Am trait s-o aud si pe asta...
 

O prietena cu care nu m-am vazut de cativa ani mi-a spus ca se simte bine singura, nu are nevoie de un partener de viata, de casatorie nici nu poate fi vorba, dar cauta un barbat care sa o lase insarcinata si apoi sa o lase in pace, fiindca vrea de la acesta un copil pe care sa-l creasca singura.
Cum in Romania fertilizarea in vitro e cam scumpa si nesigura, domnisoara dorea ca tatal viitorului copil sa nu aiba nici un fel de pretentie asupra ei sau a copilului.
Din discutiile purtate cu alti cunoscuti am aflat cu stupoare ca in randul domnisoarelor trecute de 25-30 de ani si fara perspective de maritis e o moda sa caute barbati pentru a avea cu acestia copii de care sa se ingrijeasca apoi singure...
Am luat-o eu razna sau e ceva ciudat aici? Astept cat mai multe domnisoare/doamne sa-si dea cu parerea ca eu am ramas perplex...

Nu, Nu ai luat-o razna, si nu este o MODA, ci o necesitate biologica. Femeile au DREPTUL de a avea un copil indiferent daca lumea este cu fundul in sus.
Din nefericire, necesitatea de a avea un copil nu mai este legata NEAPARAT de prezenta unui barbat in jur.
Este trist, insa nu vad de ce femeile trebuie sa ramina fara copii, pentru ca exista din ce in ce mai putini barbati maturi la minte si ca nu mai are nimeni chef sa se lege la cap.
Sunt convins ca si Sfintii parinti si preotii ar intelege foarte bine situatia creata, ca doar femeile acestea deja au o virsta!!!.

..da, si eu cunosc trei cazuri de femei care brusc au ramas insarcinate, fara nici un barbat in jurul lor, nimeni nu stie ce si cum, .. iar acum isi cresc linistite bebele
Bravo lor!

Pai e ceva importat din strainatate, cred eu...si o fi provenind din faptul ca unele fiind atat de dezamgite de barbati, sau poate chiar obisnuite sa traiasca pe cont propriu...aleg sa aiba un copil, pentru ca asta cred ele ca e de fapt cel mai important lucru pe care trebuie sa il realizeze in viata.

orice este posibil
 

Cate o sa mai auzi.Aceste persoane care nu vor sa intemeieze o familie, care sa fie binecuvantata de Dumnezeu,cum cred ca pot avea un copil . Binecuvantarea unei familii este primita la taina casatoriei prin nasterea de prunci.

Chiar nu e greu sa gaseasca astfel de barbati, iresponsabili, pentru a-si indeplini aceasta dorinta iresponsabila. Ea probabil este la masura la care nu face prea bine diferenta intre un copil si un animal de companie.

S-a dat lumea peste cap. In vest acest lucru e la ordinea zilei... Fete tinere, care isi cresc copilul singure... ducand tot greul.
Pentru ca divortul este f raspandit si la moda, copiii au un tata natural, pe care il vad din cand in cand, sau nu il vad niciodata, sau abia la sfarsitul vietii tatalui; variante sunt multe. Dar dupa casatoria mamei cu alt barbat, copii capata un tata de "plastic", de "hartie", etc, adica un tata vitreg.
Ideea de a creste singura copilul este doar temporara, caci gandul de maritis si insuratoare apare odata cu venirea unui Fat Frumos sau a unei Ilene Cosanzene, dupa o seara de baute in oras sau la o petrecere. Daca si acesta are copii, atunci in casa exista "copiii mei", "copiii tai" si "copiii nostri".
Copilul are nevoie de un tata si de o mama. Asta o stie romanul f bine si nu inteleg cum de importa cele mai proaste idei din vest si din America, idei falite, care sunt in defavoarea lui, a copilului si a familiei.

Cam asa gindesc tinerii la 22 de ani. Sa-ti dea tie Dumnezeu sa nu treci prin ce trec femeile care-si doresc un copil si nu AU CU CINE, ..numai la animale de companie nu se gindesc. E trist ca gindesti asa de superficial

vezi Anca, ca esti un pic cam pe linga.. Aici este vorba de femeile care constient aleg sa faca singure un copil fara implicarea barbatului care nu are chef sa se lege la cap...cu semnatura!

Nu stiu cum sunt altele,dar eu sunt femeie si pentru a aduce pe lume un copil ai nevoie de sprijin din toate punctele de vedere,cel mai important fiind cel sufletesc,iar in al doilea rand m-as gandi si la acel copil,pentru ca nu il fac pentru mine...m-as gandi pentru ce sa il aduc pe lume sa creasca fara tata?Modelul patern este foarte important in dezvoltarea psihologica atat a fetitelor,cat si a baieteilor.
Ma pot gandi doar ca acele femei sunt suflete foarte singure,care au pierdut orice incredere in barbati si care cred ca aducerea unui copil pe lume le-ar astupa acel gol sufletesc,dar nu cred ca asta este o solutie.Un copil este o fiinta careia trebuie sa ai ce sa ii oferi,nu un pansament de pus pe rana deschisa.

Nu neg, gandesc superficial, dar, in probleme de familie, o femeie care ia o astfel de decizie, plecand de la contextul prezentat mai sus, gandeste/ simte si mai superficial.

Familia, asa cum este ea lasata de Dumnezeu, se intemeiaza pe dragoste si responsabilitate.

Nu ne obliga nimeni sa ne intemeiem o familie daca nu am gasit persoana potrivita, daca NU AVEM CU CINE! Sau poate barbatii nu au cu cine. Poate ea trebuie sa se schimbe. Daca e asa. Sa recunoasca si sa isi asume situatia de fata.

Nici copii nu trebuie sa avem cu orice pret. Ei nu se fac de dragul de a-i face si nici pentru a-ti implini un capriciu.

Prin mila lui Dumnezeu, nu stiu ce inseamna sa cresc fara unul din parinti. Dar cunosc astfel de persoane si nu le-a fost deloc usor sa razbeasca in viata. Cu atat mai mult, cred ca mai trist este sa nu ajungi sa-ti cunosti vreodata tatal natural. Sa se puna in situatia copilului.

Astazi multe dintre acele femei care se hotarasc sa faca acest pas, crede-ma ca au joburi GRELE asa cum enumera ZAharia pe undeva, si nu mai sunt chiar asa de dependente de "suport"

Exista fete pe care le sprijina familia, si probabil cumva ele simt ca au acel ajutor sufletesc de care ar avea nevoie...

Si eu cred la fel, chiar daca a aduce un copil pe lume inseamna a gandi aceasta decizie din mai multe puncte de vedere...pe undeva foarte multe femei considera totusi, intr-un oarecare procent ca e o realizare a lor, sau singurul lucru de care mai au nevoie pentru a se simti implinite si pentru a simti ca nu ar avea nici un regret in urma lor...

Pe undeva cred ca e si mult pesimism, pot lua aceasta decizie in urma unor exemple negative din viata lor, din familie...tati care nu se ocupa de copii, si mama e cea care le face pe toate, barbati afemeiati care mai mult rau fac in familie, decat bine...si atunci hotarasc sa ia aceasta decizie in urma analizarii ei numai de catre ele, fara a mai depinde de bunavointa si de increderea/promisiunea unui barbat, care azi e...maine poate sa nu mai vrea sa fie.:2:

Cunosc un caz in care o tipa ramasese insarcinata inainte de casatorie, tipul a venit din strainatate de unde venea cand si cand...au facut nunta, el a plecat....relatia si asa scartaitoare s-a dus de tot, intr-un final au divortat, dar copilul a crescut practic fara tata..nici la nastere nu a fost prezent, ci doar sporadic...dar bunicii i-au fost alaturi, bunicul era ca un tata pentru copil, si nu am vazut sa simta lipsa unui model masculin in viata lui...

Am auzit si eu, chiar intre cunostinte. Din fericire nu am prietene care chiar au pus acest plan in aplicare. Majoritatea prietenelor mele sunt in relatii stabile (chiar de multi ani) dar nemaritate si plangand ca ele vor copii.. Asta spune mult despre maturitatea barbatilor din ziua de azi.
Ele simt ca imbatranesc, ca sarcina devine mai riscanta pe masura ce inainteaza in varsta etc.. dar partenerii fug de responsabilitati.
Am ajuns sa cred ca acei copii nascuti in ziua de azi sunt niste supravietuitori!

Dar a face un copil cu orice pret este o nebunie si o batjocorire a familiei lasate de Dumnezeu!

Daca Dumnezeu a vrut sa lase si aceasta posibilitate...poate nu e cea mai rea

La fel si barbatii singuri care ajung la o anumita virsta sunt devastati cind realizeaza ca nu au pe nimeni care sa le aline batrinetile.
Aceasta perspectiva este ingrozitoare, este de-a dreptul iadul pe pamint. De aceea multi incearca sa adopte din tara sau din alte regiuni de pe glob, de ex China, Rusia, India

De fapt intrebarea este cate ar alege din TOATE posibilitatile pe aceastea car par mai....hmmm...ciudate. De fapt e o celebrare a vietii si o asumare uriasa de raspundere si cred ca cele care aleg asta chiar au curaj. Imoral nu pare a fi. e conform dogmelor religioase? Nu avem norme pentru asta, dupa cum nu avem pentru transpalnt de organe sau supravietuire datorata "masinilor". O atitudine deschisa si unitara a Bisericii in aceste privinte ar fi de real folos in timpul nostru.

Normele le mai facem si noi, mai ales cind te apropii de 35 de ani , parul incepe sa ti se incarunteasca, durerea in sulfet creste si deznadejdea se dezlantuie. Atunci fi sigur ca nu te mai gindesti nici la dogme nici la norme, nici la preot, ci la cum sa nasti un sufletel, o mingiiere, implinirea vietii tale.

nuuuu cred ca e sas de simplu!

Pai si cine te poate opri?

Ei, eu cred ca totusi exagerezi. Eu cand eram necasatorita la varste din astea nu as fi dorit sa am copil fara barbat. Este totusi o mare responsabilitate.
Nu spun ca nu le inteleg pe cele care fac asa, insa cred ca se lasa duse de disperare si de frica. A actiona conform fricii nu este o idee buna pentru o viata care se vrea implinita. Asta lasand la o parte considerentele crestine.

Conisder a fi o dorinta extrem de egoista lucrul asta...Femeia vrea sa faca copilul pentru binele ei, dar nu se gandeste daca e bine si pentru copil...A creste fara unul din parinti e o mare povara, care nu va disparea niciodata...

Totusi, ce ziceti de o femeie care se hotaraste sa aiba un copil desi sotul ei este bolnav condamnat la moarte de medici intr-un viitor apropiat?

Femeia aceea fiind deja gravida sau dorind sa ramana cu o amintire de la sotul ei? Sunt doua lucruri diferite. In primul caz, nu are ce face, trebuie sa pastreze copilul, in al doilea caz... mi s-ar parea un gest de egoism... si eu am crescut numai cu un parinte (si cu doi bunici, din fericire) si e greu... Mi se pare un act de bravura prost inteles.

Nu este acelasi lucru.
1. Antiqu s-a referit la o relatie intamplatoare (=curvie), dar mai mult, la ignorarea/desconsiderarea ordinii firesti a lucrurilor.. a voii lui Dumnezeu, Care a hotarat facerea de copii in cadrul casatoriei.

2. Moartea vine cand vrea Dumnezeu, nu cand stabilesc medicii. Am pe cineva in familie care in tinerete a fost diagnosticat cu o boala, s-a estimat ca va trai cam 10 ani etc.. Ar fi trebuit sa astepte sa moara? Sa nu-si intemeieze familie, sa nu aiba copii? Dar cum am mai spus.. nu medicii stiu!

Exact la acelasi lucru ma gandeam si eu.
Aceat gen de mame sunt extrem de egoiste, gandindu-se doar la nevoile lor, fara sa se gandeasca ca priveaza dreptul bietului copil de a creste avand si un tata.

Inteleg, insa banuiesc ca tu esti draguta si arati bine deci ai avut cu ce sa negociezi altele insa nu au cu ce, copii insa vor si ele.
Crezi ca ele la 20 de ani nu visau la fel ca si tine si nu se tineau CU DINTII de principii ca si tine, insa timpul si realitatea CRUDA le-a arata cu totul altceva. Visul cavalerului pe cal alb s-a spulberat. Acum deci ce-i de facut?
Nu toate femeile vor sa intre la minastire pentru a fi implinite NUMAI dpdv duhovnicesc

Nu mi se pare adevarat ce spui. Cind te nasti fara tata este ca si cum te nasti fara o mina si te intrebi toata viata cum ede restul au doua miini cind normal este sa ai doar una.
,,iar pe post de tata il poti pune pe bunic... oricum ete mai bine decit nimic

gresit
 

Nici eu nu sunt de acord cu tine, dar una e sa fii bunic, unchi, prieten...etc.
Mie mi se pare un mare handicap din start sa te nasti si sa nu ai un tata langa tine.
Si chiar daca s-ar naste fara o mana, ar observa ca ceilalti au 2 maini, si copilul intreaba de ce el nu e la fel cu ceilalti.

Nimeni nu poate lua locul tatalui natural...
Daca femeile alea nu au gasit niciun barbat cu care sa faca copii pana la o anumita varsta, ori au pretentii prea mari, ori nu au cautat destul de mult, ori trebuie sa schimbe ceva la persoana lor...

Ai dreptate, nu este acelasi lucru. Si intr-adevar medicii nu sunt Dumnezeu si speranta ramane si atunci cand ei condamna pe cineva.
Eu am scris asta pentru ca cineva zicea ca este egoist sa vrei sa cresti bun copil fara tata. Pentru ca in acest caz, statistic vorbind, sunt foarte putine sanse pentru copil sa isi vada tatal sau sa creasca cu el.

De multe ori, ceea ce din ograda noastra se vede ca fiind handicap, de cealalta parte este, de fapt, un mare avantaj!
Am un exemplu pe cineva foarte apropiat de mine.Viata a vrut ca ea sa divorteze la scurt timp dupa nasterea baiatului(divortul a fost de comun acord)... asadar, si-a crescut singura copilul, precum era de asteptat, a intampinat si greutati, dar cu toate astea i-a dat o educatie de exceptie.Acum, cand si el la randul lui este tata a 2 superbi copilasi si are o casnicie model, mama lui imi spune cu mana pe inima ca, sansa lui de a se forma atat de frumos, ca barbat ca tata, a fost cu siguranta faptul ca nu a trebuit sa creasca sub influenta naravurilor si caracterului urat al tatalui biologic.Mama e sigura de faptul ca baiatul ei ar fi fost cu totul un alt om... si nu unul bun, desigur.

Da, am auzit si ue de persoane care gadesc asa printre cunostintele mele -- nici una nu a trecut la fapte (inca)...

Societatea romaneasca este de asa natura incat sa te faca sa crezi ca daca ai trecut de 35 de ani si nu ai copii mai bine iti tragi in glont in cap, ca oricum esti in afara societatii, poti sa ai ce realizari ai avea pe alte planuri. Nu stiu cat e ceasul biologic, cat e presiunea familiei, prietenelor sau mai putin prietene, cunostinte binevoitoare si asa mai departe...

Vorbeam de cazul al doilea. Nu cred ca ar fi egoism, unu, pentru ca poti si sa iti pui speranta in Dumnezeu care va avea grija ori sa il vindece totusi pe tata, ori sa il ajute pe copil sa creasca bine si fara. Din moment ce la cununie, Dumndezeu ne binecuvanteaza pentru nasterea copiilor, atunci ne putem cred asuma acest risc.
Doi, pentru ca dand viata nu faci un lucru rau. Viata merge inainte, chiar cand unii trebuie sa moara. Raspunsul acestui cuplu la pericolul mortii ar fi viata si speranta, deci.

Vor copii pentru a-si acoperi ranile sufletului si multe dintre ele ajung sa vrea sa isi traiasca mai tarziu viata neimplinita prin intermediul acelui copil,sufocandu-l.
Decat sa aduca un copil pe lume cu un necunoscut,de ce atunci nu aleg mai bine sa adopte unul,care deja exista si are mare nevoie de un camin si dragoste parinteasca?

Pai.....
 

Pe moment o sa se simta implinita , apoi o sa ii fie din ce in ce mai greu. O mama singura se descurca din ce in ce mai greu, atat material si administrativ as putea spune. Am vazut cazuri , chair la televizor unele vedete ce sustineau sus is tara ca se simt bine in postura de mame singure si ca fac fata situaiei. Pe moment, caci in timp situatia se strica. Sunt destule probleme care apar cred si pana la urma, un parinte singur e destul de singur si destul de greu face fata tuturor situatiilor. Mai apoi nu stiu cum poti sa afirmi ca vrei un copil, singura fiind, si sa doresti sa il cresti mai departe in felul asta. Undeva ceva se strica si pana la urma e nevoie de armonie. Daca se intampla accidente si moare tatal sa zicem , e destul de rau si asa. So nu-mi dau seama cum cineva vrea un copil pur si simplu...si mai ales cu un tata necunoscut. Adica te duci, iei "sursa", ca sa zic asa, te insamantezi artificial si gata. Lucrurile nu stau chiar asa cum e trendul. Daca exista silicoane, nu toata lumea considera ca sunt necesare. Pana la urma e total pe dos sa faci chestia asta.....Si cine isi doreste un copil asa pur si simplu....Ei apar intr-o relatie....ca rezultat al iubirii.....Oricat de mult ar avansa stiinta e atipic....

Din pacate, e un subiect dureros pt. mine, eu aflandu-ma uin situatia ingrata de a-mi dori f. mult un copil si a nu avea cu cine il face. Da, am in jurul varstei de 35 de ani, toata viata mi.-am dorit sa am o familie, nu am standarde ridicate de neatins( pot spune ca am coborat stacheta destul de mult) dar nu am intalnit pana acum nici un barbat care sa isi asume responsabilitatea intemeierii unei familii( casatorie, copii). Am pierdut mult timp tot asteptand pe x si pe y sa se hotarasca pana m-am saturat si am pus punct.
Si eu sunt de acord ca e un gest egoist sa am un copil de una singura dar credeti-ma ca mi se rupe sufletul cand le vad pe alte femei care au facut acest gest si se bucura de copiii lor.

Sunt si exceptii deacord. E adevarat ca sunt cazuri in care copii pot creste frumos, fara tata, mai ales daca acesta are inclinatii violente, sau pur si simplu parintii nu se inteleg etc.
Insa aici e vorba de o femeie singura, care isi doreste cu orice pret sa conceapa un copil, si asta dintr-o relatie pasagera, sau inseminare artificiala poate si care elimina din start un eventual tata. Mie mi se pare ca se foloseste de ''specia'' masculina doar pt. a procrea.

Continua sa cauti,Dumnezeu iti va scoate in cele din urma in cale pe acel om cu care sa iti intemeiezi o familie.

Mai intai de toate acesta este un semnal de alarma puternic.
El spune asa:
1. S-a ajuns la un stadiu (cu feminismul asta) in care femeia are toate posibilitatile si usile deschise, are puteri mari. Deja nu mai are nevoie de barbat si este, in vest cel putin, ceva f.normal.
2. Familia nu mai are nici o valoare, nici un sens si nici un avantaj, ba dimpotriva. Multi se simt stanjeniti de actul casatoriei si spun ca este un obstacol in calea iubirii si a unei convietuiri fericite.
3. Nu mai exista barbati suficienti, sau asa cum art trebui sa fie. Ori nu mai au interes pentru familie si copii, pentru ca sunt altele mai interesante, ori munca le acopera tot timpul si interesul.
Pe de alta parte, este si rezultatul feminismului. Nu ne trebuie barbati, ei ne lasa si isi fac viata lor.

Acum cauze ar fi mai multe:
1. Traume din trecut care duc la refuzul barbatului. Exista mai ales la femei aceasta trauma. Nu le (mai) trebuie barbat.
2. Imposibilitate fizica - exista femei care au teama sau repulsie fata de actul sexual in sine, dar isi doresc un copil. Astazi se poate rezolva si fara act sexual.
Exista si homosexualitatea - si acesti oameni (femei sau barbati) isi doresc copii si atunci fac la fel (pe cale artificiala, cu donatori), sau adopta.
3. Nu exista in campul femeii respective barbatul potrivit si biologia/instinctul matern isi spune cuvantul.
4. Femeia are anumite probleme de ordin fizic de a se apropia de un barbat (in sensul ca n-o plac barbatii) - mai putin atragatoare, mai grasuta, handicapuri fizice etc.
5. Poate fi chestia cu stacheta prea ridicata. Cerinte prea mari si pe urma timpul trece.
6. Educatia extrema a fetelor (dar si a baietilor): mai exista destule fete educate in spiritul curateniei, sa nu se uite la baieti, sa nu iasa cu ei, nu stiu sa umble cu baieti, nu sunt pregatite/educate in spiritul casatoriei etc.
Atentie! Aici intra si exagerarea religioasa, educatia de tip monahal. Fete (dar si baieti) care prefera (si prin educatie crestina) izolarea si manastirea.
7. Femei care au multa vreme prioritatea unei cariere grozave si la un moment dat, cand le suna ceasul biologic isi dau seama ca sunt singure si fara copil.

...si or mai fi.

Eu cunosc destul cazuri de fete cu astfel de probleme. Si eu am avut unele si mi-am dorit mereu copil si de la un moment dat m-am gandit si eu sa am/cresc singura un copil.
Pe de alta parte eu am stiut ce inseamna sa cresti singura un copil, pentru ambele parti (si pt.femeie si pt. copil) si n-as fi facut acest pas in mod intentionat.

M-am gandit mereu care au fost cauzele la actrita Jody Foster. Eu la ea am auzit prima data de femeie care a facut copii fara barbat.
Slava Domnului: frumoasa si curtata este, situatie are. Cine poate stii...

N-as spune ca este un act de egoism alte judecati ale voastre. In general voi cei de aici (asta este culmea mereu, cine are nu intelege si judeca!), nu puteti stii/intelege ce inseamna sa-ti doresti copil si sa nu-l poti avea.

Exista si multi copii care cresc de f.mici fara tata, din motive de divort, asa ca este cam acelasi lucru.
Am impresia ca voi judecati mai mult actul medical-biologic (il considerati murdar si ca adulter, in afara casatoriei). Ca sa nu mai spun ca asa il considerati si pe cel in cadrul casatoriei (acolo unde sotii nu pot avea copil si apeleaza la ajutorul medicinei si biologiei).

@Heaven - pentru a mia oara. Adoptia este f.greu de realizat. Nu mai sunt copii (suficienti), in Romania este f.mult blocata si la familii, daramite la persoane necasatorite (cu adoptia).
Si mai este la unele persoane frica de un copil strain sau dorinta de a purta o sarcina si a naste. o dorinta biologica a oricarei femei (normale).

Concluzii:
- este cazul sa regaseasca familia si rolurile reale ale femeii si barbatului in lume (s-au cam inversat si nu e bine). Feminismul a ajuns la extrem.
- educatia in familie si biserica : nici sex de la 10 ani, dar nici monahism, educatie in spiritul familiei si a unui contact normal intre sexe.
- baieti/barbati - treziti-va si amintiti-va de femei. Mergeti, cautati-le si cuceriti-le ca sa faceti familii si copii impreuna. Mai lasati fotbalul si PC-ul!

Si incetati sa mai judecati aiurea. Asa pot sa vin si eu cu un fir cu titlul:

"Barbati care vor sa aibe singuri copii" - or fi si din aia, dar acolo vi se pare normal poate.

Este desigur f.greu pentru o femeie (dar si pentru un barbat) sa creasca singur(a) un copil, dar nimeni nu accepta acest lucru. Toata lumea spune sus si tare: femeia poate totul, si copil si cariera si frumoasa, si devreme acasa si totul perfect. Eu spun raspicat: este o minciuna mare!