Parintele Steinhardt - CRESTINISMUL RESPINGE PROSTIA SI PASIVITATEA LAŞĂ CA PE EREZII
 

Buna Andrei, poti sa-mi explici si mie cum intelegi citatul din semnatura ta? Mi se pare interesant.
"Daca ati putea tace precum dumnezeii, v-ati putea impaca precum dumnezeii. Daca v-ati cauta pe voi insiva in ei si nu pe ei in voi, i-ati putea auzi cum isi spala unii celuilalt picioarele.In toate raurile in care va cufundati unii pe altii in numele lor, ei isi spala picioarele unii altora. O, daca macar v-ati spala gurile..." - Sfantul Nicolae Velimirovici

nu prea inteleg nici ce vrea sa spuna Sfantul Nicolae Velimirovici in partea asta "precum dumnezeii". nu e un singur Dumnezeu?

Doamne ajuta! Nu sunt multe de spus... cuvintele Sfantului Nicolae sunt putin "metaforice" si au o mare putere, nu vreau sa le stric frumusetea printr-o talcuire nepriceputa. cred ca e vorba de gestul firesc de "a lasa de la tine", in relatia cu aproapele tau. a te retrage din orice forma de vrajmasie si mandrie, a evita cearta, iar acestea nu pentru a te desparti de aproape ci pentru a te apropia cu adevarat de el. ne spalam unii altora picioarele atunci cand impartasim duhul smereniei, caci oricat de absurd ar suna, smerenia si mai ales TACEREA sunt lucrurile care ne apropie cel mai mult. acestea duc la dragoste. ce altceva poate insemna mandria daca nu "a ne cauta pe noi in celalalt"? iertati-ma daca am gresit, e greu de vorbit despre cuvantul acesta al Sfantului Nicolae, caci este unul cutremurator.

"Fiti desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este" (Mt. 5, 48). cred ca se refera la sfintenie, la sfinti.

de acord, mai putin cu o parte. daca nu ti-ai vedea reflectate greselile tale in ceilalti cu care intri in contact si daca nu ai putea vedea lumina lui Dumnezeu care staluceste si in ei, dincolo de defecte, nu i-ai putea iubi . desigur, e doar o opinie. asa inteleg eu acum.

da, dar tot nu pot intelege partea asta, doar se stie, e singur Dumnezeu. Sfintii sunt acolo, in Dumnezeu. scuze daca vorbesc prostii, vreau doar sa inteleg.

asa este. cred ca aici a te cauta pe tine insuti in aproapele tau inseamna a te smeri si a te lega de aproapele tau prin aceasta, pentru a-l putea iubi. iar a-l cauta pe aproapele tau in tine inseamna a dori ca toti sa fie ca tine, a face numai voia ta, a fi egoist, iubitor de sine.. are mare legatura cu "duhul stapanirii" din rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, care se cisteste in Postul Pastelui:


Doamne si Stãpânul vietii mele,
Duhul trândãviei, al grijii de multe
al iubirii de stãpânie si al grãirii în desert
nu mi-l da mie!
Iar duhul curãtiei, al gândului smerit,
al rãbdãrii si al dragostei,
dãruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Împãrate,
dãruieste-mi ca sã-mi vãd greselile mele
si sã nu osândesc pe fratele meu,
cã binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin.

sfintii nu sunt dumnezei, dar sunt oameni indumnezeiti. oricum, cred ca acest cuvant este o metafora, nu trebuie inteles literal. Doamne ajuta!

aa, ok. o luasem ad literam. multumesc pt. lamurire.

Asa mi se parea si mie, ca se refera la sfinti.

34. Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că "Eu am zis: dumnezei sunteţi?" (Sfânta Evanghelie după Ioan, Cap 10).

Foarte frumoasa rugaciune, Doamne ajuta! cred totusi ca trebuie atat sa te vezi pe tine in ceilalti, cat si sa-i vezi pe ceilalti in tine, pentru ca in felul asta se face comuniunea intre tine si semeni si mai presus de toate, sa-L vezi pe Dumnezeu care este in tot, chiar si dincolo de ce e rau.

multumesc pentru lamurire. Am sa recitesc si eu partea aceasta.

Ai dreptate. cuvintele Sfantului Nicolae se refera la un caz particular, la vrajmasie si la cauzele acestui pacat in suflete noastre, in raportarea noastra la ceilalti. si totusi, de cuvintele parintelui Nicolae Steinhardt ce ziceti? :))

stai sa citesc. dar mai intai citesc Ioan, cap.10. :)

aici am gresit, m-am incurcat in cuvinte. corect era ce altceva poate insemna mandria daca nu a-l cauta pe celalalt in noi? iertati!

eu am ramas blocata pe cele ale lui Velimirovici. :) de atunci tot ma intreb ce pot insemna.

"Daca v-ati cauta pe voi insiva in ei" cred ca se refera ca e calea spre smerenie, atat ca eu nu inteleg cum vine asta sa ma caut in ei si nu invers. Spalarea picioarelor cred ca e o metafora pentru smerenie.

oricum, m-ai convins sa caut sa citesc mai mult din ce a scris. am un documentar despre el, dar n-am apucat sa-l vad. am citit mai demult o predica de-a lui despre fiul risipitor si mi-a placut foarte mult.

Andrei, vad ca il iubesti pe parintele Steinhardt. Nu stiu daca stii ca el era foarte proecumenic, vezi in Jurnalul Fericirii cand povesteste de cum a fost botezat. ;-)

prin dragostea fata de APROAPELE ne desavarsim NOI, si astfel toti devenim UNA IN HRISTOS.
Documentarul acela trebuie vazut neaparat!!!! dupa ce l-am vazut prima oara, i l-am dat imediat mamei, si nu am putut rezista - m-am mai uitat o data la el. este SUPERB. Doamne ajuta!

trimitemi-l si mie, te rog frumos. si eu vreau sa aflu mai multe.

Eu nu am auzit la vreun Sfant Sinod data asemenea dogma,asta e ce posteaza cei de la razbointrucuvant din cum inteleg ei pe parintele Nicolae Steinhardt.
Dumnezeu Iisus Hristos ne-a zis sa fim intelepti si fara rautate,blanzi.
Ce s-o intelege prin aceasta nu stiu.

am inteles. Doamne ajuta!

haha, eram sigur! chiar asteptam momentul sa spuna cineva asta. :)) parintele Steinhardt ii iubea pe fratii lui catolici si chiar protestanti, alaturi de care a suferit in inchisoare. catolicismul nu cred ca il iubea. sa nu uitam ca parintele a fost si un mare intelectual, a avut un bagaj cultural de care s-a folosit mereu in scrierile sfintiei sale. din asta pot iesi si lucruri bune, dar si lucruri mai putin bune. dupa convertire, a cautat tot ce mai era bun in cultura, a cautat citate in care sa se regaseasca chipul lui Hristos, dar unele erau citate scoase din context, altele mai putin convingatoare. unele insa, erau bune, erau ortodoxe, ca sa ma exprim mai "fundamentalist" asa... :)
Parintele Steinhardt nu a cunoscut niciodata MISCAREA ECUMENICA, nu avea de unde sa stie care ii sunt faptele si mai ales ROADELE. Daca a mai avut unele scapari (ca orice om), cred ca Dumnezeu l-a ferit, datorita vietuirii sale sfinte, de implicatiile sufletesti ale acestora. a avut un suflet plin de lumina Adevarului, un adevarat marturisitor al lui Hristos.
Ca o paralela - Sfantul Nicolae Velimirovici a fost si el un mare om de cultura, a studiat la mari universitati din vestul europei, a studiat atat teologia cat si filosofia. avea si el un mare bagaj cultural. insa mereu vom gasi in scrierile sale cuvinte mai mult de critica la adresa culturii. nu vorbea de cultura in general, ci mai mult de cultura despartita de Hristos, care robise pe atunci (si inca mai robeste si astazi) mintile intelectualilor. Sfantul scria undeva ca omenirea ajunge uneori sa se inchine culturii ca unui idol.
Doamne ajuta!

Par. Steinhardt are dreptate. Crestinismul nu e sinonim cu prostia si cu lasa-ma sa te las. Multumesc ca ai postat, Andrei! Si pentru mine, Jurnalul fericirii e o carte de suflet. :105: De-am avea 1 % din curajul si coloana vertebrala a monahului de la Rohia, abia atunci ne-am putea numi crestini!

iarta-ma dar nu am inteles exact ce vrei sa spui. :) Doamne ajuta!

cei de la razboiintucuvant sunt separati de ortodoxie? scuze pt intrebarea prosteasca, dar nu cunosc. Nu sunt tot ortodocsi?

Documentarul cu viata Sfantului Nicolae Velimirovici il putem gasi aici:

http://www.arhiva-ortodoxa.info/auto...limirovici.avi

iar subtitrarea aici:

http://www.arhiva-ortodoxa.info/auto...limirovici.sub

Sa va fie cu folos si spre zidirea sufletului!

Da, numai ca ma indoiesc ca parintele Steinhardt a scris asta in spiritul in care il interpreteaza cei de la razboiintrucuvant.

il cautam in calculator si am constatat ca nu-l mai am. :( dar am gasit un site cu tot documentarul daca vrei sa-l vezi. :)

http://glasulortodox.blogspot.com/20...imirovici.html

mersi. prefer si eu sa-l vad direct decat pe un site. :)

multumim! Doamne ajuta!

in articol se descrie clar lupta impotriva pacatului, dar si unele consecinte venite din proasta intelegere a mesajului lui Hristos. Nu mi se pare ca articolul poate fi interpretat in alt sens. acuma, daca nu ne plac cei de la razbointrucuvant, vom gasi mereu motiv sa ne luam de ei. :) mie mi se par cei mai echilibrati sincer.. Posteaza atat din problemele vietii si ale Bisericii de azi, dar si din Sfintii Parinti sau din duhovnici contemporani. in alte parti vedem mai mult negativism.. Sa ma ierte Dumnezeu daca gresesc!

"Dam Cezarului – se talmaceste: Statului – ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurilor, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci insa cand Statul nu mai e Cezar, ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziunea sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la “spalarea creierului”, cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva (Mat. 6, 24; Luca 16, 13) a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu. Cand pe scaunul de domnie lumeasca sta un Cezar, indemanarea nu este interzisa si Biserica, de-a lungul veacurilor, si-a avut politica ei. Dar cand politica incape pe mainile Celuilalt, se aplica regula vaselor engleze care faceau piraterie sub pavilion strain: deindata ce bastimentul inamic deschidea focul, era inaltat steagul national. Cezarului, cele cuvenite. Cu Mamona nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare."

Uite, de exemplu in citatul de mai sus, nu prea inteleg... cand Isus a spus sa dam Cezarului, ci-i al cezarului si lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu, poporul evreu era stapanit in totalitate de romani, si nu prea avea mari drepturi. Cu toate astea, nu s-a aliat cu Baraba pentru a rasturna dominatia romana desi acesta i-a propus. Ce ziceti aici?

am sa studiez si eu ce este la razboiintrucuvant si apui o sa-mi exprim opinia, daca este cazul. deocamdata nu cunosc...

evreii aveau tot dreptul sa-si practice credinta sub stapanire romana, din cate stiu nu aveau nici o interdictie in acest domeniu. iar aceasta era tot ce conta... Asa si noi astazi, ne vedem de Biserica, dar cand statul vrea sa se bage in treburile ce tin de Biserica (sa scoata icoanele din scoli, sa ne bage chipuri in acte) trebuie sa marturisim impotriva acestora.

eu nu cred ca pe vremea dominatiei lui Cezar, nu se incerca la fel.
cati sfinti nu au fost ucisi din cauza asta? Iar apoi Cezar se inchina lui Manona, nu?

sfintii mucenici tocmai de aceea au fost ucisi. ei au dat Cezarului ce era al Cezarului, dar cand Cezar "l-a cerut" pe Hristos, aceasta nu a fost cu putinta.

inteleg, dar Cezar tot lui Mamona se inchina, nu?

da. chiar sfintii mucenici au spus asta. :)

ca sa nu se inteleaga gresit - sfintii mucenici, atunci cand erau obligati sa se inchine idolilor nu o faceau pentru ca idolii de la diavol erau. si inca mai sunt idoli astazi, din pacate..