului, caci El le-a creat pe toate bune, inclusiv pe om, ci pacatului.

Cum se poate ajunge la o unire intre cele doua? Prin smerenie. Chiar sarbatoarea de astazi, Buna Vestire, ne descopera acest lucru.

Da, si eu gandesc tot asa. Omul oricat s-ar stradui, tot greseste.
Numai Iisus Hristos a facut Voia Tatalui in mod desavarsit.

Cat despre Voia lui Dumnezeu, am gasit urmatorul pasaj:
Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. (Ioan, 6:40)

Eu inteleg ce spui, numai ca nu te exprimi tocmai corect. Unirea omului cu Dumnezeu cum o caracterizezi tu seamana cu mantuirea hinduista - contopirea eului (atman) cu Brahman cel impersonal. Deci atentie, sa nu cadem in afirmatii panteiste, chiar si fara voie. :)

Ratiunea si vointa sunt atributele divine existente in noi care decid daca iubim sau refuzam ideea de iubire. In felul asta ne hotaram mantuirea [de rau], acum si dupa trecera la cele vesnice.

Florin, eu am spus ca mantuirea este unirea omului cu Dumnezeu, nu pierderea sau desfiintarea lui in Dumnezeu. Asa ca eu m-am exprimat corect. Daca termenul "unire" ar desemna contopire, atunci ar trebui sa-l eliminam, ori stim ca nu este asa. Vorbim de unirea barbatului cu femeia, de unirea celor doua firi in Hristos, etc. Dar sa nu ne abatem de la tema topicului.

E foarte simplu ,mantuirea este scopul nostru pe acest pamant.Este unirea cu Dumnezeu si idealul absolut.

Iata 2 citate despre mantuire :Mantuirea este in acelasi timp,lucrarea lui Dumnezeu si a noastra.(Sf.Ioan Gura de Aur)
Mantuirea este numai lucrarea harului(Sf.Augustin de Hipona)

Mantuirea este ca dupa slujba deniilor sa nu mai putem vorbi unul cu celalalt, in drum spre casa, iar odata ajunsi acasa, sa nu mai putem deschide televizorul, sa nu mai putem da telefoane, ci sa stam tacuti, continuand in noi insine tacerea si incremenirea intregii fapturi.

Mantuirea este a ne vedea drept cauza a Rastignirii Domnului.

Doar prin harul lui Dumnezeu vom constientiza cu adevarat ca Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat pentru a ne mantui, patimind rastignire pe cruce.
Duhul lui Hristos, Duhul Sfant, ne va invata ca pentru noi "a fost spanzurat pe lemn Cel ce a spanzurat pamantul pe ape.
Cu cununa de spini a fost incununat Imparatul ingerilor.
Cu porfira mincinoasa a fost imbracat Cel ce imbraca cerul cu nori.
Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit in Iordan pe Adam.
Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii.
Cu sulita a fost impuns Fiul Fecioarei".

Sa ne vedem drept CAUZA a Rastignirii Domnului... Frumoasa invitatie la smerenie...
Desi am convingerea ca ai spus asa din cele mai frumoase sentimente :), eu prefer totusi sa iau aminte la FINALITATEA sau TINTA/SCOPUL Rastignirii. Tocmai pentru, tocmai in vederea mantuirii noastre Domnul S-a rastignit. Dealtfel, in Crez asa si spunem: "Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire..." Deci nu "din cauza" noastra, ci "pentru" noi, in vederea mantuirii noastre, cei cazuti prin pacat.
De ce nu accept tentatia de a considera pe om (si pe mine insumi, implicit) cauza rastignirii Domnului? Sunt multe argumente, dar ma rezum la unul singur: ar insemna ca Domnul e OBLIGAT, CONSTRINS, DETERMINAT, LIPSIT DE LIBERTATE, FARA PUTERE DE ALEGERE.

Omul ar fi mai puternic decat Dumnezeu, iata ce mi se pare ca decurge din acceptarea considerarii noastre drept cauza.
Sa ma vad drept cauza, ar insemna sa ma vad mai puternic decat Hristos. Iarta-ma, Doamne, am vorbit ca om pe marginea unei idei, in sistemul propus: cel cauzal, determinist.

Imi cer iertare, frate Windorin, eu asa vad lucrurile...
Cu toata dragostea, iertare...
Si indreptare, desigur, astept.

Mantuirea este in intelegerea mea sa ajungem la starea de dinainte de cadere adica la rai si viata venica adica imortali.
Intrarea in rai se castiga cu Botezul Ioan 3:3 si nemurirea cu Sfanta Impartasanie ce se ia Duminical de la Biserica Ioan 6:54. Prin mancare a intrat moartea in om, prin mancarea Sfintei Impartasanii iese moartea din om.

Biserica ortoldoxa este cea mai sigura cale de a obtine mantuirea.

Subscriu. Mi se pare cea mai simpla si mai completa definitie. Simplu si complet - ce frumos!

Mantuirea este starea cand omul devine incapabil sa mai greseasca.

Atata vreme cat inca suntem susceptibili sa savarsim pacate,
chiar si foarte subtiri, nu suntem cu adevarat mantuiti.

Aceasta inseamna ca mai exista zone de penumbra in suflet,
sau seminte ale raului care isi au originea in necunostinta.

Mantuirea inseamna cunoastere deplina,
iar cunoasterea deplina vine prin har dumnezeiesc.

Desi nu reactionez la tine ca persoana, ci doar la textul pe care l-ai postat, iti voi spune asa:
Din nou, draga Florine, imi exprim dezacordul fata de opinia ta, te rog sa nu te superi pentru asta.
Nu pot fi de acord, desi ma atrage fermitatea ta logica, cum am mai spus; nu pot, tocmai datorita acestui exces de logica, de coerenta, pe care eu o consider rationalism pur, formal, rupt de viata liturgica si de Traditia Bisericii Ortodoxe din care eu fac parte.
Daca noi am sti atat de clar cum e cu mantuirea (ca deznodamant final, ca despre procesul care ne conduce spre mantuire avem recomandari clare in Biblie si in Biserica Ortodoxa), cam ce am mai face? Ne-am pune, desigur, pe treaba si, stiind formula, am putea masura nivelul si am zice: asta se mantuieste, asta nu... mai am atat, am realizat atat, etc.
Or, lucrurile nu stau deloc asa. Pentru mine, mantuirea este Taina suprema. Doar Dumnezeu va hotari cine se mantuieste si cine nu se mantuieste. In ortodoxie vorbim de Judecata Universala.
Nu putem defini (ca "stari" sau altceva) ceva indefinibil. Opinii, da, putem avea cu duiumul. Dar Taina mantuirii, ca deznodamant, ne scapa cu desavarsire.
Putem cuprinde cu mintea necuprinsul Tainei mantuirii? Eu cred ca nu, de aceea discutiile sunt de prisos. Mantuirea nu e o stare a omului cat mai degraba o consecinta a unei vietuiri teandrice, a comuniunii cu Dumnezeu. Imi pare un reper ferm, daca voiesti, mucenicia pentru Hristos. In ciuda lipsei impecabilitatii de care vorbeai (caci nu am citit nicaieri in Ortodoxie ca mucenicii erau impecabili, dar am citit ca si-au dat viata pentru numele Domnului).
Imi amintesc acum ca sfintii se roaga pana la ultima suflare pentru Mila Domnului, la Judecata, in vederea mantuirii. Desi, poate, au ajuns in starea de a fi incapabili sa mai greseasca (precum sustii) - eu unul nu cred ca asa ceva e pe masura omului, dupa cadere -, ei continua sa isi planga pacatele (macar pe cele din tineretile lor). De ce ar face-o daca ar fi siguri de mantuire (ca nu putini sunt cei care au contemplat tainele toate, prin har)?
Uite, Florine, chiar azi in Biserica s-a citit povestea cutremuratoare a Sfintei Maria Egipteanca si a calugarului Zosima... Nici o legatura cu ce zici tu! Oamenii aceia sfintiti erau in stare de pocainta adanca, desi pluteau deasupra pamantului cand se rugau. Isi tineau mintea in iad, dar nu deznadajduiau. Nu se considerau impecabili si nu putem nici noi sa evaluam daca erau sau nu. (Criteriile sfintirii sunt multiple, vezi canoanele Bisericii.)
Apoi a urmat Canonul Sfantului Andrei Criteanu. Asemenea, nici vorba de ce spui tu.
Reamintesc si "Plansurile" Sfantului Efrem etc., etc....
Cred ca picam pe langa miezul problemei atunci cand fixam o formula sau alta, o definitie acolo unde sunt doar Taine dumnezeiesti. Iar mantuirea e cea mai mare din ele, sper sa fii de acord.
Sa tindem spre mantuire e dorinta lui Dumnezeu si El ne ajuta sa ne intoarcem Acasa. Dar eu nu cred ca vreun om poate afirma ceva sigur in privinta reusitei.
Asta am invatat in Biserica. Oare nu am inteles bine? As fi dezolat, ar fi cumplit...
(Apropos, daca esti amabil sa imi spui, tu din ce biserica faci parte? Nu am sesizat in postarile tale, cate am citit, o precizare in acest sens. Nici in casuta cu date personale. Daca nu esti ortodox, botezat in Hristos, te rog sa imi spui: imi faci un serviciu, nefiind treaba mea sa luminez pe cineva care nu ma roaga sa ii impartasesc din ale mele, cu atat mai putin pe un om care, eventual, nu doreste sa fie un membru al Bisericii lui Hristos. Iar daca esti ortodox, ma mira mult felul cum pui, in general, problema. Nu e ortodoxie in cuvintele tale, asa inteleg si asa simt eu.)

Iertati-ma !!!
 

Mantuirea este iubirea vazuta a Domnului pentru noi, pentru ca mantuirea noastra vine prin iubitul nostru Iisus Hristos. Pacea Domnului tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

Iacov 5, 12:
Iar înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu orice alt jurământ, ci să vă fie vouă ce este da, da, şi ce este nu, nu, ca să nu cădeţi sub judecată.

Vedem de aici că la oameni există "da" şi există "nu". Putem accepta, putem refuza, putem crede, ne putem îndoi. Însă la Dumnezeu există numai şi numai DA, pentru că El este Amin, adică SĂ FIE:

Apocalipsa 3, 14
Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:...

Deci Hristos-Dumnezeu şi unicul Fiu al Lui Dumnezeu este Amin, la El este numai DA, El a încuviinţat bunavoinţa Tatălui de a crea lumea şi lumile. Dacă vrem să ne asemănăm cît mai mult cu El, atunci să spunem şi noi: Da, să facem cum vrea Tatăl: facă-se voia Ta, precum în Cer aşa şi pe Pamînt.

Impartasesc aceeasi opinie. Noi nu putem da verdicte cu privire la cine se va mantui si cine nu. Oricum, nu reusim sa intrezarim prin aceste "definitii" decat in mica masura, in ce anume consta mantuirea. Stim numai ca mantuirea presupune indumnezeire, impartasirea omului de viata dumnezeiasca.

Avem insa nadejdea mantuirii deoarece il marturisim pe Hristos ca Mantuitor. Toata viata trebuie sa o petrecem nadajduid ca si noi vom auzi, intr-un sfarsit, "astazi s-a facut mantuire casei acesteia" sau "credinta ta te-a mantuit."

Hristos a spus: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Ce poate fi altceva mântuirea decât a trăi viaţa Lui? A fi unit cu Domnul, a-L avea întotdeauna în inimă, a trăi după voia Lui, a trăi cu El. A trăi tu în Hristos şi Hristos în tine. Asta-i mântuirea. Şi ea nu e o stare viitoare. De acum începe. Dacă nu începe de acum, nu va fi nici după moarte. Dacă nu avem viaţă de acum, ne vom naşte morţi în viaţa viitoare. Nu e chiar aşa de simplu de explicat în cuvinte ce e mântuirea. E o stare. Duhovnicească. De când a venit Mântuitorul, a încercat să ne ridice mintea la înţelegerea duhovnicească, mai presus de cea raţională.
Tot el a spus: trebuie să vă naşteţi din nou. Şi botezul este, într-adevăr, naşterea din nou în duh. Însă acest duh poate fi stins în noi. Deci dacă nu avem acea flacără a Duhului Sfânt arzând în inimile noastre, nu suntem vii, nu suntem mântuiţi.
Mântuirea e o relaţie de iubire. Cu Hristos.

Este........

IMPREUNA VIETUIREA CU DZEU!

Sau vietuirea in duhul lui DZEU, pentru "a trece" in vesnicie alaturi de El, de Mantuitorul nostru in Treime slavit.

DAR, dar mantuirea totusi o primim in dar, prin har, orice ar face omul aici pe pamant, oricat s-ar stradui nici o fapta nu este indeanjuns,sau oricate fapte marete ar face nu le va putea face fara a avea HARUL de la Dzeu.

Noi putem arata doar ca dorim sa ne mantuim, ca ne straduim, ca luptam, ca suntem consecventi in cele ce le dorim spre mantuire, dar "a se plini" mantuirea noastra este un dar de la Dzeu.