Slujba de inmormantare cu "mort" viu
 

"Sătenii din Vădastra, Olt, îşi fac pomana din timpul vieţii, preotul le cântă ca la mort şi sfinţeşte bucatele. Obiceiul se încheie cu o petrecere mare, ca la nuntă. Rar se întâmplă să dai mâna cu "mortul", să stai cu el la masă, să ciocneşti un pahar, să-l lauzi şi să şi audă, să te prinzi cu el la horă, fără să uiţi nicio clipă că eşti la pomana lui. "Mortul" să se bucure odată cu tine şi să privească moartea în ochi, cu credinţa că lumea cealaltă e la fel ca asta, dar cu oameni mai drepţi, că doar Iadul şi Raiul l-au trăit deopotrivă pe Pământ."

http://www.evz.ro/imagemanager/image...07/03mort2.jpg

Un obicei care, fara indoiala, este strain de randuielile bisericesti, si despre care am auzit, pentru prima data, citind un articol publicat in Evenimentul Zilei. Ce parere aveti? Ati mai auzit despre astfel de cazuri?

Pai daca dam curs la astfel de obiceiuri, n-ar fi exclus sa fim invitati nu la ziua de nastere a cuiva, ci la "pomenirea" de 3 luni, 6 luni, un an ... Vai de noi.

Ar trebui sa intervina episcopul locului.

Au ajuns oamenii sa faca toate ciudateniile !
Cum ar fi sa imi fac si eu o inmormantare, de curiozitate... sa stiu cum s'ar vedea din afara ?!
Doamne fereste !

Cine stie ce obiceiuri or fi pe acolo. Episcopul ar trebui sa verifice toate cazurile de genul asta.
Acolo unde nu sunt rele, unele pot ramane, insa asta cu "mortul", nu stiu.

Romanul are o relatie deosebita cu moartea. Ea e absurda, noi de ce n-am fi?

Stiam, fara temei liturgic, ca o inovatie, ca poti sa dai de pomana si pentru tine, legand acest obicei de un parastas al unuia dintre cei adormiti din familia ta. Dara sa faci si inmormantare????

In sudul tarii, la tara, sunt multe obiceiuri legate de inmormantare, parastase etc care nu se inscriu in invatatura si recomandarile Bisericii. Probabil sunt ramase din perioada precrestina, dar e curios cum in aproape 2000 de ani de crestinism n-au fost parasite.

Doamne fereste
 

Sint curioasa asa o fi invatat preotul la scoala despre inmormantare?
Mare mai e gradina ta Doamne!!!

Am auzit de acest obicei si intr-un fel il inteleg, partial evident!
In lumea apostaziata in care traim (mai ales in strainatate), este oare sigur, ca va fi cineva, care sa ne faca pomenirile si pomenile de peste an? Cu acest gand porneste cel, care face aceasta pomana. Chiar daca sfinteste preotul bucatele, sper totusi ca nu face si slujba de ingropaciune... ca ar fi prea de tot.
Va intreb: ce e de facut, daca nu avem pe nimeni, care sa cunoasca datinile si care sa faca pomenirile la biserica? Ce optiuni avem, pentru a ne asigura din timpul vietii ca vom fi pomeniti dupa plecarea noastra la Domnul?

Da, stiu ca se obisnuieste sa dai de pomana si pentru cei vii, dupa slujba de incheiere a sarindarului (pomenirile de 40 de zile pentru cei morti si pentru cei vii). Numai ca acestia nu sunt pomeniti la Parastas ci, la Te Deum-ul care se savarseste dupa Parastas. Chiar si acolo unde nu se savarseste Te Deum, cei vii sunt pomeniti in cadrul unei ectenii intreite.

Dar ce se intampla in cazul de mai sus este cu totul altceva.

Sinistru..

Da, am mai vazut. In "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte" cu Amza Pelea :-)

Un profesor de-al meu, Dumnezeu sa-l ierte, mare erudit, ne ruga ca atunci cand ne vom aminti de el, sa ii punem o lumanare si un pomelnic la biserica. Altadata zicea: V-am trecut pe toti! Puneti-mi si mie o lumanare la biserica! Si zicea ca omul trebuie sa isi lase urmasi (copii ai lui sau copii de suflet), care sa continue ce a inceput el...
Trebuie sa ne lasam urmasi, pe care sa ii crestem in frica de Dumnezeu, sa aiba cine ne aprinde si noua o lumanare si face pomenirea. Mda, ce da omul cu mana lui pentru sufletul sau, e lucru sigur, dar, fara indoiala, practica descrisa in articolul acela este exagerata si necanonica. Oricum, ce detest eu este acest obicei de a face din pomana mortului devine prilej de sarbatoare. pai ori mergi la inmormantare, adica te rogi pentru sufletul defunctului, cugeti si tu ca vine moartea si ne ia pe toti, ori vii la pomana, sa bei, sa mananci si sa petreci, ca deh, mortii cu mortii, viii cu viii. Aia nu e pomana, ca nu se face intru pomenirea raposatului, ci intru veselia si betia mesenilor... Nu e mai bine si mai ortodox sa dai de pomana saracilor si in loc de glume si de injuraturi sa auzi de la un necunoscut: "Dumnezeu sa-l ierte"?

Sunt de acord glykys,. Dar la moartea bunicii mele, dupa inmormantare, preotul a spus ca ne vom aduna la o agapa crestina. La momentul acela m-a frapat cuvantul folosit, agapa, adica un fel de intrunire spre bucurie, dar pe urma, dupa ce am mai fost si la alte pomeni, mi-am dat seama ca intalnirile de acest fel ajuta foarte mult pe cei care-l plang pe adormit.
In primul rand, cel mort a plecat la o intalnire cu Dumnezeu, si asta e un lucru foarte mare in sine, si, posibil sa ma insel insa pana acum asa am simtit, oamenii se aduna sa-l planga pe cel plecat dar dupa momentul culminant, al inmormantarii, intr-un fel de care poate nu-s constienti, sarbatoresc tocmai acea intalnire. Asta a fost impresia mea in repetate randuri.

Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci - dornici să-şi desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, .Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme. (2 Timotei 4:3-4)

Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor. (1 Timotei 4:1-2)

Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă. (1 Timotei 4:7)

valabil
 

Asta imi aduce aminte de spusele lui Hristos din Apocalipsa adresate unui episcop dar valabile si pentru noi:" Situ faptele tale, ca ai nume, ca traiesti dar esti mort. Sarguieste-te dar si te pocaieste!"

Sunt multi morti vii care merg pe strada astazi. Inclusiv eu.

Da, am auzit de asemenea practica in Oltenia si trist e faptul ca in locul la care ma refer aceasta "petrecere de inmormantare" a avut loc chiar in curtea bisericii...

Mare dreptate ai

" Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort. Priveghează şi întăreşte ce a mai rămas şi era să moară. Căci n-am găsit faptele tale depline înaintea Dumnezeului Meu. .Drept aceea, adu-ţi aminte cum ai primit şi ai auzit şi păstrează şi te pocăieşte. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur şi nu vei şti în care ceas voi veni asupra ta. (Apocalipsa 3:1-3)

M-as bucura ca aceste practici populare sa se intemeieze pe aceasta constientizare a starii cazute, care reiese din citatul de mai sus. M-as bucura, de asemenea, ca ele sa reprezinte expresia unei pocainte sincere si mai accentuate.

Ma tem insa, ca "romanul neaos", prin aceste obiceiuri straine Bisericii, nu cauta decat un alt prilej de a petrece, tot intru cele lumesti.

Totusi, ce se intampla dupa decesul omului, daca acesta si-a facut inmormantarea dinainte? Se repeta oare?
Intr-adevar, sinistru.

Face şi slujba de înmormântare Anca dacă totul este plătit la cererea "clientului" Sunt şi la noi persoane excentrice care fac aşa ceva!
Mai este un obicei nu ştiu cât de bun este de slujire a "vămilor" .Se dă de pomană pentru a "înlesni" trecerea mai lesne a vămilor văzduhului pentru cei morţi dar şi unii dintre cei vii fac aceasta.Am participat la astfel de slujbe.Dacă e bine sau nu nu pot spune atâta timp cât preotul vine să slujească.

Referitor la siguranţa că vei fi pomenit după moarte la una sau mai multe biserici,mănăstiri - plăteşti pomelnice cât eşti în viaţă,devii ctitor măcar la o biserică sau măn. şi câte nu se pot face dacă ai bani.

este vorba de un sarindar. nu are nici o legatura cu ce scrie in articol
in Oltenia se face aceasta pomana de viu sau sarindar ,la care dai de pomana in timpul vietii ..haine ,mobila chiar ..la nepoti de regula
vine preotul dar nu citeste ..slujba de inmormantare..Doamne fereste!!
dupa cum se vede in poza acolo sunt haine..nici un tzaran nu da la inmormantare(daca ar fi sa ne luam dupa articol ),,un rand de haine ,,ci la pomana de 6 saptamani