Nu aruncati margaritarele voastre...
 

Sfanta Evanghelie dupa Matei, capitolul 7
6. "Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi."

Oare la ce S-a referit Mantuitorul?

Ia ghici!


In biserica ortodoxa interpretarea Evangheliai se face din doua puncte de vedere : literal si alegoric. Literal nu cred ca este o problema in a intelege textul doar daca ajungi sa faci raportul dintre ,,sfinte" si ,,margaritare" ca si dintre ,,cini" si ,,porci"...fara insa a desconsidera tilcuirea parintilor consacrati . La interpretarea alegorica este ceva mai greu dar tot sfintii parinti ne scot la lumina, de exemplu sf. Ioan hrisostom . Apreciez insa alegerea acestui pasaj pt. pilda sa si pt. propunerea spre discutie in contextul forumului ... cit de folositor este ! Dar de la vorba la fapta este un luuuung drum ! Mai sunt de amintit si consideratiile didactice , pedagogice, ale temei , ale intentiei nedisimullate dar pe acestea sa ne facem ca nu le-am vazut !!

De ghicit... pot sa tot ghicesc muuuult si bine. Dar nu cred ca este relevant ce cred eu, din pacate. Mie chiar imi trebuie un raspuns, si asta pentru ca am impresia ca asta am si facut, prin faptul ca am facut publice anumite trairi personale, sau ale familiei mele...
Si da, se cam arunca pe forum si cu cele sfinte, si cu margaritare, din pacate........

Of, sora , atit este de discutat despre pozitia fata de cele sfinte, respectul ,consideratia , pretuirea si iubirea lor in contextul forumului incit chiar a existat meteahna deschiderii a cite unui thread pt. orice idee. Chiar au fost cazuri in care o singura persoana a produs o hemoragie de topicuri pt. lucruri pe care le poti afla atit din carti savante cit si din mai ,,populare" sau chiar din filadele care au umplut lumea.
Totusi , modul in care ai incheiat prima postare predispune la mai multe interpretari , adica ai fost echivoca . Nu stiu daca voit sau nu (dupa cite se vad din a doua postare s-ar parea ca involuntar) dar acesta a fost felul ales de tine . Vezi ce bine este atunci cind intrebarile sunt puse clar si precis eliminindu-se orice alta intelegere aleatoare fata de cea voita ?
Eu imi cer iertare pt. ca ai lasat libera posibilitatea inducerii in eroare . Nu trebuie sa te superi ( observi ca acum trebuie sa avem grija unii cu altii ca si cu ouale crude pt. a nu supara cumva pe careva chiar daca unii gresim mai mult si mai evident decit alltii !!) pt. raspunsul meu , nici pt. echivocul indus , sa intelegi ca imi cer iertare si ca cel mai bine este sa-l citesti tu direct pe sf. Ioan gura de aur decit sa primesti raspunsurile gresit compilate sau copiate ale vreunui frate mai vanitos . Cel mai sigur este sa citesti tu cu ochii tai , daca chiar doresti aceasta ...daca nu te rog inca sa ma ierti si sa consideri ca nici nu am vorbit pe acest subiect !!

Iti multumesc pentru ca mi-ai raspuns.
- Departe de mine gandul de a induce pe cineva in eroare. Sper sa nu fac asta niciodata, pentru ca ar insemna ca intind adevarate curse sufletelor celorlalti oameni care citesc. Sa ne fereasca bunul Dumnezeu pe toti. Nu avem oare destul pacate fiecare?
- Vanitosi... suntem aproape toti, doar masura difera. Totusi, cred ca este important pentru unii ca mine, cu putina cultura in ale ortodoxiei, sa fiu indrumata de fratii care stiu mai multe, cu blandete si intelegere, pentru ca sunt inca mica duhovniceste...
- Nu am de ce sa te iert, ti-am mai spus si iti repet: NU ma supar pe tine, as vrea doar sa fii mai bland un pic, pentru ca stiu sigur ca poti...
Daca nu vrei sa-mi mai raspunzi, sa stii ca te inteleg, sunt, poate, o mare pierdere de vreme...
Daca, insa, crezi ca poti sa-ti faci milostenie sufleteasca, atunci sa stii ca abia astept sa-ti citesc postarile, mai ales pe acelea in duhul dragostei de aproapele...

Eu inteleg asa! Intalnesc un om hulitor, care ia totul la misto, care ia totul in batjocura si in ras. Cred ca a vorbi unuia ca acesta despre Fecioara Maria si despre Intruparea lui Hristos, despre Sfintii Martiri si despre alte asemenea "margaritare" nu ar insemna decat sa dau prilejul aceluia sa isi bata joc de acestea.

Prin urmare nu intotdeauna se cade a vorbi de cele sfinte oricand si oricui, ci doar atunci cand simtim ca Dumnezeu ne impinge sa o facem sau cand vedem un om aparent dornic de a primi un asemenea cuvant. (Apostolul Filip, cand a intrat in vorba cu femenul etiopian (Faptele Apostolilor) nu a facut'o la intamplare, ci mai intai a observat ca acela citea din Sfanta Scriptura.)

De asemenea, gandurile noastre sunt margaritare. Nu le putem destainui oricui, ci doar duhovnicului si celor apropiati.
Sfantul Serafim de Sarov spune: "Abia daca gasesti un om din doua mii caruia sa ii destainui inima ta."

Ce mult ma bucur ca-mi raspunzi, Windorin!
Am citit ce-ai scris si m-am cutremurat - inseamna ca eu sunt o adevarata criminala, pentru ca am facut tot ce-ai scris tu ca nu trebuie sa facem:
Am vorbit de Preasfanta, si vorbesc in continuare, vorbesc si de sfintii mei dragi care m-au ajutat si continua sa ma ajute (unii dintre ei fiind considerati - atentie! - "eretici"), il porpovaduiesc pe parintele Arsenie Boca oricui ma asculta etc etc etc......

Si aici am gresit... am destainuit experiente foarte personale...
Ce mai pot sa fac?.............

Stai linistita.
Domnul priveste la inima si la intentia celui care vorbeste despre cele sfinte. Doar ca uneori este nevoie sa luam aminte la cei din fata noastra, daca le putem spune ceva despre Sfintele Moaste, despre Sfanta Euharistie, etc. sau nu.

Sunt cazuri in care suntem intrebati de cate ceva din Biserica numai cu intentia de a rade (rautacios). Am intalnit persoane care ma intrebau despre calugari, episcopi si altele asemenea. Atunci, cea mai buna este tacerea si rugaciunea in minte.

Cat despre spunerea gandurilor, si eu sunt o fire foarte deschisa. Ma deschid repede, iar uneori chiar cui n'ar trebui. Insa, daca se rade de mine, de gandurile mele si de cele ce spun, nu sunt lezat in inima si reusesc sa imi pastrez linistea, caci imi dau seama ca am gresit, spunand cui nu merita cele ale mele. Insa sunt persoane mult mai sensibile, care daca s'ar deschide cuiva care, mai apoi, ar rade de ele, ar suferi mult. Acelora le e de folos sa cerceteze mai cu atentie persoana din fata lor.

Este foarte adevarat tot ce spui, dar cum ne putem da seama cu siguranta? Mai ales cand comunicam asa, printr-un forum? N-avem cum sa stim cu cine vorbim, n-avem cum sa stim care va fi reactia urmatoare, pe cati ii va sminti sau rani un raspuns. Si atunci, nu este mai bine sa nu mai scriem, ca nu cumva acestia, insultand cele sfinte, 1.sa nu se osandeasca ei insisi, iar 2.noi sa ramanem cu rani, dar si cu 3. pacatul de a fi creat altora ocazia de a pacatui?

Nu stiu.
Eu ma straduiesc sa spun cam tot ce simt si gandesc, chiar daca deschiderea personala este mai greu de gasit pe forum.
Si incerc sa spun totul fara a jigni sau a da ispite celor de langa mine.

Cat despre aceste "margaritare", ele se gasesc in tot forum'ul si in toate articolele citate.
Faptul ca ne straduim sa le lamurim nu cred ca aduce ceva nou, ci doar ceva mai clar.

Eu am recomandat citirea tilcuirii Evangheliei dupa un parinte consacrat pt. avantajele pe care aceasta posibilitate le ofera . Adica, iti alegi un parinte fie recomandat de cineva, de maretia lui insasi, sau dupa ce ai mai citit ceva de el si constati ca modul de formulare si exprimare al sau iti este pe inteles .Il iei astfel ca nomativ in domeniu , il crezi si ti-l insusesti ne mai avind cu cine sa-l compari sau sa-l masori tot timpul si sa-ti pui astfel intrebarea daca spune cel mai bine sau nu adevarul.
Pe forum cind pui o intrebare primesti mai multe raspunsuri care atunci cind difera semnificativ te ajuta sa alegi mai usor pe cea ,,buna" ,sa zicem, dar cind difera in lucruri mai fine te poate pune in incurcatura ne stiind precis in sinea ta pe care sa o alegi . Asta pt. situatia in care esti scrupulos cu ceea ce doresti sa inveti cautind ca permanent sa sti adevarul si pe acesta emis de o sursa autentica . Daca nu poti sa te consideri , de exemplu mai putin ,,vanitos" si sa faci dragoste acceptind orice si oricum . Alegerea este a fiecaruia.
Cartea este insa sfinta ! Forumul ne poate imbogatii cu experienta trairii corecte a celuilalt si mai putin cu teoria pura . Chiar ai primit tilcuiri etichetate : ,,dupa parerea mea" care iti poate folosi doar pina la un punct. Eu nu mi-am permis sa fac o tilcuire dupa o asemenea parere la acest pasaj . Cei care au har daruit au si drepturi mai multe ! Tocmai ai ales. Sa-ti fie de folos spre imbogatirea duhovnicesca !

m-a trezit la realitate thread-ul acesta. :) va multumesc foarte mult, Dumnezeu sa va ajute. si iertati!

Am inteles punctul tau de vedere si pozitia ta. O sa gasesc aceste scrieri si o sa le citesc. Sper sa le si pricep, si spun asta pentru ca mi-au cazut in mana carti pe care n-am fost in stare sa le patrund. Deh, talantii, talantii... nu toata lumea e dotata cu inteligenta superioara...
Din punctul meu de vedere, si anume al omului care-i iubeste in Hristos pe toti oamenii (sau care macar incearca), trairile personale autentice sunt foarte importante. Nu se stie niciodata ce sfinti avem printre noi.......
Iti multumesc pentru raspuns...

Sinceritatea ta este de-a dreptul dezarmanta si cuceritoare. Nici eu nu stiu...
In ceea ce ma priveste, poate ca ar trebui sa nu mai postez, pentru ca imi este din ce in ce mai clar ca nu am nimic valoros de spus, desi macar ma straduiesc sa nu ofensez pe nimeni...
Multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa-mi raspunzi....

Sfintii Apostoli sunt 12. Cu toate acestea, mai mult Petru si Pavel sunt cunoscuti.
Asta nu inseamna ca ceilalti nu sunt la fel de mari ca acestia doi.

Tot asa si pe forum. Unii scriu mult, altii mai putin, unii citeaza Sfinti Parinti, altii vorbesc simplu.
Toti sunt la fel de folositori, unii altora.

De multe ori, cei simpli si sinceri ajuta mai mult decat cei care incearca sa arate cate stiu si cate au invatat.

Personal singurele reticiente pe care le am in "aruncarea celor sfinte" si "a margaritarelor" sunt asupra ereticilor si a ateistilor.Cred ca la asta se refera si textul.Cat de izbitor de mare e propastia intre cele sfinte si caini(un dobitoc) si intre margaritare si porci.Textul se refera la cei care nu au nici o tangenta cu cele sfinte si cu Imparatia lui Dumnezeu.In primul rand "cainii" care reprezinta pe cei ce au alta credinta, in special pe eretici,pe cei carora daca le zici de icoane , moaste , taine , sfanta cruce iti sar la gat.La fel si margaritarele se refera la margaritarele imparatiei care sunt invataturile si realitatile tainice, iar porcii ii reprezinta pe cei care toata ziua stau in mocirla pacatului, in special pe omul nereligios si ateist.Deci ce spune invatatura nu spune-ti celor care nu sunt antrenati cu aceste lucruri toate dintr-o data, ca riscati sa nu inteleaga nimic si sa se intoarca impotriva voastra si sa se poarte batjocoritor.Asta e riscul , de a spune tainele celor care nu sunt antrenati in cele religioase si de a vorbi de cele sfinte celor care nu au aplecare spre cele sfinte.Dar sa nu uitam ca si Hristos a luat painea fiilor si a dat-o cainilor.Ca si El a vindecat-o pe fata femeii cananeenci , vazand credinta ei.Deci personal indemnul si prudenta asta indeamna in primul rand, ca lucrurile sa fie facute cu intelepciune.Adica treptat dupa nivelul de intelegere al fiecaruia sa te destainui."Pe intelegerea fiecaruia", cum zicea Pavel cu iudeii m-am purtat ca un iudeu cu elinii ca un elin s.a.m.d.Dar oricaruia insetat de cunoastere si cu deschidere spre lucrurile astea e bine sa-i dam tot in masura limitelor noastre, fie frate(ortodox) , fie eretic , fie ateu.Eu simt ca cea mai mare pierdere in special a fratilor ortodocsi e asta ca nu ne destainuim unii altora si nu ne invatam unii pe altii, nu ne ajutam ca sa sporeasca si mai tare stiinta si cunoasterea.Cred ca am avea foarte mult de castigat invatand unii de la altii.Personal eu cam spun "ce stiu" tuturor, pentru ca si eu am fost odata insetat de cunoasterea lui Dumnezeu(si inca sunt) si stiu cum e.Doar cand vad comportamente batjocoritoare incep sa renunt la discutie.

Sau e invers: Cainii reprezinta pe cei "nebuni"(ateisti),"zis-a nebunul in inima lui Nu este Dumnezeu" , iar porcii "pe cei care mananca alta mancare" , ma refer aici la mancarea Imparatiei Cerurilor(cei de alta credinta,vrajitori,etc).Oricum aceasta metafora reflecta caracteristici care se pot regasi conlucrativ in diferite tipologii de oameni.

Windorin: Cat despre spunerea gandurilor, si eu sunt o fire foarte deschisa. Ma deschid repede, iar uneori chiar cui n'ar trebui. Insa, daca se rade de mine, de gandurile mele si de cele ce spun, nu sunt lezat in inima si reusesc sa imi pastrez linistea, caci imi dau seama ca am gresit, spunand cui nu merita cele ale mele. Insa sunt persoane mult mai sensibile, care daca s'ar deschide cuiva care, mai apoi, ar rade de ele, ar suferi mult. Acelora le e de folos sa cerceteze mai cu atentie persoana din fata lor.

Ce mi-ar fi placut sa fiu si eu asa ca tine, Dorin. Dar, din pacate, fac parte din a doua categorie.

Da, este un pericol inerent acestui mijloc neutru de comunicare.
Mi s-a intamplat si mie, precum bine stii, sa arunc vorbe care sa raneacsa sau sa deranjeze. ;)
Totusi, cine intra pe un forum de discutie ar trebui sa stie cum functioneaza acesta. Altfel vorbesti personal, si altfel impersonal. Tot asa, revistele si cartile sunt obiecte publice, la care toti au acces in zilele noastre, insa nu oricine se foloseste citind orice.

Mi-ar parea rau. Cred dimpotriva ca ai lucruri valoroase de spus.

Adevarat, dar nu cred ca ai vrut asta...Totusi, cred ca este foarte important sa incercam sa nu-i ranim in niciun fel pe ceilalti. Asa cred eu.
Totul devine personal aici. Totul. Si cuvintele pot fi adevarate arme taioase. La fel cum pot fi si cu adevarat vindecatoare si folositoare sufletului.

Da, dar cat de departe suntem noi de acestia, aproape ca nu exista comparatie (ca sa nu se supere nimeni, rectific si vorbesc exclusiv de mine).

Corect, dar ca sa fie realmente folositori, mai trebuie ceva, si acel ceva tine de atitudine; astfel, conteaza la fel de mult si cum spunem, ceea ce spunem...

Din ce spui tu sa inteleg ca tu i-ai considera pe parintii mei, ambii catolici practicanti (Dumnezeu sa-i ierte) drept eretici, adica caini?...

Ai dreptate. Eu nu am intentia, de exemplu, sa ranesc pe nimeni (cei putin nu constient, ca ce e in inima nu se stie pana la urma) insa uneori se intampla pentru ca nu putem, totusi, sa stim cum va lua o persoana necunoscuta vorbele noastra.
Important este, totusi, sa incercam.

Vorba asta nu-i pentru noi
 

Noi romanii am considerat dintotdeauna carnea de porc ca fiind cea mai gustoasa, inclusa cu mult patos in traditia noastra de Craciun. Aceasta adresare a lui Hristos a fost facuta unidirectional - catre evreii care nu maninca porc, si il considera scirbos astfel asociind aceste zicatori cu acest animal, insa noi nu le intelegem deoarece il adoram.

Deci adresarea nu este universala, asa cum ar fi trebuit sa fie. Banuiesc ca Hristos spera ca odata cu raspindirea bisericii Sale porcii vor fi eliminati din meniul crestinului si astfel va intra in topul animelelor denigrate...insa aici s-a inslelat. La asa ceva nu se renunta cu una cu doua :))

cainii ii reprezinta pe cei "fara de minte" sau "nebuni" , iar porcii "pe cei ce se scalda in pacat".

Dumnezeu sa-i ierte!

Doamne ajuta!

Toate mincarurile(ANIMALELE) au fost binecuvintate(viziunea lui PETRU) de DUMNEZEU.
Nu ce intra in gura il strica pe om ci ce iese pe gura.

Intradevar nu se pot discuta probleme legate de religie si duhovnicie cu oricine, insa nu inteleg de ce trebuie sa-i faci porci si ciini?

Foarte multa lume si-au pierdut dorinta de a mai vorbi despre Dumnezeu si cele sfinte in urma unor traume pe care le-au suferit de pe urma acestor influiente, insa asta nu inseamna ca o sa-i facem porci mizerabili si ciini

Pe voi nu v-a lasat sotul sau sotia cu copilul in brate pentru a fugi de responsabilitati la minastire sau la sectanti asa cum cunosc eu cazuri sau acele femei care au fost batjocorite psihic si traumatizate fizic de lucratorii duhovnicesti"...

Cum credeti ca vor mai vedea acesti oameni "cele sfinte"? Oare vor mai fi receptivi la discutii religioase?

Oare merita ele si ei sa fie numiti porci, scroafe si catele deoarece nu mai APRECIAZA discutiile duhovnicesti?
Hmmm?...nu prea cred!

Ai dreptate.
Multi mai sint si mult rau fac iar eii cred ca fac bine.

Always preach the Gospel, sometimes (sau "when necessary") use words. -- St Francisc de Assisi

"Margaritarele" nu sunt de aruncat niciodata, nici la porci, nici la altcineva. Daca te consideri urmas al lui Hristos, nu poate sa existe un timo in care nu mai faci ceea ce trebuie ca si crestin fiindca nu esti in companie potrivita...

Am avut pentru scurt timp in liceu un prof de religie, preot chair, care niciodata nu incepea/sfarsea ora cu o rugaciune pe motiv ca nu e atmosfera de rugaciune. Ce atmosfera de rugaciune vrei intr-un liceu? Dar asta nu inseamna ca nu poti sa spui un Tatal Nostru... Niciodata nu stii cand arunci o samanta care sa faca rod.

Cat despre vorbit cu ne-credinciosi despre credinta...nu sunt pentru manifestari excentrice de credinta, nici pentru trasul de maneca...greu cred ca atragi pe cineva care duce o viata seculara cu habotnicia. Dimpotriva, mai curand trezesti interesul manifestandu-ti discret credinta.

Apoi mi se pare foarte gresit sa ignori sau sa nu raspunzi la intrebarile despre credinta care vin din curiozitate sincera.

Eu personal am patit-o odata, si m-am lecuit; eram cu sotul meu la o coada si in fata noastra astepta un cetatean turc, prietenos, de altfel. Sotul meu se ruga (ca de obicei) rugaciunea inimii, iar pe mine m-a mancat undeva sa intru in vorba cu omul asta, pentru ca parea abatut si cam nelinistit. Si, incet-incet, am ajuns si la religie, dupa vreo 20 de minute de conversatie, in care mi-a rezumat viata lui (cam trista, de altfel). Ei bine, inversunarea cu care m-a "atacat", pe mine si "religia mea gresita", m-a facut sa mi se faca aproape fizic rau. Am ripostat, evident, cu blandete, dar fermitate...In tot timpul asta, sotul meu se ruga, se ruga, se ruga si, din cand in cand, imi facea semne s-o las balta. Dar eu, capra cum sunt, nu l-am ascultat. Toata povestea asta mi-a lasat un gust foarte amar, asa ca am alergat la sfanta spovedanie cu prima ocazie; calugarul la care ma spovedesc mi-a spus (eu am voie sa vorbesc, sfintia sa nu!) ca singurul lucru pe care trebuie sa-l fac este sa ma rog pentru necredinciosi. Atat. Mai mult de-atat nu pot si nu trebuie sa fac...pentru ca nu pot sa risc sa pierd, cu nepriceperea mea, un suflet, facandu-l sa pacatuiasca.

Interesanta aceasta postare a ta pt. ca in primul rind intelegem ca din cind in cind te poate ,,minca undeva" si deasemenea ca ai resurse sa fi si ca nu te dai indarat de la a fi ,,capra" uneori. Chiar daca este scris la modul dulce-strengareste nu pot sa nu pun aceste pasaje alaturi de altele din care transpiri un iz ortodox f. serios si sa caut sa vad daca exista macar o situatie in care cuvintele Mintuitorului nu se adeveresc : ,,... omul se judeca dupa faptele sale iara nu dupa vorbe " pt. ca desigur din vorbe suntem ,,mari" (desi uneori nici din vorbe !) dar din fapte ...nici pe departe !
Dar nu acesta este scopul pt. care am revenit ci altele doua : chiar daca eu sunt un pic mai acid cu tine (evident pt. anumite greseli ale tale)se vede ca ai si ca aveti duhovnic calugar si probabil ca este f. bun.Dar vreau sa mai adaug, strict la povestea ta, faptul ca in mod frecvent ortodoxii capata coportament eroic (nu este cazul tau decit oarecum) neoprotestant si atunci cind nici nu-ti da prin minte ii vezi explicind cu zel ,sustinind ortodoxia sau chiar incercind sa aduca la dreapta credinta lapsi sau credinciosii altor religii. Asa ceva nu este specific ortodoxiei si chiar daca aduci la dreapta credinta 100 de necredinciosi nu este sigur ca te si vei mintui indiferent ce vei mai face apoi. Dar, in cadrul poruncilor bisericesti (a se vedea indreptarul de spovedanie)avem datoria de a arata, a informa , a incunostiinta pe oricine care este dreapta credinta si de ce . Restul , ca acestia accepta , ca sunt sau nu de acord, ca vor chiar mai mult (adica sa imbratiseze ortodoxia) este cu totul altceva . Doar informam dar alegerea este a celuilalt ! Eu personal spun oricarui adult care este dreapta credinta si de ce este ea dreapta dar de la a treia contradictie , persiflare, atac sau ridiculizare renunt.
Cu copii am mai multa rabdare si staruinta... dar nu iluzorie . Pe infometatul de la malul lacului trebuie sa-l inveti sa pescuiasca dar daca pina la urma chiar va vrea sa pescuiasca sau nu este doar treaba lui !

Frate Zaharia, am incasat de la Mantuitorul o lectie foarte-foarte utila, si anume ca nu sunt si nu pot face absolut nimic fara Harul Lui. Punct. Orice as incerca sa fac fara acest har, este zero, multimea vida! Si m-a umilit, pentru ca meritam. Chiar incepusem sa ma cred cineva - uite cat ma rog, postesc, merg la biserica, fac pomeni, cine mai e ca mine si ca fariseul? Pai nu era mai bine sa fiu doar vamesul? Eu zic ca da!
Probabil?!Pro-ba-bil?!...Frate Zaharia, de mine poti sa spui ce vrei, mai ales ca ai dreptate (din nefericire), dar de duhovnicul meu NU! Nu probabil, ci sigur este foarte bun! Si chiar daca n-ar fi asa, la spovedanie ne intalnim cu insusi Mantuitorul, sau nu-i asa, fratele meu mai mare?...
Acuma ma simt datoare sa mai fac o precizare: pentru aceeasi "vina", la spovedanie
- dupa ce preotul-calugar s-a asigurat ca am stat totusi "drept", eu am primit un canon de nu m-am vazut, fiindca m-am mandrit, crezand ca sunt cineva, dar defapt nefiind suficient pregatita si riscand, astfel, sa fac sufletului aceluia mai mult rau prin hulele pe care le-as fi provocat iar
- sotul meu? NIMIC! mai mult "mergi in pace, fiule! ai procedat corect" (oricum, el nu se simtea vinovat de nimic, dar de gura mea si ca nu cumva sa-i ramana vreo pata pe suflet, a spus si acest "potential pacat" si anume ca nu a inceput o polemica cu acest om)

Nu-i nimic mai scump la Dumnezeu ca timpul pe care ni-l dă să-l trăim. Pentru că a sufla şi a răsufla e tot de la Dumnezeu. Şi atunci a avut marea prudenţă Domnul Hristos să ne spună că "nu se mişcă fir de păr fără voia Mea ". Suntem guvernaţi de Dumnezeu în toată mişcarea, în toate gândurile noastre ascunse. Sigur că depinde şi pe ce poziţie te aşezi. Având în vedere şi numai lucrul acesta : viaţa veşnică. Dacă te rătăceşti , dacă eşti neatent sau eşti ateu- Doamne fereşte ! Că-i mai gravă starea aceasta , nepăsarea aceasta. Aceasta cu siguranţă este nesuferită la Dumnezeu. Pentru că nu e supărat Dumnezeu pentru anumite greşeli pe care le facem cât e supărat că suntem NEPASATORI. Vroiam să deschid un topic despre NEPASARE, dar am crezut mult mai de cuvinţă a aminti aici de NEPASARE . Ne amânăm existenţa, mergem pe inerţie. E o mare greşeală ! Trebuie trăit fiecare moment în toată plinătatea lui. Să te cunoşti pe tine. Fiinţa omenească, care e făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, se izolează după propria fiinţă. Nu Dumnezeu l-a dat afară pe Adam din Rai, ci Adam s-a dat afară singur. Ăsta-i omul ! Sfântul Grigorie de Nyssa , pe care Biserica noastră îl pomeneşte Duminica asta, adică mâine şi care a fost fratele Sfântului Vasile cel Mare, a fost întrebat : "Ce zici despre om ?" şi a răspuns Sf. Grigorie : "Este copleşitor de neânţeles". Dumnezeu păstrează încă taine despre om, necunoscute nici de îngeri şi necunoscute nici de lume. Pentru că e după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. E singura fiinţă creată după chip şi asemănare. Omului i s-a încredinţat marea răspundere să supravegheze întreaga creaţie. Şi satan luptă din răsputeri , cu o râvnă pe care oamenii nu o cunosc, să ne scoată din cap că suntem asemănare cu Dumnezeu. Pentru că îi cam ocupăm locurile. Treaba lui, dar noi aşa suntem creaţi , după chip şi asemănare. Şi creaţia lui Dumnezeu nu poate fi dezminţită sau interpretată. Suntem chip şi asemănare a lui Dumnezeu. Deci avem mare siguranţă, dar şi mare răspundere. Este de aceea foarte grav să nu ştii că tu trăieşti şi cine eşti. Mare greşeală această stare de necunoştinţă proprie. Instinctul acesta de a trăi îl are şi porcul , îl are şi orice animal. Dar atât ! Omul are are conştinţă, are dăruire dincolo de raţiune. Mi-am adus aminte de un răspuns pe care l-a primit Părintele Teofil Părăian de la avva Dometie la întrebarea , cum sunt părinţii de la Sfântul Munte : "Să nu-ţi închipui că la Sfântul Munte sunt oameni veniţi din cer pe pământ ! Sunt oameni de pe pământ. . . care doresc să ajungă în cer ! ". Până la urmă , nu de moarte să ne cutremurăm , ci de veşnicia ei ! "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul ! "

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi ; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău ? Sau, cum poţi zice fratelui tău: "Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău" , şi , când colo, tu ai o bârnă în al tău? . . . Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău , şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. SA NU DAŢI CAINILOR LUCRURILE SFINTE ŞI SĂ NU ARUNCAŢI MARGARITARELE VOASTRE ÎNAINTEA PORCILOR , CA NU CUMVA SA LE CALCE ÎN PICIOARE ŞI SA SE IMTOARCA SA VA RUPA . ( Matei 7 : 1 - 6 ) . Subiectul principal abordat de Domnul Iisus în acest pasaj este judecata dreaptă şi cea nedreaptă, punându-se accentul pe judecata nedreaptă. Pasajul întreg ne aratâ că Dumnezeu ne va judeca după felul cum noi judecăm , El vrând să fim drepţi în judecăţile noastre. Un om drept va judeca mai întâi lucrurile din viaţa sa şi mai ales cele ce nu se potrivesc cu dreptatea, şi doar apoi va judeca pe alţii cu scopul de a-i ajuta, a-i îndrepta . Exemplul cu paiul şi bârna , arată bine că scopul judecăţii este de a-l ajuta pe om în a depăşi neajunsurile datorate caracterului său. Un făţarnic însă , nu se va judeca pe sine ci va închide ochii la marile lui neajunsuri şi nelegiuiri comise , dar în schimb va judeca mereu micile neajunsuri şi greşeli ale altora. Cel făţarnic este numit şi "porc" si "câine", pentru că el foloseşte judecata, un lucru sfânt, pentru a-i călca în picioare pe alţii şi pentru ai rupe.

Din talcuirea parintelui Nicolae Steinhardt:

"Bune şi frumoase sunt bunătatea şi mărinimia, dar nu faţă de oricine. Nu-i drept şi cuminte să ne lăsăm înşelaţi, batjocoriţi şi exploataţi de ne-oameni. Bunătatea “şi mărinimia nu se confundă cu orbirea, prostia şi naivitatea. Naivitatea, zicea Leon Daudet, e bună şi frumoasă la prunci, la copii, la tineret. Oamenilor maturi şi bătrânilor le sade bine să fie inteligenţi, înţelepţi, prudenţi, călăuziţi de ceea ce vechile noastre texte bisericeşti numesc atât de pertinent: trezvie."

De aici: http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...-secularitate/

Interesantă tâlcuirea şi cu folos, dar nu se referă la Matei 7 : 1-6 la care se face referire în topicul de faţă !

Eu inteleg din versetul acesta ca nu trebuie sa las garda jos si sa ma angajez in discutii, sa socializez cu "prefacuti curiosi" sau "prefacuti prieteni". Margaritarele sunt idealurile noastre iar cele sfinte sunt adevarurile de credinta si chiar sf. Taine.

Şi totuşi. . .
 

Iar toate le vom dobândi numai cu răbdare, de care se pare c-am uitat în ultima vreme. Dobândirea celor sfinte şi dialogul cu cei rătăciţi se face cu răbdare. Dar oare mai ştim ce-i răbdarea? Iisus ne-a spus clar : "Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre".
Trecerea timpului să fie pentru noi prilej de lucrare şi dorinţă de înveşnicire, iar acestea să le împletim cu răbdarea. Sfântul Grigorie spune atât de frumos şi pe atât de adevărat:< Unde nu este răbdare,acolo nu este nici iubire", căci, adaug eu, nici credinţă adevărată nu-i fără iubire şi răbdare! Să avem grija cui încredinţăm mărgăritarele . . . !