Va este greu sa va spovediti?
 

De fiecare data cand trebuie sa merg sa ma spovedesc simt o mare greutate,o mare rusine fata de mine insami si de Dumnezeu si o frica parca paralizanta. Si uite asa aman pina in ultimul ceas,cand de voie de nevoie ma duc.Iar apoi,dupa spovedanie,ma simt foarte usurat,si decis sa nu mai fac pacate care sa ma aduca in aceasta stare de blocare.
Am crezut ca pacatele cele multe sunt de vina pentru aceasta retinere. Cu timpul insa,chiar daca am mers mai regulat la spovedanie ,am mai amortit unele pacate,am inceput sa mai tin randuielile cerute de biserica,cu toate acestea,greutatea aceasta mare nu imi dispare. Sa fie frica?Sa fie mandrie?Sa fie cainta ?
Mai simte cineva aceasta greutate inainte de spovedit ?

Da ! O anumită ruşine sunt convins că vine de la Dumnezeu. E mult mai bine să ne ruşinăm noi de ce am făcut şi de cât putem fi de păcătoşi decât să se ruşineze Cristos cu noi !

Cel mai tare mă simt ruşinat când sunt nevoit să spovedesc păcate de acelaşi fel cu cele anterior dezlegate. Ştiu de la duhovnicul meu că asta arată lipsă de progres spiritual: e "baterea pasului pe loc în mocirlă". A avea păcate de acelaşi fel cred că e mai rău chiar decât a avea păcate mai grave.

Da, e greu. Ceva imi spune ca Cel Necurat lucreaza sa nu putem scoate usor la lumina mizeria din noi spre curatare si crestere duhovniceasca. Dar trebuie sa ne amintim mereu inainte de a pleca spre sfanta biserica ce bine este dupa ce am reusit totusi sa ne spovededim si asta sane fie motivatie si indemn!

Cred ca o data cu inaintarea in credinta oamenii ajung sa nu mai simta dificultate ci o mare bucurie la spovedanie. De aici marturisirea deasa.

Imi amintesc ca citeam mai demult despre "Sfantul Inchisorilor", despre Valeriu Gafencu, care indemna la aceasta "baie" a sufletului (care se poate face si zilnic) fara de care nimic nu reusim, nici pentru noi, nici pentru aproapele. Tot el sugera sa facem o analiza a greselilor noastre in fiecare seara, la rugaciunea dinaintea somnului. Si tot ce adunam negativ (fapte, cuvinte, ganduri) peste zi, sa retinem si sa spovedim cat de curand ca sa nu adunam in noi si sa uitam (alt pacat).

Da, asa e
 

Sa stii ca starea asta si eu am simtit-o multi ani la rand cand mergeam la spove.

Frica? De cine sa iti fie frica? De Doamne, Doamne care te primeste cu iubire? De parintele care te tine in brate si te mangaie pe cap, si iti da medicament ca sa fi din nou fericit/fericita?

Cainta? Pai daca iti pare rau, iti deschizi cu drag si usurinta sufletul ca sa primesti iertare.

Mandrie? Cu siguranta! Sa iti si zic cum functioneaza, ca sa stii pe viitor sa ii dai in cap la Aghiuta: El stie ca ai mandrie, si incepe sa iti induca teama ca spunand la un om pacatele tale iti vei strica imaginea de sfant/sfanta. O face finut, ca sa nu iti dai seama, ca daca ar zice direct te-ai prinde. De aia zice frumos: vai da e multa treaba de facut, vai dar poate e parintele ocupat, dar parca nu am starea, dar m-a chemat X sa il ajut, trebuie sa ma sune Y, dar cum sa-i spun parintelui ca poate il ispitesc sau ii fac rau?, oare n-ar trebui sa ma schimb si apoi sa ma spovedesc?, simt ca nu e timpul!, parca nu e ok acum sa ma spovedesc? mai bine las asta pe data viitoare, ca acum simt ca nu pot sa o schimb!, degeaba ma spovedesc ca iar o sa fac, ma simt rau de cand am intrat in biserca, mai bine merg afara/sau acasa sa-mi revin. etc.

Va suna cunoscute? Astea si altele asemanatoare, plus starea de fugi cat mai repede de popa? E normal la nenea cu cornite nu-i place...
De aceea e foarte important sa scapam de mandrie, insa fara duhovnic nu prea merge...

De aceea cand ne spovedim trebuie sa-i spunem parintelui si starile astea: parinte am asa o frica, o stare cand vin la dv. parca imi vine sa fug.
Trebuie sa zicem tot ce ne necajeste si nelinisteste.
Astfel il lasam pe Necuratul fara putere

Si eu am aceleasi stari de ani de zile, ceea ce imi demonstreaza ca nu am inaintat deloc.
Daca as fi mai induhovnicita, nu as mai trece prin asta. Traiesc si eu cu speranta ca intr-o buna zi...o sa mai fac un pas de furnica.

Daaa, mi-e taaare frica. Mi-e frica si sa spun- desi mai greu e sa te hotarasti sa spui, apoi inchizi ochii si dai drumul la gura si mi-e greu sa ma despart de unele din pacatele mele.

Da, am probleme: ca nu stiu exact ce si cum sa spun si probleme cu preotul, care imi creeaza neincredere in el.
Si cred ca m-a speriat mult si acest forum.
Inainte nu aveam probleme. Nu stiam multe si era poate mai bine pentru mine. Nu mi-era frica. Si nu aveam nici probleme cu preotii.

Evita in general cele ce te tulbura , alege ce simti ca-ti este de folos cu adevarat ! Exista , draga Sofia , un filtru al mintii ce ne protejeaza intrgul organism : DISCERNAMANTUL , ce ne asigura acel echilibru indispensabil bunei functionari a noastre . Sa ai incredere in Biserica , in Preot ,sa ai incredere Sofia in tot ce a lasat Bunul Dumneze in asta lume , caci cele lasate de El nu sunt daunatoare , ci , tamaduitoare .Problemele teologice de profunzime , ca sa spun astfel , nu cred ca iti sunt de folos . Rugaciunea simpla , rostita cu dragoste si mai ales cu multa incredere , iti sunt de mai mult foloas tie personal , decat framantarea asta continua a deceului peste de ce . Problema si rezolvarea ei sta in putinta ta in a-ti restabili echilibrul interior ! Doamne ajuta !

si mie imi este rusine. dar inchid ochii si las capu` in pamant, prefer s-o fac acum decat cand e prea tarziu in fata Domnului.

E buna rusinea asta ! Ea ne tine fraul in a mai pacatui sau in a persista la infinit in pacatele noastre . Rusinea nu e buna cand te-ndeamna sa amani marturisirea . Iata ca, si ea rusinea a FOST FOLOSIT DE DIAVOL CA ARMA. Cam asa sa spui : NU fac asta ca iar trebuie sa o spun Preotului . . .NU fac asta ca iar isi bate joc diavolul de mine . . . Sa avem in minte dorinta ca la urmatoarea spovedanie sa subtiem lista pacatelor . Tot timpul sa avem acest gand , caci mare bucurie este cand reusesti sa te prezinti in fata Duhovnicului macar cu un pacat sters dupa lista . Asa sa ne ajute DUMNEZEU !

foarte frumos spus

intrebare
 

daca am fost botezat mai tirziu la spovedit trebuie spuse si pacatele de dinainte sau numai de la botez

Numai de la Botez, deoarece prin Botez se curăţă atât păcatul ancestral cât şi păcatele personale, dacă există.

Da, o greutate si o emotie exista, insa trebuie sa consideram ca rusinea e de la diavol! El ne da curaj sa facem fapte rele si apoi ne aduce rusinea ca sa nu le spunem la spovedanie pentru ca prin spovedanie iertanduni-se pacatele, dispar si de pa lista diavolului precum o tabla scrisa care a fost stearsa si logic ca diavolul incearca prin toate metodele sa ne impiedice dar trebuie sa avem ca tinta pe Hristos si nu ne lasa daca ne tinem cu toata puterea de El! Exemplu graitor femeia cananeianca!

spovedania
 

Nu am mai fost la spovedit de nu mai stiu cand..din urmatoarele motive:Nu cred ca am nevoie de un intermediar intre mine si Dumnezeu atat cat pot sa o fac rugandu-ma sincer oriunde si oricand.Nu pot sa ma spovedesc stand sub fusta popii..ma umfla rasul doar gandindu-ma la asta.si sugerez o modalitate mai practica pentru asta.Sant multe modalitati pentru a-ti descarca constiinta.atunci cand preotul are diplomatia si rabdarea de a o face.Sant sigur ca sant astfel de preoti..dar modul ortodox de a te spovedi..chiar daca in biserica sant si alte persoane..si te pot auzi..strica totul.

In primul rand la spovedanie nu stai sub "fusta popii" ci pe capul tau este asezat epitrahilul! Apoi spovedania nu o faci in fata preotului pentru ca el e cel care iti iarta pacatele ci preotul este doar un martor si trebuie sa ai constiinta ca spovedania o faci inaintea lui Dumnezeu! Spovedania nu se face in gura mare si persoanele din biserica nu au voie sa asculte marturisirea celorlalti! Iar daca Dumnezeu, nu ar fi considerat necesara Taina Spovedaniei, cu siguranta nu ar fi lasat-o insa a stiut ca omul inclina mai mult spre pacat decat spre virtute si a lasat aceasta Sfanta Taina pentru toti cei care doresc sa se pocaiasca si sa ajunga in Imparatia Cerurilor intrucat Mantuitorul Hristos a spus Apostolior: " Precum M-a trimis pe Mine Tatal si Eu va trimit pe voi. Acestea zicand, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant, carora veti ierta pacatele, vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute" Ev Ioan20. 21-23
Asadar Apostolii au fost trimisi de Mantuitorul iar harul primit de Sfintii Apostoli s-a transmis prin Taina Preotiei pana astazi si se va transmite pana la sfarsitul veacurilor, este ceea ce numim succesiune apostolica.

Spovedania nu este pentru a-ti "descarca constiinta" (ca asa ai putea vorbi cu un prieten, nu?). Ci este iertarea pacatelor si lupta impotriva vrasmasului.
Mie imi pare un lucru extraordinar sa avem acest medicament!
Cata iubire are Hristos fata de noi incat a lasat Taina Spovedaniei.

Modul ortodox de a te spovedi este o lectie de smerenie, Vox populi (scuze, nu pot sa-ti spun vox dei ca NU esti.. poate vocea unui idol, da!)

Rusinea vine de la diavol.El nu te lasa sa te spovedesti curat pt ca stie ca orice pacat ascuns se dubleaza.Recomnad o carte foarte buna a parintelui Cleopa,usoara si destul de repede de citit dar cu invataminte mari.
http://www.scribd.com/doc/2289413/Pa...-pe-om-SCANATA
Doamne Ajuta!

Eu cred că nu aţi fost la spovedit nu de mult timp, ci niciodată. Mai întâi, "popa" se numeşte preot. Pe urmă, el nu poartă fustă, ci diverse feluri de haine sacerdotale, între care nu există nici un fel de fustă. În sfârşit, spovedirea se face sub un fel de cravată un pic mai lungă şi mult mai lată, numită epitrahil (patrafir).

Toate sf Taine au nevoie de o "materie" a lor, nu se fac numai pe bază de rugăciune, precum şi de un celebrant, adică un mijlocitor. Principalul atribut al preotului este exact acela de mijlocitor: orice religie până la cea protestantă a avut mereu preoţi. Până şi păgânii au preoţi, şi celţii, indienii, şamanii, budiştii. Grecii şi romanii aveau preoţi, chiar se chemau "pontifex", adică "alcătuitori de punţi". Sau "mijlocitori". Hai să nu reinventăm roata. Sau să spunem că nu avem nevoie de ea.

Parere personala
 

Doamne ajuta si felicitari pt subiectul propus, care mi se pare foarte interesant! pot spune ca singura greutate pe care o simt inaintea spovedaniei este aceea a pacatelor proprii, greutate de care sufletul se elibereaza dupa ce am luat parte la sfanta taina. Insa dupa ce plec de la biserica depinde doar de mine cum aleg sa traiesc, fiindca daca si la urmatoarele spovedanii ma prezint tot la fel de incarcat si lipsit de vointa de vindecare atunci cea la care particip nu stiu ce efect mai are

Sunt de acord cu ceea ce spui in cea mai mare parte, totusi problema este ca pana iti gasesti un duhovnic potrivit e ceva.

"De parintele care te tine in brate si te mangaie pe cap, si iti da medicament ca sa fi din nou fericit/fericita?"

Iata, in zilele noastre, oamenii merg sa se spovedeasca de doua ori pe an, in postul Pastelui, si atunci in ultimele zile, si de Craciun. Si unde merg?la Biserica cea mai apropiata de casa lor. Referindu-ma cel putin la majoritatea bisericilor din Bucuresti, dai de coada la spovedit, preotul aloca o ora, maxim doua, si nu cred ca mai beneficiezi de atata rabdare si mangaiere precum spui. Din pacate. Probabil de aici se si trage teama in majoritatea cazurilor. Parintele nu iti dedica timp sa iti dea un sfat mai in amanunt, sa iti spuna si ceva de bine, macar un singur lucru. Nu, e ceva de genul: te duci, marturisesti pacatele, preotul "de ce ai facut asta?a bine, vezi sa nu mai faci, roaga-te atunci si atunci, Dumnezeu sa te ierte!". Astfel nu ai parte de multa mangaierie, si desi poate te simti mai linistit, cel mai probabil vei repeta pacatul, intrucat nu ti s-au acordat indrumari destule, explicatii suficiente, caci mai erau si altii la coada. Doamne iarta-ma! caci poate gresesc sau exagerez, insa din ce am vazut cam asa stau lucrurile. De aceea, consider si este stiut ca cel mai bine este sa ai un preot la care sa mergi mereu sa te spovedesti, insa cat timp iti ia sa il gasesti pe cel potrivit? Chiar va rog, daca se poate, sa imi dati un sfat in privinta duhovnicului. Multumesc, Doamne ajuta!

Ceea ce am spus mai inainte e real..iar acum completez cu canonul pe care ...daca esti larg la mana e mult diminuat..popa ia asupra sa pacatul..iar daca nu e vai de capul tau,ai de facut 500 de matanii si de o suta de ori Tatal nostru..cel putin.Macar catolicii au facut confesionalul ,o chestie inteligenta unde preotul nu-ti vede fata si asa ai curaj si nu te rusinezi.Luati exemplu...

De la cine ? Am o rugaminte , sa foloseti un limbaj mult mai controlat , pentru a putea sa-ti mai citesc mesajele PE ACEST FORUM . . .

Canonul nu e pedeapsa ci are un rol pedagogic, e un mijloc de indreptare, iar rusinea e de la diavol! Ar trebui sa ne rusinam si cand facem pacate nu doar cand le spovedim:104:! Si daca primesti un anumit canon e pentru ati aminti de pacatele facute si de a nu le repeta, insa nu cred ca ceva din ce s-a spus te-a convins cu ceva intrucat modul tau de adresare "popa" lasa de dorit, nu manifesti respect fata de slujitorii Sfantului Altar...:68:

Doamne ajuta la toata lumea si mie pacatoasa

Rusinea are si un aspect negativ dar si unul pozitiv.
Aspectul negativ l-ati subliniat foarte bine,este rusinea de a iti spovedi pacatele,si prin asta ratam ultima sansa de a scapa de fapt din ele.
Dar rusinea aceasta e doar un sentiment , care ne da inapoi intradevar de la spovedanie,dar peste care cei mai multi trecem,si ajungem totusi sa spovedim acel pacat.
E doar o ispita o piedica,si nu o cadere.De aceea ea poate sa aiba si un rol pozitiv,ca orice incercare care ne e data,pentru ca ne face sa luptam mai mult cu noi insine.Si pentru ca ,macar nu suntem indiferenti,atunci cand mergem inaintea scaunului pocaintei.
De aici ar decurge si aspectul pozitiv al rusinii:imi e rusine de faptele mele,inseamna ca imi e rusine de mine,deci regret cele ce am facut,nu ma plac asa cum sunt .
Alta ispita strans legata de rusine,este mandria . "Cine ,eu?Cel frumos, cel perfect, cel stiutor,sa ma duc eu la spovedanie sa spun ca am curvit?" Acestea sunt care strivesc sufletul,si pentru care se si duce lupta aceasta in post,pentru a le birui prin smerenie.