ati trait astfel de stari?
 

Mie, care tot ce tine de biserica mi se parea pana acum greu de facut( de ex. daca era vineri si trebuia sa tin post ,ziua respectiva mi se parea cea mai lunga si mai trista zi, nu mai spun ca rugaciunile mi se pareau lungi si plictisitoare s.a)acum observ ca m am schimbat. Si asta datorita Voua, celor care ati infiintat acest site si mi ati raspuns la intrebari.Acum postesc si eu dar sunt sigura ca daca nu m as ruga nu as putea posti. Rugaciunea care imi place fffff mult este Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos.Tot ce fac, fac cu placere inteleg ca altul este sensul vietii noastre pe pamant si incerc sa L vad pe Dumnezeu in toate. De multe ori ma simt ca un copil care incepe pentru prima data sa mearga si ma bucur ca v-am gasit . Imi pun si multe intrebari ,la unele nu gasesc raspuns la altele le gasesc aici pe forum. Multumesc ca existati! Cred ca nu sunt singura in situatia asta si as vrea sa citesc si alte pareri.

Dumnezeu sa te binecuvinteze fiindca te-ai straduit si-ai ajuns pana aici. Este intr-adevar un lucru deosebit daca simti aceasta diferenta. Dar cum nimic nu-i usor pe lume, trebuie sa fii pregatita ca acum apar alte probleme, pe care nu le-ai gandit pana acum. Nu vreau sa te sperii, dar cei care credeau ca te-au avut de parte lor, acum vor face orice sa-ti cotrobaiasca prin toate ungherele sufletului pentru a-ti gasi alte si alte slabiciuni, iar mandria este cea mai usor de gasit si speculat pentru fiecare dintre noi. Asa ca, tot ce vei face, tot ce vei hotara sa fie inainte de toate trecut prin filtrul gandului binecuvantat de Dumnezeu. Intr-un fel este foarte bine ca ne impartasesti din implinirile tale, dar pe de alta parte, fii cu bagare de seama...
Doamne-ajuta!

Si eu ma regasesc in cele spuse de tine. De multe ori se intampla sa intalnesc pe acest forum raspunsuri la multe din intrebarile care ma framanta. Desigur, asta nu inseamna ca forumul tine locul duhovnicului, doar pentru ca aici putem marturisi niste ganduri sau primi un sfat, si cu atat mai putin rugaciunii. Cred ca rolul lui este tocmai acela de a ne orienta, prin marturiile celor de aici, catre duhovnic si rugaciune.

Da , chiar ma gandesc cum il voi convinge pe sotul meu sa se roage sau sa posteasca.Acum ne despart cca 400km dar de Pasti vom fi impreuna . Ce va zice cand ma va vedea rugandu ma sau postind? Mai ales ca tatal lui a trecut la adventisti inaite de a muri si intr un fel ii simpatizeaza.Sigur imi va fi greu sa l conving.

Roaga-te pentru el , caci exista destule rugaciuni pentru soti , iar in al doilea rand nu-ti mai face atatea griji , ce se va intampla daca , ce o sa spuna X sau Y , ce o fi cand o fi sau nu va mai fi si de ce e asa si nu invers . . . caci astfel toata credinta ta va slabi incet , incet , vei sta in tulburare mai tot timpul , toate zilele iti vor fi calvar , ori nu asta vrei pana la urma !Gandeste-te ca multi si-au pastrat credinta in medii mult mai ostile , inconjurati de atei sau de eretici . Dragoste de Hristos nu are oprelisti , dar cu o singura conditie , sa fie ADEVARATA . Doamne ajuta !

Cred ca nici nu ar trebui sa incerci macar sa-l convingi. Fa-i doar pofta, ca sa incerce singur:)

Convingerea (argumentarea) e o forma de constangere si de obicei are efecte inverse celor asteptate.

Daca te referi la schimbarea data de acest forum,da ,si eu m-am schimbat.
Dar ca in orice schimbare nici nu mai stii care e cauza : forumul acesta,sau harul lui Dumnezeu.
Pe mine m-a schimbat forumul printr-un efect bun si culmea (!) ,printr-un efect pervers.
Efectul bun este ca am cunoscut multe lucruri noi,am cunoscut oameni adevarati,am cunoscut credinta mult mai puternica ca a mea a multora .Am vazut cam ce trebuie sa faci,si cum trebuie sa iti mentii convingerile .Alt efect bun este ca am simtit o comunitate,un dialog ,chiar daca nu depline,asa cum numai realitatea iti poate da
Efectul pervers,dar care a dus tot la o schimbare in bine,a fost zadarnicia multor subiecte,a vorbitului in gol ,a exprimarii parerii personale .Ca un cor in care toti vorbesc de dragul de a se auzi pe ei ,si a isi spune parerea cu orice pret.Dar aceasta stare de lucruri m-a dus ,la fuga de cele desarte,si la dragostea de liniste ,de rugaciune,de pace interioara(nu ca as avea-o) ,de traire. Si in final am resimtit si eu dorinta de rugaciune,care inainte nu o putusem avea cu nici un chip. Deci Dumnezeu lucreaza in cele mai neasteptae feluri.
Acest forum e cu adevarat o binecuvantare,din orice punct de vedere l-ai privi.
El nu poate fi intrecut decat de viata de obste dintr-o manastire ,sau de adunarea unor prieteni care au aceleasi idealuri.

Asta imi place la acest forum: ca uneori citesti niste pareri personale care sunt precum o licarire de lumina prin ceata aparentelor si a zidul creat de starile psiho-emotionale proprii, prin sablonul prin care vezi realitatea.Cum zicea cineva tot in acest thread ca sa convingi pe cineva este o forma de constrangere, si ca uneori lucreaza contra intentiei tale.
Ceea ce vreau sa spun este ca sunt revelatii.Si ca intr-adevar, urmarea lui Hristos este maximul efortului si dedicarii personale si a abandonului personal.Lupta pe care o descrie OmuBun sperie pe multi cei care inteleg in ce consta, si nu teribilul ei nu poate fi descris in cuvinte.

Poate reiei ce ai vrut sa postezi, pentru ca nu ai fost coerent in exprimare si datorita greselilor gramaticale , aceasta coerenta a lipsit aproape cu desavarsire. Ai vrut tu sa pari elevat si inteligent , dar ai dat-o rau in bara !

Dupa cum stiti, unii dintre noi se nevoiesc zilnic pentru promisiunile facute Lui Dumnezeu in perioada acestui post. In plus, au fost trimise acatiste la multe manastiri (la 10 stiu eu) unde se fac zilnic rugaciuni pentru perioada acestui post. In ultima perioada am fost la biserica miercurea si vinerea pentru Sf. Maslu, si sambata pentru pomenirea mortilor (cineva in familie a murit cu mai putin de un an in urma si trebuie mers in fiecare sambata cu coliva, prescura si vin), si bineinteles duminica la Sf. Liturghie. In mod normal ar trebui ca nici o ispita sa nu se mai atinga de mine, dar in ciuda acestui fapt, uneori ma vad intrat vara voia mea in imprejurari cu totul nedorite, cand ma descopar neputincios, mi se rastalmacesc vorbe... Iar asta numai pentru ca am indraznit sa spun ca "martisorul", in afara de bucuria oferita copiilor, cu care sunt de acord, este un obicei pagan, si ca nu sunt de acord cu listele interminabile de buchete de flori pentru persoane care n-au stiut niciodata sa aprecieze gestul si nici nu vor sti vreodata. Pentru anumite persoane din lista aceea ciudata, mi se parea un fel de "ploconeala" si am indraznit sa spun ca "nu merita!" In fond eram suparat pe situatia in sine (cu sotia am avut discutia, evident) si am reprosat in final ca niciodata n-a simtit nevoia sa puna o floare la Icoana Maicii Domnului, dar pentru "oameni" avem o sensibilitate deosebita... Si bineinteles ca au urmat muulte lacrimi, in ciuda faptului ca urasc sa fac pe cineva drag sa sufere!
De ce? Oricum, dupa aceea am mers si-am luat... "cu varf si-ndesat", dar faptul ca n-am putut depasi momentul cu intelepciune (nu pe ea o fac vinovata, ci pe mine ca nu spun din prima: "Da, mamica, asa facem, cum spui tu!", ci atac frontal cand ceva nu cade bine in constiinta mea...)ma face sa cred ca, cu cat ne obosim mai mult, cu atat se face apel la orgoliu, vanitate, mandrie... doar-doar te mai ratacesti macar un pic! Mania il face pe diavol sa chiue de bucurie!...:2:


Mda! Iata inca un exemplu... remarcabil!
Cris2010, ti se pare corect sa "lovesti" asa? Faptul ca pui sub semnul indoielii inteligenta altuia nu face decat sa te puna pe tine in umbra. Eu unul am inteles bine ce vrea sa spuna, iar greseli de exprimare mai facem cu totii din cand in cand. "Vanatoarea" asta, chiar nu are ce cauta pe-aici, crede-ma!

Carmen,poarta-te cu sotul tau cu cat mai multa dragoste si nu incerca sa-l constrangi in niciun fel,dar in acelasi timp arata-i intr-un mod delicat ca lucrurile astea iti aduc multa bucurie.De fapt,insasi pacea si linistea din sufletul tau se vor revarsa asupra lui si-i vor da imboldul, poate,la un moment dat,de a incerca ceva ce tie ti-a adus bucurie. Lasa-l sa se simta la fel de liber ca si pana acum.
Si,mai ales,binecuvanteaza-l mereu in gandul tau si incredinteaza-L Domnului cat mai des in rugaciune!

postul
 

E bine ca ti-ai schimbat calea...dar sa nu uitam ca POSTUL trebuie sa fie mai intai a sufletului si apoi a abtinerii de la mancare.....

Mda , dar un stomac burdusit cu mancare nu va avea un suflet smerit si-o minte in trezie !~ Baga frate , baga cat mai mult in burta si sufletul va sta mai tot timpul in deruta ! Cam asa sta treaba , deci amandoua in acelasi timp ( sunt ca doua piese ce nu functioneaza una fara cealalta ) .

Parintele Arsenie Papacioc sfatuia, in cuvantul sau difuzat la "Universul credintei" de duminica, ca trezvia sta inaintea nevointei- ni se cere o prezenta permanenta-pentru partea cealalta ma simt in culpa!Bine ar fi sa le imbinam!

Acum draga Rodica , o mai zbarcim , mai gresim , dar important ca stim , ce si cum , ne dorim , si odata si odata REUSIM !

Sa dea Dumnezeu! Doamne ajuta!

Acum incepe de fapt adevarata lupta... doar ca nu va mai parea o lupta... acum incep subtilitatile, acum incepe perioada in care virtutile ni se fac dusmani, si nici nu mai ne am seama ca luptam... dar lupta inca exista... Patericul Egiptean este poate cel mai bun manual in momente de genul acesta, momente in care insasi evlavia se intoarce impotriva noastra... Eu nu am rezistat pana la capat... sa iti ajute Dumnezeu sa reusesti tu, ca sa te poti ruga pentru mine pacatosul

Mentiune
 

Voiam doar sa subliniez ca este mult mai important in optica mea "postul sufletului"...deoarece postul prin abtinerea de la mancare nu se aplica de exemplu la cei bolnavi ...de diabet de exemplu si la batrani...Preotii o spun nu este emanatia mintii mele....frate!

Corect !
 

Multe regimuri sunt de post ! Doamne ajută !

si totusi..
 

Drapt graiesti, insa diabeticilor nu le este de ex. interzisa carnea...In anumite forme de diabet aflate in anumit stadiu li se cere sa manance zilnic carne de ex....Si nu li se cere sa nu consume nimic pana la nu stiu ce ora...Stiu sigur asta...avand in familie pe cineva...

Intr-un fel, diabeticii tin si ei un post, pentru ca se abtin de la atat de multe...

si ploua cu bucurie si stropi
 

Fiecare cu crucea lui...insa trebuie sa recunosc ca pe langa stress sau alte cauze externe , chiar si diabetul are cauze "launtrice" din cauza carora se imbolnavesc oamenii...ma refer desigur la cauzele subtile ale bolii...

cauze lautrice? nu functioneaza pancreasul asa cum trebuie, de aceea trebuie aport extern de insulina, cat de launtric este acest aspect ?

Totul de la abuzuri şi nu în ultimul rând sistemul nervos ce dă comenzi greşite, plus problemele ereditare.

De fapt Elesya s-a referit la cauzele subtile ale bolii, adica dereglari ale corpului energetic si spiritual, chestii ezoterice care pe noi ne depasesc.

Am trait si eu
 

Doane ajuta la tot forumul
cand eram maimic si chircand aveam 17 ani nu aveam rabdre saunu mergeam la biserica
acum cu ajutorul lui dumnzeu sew poate si cu ajutorul unor crestini care mau ajutat in special t cre m iubito f mult si nsul meu
adeva ca dac aveam de toate si nu cunosteam biserica si icoanele si rugaciunile si tot ce e dat de la dumnzeu era vi de mine
nu mai aveam nadejde in necazuri
si nu credeam pote ca mai exista o lta viata frumoasa si vesnica alaturi de sfinti si dumnezeu
cand aud pe cineva ca e cu biserica si manastirile sunt f ferict
doamne ajuta

Doamne ajuta
 

ionut12 ionut12 is online now
Member

Data înregistrării: 18.05.2010
Mesaje: 85
Smile Am trait si eu
Doane ajuta la tot forumul
cand eram maimic si chircand aveam 17 ani nu aveam rabdre saunu mergeam la biserica
acum cu ajutorul lui dumnzeu sew poate si cu ajutorul unor crestini care mau ajutat in special t cre m iubito f mult si nsul meu
adeva ca dac aveam de toate si nu cunosteam biserica si icoanele si rugaciunile si tot ce e dat de la dumnzeu era vi de mine
nu mai aveam nadejde in necazuri
si nu credeam pote ca mai exista o lta viata frumoasa si vesnica alaturi de sfinti si dumnezeu
cand aud pe cineva ca e cu biserica si manastirile sunt f ferict
doamne ajuta

. . . . . .
 

Zonă cam nesigură şi periculoasă . . . !

sufletul
 

In prima parte ma exprimasem metaforic(si sunt convinsa ca stii ...)...Cat despre diabet se poate face pe baza de stress cand de ex...iti pleca un parinte de acasa si nu se mai intoarce si dupa niste ore bune te suna de la un spital ca este imobilizat la pat acolo, nu se poate misca cateva luni bune...iar acel parinte este batranel si cardiac ...si atunci te poti necaji fff tare...crede-ma...si ce doare? SUFLETUL...pana la cel mai ascuns coltisor al lui...Fie sa nu traiesti asa ceva vreodata !

nu chiar...
 

Nu chiar Doriana...dar ma gandisem ca poate prin modul meu de gandire am gresit si poate prin suferinta mea sau a altcuiva , drag, ma pedepseste El...Desi daca ma gandesc bine, pacat nu e ce gandesti ci ce iese pe gura...am zis bine?

chiar poetic te-ai exprimat, insa problema nu e asta, ci asocierea pe care ai facut-o "poezie- bolnavi de diabet", nu era cazul. :24:

fara tipare
 

nu ma incadrez vreunui tipar niciodata cand scriu...iar criticii mei( literari) imi aproba stilul...asa sunt eu...n-am o "fata" pt site si o alta in viata !

ps....totul poate fi "poezie" depinde de cum ..."privesti"....si ca o glumitza....diabetul ne face mai dulci...oricum...

Si eu simt acelasi lucru. AM cazut in pacat dar mi-am dat seama, asa simt, de gravitatea lor si maine ma duc la spovedanie ca sa scap de ele, sper, pentru totdeauna.