De ce e necesara jertfirea (martirajul)
 

Am vazut ca cei mai mari Sfinti si chiar Domnul Iisus Hristos au trebuit sa aiba o moarte cu totul dramatica pentru a indeplini voia Tatalui Ceresc.
In cazul Domnului Iisus inteleg ca asa trebuia sa se intample pentru a avea loc Invierea. Dar ma gandesc ca anumiti Sfinti Apostoli puteau sa fie lasati sa moara linistit. De ce totusi au fost necesare aceste jertfe. Care este semnificatia mistica a jerfei supreme? Un Sfant care este condamnat la moarte pentru marturia lui Iisus Hristos este mai bine vazut in Rai decat unul care moare de batranete?

fiecare trebuie sa ne jertfim. lupta impotriva patimilor, infranarea, postul, privegherea - iata jertfa la care suntem toti chemati.
jertfa ca moarte muceniceasca este o cununa de care nu toti sunt vrednici.

Ma intorc iar la intrebarea: un Sfant martir este mai vrednic decat unul care a murit linistit?

Andrei a vrut sa sublinieze ca exista o jertfa in sens mistic- mai ales prin infranare. Cat despre sfintenie, aceasta nu este una uniforma- fiecare sfant participa la Dumnezeu pe masura progresului sau duhovnicesc. Biserica vorbeste despre cete ale sfintilor si mai putin despre o ierarhie a sfintilor- adica un mucenic ar fi mai presus decat un cuvios, etc. Acest lucru il stie Dumnezeu.

Matei 5
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

Nu e chiar asa simplu cum isi imagineaza unii a-ti da viata pentru credinta in Iisus Hristos. Insa cine o face, nevoit fiind de imprejurari - fericit va fi pentru ca mult a crezut si a trecut prin moartea jertfelnica facandu-se asemenea Mantuitorului.


Tu afirmi ca este necesara jertfa: tocmai, ca nu e. Iata ce este placut Lui Dumnezeu:

Psalmul 50
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Asa este cum spune si George. Numai Dumnezeu stie circumstantele fiecaruia si duhovnicia in momentul mortii.
Noi doar presupunem, mai ales ca nu stim, nu am fost acolo, nu cunoastem cu adevarat persoanele respective ci doar din povestiri...iar cu povestirile stim cu totii cum este

Da Ionut, dar cum ajungi la duhul umilit si inima infrinta?
Crezi ca usor? printr-o dorinta, mintal? Asta asa o credem noi!
Se ajunge tot printr-o jertfa personala chiar si marunta!

Imi place ca la catolici, unde se lucreaza catehism puternic cu copiii, preotii le cer acum in post sa faca si ei o mica-mare jertfa:
-sa renunte la Game-boy-iurile indobitocitoare
-sa nu mai trimita mesaje pe telefon non stop
-sa renunte la tv pentru o saptamina,
samd
si chiar ii intreaba pe ei sa vina cu idei de renuntare in post, pentru a-i face responsabili pentru ce scot pe gura

Mi se pare foaaaarte interesanta si ziditoare aceasta "tehnica"
Bravo lor
..iar noi ce facem, in loc sa invatam si de la ei stam si-i facem eretici si cu ou si otet ca tzatele in piata

Pai nu usor, evident ca nu. Asa zice si David, smerenia este o jertfa.

La mine in parohie copiii isi jertfesc timpul facand tot felul de lucrusoare, jucarii care sunt scoase la vanzare pentru a aduna bani care vor ajunge la alti copii nevoiasi. Respect pentru organizatori!

Sa inveti poti de la oricine, important e CE inveti. Evident ca intr-o intreaga biserica nu pot fi doar lucruri negative. Au si ei unele chestii bune, dar au si multe de care trebuie sa ne ferim. Pana la urma cel mai bine e sa ne conducem dupa Sfintii Parinti. Ei pot fi o ancora. Eu asa cred.

Pai si unde-i ancora aia, aplicata in practica?
"Copiii" de exemplu. ajung la 30-40 de ani si tot nu pricep o iota din ce se intimpla la Liturghie, trebuie sa vii pe forum sa afli frinturi.
Unde-i catehismul lucrat de preoti? unde-i lucrul cu copiii in Biserica, nu la scoala.

Crestinismul este religia iubirii, in care ni se arata ca masura dragostei este data de masura jertfelniciei. Ce nu trebuie noi sa uitam, este faptul ca Dumnezeu a fost primul care S-a jertfit pentru noi, luand firea noastra omeneasca. Noi nu facem decat sa-I urmam, dobandind astfel "firea" Sa dumnezeiasca, dupa har.

Ce descrii tu este oarecum idilic. In realitate am fost la ei si era biserica goala. E adevarat ca nu am fost la slujba dar din ce am citit si pe net ei au o mare problema ca sunt bisericile goale chiar si duminica dimineata. Deci ce povestesti tu poate era valabil acu 50-100 de ani, sau poate unde stai tu e o comunitate mai traditionala, patriarhala. Daca e asa, ai noroc.

1. "chiar si duminica dimineata" - Sergiu, la ei se face liturghie de mai multe ori in zi, nu numai dimineata ca la noi.
Am senzatia ca ei nici nu au alt fel de slujbe (vecernii sau altceva). Nu stiu sigur. N-am vazut decat liturghii (la orice ora din zi).
2. si eu ma intreb ca si tine - de ce asa martirii? Nu stiu. Daca la Iisus am inteles, la ceilalti nu inteleg.
Sigur ca nu e usoara credinta si trebuie sa suferi cumva ca sa afli si ajutorul lui Dumnezeu, sa intelegi ca acesta exista, dar de aici pana la ororile pe care le-au trait sfintii, e cale mai lunga.
3. ma mai intreb si de ce era/si mai este asa de prigonit crestinismul daca lumea vede ca este bun si ajuta? De ce le este frica celorlalti de crestini?
Poate severitatea, sau isi apara propria credinta? Nu inteleg.

Foarte bune postarile tuturor .
Jertfa nu a trebuit demonstrata teoretic in ortodoxie,pentru ca ea a fost asumata si facuta de buna voie de catre toti traitori ortodoxi.A fost suficient indemnul "Cine nu isi ia crucea sa si nu urmeaza Mie..."
Avem in primul rand jertfa mucenicilor.Apoi jertfa apostolilor ,in a isi dedica viata propovaduirii.Jertfa fecioriei.Jertfa postitorilor .Jertfa laudei din sfanta Euharistie . Jertfa smereniei .
Nimic nu se castiga fara jertfa si fara sacrificiu ,Ortodoxia este insasi calauza jertfei in lumea de azi (restul denominatiunilor sunt mai caldute)
Jertfa este necesara ,cum am mai zis,pentru ca asa a lasat-o Domnul ,pentru omorarea omului cel vechi si pentru infiere ,doar ca nicaeri ea nu e mai evidenta si mai lucratoare decat in Ortodoxie.

Se spune ca adevaratii oameni au murit pentru o idee. Si cred cu tarie ca acest principiu il pot aplica si in cazul mortii lui Iisus Hristos, si Apostolilor si Sfintilor.
Exemplara ar fi moartea detinutilor de la Sanatoriul Tg. Ocna(pentru tuberculosi). Abia aparuse streptomicina, un medicament care avea rezultate extraordinare si le era trimisa in pachete. Fiind controlate, acest medicament era oprit si furnizat doar in urma schimbul anumitor informatii. Multi au ales sa nu o primeasca si sa se sacrifice. Tocmai... ideea face totul. Poti sa traiesti supus instinctului de conservare, sau sa fii altruist, si astfel cufundat in utopie, la indemana nedumeririlor celorlalti.
Un citat al Fericitului Augustin spune:"M-ai facut dupa chipul Tau,Doamne, si nelinistit este sufletul meu pana se va odihni intru Tine!".Important nu este sa mori,important este "muritul".
E destul de greu de facut o diferentiere intre Sfintii care mor la batranete si cei care mor prin martiraj. Asta pentru ca avem tendinta de a ne raporta la cele materiale, la ceea ce intra sub incidenta fenomenologiei perceputa de simturi. Avem deprinderea unei gandiri materialiste, fiziologice in faza incipienta.
Cred ca exista in fiecare moarte o semnificatie, un inteles. Dar cred ca premisa intrebarilor e gresita. Mai corect ar fi sa ma intreb: eu ce as face daca as fi pus sa aleg?

Exista sa spunem doua tipuri de jertfa:

1.jertfa noastra ,nevazuta de ceilalti,care o aducem lui Dumnezeu,rugaciunea ,postul,privegherea,metaniile,mersul la Biserica etc

2.jertfa vazuta.....atunci cand ajungem la o oarecare maturitate duhovniceasca,Dumnezeu ingaduie unor sfinti sa marturiseasca in fata lumii Adevarul.....
Aceasta este ultima fericire din cele noua,si stim din diverse talcuiri,ca fericirile sunt gradate,adica trecerea din una in alta inseamna urcus duhovnicesc....

Acum,nu inseamna ca cei care au murit ca mucenici sunt mai mari decat ceilalti,pentru ca ambele jertfe atarna in balanta....

Insa ,au fost momente cand au fost necesare aceste marturisiri,care au facut alte convertiri intre cei necredinciosi si care au fost lasate ca marturie popoarelor necredincioase,sa nu aiba justificare la Judecata,ca nu au fost pusi fata in fata cu Adevarul...

Se pot spune mult mai multe,dar sper ca am lamurit putin din ce te preocupa..

Nu avem de ales. Noi facem numai voia si calea lui Dumnezeu.
Lor le-a dat suferinta si martiriul in schimbul sfinteniei si Imparatiei ceruului.
Au fost cateva mii se spune, noua restul de miliarde, ni se da altceva azi.
Si noi traim suferinte, de multe ori enorme, dar nu suntem nici omorati in lupte, nici crucificati...
Dumnezeu i-a vrut pe ei asa.

Ma gandesc la faptul ca daca Dumnezeu nu venea si murea pentru noi, practic daca Iisus nu ar fi fost crucificat, alternativa ar fi fost un dezastru. Cati dintre noi ar putea/vrea/accepta sa fie pusi in asemenea circumstante: fie esti crucificat fie ... a doua varianta nu exista! Este aproape greu de perceput cu mintea noastra aceasta ratiune a jertfei.
Sophia, scriai undeva ca de ce nu a ramas Iisus sa traiasca mai departe, dar atunci toata venirea Lui ar fi fost un esec, lucru imposibil pt ca Dumnezeu nu rateaza.

Mai putini crestini ajung sa fie considerati sfinti daca mor de "moarte buna".
Insa aproape toti martirii sunt mai devreme sau mai tarziu sanctificati.

Se considera pe buna dreptate ca a rabda chinuri, torturi, de a trece printr-o moarte ingrozitoare pentru Hristos reprezinta o dovada de credinta si tarie extraordinara. Practic, crestinul, suferind un martiraj, avea sansa de a-si dovedi in fata oamenilor si in fata lui Dumnezeu credinta si atasamentul de cele sfinte. In acest caz, biletul pentru Rai era asigurat - ce mai contau flacarile mistuitoare, coltii fiarelor salbatice, ascutisul sabiilor romane cand toate acestea durau cel mult cateva clipe ca apoi sa lase loc Vesniciei ? Nu e de mirare ca pe vremea ultimelor persecutii, in multe cazuri crestinii se predau de unii singuri autoritatilor, isi cautau practic singuri moartea.

Supliciul şi moartea lui Cristos nu s-au petrecut ca să aibă loc Învierea. Ci ca să aibă loc Răscumpărarea. Este plata păcatului nostru. Nu pentru Învierea proprie a trecut A Doua Persoană a Sf Treimi prin moarte, ci s-a întrupat, a suferit şi a murit pentru învierea noastră.

Semnificaţia mistică a jertfei supreme este asocierea noastră la Isus. Cei care doresc să-I semene, sunt bucuroşi să Îl ajute cu crucea lor. Asemenea Lui în moarte, vor fi asemenea Lui în înviere. Moartea martirică este imitaţiune a lui Cristos.

Aşa cum spunea şi un antevorbitor, în Rai sunt cete (sau categorii) de sfinţi aşa cum sunt cinurile îngereşti. Dar, un clasament al sfinţilor nu se poate face după cum se face un clasament al echipelor la fotbal.
Regina Apostolilor, cea care e nu numai deasupra sfinţilor, ci şi deasupra îngerilor din cer, nu a suferit moarte martirică. Dintre apostoli, de moarte naturală a murit Ioan, care era ucenicul iubit şi foarte departe de a fi ultimul sfânt. De ce Domnul îi cheamă pe unii din cei iubiţi de El la martiriu, pe când pe alţii nu îi cheamă, e mister. Important este ca noi, de vom fi chemaţi să dăm mărturie astfel, să fim gata şi să nu ne temem, ci, dimpotrivă, să ne bucurăm ca de un semn că suntem aleşii Lui.

Foarte bine ai punctat, şi doresc să adauc exemplul Sfântului Grigorie Decapolitul ale cărui moaşte se află la mănăstirea Bistriţa - Vâlcea, care s-a rugat pentru a primi boală . Pentru unii poate pare ciudat, dar iată până unde poate merge dragostea de Dumnezeu si nesocotirea trupului si a vieţii din astă lume. După un an de boală cumplită , boala hidropicii , la 842 pe 20 noiembrie a plecat la Domnul ! Şi când te gândeşti că nouă ne este teamă câte odată şi de o înţepătură !

1. Nici un sfant nu "a trebuit" sa aiba o moarte martirica, insa oamenii de langa, inselati de diavoli, i'au omorat brutal.

2. Sfantul Maxim Marturisitorul spune: "Intreaga creatie sta sub semnul Crucii." Cele din pamant se jertfesc pentru plante, iar plantele pentru animale. Animalele mici se jertfesc pentru animale mai mari, iar animalele mai mari se jertfesc pentru om. In cele din urma, omul se jertfeste pentru Dumnezeu, caci mai intai Domnul s'a jertfit pentru om si pentru toate ! E o lege a firii, a lumii, a toate.

3. Semnificatia "mistica" a jertfei supreme este dragostea. "Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi." (Ioan 15, 13) Moartea este ultima masura a iubirii, atunci cand mori pentru cineva sau ceva atingand capatul jertfirii de sine.

4. De unde stim noi cum sunt vazuti sfintii in rai sau cum se vad intre ei ? Oare crezi ca mai conteaza care e mai sus si care e mai jos, din moment ce toti se bucura de nesfarsita bunatate, iubire si lumina a lui Dumnezeu ?! Oare se mai poate vorbi de sus si jos, toti petrecand in nesfarsita odihna ?! Diferentele nu mai conteaza, desi exista: "Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire." (I Corinteni 15, 41)

5. Putem spune ca Sfantul Nicolae este mai mic decat un sfant martir ?!
Sa incetam a mai ierarhiza, acolo unde ierarhizarea strica duhul si intelegerea lucrurilor.

Ii dau dreptate lui windorin citandu-l pe Sf.Maxim Marturisitorul: jertfa este
un principiu al vietii de acelasi rang cu iubirea. De fapt jertfa e dovada cea
mai inalta a iubirii. Dar Domnul nu ne cere jertfa suprema, aceea e mucenicie,
e asemanare cu Hristos, insa e necesara jertfa de sine. Fara jertfa de sine nu
se intra in Imparatia lui Dumnezeu, fiindca Imparatia este o imparatie a
altruismului, a generozitatii, a iubirii. Nasterea din nou presupune lepadarea
de sine. Egoismul, egocentrismul n-are ce cauta in imparatie caci e impotriva
principiului iubirii. Smerenia, postul, rugaciunea, milostenia, toate astea fac
parte din jertfa de sine. Duhul lui Hristos nu intra acolo unde e plin de duhul
nostru lumesc. Nu pui apa curata in vas pana nu arunci pe cea murdara.
Clasificari sau ierarhizari de sfinti nu cade in sarcina si nici in grija noastra.
Numai Bunul Dumnezeu stie meritele fiecaruia. Ei, uneori mai gresim si noi
si credem ca putem judeca in locul lui Dumnezeu.
Har, smerenie si jertfa de sine.

1. Sfinţii Apostoli, care au fost martiri ai lui Cristos (cu excepţia Sf Ioan, care a murit în condiţii asupra cărora nu există certitudine) nu au căutat martirajul, dar l-au primit cu bucurie. Citind Faptele şi hagiografia ajungem la concluzia că există o logică divină în ceea ce priveşte moartea lor. Părerea mea este că a fost necesar ca ei să primească cununa muceniciei, în primul rând pentru ca noi să credem. Când un om spune că L-a văzut pe Cristos înviat, că a vorbit cu El, că şi-a pus degetul pe rănile Lui, că a mâncat cu El e una, dar când mai şi moare în chinuri, refuzând să abjure acest adevăr, e cam greu să te mai îndoieşti. Mai mult, când TOŢI cei care L-au cunoscut îndeaproape, spunând acelaşi lucru, mor cu aceeaşi mărturie pe buze, nu poţi decât să tragi concluzia logică: aceea că toţi aceşti oameni au fost convinşi de un adevăr în raport cu care valoarea vieţii în trup (valoare foarte mare, totuşi) trece în planul al doilea, fiind secundară acestui adevăr. Să nu uităm că "martir" înseamnă "martor".

2. Semnificaţia mistică a jertfei supreme pentru Cristos este aceea de unire cu El. A fi creştin înseamnă a asculta de Domnul atunci când El şopteşte: "Urmează-mă!". Urmându-l în patimi şi moarte, sperăm să Îl urmăm şi în Înviere. Acesta este scopul vieţii: să trăim şi să murim împreună cu Principiul nostru, pentru a trăi împreună cu El, cu Lumina cea Neînserată, viaţa de veci.

3. Nu neapărat cel care moare ca mucenic este mai bine văzut în rai decât celălalt. Darul muceniciei îl au unii, pe când alţii au alte daruri şi nu pe toţi Dumnezeu în cheamă în acest fel. Locul celui mai bine văzut în rai este ocupat de o femeie. A murit (sau nu, asta nu ştim cu absolută siguranţă, de aceea spunem "a adormit"), probabil la Efes, în mod sigur de bătrâneţe, de faţă cu apostolii care s-au închinat ei, ca având poziţia preeminentă între sfinţi. De aceea, ei îi spunem "Regina Apostolorum", pe lângă alte nume.