Voi ati adopta un copil?
 

Am observat ca multi sfatuiesc aici lumea sa adopte copii si sa nu foloseasca alte metode.
Voi ati adopta un copil?
Cei care aveti deja copii acasa, ati adopta? Si voi de ce n-ati facut-o (inca), sau de ce n-o faceti?
De ce preferati sa faceti copii, in loc sa adoptati?
Vreau sa stiu ce ganditi voi despre adoptie si daca ati analizat problematica.

Da, cu toata convingerea as adopta.

Din 2 simple motive:
1.banii
2.dezaprobarea partenerului

Când am să mă căsătoresc (dacă am să mă căsătoresc vreodată) vreau să adopt un copil.

Tu ai adopta un copil ?
 

De ce nu o faci ? Spui că-ţi doreşti un copil . Nu poţi să-l ai , de ce nu înfiezi unul ? De ce ? Important este ce face vecinul de peste gard , sau ce-ţi doreşti tu ? Ce aştepţi ? O părere , un nou şir de întrebări făr de sfârşit precum obişnuieşti ?

De fiecare data cand vine in discutie subiectul adoptie, gandul imi fuge, involuntar, ca o reflectie, la ciudata poveste a prietenei mele... a facut timp de 10 ani si FARA SUCCES, tratament ptr feritilizare in vitro.La capatul celor 10 ani, obosita de atata lupta, a decis sa adopte o fetita.
Imediat dupa finalizarea adoptiei a ramas insarcinata ca prin minune!!!:13:
Iar acum este mama a 2 reusiti copilasi:o fetita si un baiat.:36:

Să-i trăiască !

Ca de obicei Cristiboss. Tu nu raspunzi, dar lovesti mereu in altii.
Uite am sa raspund si eu la intrebare.
M-am gandit mult la adoptie si m-am informat.
N-am putut sa adopt pentru ca nu avem bani si pentru ca nu indeplineam niste conditii (varsta, alte cerinte etc.).
In Romania s-a schimbat si legea intre timp si este f.greu sa adopti daca nu indelinesti anumite conditii.
La toate astea s-au adaugat niste ganduri si spaime.
Am intrebat diversi in jurul meu care au adoptat si experientele nu sunt asa pozitive. Sunt copii cu traume, chiar boli, cu un bagaj genetic.
Mai tarziu, cand afla adevarul vor sa plece sa-si caute familia naturala, sufera o deceptie (nu sunteti parintii mei, de ce sa fac cum vreti voi, etc.).
Si te trezesti tu insuti ca parinte in soc.
Este o responabilitate mai mare decat pentru copiii proprii.
Pentru un copil din alta lume trebuie sa inveti si tu lumea aceea si sa-l tii mereu in contact cu ea (limba, traditii, cultura, religie, tara).
Iar copiii din alte lumi trebuie stiut ce acceptanta vor avea acolo unde ii aduci.
Nu este usor sa adopti, oricat de drag ti-ar fi.

Acum raspunde si tu Cristiboss. Ai spus ca ai mai fi vrut un copil si nu s-a mai putut.

Mereu m-am gandit ca voi avea cel putin 3 copii. Si am aproape 28 de ani, nu sunt casatorita inca dar nu mi-am schimbat parerea. Daca n-o sa pot avea copii, o sa depun toate eforturile pentru a-i adopta. N-o sa ma impiedice experientele neplacute ale altora sau gandul ca vor pleca sa-si caute adevaratii parinti, eu ii voi creste ca si cum ar fi ai mei. Sunt atatia copii abandonati care au nevoie de parinti...

Sophia, daca doresti sa cresti un copil,nu cred ca este neaparata nevoie de adoptie, care implica foarte multe inconvienente. Poti creste un copil orfan si fara a trece prin toate procedurile legale. Multi (nu ma refer la tine!) prefera sa ia un catel abandonat de pe strada si sa il trateze apoi ca pe copilul lor si nu ii intreaba nimeni de nici un act. Pana la urma,e mai important ca un copil sa beneficieze de dragostea ta (lucru care nu are nevoie de temei legal) sau ca tu sa ai cumva, candva, un copil? Sunt lucruri diferite. Pentru ce iti doresti un copil? Pentru tine sau pentru el insusi? Am sarit din ecuatie o persoana sine qua non: sotul.

Te inseli amarnic ca de obicei ! Tu insati te lovesti pe tine fara rost , deschizandu-ti mereu rana neimplinirii si doririi tale prin framaintari si multe si nesfarsite intrebari la ofurile tale . De nu vei reusi sa te reechilibrezi , sincer iti spun , ca nu-ti va fi bine , si in plus ii vei da peste cap si pe cei din jurul tau . Uita , te rog , aceasta "neamplinire" , pentru-ca nu esti singura si nici ultima din asta lume far de copiii . Nu esti cu nimic mai prejos decat altii din cauza acestei neampliniri ! Pricepe odata ! ! ! Cu acest of ai intrat pe acest forum , spunand mai tarziu ca te-ai obisnuit cu idea si ca nu mai discuti de asa ceva , dar tot tu redeschizi acest subiect ! nu-ti faci bine tie , iar daca tu nu ai grija de tine si de cele cu folos care sa te linisteasca psihic in primul rand , atunci cine crezi ca o sa te vindece ? Dumnezeu iti da , dar nu-ti baga in traista ! Sunt sigur ca neglijezi mai toti talantii primiti , indepartanu-te si de adevarata credinta si de cei din jurul tau , apropiati tie . Niciodata nu o sa-ti cant melodia care-ti place tie , ci cea cu folos ! Nu-i deajuns ca te minti pe tine ? Iti sunt oare de folos cuvintele mieroase sau sfaturile bune ? Usturimea unei palmuiri poate sa-ti aduca in cele din urma trezirea . Sa nu te astepti din partea mea la compasiune , pentru-ca compasiunea nu vindeca , iar tu ai nevoie grabnica de vindecare . Raspunzandu-ti la interogatoriul tau , daaaa mult am vrut sa mai am un copil ( o fata ) , pentru-ca am baiat , dar n-a fost sa mai fie , suferind o operati grea in urma cu doi ani , si asa sarcina ce a avut o cu baiatul , a fost una toxica si mult ne-am luptat sa-l avem . Cat despre infiere , eu vreau dar nu vrea ea . Din acest punct de vedere e dificila ca tine , dar in rest e painea lui Dumnezeu si nu stiu ce m-as fi facut fara ea . Ii multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a scos-o in cale in urma cu 26 de ani . Slava lui dumnezeu pentru toate ! ! ! ( si pentru bune si pentru mai putin bune, si pentru sanatate si pentru boala ) .

Pentru cei interesati in a adopta un copil
 

HAITI a anuntat ca din cauza devastarii fizice a tarii si celei sociale s-au deschis portile adoptarii de copii orfani in perfecta stare de sanatate. Canadienii si americanii sunt deja acolo cu cereri pentru infieri si adoptiuni. Daca puteti accepta ideea de a adopta un copil de culoare ACUM este momentul

Draga sora, daca dorinta-ti de a avea copii este coplesitoare, nu mai stai sa faci calcule - daca e bolnav, daca are zestre genetica viciata, daca vrea sa-si caute parintii naturali cand creste, samd. Daca vrei acel copil, treci peste toate gandurile si spaimele, spui "Doamne-ajuta", il iei de manuta si pornesti cu el in viata!
Nici chiar avand propriul tau copil nu-ti poate garanta nimeni pe lumea asta ca totul va merge "ca la carte"! Iar tu zici ceva de genul: daca e adoptat, macar sa fie in "perfecta stare de functionare" (sanatos), sa fi provenit din parinti inteligenti, asadar sa fie destept, sa se supuna intru totul voii noastre - a parintilor adoptivi si sa ne mai si ramana dator pe veci pentru ca l-am luat in familia noastra! :17:
Mie toate astea imi suna a targuiala, e ca la piata, ai grija sa nu te insele comerciantul, sa-ti dea un produs perfect care sa-ti satisfaca pe deplin dorintele. :2:

Doamne-ajuta!

Asa e, Sophia, de multe ori, propriul copil, trup din trupul tau , ajunge sa te dezamageasca profund. Sunt cazuri si cazuri. Poate conteaza foarte mult in cazul copilului adoptat , ca acesta sa stie de la o varsta frageda ca e adoptat( trebuie gasita o maniera delicata de a-i spune), pt. a evita posibile traume si razvratiri ulterioare. Ii puteti spune: ,,pui mic , in afara de mami si tati care te iubesc, tu mai ai si alta mami si tati care te iubesc si ei dar nu pot fi cu tine´´.
Faceti o incercare de adoptie.

Sophia eu sunt in aceeasi barca cu tine ,si cu noi ,multe alte femei! eu dupa mult stres si intrebari de genul: dar de ce eu ? ,de ce eu nu pot face copil ? etc am ajuns la a gandi ca : daca D-zeu vrea sa fiu mama ,o sa fiu ,daca nu vrea inseamna ca nu asta e scopul meu in viata ! si nu mai stau sa ma gandesc la motivele pt care D-zeu nu m-ar face mama ,pentru ca imi fac rau singura! Surioara mea mai are putin si o sa nasca ,pe bubulina o vom boteza noi ,o s-o cheme unul din prenume Elena ,si stiu ca eu si sotul meu vom juca un rol important in viata acestui copil,mai ales ca sora mea divorteaza ,si nu trece prin cele mai fericite momente.Deci D-zeu ma iubeste ,chiar daca nu ma face mama ,ma face matusika si nasik ,inseamna ca nu sunt atat de rea ,dar poate nu sunt destul de buna pentru a fi mama ,sau poate mor tanara ,sau ...n motive !
Daca simti ca tebuie sa infiezi un copil,fa-o ,fara sa ceri parerea nimanui,ci doar pe a sotului tau !
Daca simti ca nu trebuie ,n-o face ,si nu mai asculta motivele pro si contra ale lumii,si nu te mai simti vinovata pentru ceea ce simti si gandesti !
eu si daca as avea acum bani sa nu imi mai fac griji de traiul zilnic pana mor,tot nu as adopta un copil ! da ,as ajuta multi copii ,da as ajuta multe animalutze, da as ajuta batrani ,si pe oricine are nevoie de ajutor ! Nimic nu se intampla fara voia lui D.zeu ...este un pasaj in biblie unde zice "nici un fir de par nu pica fara stirea lui D.zeu " sau ceva de genul asta ,o sa caut citatul excat ! intelegi ce vreau sa zic ? NU te mai interesa de parerea celorlati ,traieste-ti viata cum simti ,si fara sa il superi pe D-zeu ,caci El conteaza mai mult decat oamenii !

Adoptatul de copii din Romania este foarte riscant si cine se "tirguieste" isi face o mare favoare deoarece se "baga la inaintare" doar copii cu probleme!
Eu am locuit multi ani in acelasi bloc cu un copil adoptat de oameni foarte de treaba care locuiau chiar deasupra mea si doar eu stiu prin ce iad au trecut parintii respectivi. Ne sculam noaptea din cauza urletelor si a mobilelor aruncate si trintite de catre copilul psihopat.
Mereu ne rugam sa nu se intimple ceva rau. Traiam cu groaza ca acum sigur le-a facut ceva rau parintilor de nu se mai aude nimic. Si cred ca nu am vazut parinti mai grijulii ca acest cuplu. I-au oferit totul insa incarcatura genetica a rabufnit si nu s-a mai putut face nimic...acum are vre-o 28 de ani si nu s-a ales nimic de el, traieste izolat la tara ca un ciudat si practic asteapta sa mosteneasca apartamentul singurului parinte care mai traieste

Eu chiar sunt deschisa catre adoptii.
Oricum,copiii nostri (cei de sange,ma refer),nu sunt ai nostri,ci vin aici prin noi.Ei sunt ai Tatalui Ceresc si trebuie sa aiba libertatea de a-si trai viata dupa cum doresc.
Pana la urma si copilul de sange daca ar fi,la un moment dat in viata se poate hotari sa o ia pe un cu totul alt drum,deci nu e ca si cum ai avea garantie pe viata doar pentru ca e al tau.
Referitor la ceea ce spunea Andreicozia despre Haiti: nu as avea vreo reticenta sa adopt vreun copil de culoare sau asiatic,insa momentan nu sunt casatorita si cred ca asta ar ingreuna mult situatia.
Dar,cred ca intr-un an,doi,ma voi gandi serios si la aceasta posibilitate.

adoptia unui copil presupune riscuri si responsabilitati foarte mari.Cunosc un caz,in Pitesti,o familie de medici au adoptat un baiat.Desi au depus eforturi foarte mari in educatie si ingrijire,baiatul s-a dedicat numai la furturi.Genetica isi spune cuvantul in cele mai multe cazuri.Cunosc si cazuri,in care cei infiati au ajuns in functii frumoase,sunt oameni adevarati care recunosc sansa ce li s-a oferit.Eu cred ca merita efortul.Copiilor din Haiti,n-ar fi mai bine daca ar fi ajutati sa creasca si sa se educe la ei acasa?

Si eu as dori sa adopt un copil, dar am mai intrat in contact cu un orfelinat si din ce am vazut acolo, sunt putine sanse sa gasesti un copil normal, macar fizic.

In primul rand, un copil normal provine dintr-o familie normala. Nu zic medici sau intelectuali, dar macar o familie in care se mananca trei mese pe zi si oamenii mai muncesc una alta. Si apoi ganditi-va voi, intr-o familie d-asta, cat de cat normala, daca ramane un copil fara parinti, credeti ca bunicii, matusile il vor lasa la orfelinat?
Doamne fereste, daca ati avea o verisoara mai indepartata, careia nu-i mai traiesc parintii, si care are copii si i se intampla ceva ramanandu-i copiii singuri, credeti voi ca nu-i va lua nimeni? Vine lumea din neam la inmormantare sa bea si sa manance si pleaca cum au venit fara sa-i intereseze ca au ramas cativa copii? Bun, ori fi cativa, dar toti? Eu nu cred.

Din ce am vazut eu, copiii la orfelinat provin din familii cu probleme. Era unul care a fost crescut pana la 4 ani numai cu lapte de capra si arata la 4 ani ca de 1 an, iar dupa ce orfelinatul l-a mai pus pe picioare l-au luat din nou si iar l-au adus in ultimul hal. Apoi mai sunt foarte multi facuti in conditii nu tocmai bune, bautura, drogruri, mame cu probleme psihice, familii de romi. Multi tocmai d-aia sunt abandonati, pt ca familiile lor nu vor sa-si asume cresterea unor copii cu probleme.
Zic asta pentru ca am cunoscut niste copii intr-un orfelinat. Unul singur parea normal, dar ziceau asistentele ca provine din mama alcolica, iar epilepsia apare in general dupa 7 ani.

Poate sunt si alte locuri, cel de care vb eu o fi caz izolat, unde gasiti copii sanatosi si fara dizabilitati. Dar cum am zis, o familie normala, un neam normal nu-si va lasa copiii la orfelinat.
Oricum, eu as infia intre 5-7 ani, mai mare incat sa inteleaga ce i se intampla si mai mic incat sa nu fi ramas marcat.

Iar despre riscuri asumate, nu sunt singur, mai am sotie, mai am frate, ne traiesc parintii, suntem o familie iar necazul meu va fi si al lor. Ori nu pot sa le stric viata, si asa la batranete cu un nepotel cu probleme mari.

Asta chiar este o intrebare ?

Eu zic, slava Domnului ca oamenii fac mereu copii si nu ajung la prezervative, avorturi si alte nenorociri.
Cum sa vietuiasca impreuna sotul cu sotia, sa nu faca copii in mod constient, dar sa infieze ?!

Ei, sunt unele cazuri in care s-ar putea sa hotarasca asa, de ex. daca au una sau mai multe tare genetice in familie si nu vor sa le transmita.
Cunosc si eu un cuplu care are in familie mai multi autisti si riscul de a avea copii autisti si ei este mare.
Bineinteles, poti sa zici ca daca ai credinta mare te rogi si ai incerdere in Dumnezeu care a binecuvantat facerea de prunci; dar poate ca Dumnezeu asteapta si de la noi inteligenta si discernamant?

Din ce am vazut eu la o familie care au adoptat din Romania, singurul mod de a capata un copil sanatos este prin a angaja o tinara care nu-l doreste si il ofera spre infiere( si care oricum l-ar fi avortat), contra cost binenteles. Cuplul de care vorbesc a avut in cele 9 luni o permanenta grija de aceasta mama surogat...le-au controlat bagajul genetic, etc si doar astfel au batut palma!

da si in spania exista aceasta rezolvare -mama purtatoare - si eu ma gandeam la aceasta solutie ,si eram convinsa 100% ca o voi face ,acum imi doresc sa fiu gravida,sa traiesc din plin cele 9 luni ,nu vreau sa le traiasca o femeie care nu isi doreste copilul,copilul care ar fi al meu dupa nastere ! asa ca imi ramane credinta ,rugaciunea si speranta ! asa sa va ajute si pe voi toate cele care doriti sa ramaneti gravide ! va doresc din tot sufletul meu !

Daaa, nişte "fraţi" baptişti din America s-au grăbit foarte tare şi au luat chipurile pentru a-i îngriji, din Haiti 33 de copii fără forme legale şi fără paşapoarte.!!

Pai in nebunia aia unde este totul daramat, se mai fac si documente. Hai sa fim seriosi. De unde stim noi ca n-au avut gand bun.
Numai aici daca vrei sa tragi caciulita de pe ochi la un copil strain, zice ca ai ganduri ascunse sau ...ciuma. Am trait asta.
Of, paranoia asta...
Dar sa dureze ani de zile niste procese de adoptie este normal. Trebuie sa vina o nenorocire ca sa poata sa-si ia parintii adoptivi in fine copiii acasa si sa-i scoata odata din mizerie.
Stia el Eminescu de ce-l chema pe Tepes...:21:

Eşti sigură că aceşti copii ajungeau la părinţi adoptivi dornici de copii?
Şi eu visez Sofia la o lume în care oamenii să fie toţi cinstiţi ,credincioşi şi corecţi.Din păcate "viaţa bate filmul ".
Unde sunt copii dispăruţi din România după 89-9o-91 în acele vremuri tulburi ?

Deci vorbim de doua lucruri diferite.
Au existat sute de copii care au asteptat sa se incheie procesul de adoptie ca sa fie luati acasa de parinti adoptivi care chiar i-au dorit.
Aici la televizor tocmai au spus ca acei baptisti, sau ce erau, au vrut sa duca vreo 3o de copii peste granita, la un orfelinat facut de ei in scop de ajutorare.
Deci alta poveste.
Acum daca asta este adevarat, ce vroiau ei cu copiii de fapt, nu stiu. Se va afla.

Copiii merită să fie adoptaţi. Merită să fie acceptaţi "pentru că nu sunt copiii altuia", ci sunt "copiii lui Dumnezeu şi atât", căci odată părăsiţi de voie sau de nevoie, ei devin "copii ai nimănui de pe pământul acesta" şi numai adoptaţi devin copiii unor părinţi. Merită să li se spună adevărul despre ei încă de la cele mai fragede vârste şi în acelaşi timp să fie învăţaţi că a fi adoptat nu este ceva ruşinos. Merită să li se acorde şansă şi încredere pentru că dincolo de genetică există buna creştere a părinţilor care poate stopa orice pornire trupească sau sufletească ce "vine din sânge". Merită să fie primiţi căci nu este recunoştinţă mai mare, din partea unui copil, ca aceea pentru traiul în braţele unei familii şi nu în sânul unor case de copii pline de bătăi, băi reci şi supe lungite cu apă de la robinet. Merită să fie iubiţi, dragostea unui părinte pentru copiii săi şi a unui copil către părinţii săi e tare scumpă şi bine plăcută lui Dumnezeu.

Dar dacă totuşi, noi ca femei, putem da naştere de copii, de ce să nu o facem?

De regula ne intelegem bine cu cei care sunt dupa chipul nostru, cat mai asemanatori cu noi. Ne dorim ca si copiii nostri sa ne semene. Dureros e ca in unele familii se duce o lupta aprinsa ca un copil sa-l copieze in toate pe parinte.

In aceste conditii este foarte greu pentru om sa ia in calcul adoptia. Si ca un paradox, cei care vor, nu reusesc din cauza birocratiei.

Irina, fii sigura ca cei care au bucurii de la adoptie, le au pentru ca au vazut in copii, mai inainte de toate, fapturi ale lui Dumnezeu.

A vazt cineva filmul " Orfana" ( 2009 ) ?

Cu siguranţă, cu ajutorul Bisericii, copiii pot primi educaţia corectă. E adevărat, poate fi mai greu aceasta atunci când ei sunt adoptaţi fiind deja măricei.. dar nu imposibil. Cunosc cazuri. Cu ajutor de la Domnul, se poate.

Nu am văzut filmul "Orfana", dar am văzut trailerul şi părea că a fi de groază. Credeţi că merită să trec peste acest "mic" detaliu? Dacă da, voi încerca să îl văd la o oră rezonabilă

La o ora rezonabila ..va sfatuiesc. Normal ca e doar un film dar stim cu totii ca de multe ori viata bate filmul :)

si eu cunosc doua cazuri de copii infiati de la casa de copii.
consider ca este o fapta nobila.

Am văzut filmul. Singurul lucru din care ai putea învăţa ceva ar fi ca atunci când vrei să adopţi un copil, să te asiguri că are toate analizele la zi, inclusiv cele psihologice (în cazul în care este vorba de un copil mărişor) şi dacă are o problemă mintală, să cauţi soluţii de vindecare (în cazul în care, cu toate acestea, doreşti să-l adopţi)

http://en.wikipedia.org/wiki/Orphan_(film)

Eu as adopta un copil. Am deja unul, insa tot as adopta inca unul.
Nu am facut'o pana acum pentru ca sotiei ii este teama, iar duhovnicul spune ca se pot intalni probleme foarte grave.
Un copil nascut din parinti pagani/uratori de Dumnezeu, in afara Casatoriei, nedorit/aruncat poate avea mari lupte de la diavol.
Poate tocmai de asta imi si doresc asa mult, sa pot oferi o familie cat de cat crestina unui copil fara parinti.
Mi'e teama sa un fie mandrie, in mine. De asta, il las pe duhovnic sa hotarasca. Inca am acest gand.

P.S. Din mila lui Dumnezeu si pentru intarirea credintei mele, ieri am luat parte la o exorcizare.
Tanarul a avut parinti atei, care abia daca l'au botezat (nu era sigur nici de asta). A fost infiorator comportamentul lui.

Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de astfel de duhovnici!

Cat de usor vorbim.

Primeste sfatul meu: nu crede ca il cunosti pe om, dupa un singur cuvant.
Din inima imi doresc, dea Domnul ca tu sa ai un duhovnic mai bun decat al meu.

"Cat de usor vorbim."

Un copil nascut din parinti pagani/uratori de Dumnezeu, in afara Casatoriei, nedorit/aruncat poate avea mari lupte de la diavol.

Sa inteleg ca nu esti de acord cu ce am spus eu, caci de ai fi, nu ai spune ca sunt "cuvinte usoare".
Dupa ce l'am intalnit pe baiatul indracit de ieri, m'am cam infricosat de a mai face "pe desteptul" in fata celor cu adevarat mari.

Iarta'ma. Poate nu stiu sa imi scriu clar gandurile.

Doamne fereste! Asa ceva n-am vazut decat in filme sau pe Discovery ( "A haunting"). Nici nu mi-as dori sa vad asa ceva. Sunt sigura ca Raul exista. Nu sunt nici pro nici contra adoptiei. Totusi cred ca educatia din familie joaca un rol foarte important.

Imi place ca tii piept cu intelepciune ispitelor din post. :53: