Ce faci ca sa scapi de ura?
 

De ceva vreme nu reusesc sa-mi inteleg sotul, simt pentru el un singur lucru URA. Dar traiesc cu speranta ca voi reusi sa scap de acest sentiment deoarece cred in ajutorul lui Isus si al Maicii Domnului. Mai ales ca avem si un copilas minunat dar asupra caruia a inceput sa se reverse toata dusmania din sufletele noastre. Desi are doar un anisor plange la fiecare cearta si este foarte agitat de cate ori ma simte nelinistita. Cum se poate ajunge de la dragoste nemarginita la ura nemarginita? Mai exista cale de inoarcere? Cred ca ne iubim incontinuare si desi suntem oameni cu frica lui Dumnezeu ne aruncam cuvinte urate si vorbe nedrepte. Personal, chiar daca "maine" va trebui sa ma despart de el, ma intereseaza un singur lucru: sa scap de sentimentele de ura pe care le simt zilnic pentru acest om.Prefer si saracia si singuratatea dar vreau liniste sufleteasca.
Acest sentiment ma domina si imi macina sufletul. Nu am pace si liniste, nu ma pot concentra la nimic...Cum sa scap? Care-i leacul pentru asa ceva?

SACRIFICIU
Abtine-te sa ii raspunzi,abtine-te sa te certi.
Abtine-te sa consideri ca ai dreptate(desi mintea iti va zice cu putere ca ai)
Cand iti vorbeste urat si nedrept,vorbeste-i frumos(desi ti se va pare inutil si in dezavantajul tau)
Fii binevoitoare,chiar daca el e vizibil iritat
Ura vine din inima,nu de la el.Trebuie sa te lupti deci,cu pornirile inimii tale.
Oricata dreptate ai avea,ea nu valoreaza nimic fara dragoste
Dragostea "acopera totul,crede totul,nadajduieste totul"
Curaj! Si eu trec prin ce treci tu,si SE POATE !

un sfat din inima
 

exista acel proverb banal: cel mai destept cedeaza. acest proverb are o inalta semnificatie spirituala. nu fac pe desteapta din contra....am urat asa de tare pe seful meu incat am reusit sa fac atacuri de panica si depresie. iti vei face mult rau urand pe cineva. stii cum m-am consolat? iti spun ca functioneaza mereu: spunandu-ti ca dzeu vede ce face fiecare si fiecare va plati pt ce face. si chiar daca iti vorbeste urat nu ii da apa la moara poate va inceta daca nu atunci gasesti calea fara el. in orice caz cere-i un sfat lui dzeu nu va intarzia sa apara.
succes

Ajuta rugaciunea pt. el. Roaga-te pentru sotul tau in fiecare zi, cu mult drag..
Cand nu mai este loc de discutii.. vorbesti cu Dumnezeu.
Nu prea am timp acum pt mesaje elaborate.. dar uite un articol care mie mi s-a parut extraordinar:
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...si-in-nevazut/
(ajuta sa tii post, sa ceri sfat duhovnicului..)

'Apa care vindeca certurile'
 

'Roaga-te si crede/Cel ce toate vede, nu te va lasa.' (ti-am raspuns cu un mic citat-vers dintr-o priceasna de care tocmai ce mi-am amintit, mi-a venit in minte, citind postul tau). Uite si o 'istorioara cu talc', relevanta pt. subiectul dezbatut aici:
"Apa care vindeca certurile
O femeie s-a plans intr-o zi preotului ca barbatul se poarta rau cu ea si ca in casa lor nu inceteaza cearta si bataia. Preotul ii spuse femeii:
- Vrei sa-ti vindeci barbatul?
- Sigur [a raspuns femeia].
- Ia aceasta sticla cu apa obisnuita; cand barbatul va incepe sa strige ia in gura putina apa si nu o inghiti; vei vedea minunea.
Dupa putine zile, femeia se intoarse si zise: "Intr-adevar, minunata apa. Cand incepea barbatul sa strige, eu luam apa in gura si el numaidecat se linistea"." :76::4: (aceasta mica pilda 'aluziva', implica faptul ca femeile, de obicei, ar fi cam cicalitoare, nitzel cam pisaloage... dar personal, am intalnit si destui barbati la fel de, sau care chiar le intrec pe femei la acest capitol... sunt destui :76::107:)
Si un alt link relevant, despre manie si furie:
http://www.crestinortodox.ro/credint...rie-69874.html

Citeste 'Paraclisul Maicii Domnului', ajuta F. mult in astfel de probleme (si intr-o multitudine de alte pb., de fapt, ajuta in majoritatea pb. vietii, in general, si in situatii aparent fara iesire s.a.m.d.), calmeaza si linisteste, imbuneaza, aduce mult folos sufletesc, lumineaza mintea (si o 'deschide' spre noi perspective si orizonturi, nebanuite etc - ajuta, cateodata, oferind o viziune mult mai clara asupra lucrurilor, si gasirea unor solutii la care noi singuri cu propria noastra minte si fara 'interventie' divina, nu ne-am fi gandit inainte, nici in ruptul capului...).

Asadar, de cate ori unul din voi se infurie - mergi intr-o camera si citeste 'Paraclisul', chiar daca nu ai dispozitia necesara pt. rugaciune, tu tot citeste-l, asa, 'mecanic', 'formal', 'taras-grabis' etc, acolo, cum poti, important este sa incerci sa faci acest efort, si restul va veni de la sine, lucrurile se vor aranja de la sine si ar putea lua o turnura neasteptata, la modul pozitiv, in sensul bun al cuvantului - o turnura neasteptat de... buna, sa speram (ca 'metoda', 'reteta' functioneaza, nu vad de ce nu ar da rezultate pozitive). Cauta si un preot duhovnic (daca nu ai deja) si discuta cu dansul, vezi ce si cum te sfatuieste. Spovediti-va regulat, amandoi, tu si sotzul, mergeti la bis., tineti post etc, si, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, veti scapa de acest vierme al urii care va tot roade pe voi de la o vreme. Vba ceea: 'cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune' si 'tot raul spre bine'.

Daca poti... tacere si rugaciune ! Caci zic Parintii: "Taci, fugi si te linisteste."

Daca nu poti... rabda'te pe tine insuti ! Si Domnul va vedea cum ca iti pare rau, dar nu poti mai mult... momentan.

Si eu ma consolez la fel si chiar am observat ca intr-adevar acolo sus este cineva care uneori face dreptate. Dar oare de ce nu reusesc sa ma bucur de lucrul acesta?! Nu-i doresc raul pentru ca asta ar insemna sa-mi bat joc in primul rand de mine si de principiile mele. Insa...undeva acolo, in sufletul meu, parca mi se pare ca se face dreptate. Repet, nu ma ajuta cu nimic sa i se intample lui ceva rau. Vreau doar ca eu sa pot fi linistita si nu mai reusesc, de cativa ani...Probabil din cauza singuratatii. M-am cufundat in carti, m-am inchis in mine si desi el era cel mai bun prieten al meu a ajuns ceva care imi lasa mereu acele noduri in gat de care nu mai reusesc sa scap.Cred despre mine ca sunt o persoane exemplara m-am scarificat vesnic cu si pentru el, mergem la biserica mereu suntem intr-adevar persoane smerite, lumea crede ca suntem un cuplu si o familie exceptionala dar in casa numai nervi si cuvinte grele. Macar daca ar fi injuraturi as spune ca e vulgar si cu asta am incheiat dar sunt lucruri mai grave pe care nu le pot accepta si desi incerc pe toata caile nu merge...

Iarta-ma !!
 

Iti multumesc frate Windorin pentru mesajul trimis catre mine. Din pacate nici acum nu pot deschide sa citesc intreg mesajul, sau poate nu ma pricep eu, dar ma cuprins o bucurie mare cand am vazut mesajul. Sper ca o sa citesti postarea aceasta si ma rog ca Domnul sa ne dea multa Sanatate si Lumina, Credinta si Nadejde, Dragoste si Adevar, pentru ca lunga e calea ce duce la El si presarata cu multe ispite. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

pt alis
 

Unde este pace si liniste ,diavolul trebuie sa faca vrajba.Am trec trecut prin asa momente ,dar am incercat sa nu spun nimic s-au chiar de multeori am iesit din casa .Certurile trebuie evitate, ca altfel se va ajunge la probleme mai serioase si acestea nu aduc bine.Parerea mea e ca noi femeile trebuie sa cedam .Prin post rugaciune si acatiste se poate ajunge la liniste sufleteasca.Nu trebuie ca rautatile noastre sa se transmita si copiilor.Evita sa vorbesi mai ales cand e copilul prin preajma ,altfel acest rau se va transmite si lui.Iti doresc ca Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa-ti lumineze mintea si inima ,sa te poti abtine .Doamne ajuta!

Toti suntem vinovati, dar cel dintai vinovat sunt eu - asta e adevarul care ne ajuta
 

Si eu am urat in viata cu toata puterea mea. Si am fost urata la randul meu de acelasi om pe care l-am urat eu. Toate se termina cu binecuvantarea lui Dumnezeu cand El ne ajuta sa ne asumam vina. A ne asuma pe noi este cea mai mare si grea sarcina - numai sa fim atenti ce puternica tendinta de a transfera vina pe context, oameni etc. avem. Cand vine gandul de a ne scuza pe noi, de a ne cruta pe noi de a ne vedea rautatea sa ne straduim sa gandim: nu, caci stiu ca toate le merit! Dupa ce te asumi pe tine si iti dai seama ca raul nu poate intrece vointa ta libera data de la Dumnezeu, cu ajutorul Lui nu mai urasti - toate le meritam... cu gandul asta ne eliberam de a raspunde inapoi si ne curatim. Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma... cand nu ne va mai fi greu sa spunem asta celor ce ne fac rau atunci vom fi eliberati. Nu putem avea simtire de la inceput, pot parea cuvinte goale pentru sufletul nostru, dar repetate si puse in practica, ele isi castiga simtirea curata pe parcurs.
Doamne ajuta! Doamne ajuta! Doamne ajuta!

ce faci ca sa scapi de ura ?
 

Iisus a spus :Ce faceti unora mai mici decat mine .Mie mi-ati facut .Aiegerea iti apartine.

aliscami,
si eu am o problema cu iertatul si chiar vreau sa ma vindec, am incercat multe metode care au dat roade( spovedanie, rugaciune) si acum am intrat pe site-ul Centrului de formare si consiliere ,,Sfaintii Arhangheli´´ Iasi www.sfintiiarhangheli.ro unde am inceput un seminar pe tema iertarii( vindecarea prin iertare). La inceput am fost sceptica, dar pe parcurs am vazut ca are ceva rezultate.Incearca si tu! Nu ai nimic de pierdut.

..
 

"Si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri".
Sa nu-l urasti pe sotul tau. Sa te gandesti ca Dumnezeu il iubeste, asa cum e el, si ca a patimit, s-a rastignit, a murit si a inviat si pt el. Si eu am urat, si cand imi spunea duhovnicul meu, ce ti-am spus mai sus, incepeam sa plang. Stateam si ma gandeam. Dumnezeu il iubeste, si eu il urasc. Daca ai un duhovnic, vorbeste cu el sa te ajute. Prin rugaciune poti alunga ura din inima ta. Numai bine si Doamne ajuta!

cred
 

cred caesti o persoana imatura, care nu a stiut ce vrea de la viata, mai ales in momentul cand te-ai maritat, habar nu ai avut ce om iei,sau pe ce om vrei sa iei ! ai facut totul la repezeala si fara sa judeci pe temen lung, acuma tragi consecintele lipsei de maturitate,care denota si slaba experienta de viata !

Nu cred ca ii foloseste femeii sa ii pui sare pe rana, acum are nevoie de ajutor .
Maine -poimaine e posibil sa faca oricine o alegere nepotrivita cu toata maturitatea de care da dovada.
Plus de asta, topicul are ca tema cum sa invingem ura, iar asta e o problema care ne macina pe multi, indiferent ca uram pe sot, mama, tata, frate, sora, vecin etc.

Draga Alis

Cred si eu, cum mai zicea cineva aici pe forum, ca ne ajuta sa ne asumam sentimentele, si sa acceptam, cum zicea maica Siluana, ca suntem rai. In noi exista o "lume de nelegiuri", fie mostenite din firea cazuta, fie inoculate de duhul lumii, fie de dureri si necazuri tot stranse in suflet si nespuse..etc...si primul pas catre vindecare e sa acceptam ca acestea sunt in noi. Cred ca jumatate din problema e rezolvata cand ne dam seama ca nu sotul, (sau oricare alcineva)care iti provoaca aceste stari e dusmanul tau, ci ura insasi. Pentru ca iti amaraste sufletul, pentru ca iti fura viata, momentele pe care le-ai putea petrece..stiu eu..bucurandu-te..fiind in pace..vazand frumusetea..care trebuie sa existe in viata ta..oricat de ascunsa ar parea ...si apoi..."Doamne!" si iar "Doamne"..ajuta-ma, arata-mi de ce urasc..ce anume este nevindecat in mine?Ce anume nu vad? Poate vreo durere trecuta, vreun rau care ti s-a facut si n-ai spus nimanui, si n-ai putut ierta...si care s-a adunat...si a mocnit acum in forma de ura fata de omul tau...
Zicea un parinte ca cea mai grea lupta e cu noi insine, dar fara sa ne biruim pe noi, nu ajungem cu adevarat oameni..stiu ca e greu, de fapt omeneste e cu neputinta..ca suntem asa cum suntem fiecare, dar Hristos ne-a spus ca ce e cu neputinta la noi e cu putinta la Dumnezeu. Doar spune-i Lui, asa cum ne-ai spus noua aici pe forum, si cere-I sa-ti arate cat te iubeste El...atat cat poti primi...si cere-I sa-ti deschida ochii inimii ca sa poti vedea si primi dragostea Lui...zicea un pustnic ca daca am sti, am simti, cat ne iubeste Dumnezeu si in ce fel...viata noastra ar fi o neintrerupta sarbatoare..si nimic, nimic de pe lumea asta, orice ar face altii, orice s-ar intampla in jur nu ar mai putea sa ne fure aceasta bucurie.
Sa-ti ajute Dumnezeu, surioara, tie si noua tuturor care avem sufletul otravit de aceasta buruiana rea. Doamne-ajuta.

Eu nu prea înţeleg: cum adică să îţi urăşti jumătatea ?

Ma bucur sa va revad!
Tinand cont de faptul ca povestea a inceput in februarie 2010, probabil ca pana acum s-a rezolvat in vreun fel sau altul (a trecut si depresia post-natala, au dat si copilul la cresa ...sper ).
Ca doar nu e "Tanar si nelinistit" !

primeste-L pe Domnul Christos si vei scapa de ura !!

Nu-i usor sa scapi de ura. A aseza in locul ei iubire, inseamna a avea parte de atata iubire, incat ura sa fie inecata. Iar acest inec nu-i posibil fara Dumnezeu. Sa cerem neincetat ca El sa nimiceasca ura din noi. Doar cu puterile noastre, o putem cel mult ascunde o vreme, dar nicidecum desfiinta.

Cred ca pentru orice treapta pe scara mantuirii, omul trebuie sa faca dovada de multa osteneala. Ura este una dintre cele mai ciudate patimi ale omului. El se straduieste sa-si invinga multe dintre slabiciunile trupului, se roaga mult, tine post, imparte sfaturi si povete din invataturile binecuvantate de Dumnezeu, dar cand isi aminteste de cineva anume, ar rasturna daca ar putea, tot veninul lumii, pe capul acelei persoane. Am cunoscut candva pe acest forum pe cineva, care nu poate renunta la ura, in ciuda faptului ca "bate" manastirile foarte des. Mereu isi plange amarul zilelor si nu intelege DE CE ingaduie Dumnezeu asa ceva.
Ura e la fel ca un blestem. Urand din toata inima pe cineva, e ca si cum l-am blestema si vom merge cu acest blestem in mormant. Iar asta este un talant de mare pret pentru vrajmasul, care la randul lui il uraste pe om.
Pafrazand ideia unui alt topic, as zice ca omul este intr-o oarecare masura predestinat sa treaca prin anumite "furci caudine". Fara suflet curat, fara rugaciune adanca, fara smerenie si intelepciune, omul cade in cursele intinse de vrajmas, iar fratele lui il uraste pentru asta, desi si el la randul lui este cazut. Daca omul ar invata din greseli si din toate lectiile pe care bunul Dumnezeu i le trimite spre indreptare, ar descifra mai usor taina propriilor suferinte si nu l-ar mai uri cel de langa el, care e la randul lui o victima, ci s-ar ruga pentru el fiindca s-a adancit atat de mult in inselare si il asteapta o pedeapsa greu de imaginat. In acelasi timp, trimitand gandul nostru bun catre cei ce ne fac rau, nici o nenorocire, nici un blestem, nici o vraja nu mai poate avea efect, pentru ca in iubire pentru aproapele salasluieste Insusi Mantuitorul Hristos, care transforma Focul iadului in Lumina Lina a Sfintei Treimi. E atat de simplu si ne costa atat de putin...
De ce se indaradniceste omul si lasa ratiunea si mandria sa-i stapaneasca sufletul ziua si noaptea? De ce nu intelege ca, rupand legatura cu gandul urii, se va elibera si se va descatusa de o povara atat de grea, in starea de veghe si in starea de somn. Pentru ca, cel ce uraste, nici in somn nu scapa de acest gand, si tot in jurul lui se invarte...
De atatea ori vorbim... vorbe. Spunem ca Hristos e iubire, ne spovedim si ne cuminecam cu Trupul si Sangele Lui, dar ura nu ne paraseste... Si iar mergem pe la manastiri si pe la preoti vazatori cu duhul, iar ce ne zic ei ni se par franturi de intelepciune la care NU REUSIM niciodata sa asamblam "puzzle"-ul, fiindca lipseste PACEA, iar "vantul rautatii", distruge orice tentativa de inteleptire...