Problema SUICIDULUI la adolescenti si nu numai
 

La propunerea unei bune prietene am inceput acest thread, fiindca este o problema care ne priveste pe toti, chiar daca nu toti avem ganduri de suicid. si cred ca in ciuda tuturor divergentelor de opinie, aici ar fi un loc in care am putea sa ne intelegem toti. :) Daca s-a mai discutat o data acest subiect, va rog sa ma iertati.
Ii rog pe cei care au trecut prin astfel de experiente, sau cunosc persoane care in gand sau in fapta au facut acest pacat, sa ne povesteasca experiente si mai ales - cum i-a ajutat Dumnezeu sa scape de aceasta ispita.
Cel mai important punct de pornire in discutie - cauze si solutii.
Eu cred ca principalele cauze sunt lipsa unei educatii cu adevarat crestine (mentionez ca a-ti obliga copilul sa vina la Biserica, chiar daca el nu vrea, nu inseamna deloc educatie crestina), si mai ales - instrainarea parintilor de copii, lipsa comunicarii. Un parinte poate sa lucreze 10 ore pe zi la birou pentru a asigura copiilor lui un trai bun, poate oferi sume colosale ca "bani de buzunar", poate cumpara cele mai bune haine, si intr-o buna zi se trezeste cu aceata veste tragica - copilul lui s-a sinucis. Fereasca Dumnezeu!
Constat la foarte multe familii o comunicare superficiala intre parinti si copii. Comunicarea nu inseamna doar o activitate sociala, daca sta toata familia in fata televizorului si mai comenteaza ici si colo vreun fragment din film sau din stiri nu inseamna ca au comunicat. Copiii nu mai discuta cu parintii probleme grave prin care trec. Prefera sa ceara sfaturi de la altcineva (asta in cazul in care nu exista un duhovnic), sa asculte muzica care parca ii vorbeste lui, "ii canta" probleme pe care le are, sau sa recurga la droguri si la consumul de alcool.
Astept cu nerabdare raspunsurile voastre. Doamne ajuta!

...nimeni? :)

Am sa revin cu un post , am sa-l scriu dintr-o carte pe care o citesc acum "Drumul Cuvintelor " , este un capitol special despre acesta .

Absolut superba cartea aceea, a fratelui Danion Vasile. Din pacate nu o mai am la indemana. Doamne ajuta, frate Sebastian! Ce ma bucur ca mai citesc tinerii si carti din acestea.. :)

Singuratate (printre altii!), lipsa de comunicare (toata lumea este foooarte ocupata), lipsa de rabdare si intelegere cu cei necajiti, disperare, deznadeje etc.
E mult de spus. Exista si un mod cam gresit de credinta, din pacate.

la ce ai vrut sa te referi cand ai spus de credinta?
singuratate printre altii.. daca te-ai referit la grupurile mari de "prieteni" in care toata lumea pare fericita dar de fapt toti se barfesc, nimeni nu se iubeste, nimeni nu mai stie ce inseamna cu adevarat prietenia, ai mare dreptate. foarte multora le scapa acest detaliu. a devenit o virtute astazi sa ai MULTI prieteni.. si de fapt nici unul cu adevarat. desi frumos ar si sa avem si calitate si cantitate, dar asta mai greu.. :) Doamne ajuta!

1. Singuratate printre altii - adica esti printre oameni: colegi, prieteni, rude, dar de fapt nu te vede nimeni, nu te baga in seama, nu te vad ca suferi.
2. Nu conteaza numarul de prieteni ci calitatea lor si modul in care comunici cu ei.
3. Fel gresit de credinta: individualist, concentrat pe persoana ta si mantuirea (ca tot folositi voi acest termen cu drag) ta, concentrarea pe lucruri mai putin importante (canoane, pacate in orice prostie, rugaciuni si carti de toate felurile, impartasit zilnic, fuga la duhovnic, etc.), uitand de semenul tau, de iubirea de aproape, de datoria fata de el.

sora draga, acelea sunt niste prescriptii de viata crestina, cum sa nu fie importante? prin acelea ne poate deschide Hristos portile inimii de unde izvoraste adevarata dragoste. si pana acolo, e mult drum pe parcurs, avem nevoie de ajutoare din toate partile, caci suntem slabi: si de canoane, si de impartasanie, si de rugaciuni, de carti duhovnicesti, de duhovnic mai ales. nu e asa usoara dragostea asta, e mult de munca pana la ea.. :)

societatea in general ii impinge
 

Nu toti parintii lucreaza la birou (ne-am molipsit din revistele cu hartie lucioasa din care reiese ca toata lumea munceste pe la birouri - nu o sa vezi niciodata un articol in care sa se dea sfaturi despre cum sa iti usurezi munca la strung sau pe ambulanta). Nu toti sunt deznadajduiti si preocupati pentru ziua de maine. Ma uimesc ambuteiajele care se creeaza pe sosele la sfarsit de saptamana - foarte multi, enorm de multi, isi permit sa faca excursii costisitoare la mare si la munte. Democratia a venit peste noi ca un tsunami si a dus cu ea o tendinta de independenta prematura si exagerata. Adolescentii au primit libertate si drept de emancipare cu carul; si cum ce-i mult strica, nu au stiut sa profite de avantaje ci au transformat totul intr-un motiv de conflict. Nu au notiunea de respect nici pe cea de fiinte tutelate (nu degeaba pana la 18 sunt minori si au ca tutor parintii). Societatea (familia, scoala, biserica, institutiile de stat) a gresit enorm cand i-a lasat liberi. Acum nu ii mai putem aduce la punctul de plecare. Putem doar sa fim mai atenti cu generatiile viitoare.Trebuie ingraditi prin respecatarea reguluilor si limitari. Trebuie sa ii obligam sa traiasca etapele vietii asa cum se succed in mod natural, nu sa ii lasam sa le arda. Pana la 18 ani suntem ceva ce nu putem fi de doua ori in viata - minori (copii, adolescenti). Odata deveniti adulti ramanem asa pentru tot restul vietii. Si maturitatea este dura. De ce se sinucid? Pentru ca se arunca in niste situatii pe care nu au pregatirea, experienta si maturitatea sa le infrunte. Este greu sa fii parinte responsabil cand altii 100 nu o fac si e foarte greu sa innoti impotriva curentului.

Competitia tot mai acerba din societatea noastra constituie o alta cauza a depresiei si suicidului. Mereu ne comparam cu ceilalti.
Mereu incercam sa facem mai mult, mai bine, alergam, ne straduim, pentru ca atunci cand ne oprim in noi insine, sa descoperim ca viata noastra nu are sens. Alergam dupa cariera, cunoastere, apreciere, reputatie, demnitate, incercam mereu sa facem impresie buna, sa nu gresim si ne e foarte teama de cum vom fi vazuti.
Traim foarte mult in exteriorul fiintei noastre, fara sa stim care este adevaratul nostru sine, chiar fiindu-ne frica sa exprimam ce simtim, si ce suntem, de teama de a impresiona neplacut.
Cand vedem insa ca dorintele noastre se implinesc, suntem iar cuprinsi de lipsa de sens, de o disperare pe care iar incercam sa o uitam, fixandu-ne un alt scop imediat.
Cred ca oamenii se sinucid pentru ca nu gasesc nici un sens existentei lor, iar sensul vietii este bucuria pe care ne-o da Domnul.
Eu m-am luptat mereu cu depresia si erau zile intregi cand ma gandeam numai la sinucidere si la moarte.
Dar depresia e o binecuvantare,e o minune, pentru cine intelege asta. E o durere in tine care nu te lasa sa uiti nonsensul vietii in afara lui Dumnezeu. Imi aminteste mereu ca sensul vietii si bucuria si linistea -toate sunt la Hristos.
Cei deprimati si deznadajduiti trebuie sa stie ca Domnul e foarte aproape de ei si ca Ii cerceteaza cu iubire. O rugaciune scurta, putina chiar, dar din inima, in care ii marturisesti ca esti deznadajduit, ca nu mai crezi in nimic, face foarte mult. Daca nu mai facem calcule, daca nu mai incercam sa scapam de starea in care suntem, daca renuntam sa schimbam ceea ce nu se poate schimba, ci incercam sa traim durerea si disperarea noastra-linistea vine imediat.
Vindecarea depresiei sta in primirea depresiei ca pe un dar, fiindca este un dar, o binecuvantare, si increderea ca Domnul vrea sa ne bucuram, sa crestem;
Si mai e important sa nu traim in comparatie cu ceilalti, sa nu ne comparam cu nimeni, noi suntem unici, si fiecare are un drum minunat de parcurs.

Cauzele sunt numeroase si majoritatea tin de latura sufleteasca. Suntem superficiali pana si in relatiile din cadrul familiei. Traim o autosuficienta. Nu ne daruim deplin celorlati, nu incercam sa-i cunoastem deplin pe cei de langa noi. In toate, operam cu jumatati de masura. Ori toate aceste jumatati goale, insumate, dau un "mare gol".

Nu trebuie, deci, sa ne mai miram cum copii din familii ortodoxe sunt de trei ori "orfani": au parinti, dar prea preocupati de ziua de maine; au nasi, dar pe care ii intalnesc la Pasti si la Craciun; au in jur, zeci de parinti duhovnici, dar e prea tarziu, pentru a alege unul, deoarece ei nu-si mai pot deschide sufletul catre cineva, pentru ca nu s-au deprins cu asta inca de mici;

Posibile solutii: Sa invatam sa traim viata cu adevarat si intr-un mod responsabil. Niciodata nu iubim indeajuns, niciodata nu credem indeajuns, niciodata nu facem indeajuns pentru cel de langa noi. E loc intotdeauna de mai bine. Sa nu ajungem sa constientizam prea tarziu, cat de usor era pentru noi, de fapt, ca pe toate sa le facem "mai bine" pentru cei dragi ai nostri.

De la exasperare la sinucidere
 

"Exista doua moduri in care este de obicei privita sinuciderea : in primul rand , sinuciderea este privita ca o greseala fatala , imposibil de reparat , in al doilea rand , ca un pacat care duce direct in fundul iadului . Oricum , atat necredinciosii care o percep ca greseala cat si credinciosii careo privesc drept cel mai mre pacat sunt de acord asupra faptului ca nimic nu e mai important pentru om decat sa aiba puterea de ramane in viata si de a infrunta necazurile cu care se confrunta . [....]
Lumea e dura si oamenii sunt raniti de duritatea ei . Devin larandul lor duri si starea lor se reflecta asupra lumii intregi . Unii sunt striviti de aceasta duritate si se sinucid .[...]
Nu exista oameni predestitati la sinucidere .Nu exista nici un fel de predestinare . Multi dintre cei care s-au sinucis puteau fi salvati daca in ultima clipa cineva le-ar fi intins o mana prieteneasca .[....]
Sinuciderea este capatul drumului pe care societatea romaneasca contemporana il atrage pe om . Prima parte este palpitanta: cufundarea in patimi produce o implinire care,desi este relativa,cere adancirea in pacat .Exista doua feluri de oameni care merg pe acest drum : unii , care neavand ocazia sa atinga fundul paharului , beau din el picatura cu picatura si altii care , reusind sa atinga culmea patimii,au de ales intre a respinge lumea aceasta,sinucigandu-se , sau de a o respinge BIRUIND-O.Lumea aceasta se poate birui doar cu ajutorul lui Dumnezeu .[...]
Atunci cand ne gandim la oamenii ispititi , de pacatul sinuciderii avem in fata persoane a caror legatura cu realitatea este fisurata . In clipa in care cineva vrea sa se sinucida vrea sa evadeze dintr-o realitate care preseaza : a ajuns la concluzia ca cea mai buna varianta pe care o are este de a renunta brutal la viata care nu i-a oferit nimic bun .[...]
La inceput diavolul insufla ganduri patimase : oamenii le primesc si de la pacatul cu gandul trec la pacatul cu fapta . Este evident ca putini pacatosi sunt constienti de faptul ca pacatele sunt porti spre iad .[...]
Prin soaptele care le inspira noi si noi moduri de a se desfata , de a sfasia barierele monotoniei care ii apasa atunci cand nu pacatuiesc, diavolul trece la faza a doua a atacului : gandul la sinucidere . Oamenii se gandesc ca nu e atat de grav sa isi ia singuri viata , ca viata e prea mizerabila pentru a mai fi traita . Rareori el ataca brusc cu gandul sinuciderii : doar atunci cand terenul e propice . Ea a fost inselata de iubitul ei , el a fost dat afara de la serviciu sau cine stie ce s-a intamplat . Diavolul speculeaza astfel de momente : el niciodata nu stie cum va reactiona omul . Dar , ca la o loterie ,isi incearca norocul. Si nu rareori omul in cade in plasa . Dupa o injectie cu drog in vena , sau dupa o sticla de tarie curajul ii creste : viata apare in toata murdaria ei . Si sinuciderea nu pare decat o fapta buna.[...] "


Citate din cartea Teologului Danion Vasile : Drumul Cuvintelor .

multumim mult! recomand tuturor cartea aceasta!

...sinuciderea...
 

ieri dimineata la micul dejun eu si sotul vorbeam cu un prieten despre cum ne-am creste copilul ...copilul din ziua de azi creste cu calculator, ipod, wii etc Copilului i se da totul material ,mai putin comunicare ,intelegere...Si mi se spunea ca dc mi-as creste copilul fara calculator pana la varsta de 8 ani ,ar fi diferit fata de ceilalti ,si ar simti asta !Insa eu consider ca un copil pana la 8 ani nu are ce sa faca pe calc ,i se pot pune desene animate ,catecele ,jocuri care sa ii dezvolte mintea ,insa o ora pe zi ,atat !
Merg pe strada si vad copii ,adolescenti care in loc sa fie acasa ,sa invete ,sunt pe starzi,injura ,se bat ,ce fac parintii ? de ex am iesit acum cateva zile in parc si surpriza cativa pusti statea pe banca ,fumau si beau vin ! nu sunt mama ,imi doresc din tot sufletul ,nu pot spune ca nu as face greseli ,insa un lucru il stiu sigur : as comunica cu el !
comunicarea e raspunsul multor probleme ...ieri am vazut parca ,s-a sinucis o eleva din cauza unui profesor ...foarte trist ...nici nu vreau sa imi imaginez ce e in sufletele parintilor ! eu una nu l-as mai lasa pe acel profesor tinerel sa profeseze ! pentru D-zeu la scoala te duci pentru a invata (elev ) si pentru a preda (profesor),nu ca sa ai o relatie ! si eu am predat un an ,aveam 19 ani ,iar elevii din calsa a 8 a erau mai inalti ca mine ,ce ar fi trebuit sa fac ,sa ma cuplez cu vreun elev ??? unde este decenta ,moralitatea ?
in loc sa se vorbeasca despre tot felul de tampenii la tv ,ar trebui sa se faca emisiuni educative,sa se gaseasca metode ca parintii si copiii sa comunice !
goana asta dupa bani ,dupa statut social inalt etc ne distrug ,cand o sa ne dam seama ? probabil niciodata !

Eu auzisem de curand pe un post Tv ca 4 din 100 de copii pana in varsta de 12 ani s-au gandit sau avut pana acum o tentativa de suicid! :17::17: Va dati seama, copii de clasa a sasea.... of, Doamne.

Eu cred ca sinuciderea exprima pacatul deznadejdii,foarte intalnit astazi. Caci multi se ataseaza doar de lumea ,materiala,si cand aceasta ii exclude cumva,nu mai au la ce trai
In plus am mai intalnit oameni cu o lume a lor ,interiorizata,care considera ca li s-a facut cumva o mare nedreptate ,care au mult 'curaj' in exprimarea deceptiei lor. Oameni care iti trec 'frigul' prin oase
Pai frate,daca tot vrei sa te sinucizi ,spune asa:azi e ultima zi din viata.Orcum am parasit aceasta lume ,am capitulat,nu mai exist .Si du-te de maine la o manastire ,sinucide omul lumesc din tine care a esuat. Nu iti mai apartii tie,preda-te Altuia. Arunca-te(imaginar) de pe acoperisul templului ,si "Dumnezeu va trimite pe ingerii Sai,ca sa nu iti zdrobesti vreun os de pietre"

pai cum sa nu se gandeasca cand unii parinti ii ignora ,cand ii lasa sa vada desene si filme violente ,cand vad la tv ziua in amiaza mare tzatze goale etc ,in reviste la fel ,cand violenta este peste tot ! de multe ori eu ma gandesc ca D-zeu nu stie ce sa faca : sa ne dea copilasul sau nu ,pentru ca vede ca pamantul s-a "imputit" tot ! Doamne eu as da orice sa am un copil ,iar cei care il au ,nu sunt in stare sa COMUNICE cu el ,ca sa nu se intample ceea ce se intampla ! Doamne ajuta-ne !

din pacate presa si mass-media se ghideaza dupa principii strict economice - ce vrea majoritatea, aia dam. ori in aceasta AFACERE nu isi mai gaseste loc responsabilitatea. de ce sa mai modelezi suflete cand poti sa scoti bani prin pierderea lor?
in ultimul timp ma gandesc ca de undeva se comanda si programele la tv. ca intr-o tara in care nu putina lume merge la Biserica, emisiunile ortodoxe ar prinde bine si chiar ar face audienta. acolo unde exista, sunt foarte izolate, la ore cel putin incomode, insa au o audienta foarte mare. si totusi, de ce nu le vedem mai mult? sunt si aici niste interese la mijloc...
cred ca o alta cauza, desi mai mult indirecta a suicidului este acest nou sentiment care a patruns in societatea contemporana - PLICTISEALA. Sunt atatea lucruri de vazut, atatea filme, atatea trupe de muzica, atatea cluburi, atatea bauturi de gustat si tot asa, incat ai zice ca omul nu mai are timp nici sa doarma. si totusi auzi din ce in ce mai des cuvinte precum "m-am plictisit.." sau "ce plictiseala..". cred ca plictiseala este primul semn grav al lipsei RUGACIUNII.

Cele mai grave cazuri le intalnim in cazul tinerilor a caror viata este lipsita de sens. Pentru cei care nu cred in Dumnezeu este foarte greu sa-i convingi ca este o greseala (pacat). Sinuciderea dincolo de aspectul moral este o manifestare nefireasca deoarece omul inclina prin firea sa spre apararea vietii si evitarea raului.

Dumneavoastra nu intelegeti ca multi altii ca o parte din adolescenti isi folosesc libertatea pentru a-i asupri pe altii.Exista ierarhii intr-o institutie de invatamant bazata pe bataie si "smecherie".Iar profesorii sunt incapabili sa faca ceva, in special datorita discriminarii care se realizeaza in societate vis-a-vis de baieti.E considerat normal sa te bati ("ca asa-s baietii), sau daca ai o problema cu cineva sa o rezolvi "barbateste" aka aratandu-i celuilalt care e seful.
Mici hartuiri sexuale sau magarii cu conotatie sexuala sunt considerate glume.Sunt aruncati intr-o societate care nu ii protejeaza, asa cum gardianului de la scoala de corectie nu-i pasa atata timp cat nu e ceva grav (oase rupte, sange, Doamne fereste, sange??Mai bine sa ii sucesti aluia bratele pana se zvarcoleste de durere, dar sange?E extrem).
Le cere multe, dar ignora adevaratele probleme, pentru ca la ora de dirigentie e important sa stii ce e 69 si cum se foloseste prezervativul, nu educatia etica si morala.
La asta contribuie si mass media care ii baga in fatza pe cei care se bat pe bani sau pentru orgoliu...Si desigur o altercatie fizica departe de a fi ceva traumatizant e ceva "barbatesc" si normal, corect, ok.

re
 

se gasesc solutii pentru absolut orice problema... sinuciderea presupun ca macar un moment din viata da tarcoale fiecarei persoane dar ce rezolvam facand asta... pentru ca toata lumea shtie ce il asteapta pe cel care face asta. poti sa ai tot pamanmtul la picioare. daca sufletul omului e pierdut, ce ii foloseste ca a cashtigat lumea intreaga??!!!

O discutie in general despre sinucidere mi se pare sterila. In fiecare caz exista circumstante unice, particularitati de care daca nu se tine seama nu se poate vorbi de o solutie. Cauzele sunt nenumarate, pentru ca disperarea din preajma suicidului este un episod sever al depresiei. Si, asa cum stim cu totii, depresia are si ea un hatis de cauze.

Nu exista un singur raspuns la problema pe care ati pus-o in discutie, cu atat mai putin un singur raspuns crestin.

din nefericire, pot sa spun ca am avut si eu ganduri de sinucidere in scoala generala. eram foarte afectata dupa un deces in familie si eram mica pe atunci si ce-i drept, prostuta.
nu pot sa explic exact in cuvinte ce se intampla, dar din experienta mea (si punctul meu de vedere) exista 2 pasi spre a-ti lua viata:
1. gandul ca vrei sa pui capat tuturor problemelor (reale si imaginere); si aici te gandesti ce sa faci, cum sa termini mai repede, etc.
2. momentul in care faci acest lucru, adica ajungi sa-ti iei viata, indiferent de ce mijloc te folosesti.
din ce-am trait eu, in momentul in care ajungi la pasul asta de-a te sinucide, nu mai gandesti limpede. cel putin in cazul meu asa a fost: eram complet cu mintea in alta parte, vedeam numai intunericul in fata ochilor, plangeam foarte mult si ma simteam tot mai aproape de clipa asta de-a trece in nefiinta (sper ca am zis bine).
si totusi, nu am facut-o. de ce? pentru ca de atatea ori cat am incercat sa ma sinucid (de vreo 3,4 ori) a aparut mereu cineva si m-a salvat. Dumnezeu nu m-a lasat sa fac prostia asta si de fiecare data mi l-a trimis pe fratele meu mai mic.
si am renuntat, dar nu mi-am dat seama pe moment de greseala imensa pe care puteam sa o fac daca nu eram "intrerupta".

eu toate persoanele mai mici (adolescenti) pe care-i cunosc si imi vorbesc (ca mai sunt unii care-mi cer sfaturi si imi vorbesc de problemele lor intime), le spun de experienta mea din generala si le dau cele mai bune sfaturi. practic, le scot gandurile astea din cap. unii inteleg, altii o iau pe drumuri gresite (bn, nu au ajuns sa se sinucida, dar aveau de gand).
e oribil. nu ai voie sa omori pe cineva, dar nici pe tine insuti.
Dumnezeu a dat viata. omul nu are voie sa o ia, indiferent daca e vorba de altcineva sau el insusi.

mie-mi pare rau de toti cei care se sinucid. mai ales ca la tv arata tot mai des astfel de stiri si "scuzele" sunt banale :|

Din pacate,foarte multi adolescenti se gindesc la suicid,de parca el scapa pe ei de toate problemele..
Colega mea de liceu,a fost emo si cred ca multi stiu ca emo sunt cam pesimisti si pling non-stop iar suicidul dupa parerea mea este tema lor preferata.Deci,intr-o zi a luat si ea 30-35 de pastile,din fericire a scapat,parintii ei fiind medici.
Cind eu trecut 2 ani,intr-o zi a strigat profesoara la ea(cam tare,ea fiind foarte sensibila si emotionala),ea si-a luat geanta,a trintit de usa si a plecat.Dupa citeva lectii a dat sms:"nu mai vreau sa traiesc,de moartea mea s-o invinuiti pe profesoara".Slava Domnului,a scapat si de data aceasta.
Problema consta in ceea ca adolescentii se cred foarte cool si cred ca ei trebuie sa aiba parte de tot ce e mai bun,nu cumva sa le faca observatie vreun profesor,sau pe o fata a parasit un baiat,etc.
In mintea lor trebuie bagat un lucru serios-suicidul nu duce la tratarea problemelor,ci mai mult,duce la o complicare vesnica de care ei n-o sa poata sa scape NICIODATA.

p.s.: cind aveam 13 ani,tin minte cum plingeam din cauza unui baiat si in gind a aparut o idee f mica de suicid,dar nu am bagat-o in seama.Slava Tie Doamne!

Nu cred ca singuratatea poate fi un motiv suficient de puternic pt a te sinucide. Un om trebuie sa stie sa se bucure de viata si atunci cand e singur, sa fie multumit de el si de ceea ce face. Din punctul meu de vedere sinuciderea este un act de lasitate. O lasitate 'suprema', ca sa zic asa. Nu cred ca motivele de suicid vin din afara, ci mai degraba din interior. Si in special oamenii care nu se cunosc deloc sau care sunt f confuzi in aceasta privinta, cei care au in minte un haos total, aceia sunt predispusi la acest pacat.
Bine, acuma acesta e un subiect f delicat. Au fost cazuri si cazuri. Cred ca cel mai plauzibil motiv este faptul nu-si mai gasesc sensul vietii, indiferent de natura acestuia. Si cred ca pt a da un sens vietii in primul rand trebuie sa crezi in ceva(in Dumnezeu sau in Allah sau in reincarnare si Buddha sau in tine sau in iubire etc). Iar apoi, al doilea lucru pe care (cred eu) ar trebui sa-l faci este sa incerci sa te cunosti, sa nu te vezi doar superficial.

Am incercat sa vorbesc la modul general, pt ca oamenii care se sinucid nu sunt toti ortodcsi sau toti atei.

Si eu ma aflu la varsta asta ,,dificila" a adolescentei si recunosc ca am avut ganduri ca e mai bine fara mine,ca sunt in plus peste tot,ca nu sunt buna de nimic si mai bine mor.Toate astea au fost cauzate de singuratate si de lipsa increderii ca pot realiza ceva pe viitor.Dar am scapat de gandurile astea din momentul in care parintii mei s-au apropiat de mine si mi-au aratat si prin alte cai ca ma iubesc(daca inainte aveau senzatia ca daca ma intreaba de mancare si scoala rezolva totul,acum ma mai si imbratiseaza,imi spun aproape zilnic ca sunt importanta pt ei)si am incercat sa ma simt folositoare familiei si cunoscutilor,ceea ce a insemnat mult pt mine.

Va marturisesc si eu, cu prilejul acestui thread, o intamplare, sau mai bine spus, un gand pe care eu l-am avut de pe timpul cand eram in scoala generala.

Ma aflam si eu intr-o stare adanca de deznadejde, accentuata si de multe certuri si probleme in familie si la scoala etc.
Si am inceput sa primesce ganduri de genul "Ce-ar fi sa scap de toate tristetiile astea, de toate probleme si sa-mi pun capat zilelor" sau "Nu e deloc greu, e foarte simplu, deschid geamul si ma arunc". Ganduri oribile. Nu eram deloc religios la vremea aceea, dar nici ateu. Eram ca mai tot copilul, ratacit, pierdut, orb si inecat in ignoranta.

Insa, pe langa aceste ganduri, care negresit sunt trimise de catre vrajmas pentru a ne damna sufletele, am primit si un gand neasteptat, surprinzator de strain la vremea respectiva. Mi-a venit: "Ce-ar fi sa scap de toate grijile acestea, dar nu prin sinucidere. Daca m-as duce la o manastire si as sta toata viata si m-as ruga Domnului?".
Repet, nu eram deloc religios, nici nu stiam Tatal Nostru, era vai si-amar de mine, si dintr-o data acest gand, la care ma gandesc acuma si imi dau seama ca nu numai vrajmasul ne trimite ganduri rele in momentele noastre grele, ci mai este si un Prieten al nostru, colo Sus, care vrea ca noi sa fim fericiti si sa urmam calea cea buna.

Negresit, deznadejdea este cea mai cumplita boala duhovniceasca, de care nu se scapa usor, dar este totusi o boala care poate fi biruita cu ajutorul Domnului.
Chiar daca ne aflam la pamant, in cea mai intunecata tristete si credinta ne-a fost crapata, sa ne fortam sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa izbavim aceste momente si sa ne ridicam apoi, cu capul mai sus decat inainte, asa cum se cuvine crestineste.

Doamne ajuta!

Caderea lui Adam a fost definita ca fiind un esec existential, el alege sa rupa legatura cu Dumnezeu (Viata) si astfel moare. Sinuciderea este o criza existentiala. Indiferent de probleme, motive, nu ai dreptul sa-ti iei viata. Nu intamplator Biserica nu savarseste slujba Inmormantarii pentru acestia. In slujba se cere iertarea pacatelor, dar acest lucru poate fi implinit in cazul in care avem persoane care nu au rupt legatura cu Dumnezeu. Ori sinuciderea pune in fata doar persoane care au rupt relatia cu El.