Credeti ca exista mantuire fara Hristos?
 

Am fost intrebata astazi de cineva daca cred ca si altii, care nu sunt crestini, ar putea fi mantuiti?
Bineinteles ca am raspuns nu. Pentru ca Mantuitorul spune clar: "Nimeni nu va ajunge la Tatal decat prin mine".
Apoi, ma gandeam la miile de oameni, care au alte religii (hindusi, budhisti, s.a), care au trait o viata curata, fara ura, intrigi si clevetiri, au fost smeriti, plini de dragoste fata de oameni, au facut numai fapte bune... Oare acei oameni, care nu au ales ei sa fie de alta religie, ci asa s-au nascut, nu vor fi salvati de Dumnezeu? Pentru ca eu stiu ca Dumnezeu este bun si iertator...
Voi ce parere aveti?

Dumnezeu nu aduce oameni pe lume doar ca sa aiba cu cine intretine focul iadului. In afara Bisericii lui Hristos nu ne putem pronunta asupra mantuirii. E o taina lucrul acesta. Noi sa ne vedem de ale noastre, si daca se intampla sa vorbim cu un frate de alta confesiune (chiar si catolic sau protestant), sa ii spunem cateva cuvinte si despre frumusetea ortodoxiei, fara sa-l condamnam sau ceva. totul trebuie facut cu blandete...
La ce ne foloseste sa stim daca se mantuiesc musulmanii? Oare suntem noi judecatori? Judecata este a lui Dumnezeu, noi sa ne vedem de ale noastre. Doamne ajuta!

"Dumnezeu nu aduce oameni pe lume doar ca sa aiba cu cine intretine focul iadului. In afara Bisericii lui Hristos nu ne putem pronunta asupra mantuirii. E o taina lucrul acesta."

E unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-am citit aici.
Stim sigur ca au fost fericiti urmatorii:
- cei saraci cu duhul (oameni cu credinta simpla si puternica, greu de smintit de pierdere in detalii)
- cei ce plang: pocainta sincera este proxima botezului si il indreapta si pe cel spurcat din pacate
- cei blanzi (oameni care nu tulbura lumea pentru posesiuni si cresterea egoului)
- cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate - spune apostolul Petru:
„Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit, pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite“, si cand spune l-a izbavit nu spune "numai trupeste".
- cei milostivi (au pacate dar natura lor buna va face pe Dumnezeu sa compenseze), iar mai departe in parabola samarineanului milostiv, Iisus spune lamurit ca un samarinean (cazut din dreapta credinta a iudeilor) care indeplineste legea se socoteste fiu al dreptatii mai mult decat cei care respecta litera dar nu implinesc faptele.
- cei curati cu inima (si inainte de crestinismul ortodox dreptul Abel a fost curat ca altfel nu i s-ar fi primit jertfa, pentru Avraam Dumnezeu a stat la targuiala daca sa arda sau nu Sodoma, iar Enoh si Ilie s-au ridicat la cer cu trupul, si acestia sunt cei vazuti si stiuti, dar nu inseamna ca nu mai sunt si altii), iar despre toti acestia spune chiar "vor vedea pe Dumnezeu" (intelegem: inca fiind in trup), pentru ca inima curata este prin definitie lacasul Lui
- facatorii de pace: daca este slavit ca un drept unul care salveaza o singura viata sacrificand pe a sa, cu cat mai mult cei care cu pretul suferintei sau vietii lor salveaza vieti multe sau chiar suflete de la pierzanie. Caci daca un drept impiedica pe un nedrept de la crima, atunci a salvat si pe cei in pericol si pe cel care era pericolul.
Dar mai mult, spunand "fericiti cei prigoniti pentru dreptate" Iisus la aceasta fericire intra in detalii si spune "ca asa au prigonit pe proorocii de dinainte", deci ca dreptii prigoniti si ucisi nu numai ca se considera "botez al martiriului" dar si cu plata ca de prooroc si sfant in viata vesnica.
Ori noi nu citim acolo ca Iisus vorbea celor deja convertiti, ca a conditionat acestea de cult, ca a spus "cu exceptia..." Nu exista mantuire decat prin Hristos, dar Hristos este prezent in lume fara sa dea socoteala lumii.

eu cred ca unii dintre ei vor fi mantuiti.Daca un musulman sau protestant salveaza o viata,daruieste dragoste neconditionat,nu face rau nimanui si niciodata ,nu cred ca-l va lasa bunul DUMNEZEU si nu-l va mantui.Repet in conditiile in care chiar nu i-a zis nimeni de ortodoxism si tot ce implica acesta

Dar nu trebuie sa-i "zica" cineva, pentru ca Evanghelia spune lamurit ca indeplinirea jertfelor dreptatii este legea si dreptatea. Nu este insa placut lui Dumnezeu sa se mantuiasca oameni numai asa, pentru ca de fapt ei repeta istoria chinuirii lui Iisus insusi si desigur le e mantuitoare, dar e rau si pacat sa se chinuie mai multi cand ii poate salva numai marturisirea. "Eu am venit ca oamenii sa aiba viata si sa aiba din belsug".

Foarte frumos, multumesc.

Da, asa este dar acest lucru este valabil doar la noi in crestinism. Noi stim ca NOI ne vom mintui prin acest deziderat...altii insa asa cum foarte frumos a scris inorogul mai sus care vor indeplini JERFA DREPTATII in parametrii religiei lor vor da de LEGE si dreptate si vor ajunge in rai si pentru asta trebuie RESPECTATI. Daca nu o facm riscam mintuirea noastra!! aici e buba... pe care putini crestini o inteleg!

[quote=andrei_im;206819][b](chiar si catolic sau protestant), sa ii spunem cateva cuvinte si despre frumusetea ortodoxiei, fara sa-l condamnam sau ceva. totul trebuie facut cu blandete...



Da, dar in acelsi timp trebuie sa fi pregatit tot cu blindete sa accepti si povestea LUI, si a frumusetii catolicismului sau a altor religii si mai ales SA O TRATEZI, CA FRUMUSETE, CA SI PE A TA.

versetul acela nu este pentru noi, crestinii. cuvintele lui Hristos nu sunt destinate unui grup exclusivist, ele sunt pentru toata lumea. "NIMENI nu ajunge la Tatal decat prin Mine". nu a spus "nimeni dintre crestini", a spus "nimeni". repet - nu ne putem pronunta asupra mantuirii in afara Bisericii. mai bine spus, cu cuvintele parintelui Arsenie Papacioc - "Nu le putem garanta mantuirea". nu a spus ca nu exista mantuire, a spus ca nu le-o putem garanta. asa cum nici pierzania nu le-o putem prezice. sa nu ne facem judecatorii altora. una din cele mai bune "talcuiri" ale acelui verset, am gasit-o aici pe forum, mai demult, nu mai stiu la cine sau despre ce parinte era vorba, din pacate. un parinte a fost intrebat "cum sa pot mantui cei care nu sunt ortodocsi?" a raspuns "in masura in care fac cele ale ortodocsilor". Mi s-a parut stralucit raspunsul. e usor sa spui ca fiecare se poate mantui "in legea lui", dar oare de musulmanii care hulesc Sfanta Treime, pentru ca asa le spune legea lor, ce mai putem spune? Din pacate exista doar aceste doua tendinte - ori sa spunem ca nu se pot mantui, ori sa spunem ca sigur se vor mantui. in ambele raspunsuri, ne facem pe noi judecatori. Doamne fereste!

[quote=andreicozia;206846]eu sunt dispus sa ascult ce imi poate spune un catolic despre credinta lui, sunt dispus chiar sa recunosc anumite calitati ale dogmei, desi sunt extrem de putine, dar atata timp cat adevarul nu este INTREG nu il pot accepta ca adevar.

[quote=andrei_im;206849]Asta-i problema Andrei, ... decit sa discuti "buzat" ca un motan care-i gata de atac:)), mai bine nu mai discuti nimic si doar il accepti asa cum este el, precum a facut si samariteanul cu omul ranit...da, si nu uita ca si EL, catolicul, se uita la tine ca la o ciudatenie arhaica si te accepta in aceleasi conditii de respect, cu mult bun simt si respect pentru sentimentele tale

Andrei, ca sa glumim un pic: chiar si adevarul tau ortodox conform lui Ioan Scararul are 33 de trepte, si n-ai sa-l suspectezi pe Scararul ca e mason gradul 33 datorita acestei suspecte coincidente :)
Asadar adevarul nostru nu e inca intreg, numai uneletele de a-l produce sunt cele mai performante si acesta nu e un merit personal pana nu dovedim in ce chip este. Pana la treapta a 33-a de care zice Sf. Ioan si un magar te poate indrepta (Balaam...)

[quote=andrei_im;206849]

Ai incercat vreodata sa discuti, nu cu un catolic, cu un neoprotestant? Daca ai fi incercat, ai fi stiut ca nu ai cum "discuta" cu ei. Ei stiu una si buna si iti repeta ce stiu, fara sa iti asculte si tie punctul de vedere. Uneori am impresia ca pastorul lor ii invata la "adunare" cum sa raspunda ortodocsilor la intrebari si cum sa-i acosteze. Cred ca tocmai din cauza fanatismului lor, insasi Sfanta Scriptura si mai ales Sfintii Parinti, ne invata sa nu discutam cu ei.

Dupa cum s-a vazut si din postarea lui inorog,fericirile se adreseaza tuturor.
Citind ce a-ti scris toti am avut revelatia si mai mult ,ca de fapt Iisus se adreseaza tuturor.
El pune la dreapta Sa,la judecata,pe cei ce au dat sa manance ,au imbracat,au milostovit pe aproapele lor.Cine a facut aceasta si a avut o inima curata,se va mantui,din orice neam ar fi.
La fel cu pilda samariteanului milostiv,cine face asemenea lui se va mantui din orice neam ar fi.
La fel cel ce nu judeca pe aproapele,cel ce iubeste pe vrasmasi si in general oricine isi iubeste aproapele.
Dar unele invataturi sunt deasupra firii si tin de desavarsire :sa iti iubesti vrasmasul,sa nu poftesti macar femeia,sa intorci obrazul.Aceste lucruri ei nu le-au auzit in nici una din culturi,caci de aia doar Hristos este desavarsit,dintre toti profetii.Dar si acestea nu le pot face la crestini ,decat cei foarte imbunatatiti
Deci toti vor fi judecati dupa Evanghelie,aratand ca aceasta este chiar in sufletul omului.
Care au auzit explicit cuvantul ei,vor fi judecati dupa acest cuvant,care nu l-au auzit,dupa inima lor.Si de fapt,si primii,tot dupa inima lor vor fi judecati,caci de acolo pleaca totul.
Dar la ce mai serveste Ortodoxia,s-ar putea intreba?
Este ajutorul care iti este dat,si nu un criteriu de judecata.Stiind ca noi singuri vom respecta cu greu poruncile Sale,ne-a dat acest ajutor,prin Duhul Sfant coborat pentru mangaiere si desavarsire .Pentru acest har noi trebuie sa facem putin ,si prin el,sa primim mult. Dar mult ni se va si cere,pe masura harului ce ne-a fost dat.
Asa ca sa nu ii plangem pe cei carora li s-a dat mai putin,ci sa fim noi atenti sa profitam de acest har si sa il vestim si lor.

Este chiar FIREA omului, as indrazni sa spun. iar de firea noastra, pe care Dumnezeu a sadit-o in noi, ne indepartam prin pacat. pacatul este prin definitie nefiresc.

Cum sa-l vestim, Iustin? Cum? Spune-mi si mie. As avea mare nevoie de un sfat. Cum sa-l fac sa vada adevarul? Sau mai bine zis: cum sa-l fac sa ma asculte? Pentru ca nici nu sunt bagata in seama... Cuvintele mele despre ortodoxie ii provoaca doar mila si dezgust... Iarta-l Doamne, ca nu stie ce face

daca imi dai voie sa-ti raspund - in primul rand trebuie sa ne vedem noi de mantuirea noastra. chiar daca asta poate suna egoist, nu este asa. Sfantul Serafim spunea "Dobandeste pacea si mii de oameni in jurul tu se vor mantui". cu vorba e mai greu, asta au putut sa o faca sfintii. pentru noi - rugaciune, pocainta, lupta cu patimile. noi le putem vorbi catolicilor de exemplu, despre frumusetea ortodoxiei, dar daca nu o vor vedea cum lucreaza IN NOI, vor fi doar vorbe goale. Doamne ajuta!

Cred ca ai dreptate. Nu trebuie sa aruncam "margaritarele in gura porcilor"

Raspunsul lui andrei_im mi se pare perfect.
Noi vestim aratand cum apar in noi roadele cuvenite Bisericii lui Hristos.Caci nu trebuie sa uitam niciodata ca noi suntem Biserica lui Hristos,cea adevarata.Pentru ca doar la noi este harul,ceilalti sunt crengi rupte de har. Rodind acest har,asa vestim Ortodoxia. Implinind toata bunatatea ,dragostea,si toate roadele sale.

Mi se pare atat de frumos raspunsul tau, dar habar n-ai cat e de greu de pus in practica... Personal, sunt prea plina de pacate, ca sa pot tine piept cu ei. Cum sa-i aud hulind pe Maica Domnului, vorbind atat de rau de Sfintii Parinti, spargandu-mi icoane, aruncandu-mi candela....Cum sa rodesc in dragoste? Cum sa tac? Cum sa ma prefac ca nu ma doare? Cum????

Daca ar arunca pozele tale as intelege.Dar ce iti e tie ca arunca icoanele Domnului?De cand aperi tu pe Domnul? Oare nu a mai fost o data rastignit si tu nu erai acolo sa il aperi?
Oare nu El e cel ce a spus sa iti iubesti vrasmasii,ca sa fii desavarsit precum Dumnezeu?
Deci calea e una singura,asprime fata de tine,si dragoste fata de ceilalti.
Cum sa faci dragoste fata de ceilalti?Ascultandu-i,intelegandu-i,suferind in locul lor,purtandu-le sarcina,asa cum Domnul a facut cu noi,si ne-a dat exemplu spalarii noastre pe picioare. Atunci cand ei spun invataturile cele ratacite,Domnul se pregateste in ceruri sa plece in cautarea lor,ca dupa oaia cea pierduta.Fii doar mesagerul Sau,adica arata-le invatatura cea dreapta,cu blandete,asa cum au facut toti sfintii Parinti ,pescuitori de suflete.
Asta cu invatatura. Dar macar cu faptele ,tocmai am stabilit toti,ca dragostea de aproapele este singura cale de mantuire pentru toti:orotodoxi,sectari,si arborigeni.

Stiu ca ai dreptate si voi incerca sa fiu aspra cu mine, mai mult decat cu el. De inteles, nu pot sa-l inteleg... Poate ma ajuta Dumnezeu sa devin mai buna, poate pt asta ar tebui sa ma rog in mod special. Multumesc pt sfaturi

Ideea asta m-a chinuit si pe mine dupa ce am incercat sa "aprind lumina" cuiva si de dus acasa tot eu m-am dus cu coada intre picioare, si umilita de propria mea furie si indreptatire paranoida (care incepuse sub forma celor mai nobile intentii, evident). Nu puteam dormi si ma gandeam, i-au murit lui Dumnezeu laudatorii si am ramas doar eu, monumentul de virtute, sa aduc lumea pe calea cea dreapta? Ma rog sa nu ma mai lase Dumnezeu niciodata sa cad in groapa aia a mandriei.

Nu mi-as face de lucru cu sectantii si n-as incerca sa aduc pe nimeni inapoi pe calea cea dreapta, ci mai bine mi-as netezi-o pe-a mea. Dar, nu pot pleca cu "coada intre picioare" pur si simplu. Este vorba de sotul meu, de tatal copiilor mei. Si de asta probabil ca lupta mea va dura toata viata... Nu e mandrie, crede-ma. Cu ce sa ma mandresc? Cu spurcaciunea inimii si gurii mele proaste? Nu. E vorba, asa cum spuneai si tu, "ca-l vreau acasa"...

Biblia cred ca este destul de clara in aceasta privinta

"Câţi, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi. .Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi. .Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege, .Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără, (Romani 2:12-15)

Acum am citit si eu de sfasierea din familia ta.
Desi e ceva banal ce zic,la sectarii,doar invatatura e gresita,dar oamenii trebuie iubiti.
Din pacate acea invatatura gresita,ii face si pe ei sa aiba o viata nesanatoasa,sa apara fanatismul lor,solidaritatea lor de turma etc.Deci e foarte grea crucea ta,sa poti iubi astfel de oameni,de a caror adunare te simti straina.
Ti as aminti aici o pilda,cu tatal ce si-a dus copilul indracit la Domnul.Si acel copil cadea 'deseori in apa si deseori in foc' iar hulele care le spunea ,poate chiar violenta,amareau sufletul tatalui sau.
Dar nu a incetata sa spere,si s-a dus la singurul medic,unde putea gasi o speranta.
Cata bucurie a avut tatal dupa ce si-a vazut copilul la loc sanatos!Ceva ma farmeca in acea pilda,anume expresia 'dati-i sa manance',dupa ce redevine om.E atat de umana.Acel om e ca dupa un lung chin,ca re-nascut la viata,poti vorbi din nou normal cu el,il gasesti iarasi.
De dragul acelei priviri renascute,pline de recunostinta,merita tot efortul,care acum pare zadarnic si greu de dus.

Dragostea mea pentru el a ramas aceeasi, doar ca sunt inca dezamagita ca ar fi renuntat la mine si mai ales la copii (care erau si sunt sufletul lui), pentru a trece la secta asta... Spun asta pentru ca l-am amenintat cu divortul si eram aproape sa ma tin de promisiune. Dar el repeta ca pentru Domnul e gata de orice sacrificiu. Nu il mai vedea pe Domnul, decat acolo, in adunarile lor...
Schimbarea provenita in urma "botezului" la penticostali, m-a facut sa relizez ca nu mai este el. Era ca si cum avea dubla personalitate: acum era normal, cel pe care il iubeam si cunosteam de atata timp, acum (si aici ma refer la intoarcerea lui de la adunare) era un altul, un om pe care nu puteam sa-l iubesc, avea atata rautate si ura si mandrie in el...
Au fost multi preoti, care imi spuneau ca "erezia este motiv de divort in religia ortodoxa"... Dar nu puteam accepta asta. Stiam ca acel om de care vreau sa divortez, este in acelasi timp si omul pe care il iubesc, omul de care m-a legat Dumnezeu. Am ajuns la parintele Iustin, care a fost primul care mi-a zis ca nu am voie sa divortez, decat in cazul in care cere el asta... Mi s-a parut raspunsul pe care-l asteptam. Parintele, daca il stii, nu vorbeste prea mult, dar intotdeauna am impresia ca discutia noastra continua in gandul meu... stiu ca pare absurd, dar asta e ceea ce simt...
Din afara pare a fi doar invatatura gresita, insa eu consider ca acolo e ceva demonic...Si mi-e frica uneori

Ne-ai artat fata hada a sectarilor,cum distrug case si valori.Asa ceva ortodoxia n-a facut.Macar la noi,cel ce pleaca in manastire,lasa familia,nu traieste in 2 luntre.
Dar trebuie sa te gandesti la el ca la orice alt necaz:daca ar fi fost in spitalu de nebuni,in azilul de cancerosi,sau in inchisoare tot la fel era. Cu dragoste si rabdare,si cu mult ajutor de la astfel de parinti,poti ajunge sa birui hidra sectara care ti-a rapit iubitul.
Ortodoxia inseamna rugaciune si ajutor,doar sa nu deznadajduiesti.

Multumesc din suflet. Dumnezeu sa te ocroteasca

Si oricate mi s-ar zice despre sectari,si mai rele de atat,nu voi inceta sa ii socotesc oameni asemenea noua,macar daca si unul singur dintre ei s-ar mantui.

Bravo tie, sa nu iti schimbi parerea. Asa gandeam si eu, dar din pacate cand a cazut "glodul" in curtea mea, nu am mai fost in stare de atata bunatate...N-as fi putut sa-i zic: "A, vrei sa treci la penti? Ok, iubire, eu sunt alaturi de tine"... Niciodata, cunoscand ortodoxia si ce semnifica ea
Doamne ajuta

In parabola fiului risipitor de astazi,asa ii spune tatal fiului care vrea sa plece in lume sa isi cheltuiasca averea. Nu il cearta,ci ii da jumate din averea sa,ca sa plece in lume si sa fie incercat.Asa si tu,ai lasat jumate din averea ta,in mana lui.
Apoi ce face tatal ?Sta cu ochi pe drum,asteapta si se roaga.Deci nu prin cearta obtii ceva.Ci prin daruire si rabdare.

La Dumnezeu nu este partinire, El nu se uita la apartenenta ta religioasa ca sa te mântuiasca. Dar cu toate acestea foarte putini oameni se mântuiesc, dupa cum spune si Scriptura. Anume cei care renunta la viata lor pentru a se apropia de Dumnezeu.

Egoismul de a-ti trai viata Îl scârbeste pe Dumnezeu si într-un final îi va lepada pe acesti oameni. Trebuie sa avem curajul de a ne rastigni lumii, de a trai numai pentru împaratia cerurilor, de a sacrifica viata de acum.

numai dumnezeu stie cine va primii mantuirea,dar cu siguranta cei care venereaza zeii adica dracii in unele religii nu va primii

"Apoi, ma gandeam la miile de oameni, care au alte religii (hindusi, budhisti, s.a), care au trait o viata curata, fara ura, intrigi si clevetiri, au fost smeriti, plini de dragoste fata de oameni, au facut numai fapte bune... Oare acei oameni, care nu au ales ei sa fie de alta religie, ci asa s-au nascut, nu vor fi salvati de Dumnezeu? Pentru ca eu stiu ca Dumnezeu este bun si iertator..."

Dumneavoastra vorbiti de mii de oameni. Eu as vrea sa vad unul,nu mii,nu sute ,nu zeci, care a reusit sa traiasca asa cum cere Dumnezeu[prin puteriile lui]. Dintre popoarele lumii, cred ca Israel are cele mai mare sanse sa aspere, sa atinga idealul in a trai o viata cum doreste Dumnezeu. Insa daca rasfoiti Vechiul Testament vedeti ca au esuat nu o data, in ciuda darurilor si favorurilor primite de la Dumnezeu. Primele 3 capitole din Epistola Sf. Ap.Pavel catre Romani , vorbeste despre asta: ca nici un om nu e drept, ca toti am esuat inaintea lui Dumnezeu, de accea avem nevoie de mantuirea lui Iisus Hristos.

Sf. Ap. Iacov ne spune in Epistola sa ca daca am implinit intreaga Lege si am calcat o porunca, am incalcat toata Legea.

Sf.Ap. Ioan ne spune in epistola sa ca putem pacatui in fata lui Dumnezeu nu numai incalcand unele porunci , ci si nefacand binele care stim ca trebuie sa l facem.

edit .............

Liviu
Si concluzia e ca nu se mantuieste nici unul?
Un exemplu de om care se va mantui,vine din samaria,nu din Israel.Este bunul samaritean.Cati ca el nu vor fi oare pe aiurea...?

Câtă dreptate ai ! Câti or m-ai fi , pribegind fără ca noi să nu ştim şi poate sunt mult mai vrednici ca noi . Dumnezeu ştie . . . ! Să nu uităm totuşi vorbele Mântuitorului :"Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea drgoste unii faţă de alţii". Simplu , fără prea multă filozofie şi vorbe întortochiate !

Nu exista mantuire fara Hristos.Orice mantuire vine prin Hristos, chiar si a necrestinului.

Indiscutabil! Am auzit spunându-se că Iacov şi Pavel se contrazic în învăţăturile lor referitoare la mântuire, dar ei nu se contrazic , abordând acelaşi subiect din perspective diferite. Pavel se concentrează pe mântuire numai prin credinţă, în timp ce Iacov accentuează că o credinţă autentică în Hristos are ca firesc, ca să spun aşa,facerea de fapte bune.