Intr-una din zilele acestea mi-am facut programare la doctor pentru o ecografie la sin,dat fiind faptul ca simt de mult timp(7ani)o durere aproape permanenta localizata intr-o parte a sinului.In toto acest timp mi-a fost teama sa ma duc la doctor,tocmai pebntru a nu-mi da o veste f.rea,si anume legata de un eventual cancer.Cam paradoxal,sa astept atata timp,avand in vedere faptul ca,cancerul este vindecabil descoperit in faza incipienta.Paradoxal spun,pentru ca teama si asteptarea mea nu facea decat sa dea timp bolii ca sa evolueze.Unde am vrut sa ajung pana la urma,la faptul ca atunci cand mi-am luat inima-n dinti si am hotarat sa merg la doctor m-am gandit si la ideea unei posibile vesti dezastruoase(stiind ca a trecut atata timp),si mai precis m-am gandit si la posibilitatea sa mai am putin de trait....ma rog,depindea de stadiul bolii.Astfel m-am intrbat,cum as putea sa-mi traiesc viata,asteptandu-ma la un astfel de final,ce-as schimba in ea ????!!!!!Sigur,moartea poate pandi oricand,si nimeni nu stie ceasul cand vine...,noi trebuie sa fim pregatiti cu "candela aprinsa"

Tin sa adaug,la cele scrise mai sus,ca totul a fost bine,vestea nu a fost ingrijoratoare,mi s-a prescris un tratament pentru 3 luni,si cam atat.Oricum,este bine sa ne sesizam din cand in cand ca suntem atat de muritori,iar viata nu e decat o trecere si o pregatire pentru lumea de apoi.

Scuzati-mi greselile intalnite frecvent la ceea ce-am scris,dar nu prea ma lasa nazdravanul meu(am un baietel de aprox.1,5 ani) la calculator.Am vrut sa scriu in topicul initiat "Ce ati face daca ati afla CA mai aveti putin de trait?",dar se pare ca al-am mancat pe "ca" si nu stiu cum sa corectez.Am vazut ca am scris si sistematic sin,in loc de"san".

Eu zic ca nu e nici o problema...se intelege clar ceea ce ai vrut sa scrii.

poi, daca as afla ca tocmai sufar de o boala incurabila si ca mi-s numarate lunile sau anii pe degetele de la o mana, ar fi tragedie, cred ca mi-ar pieri zambetul, poate ca m-ash apuca sa fac tot ce n-am apucat sa fac intr-o viatza de om, sa mananc zeci de pitze, kebabe, sa privesc natura, mi-ash vizita locurile natale, poate ca m-ash ruga sa n-ajung in iad, ash trimite scrisori triste la toti cunoscutzii mei, ori, ori ash plange si n-ash mai iesi din casa decat in sicriu... cinestie ce mi-ar da prin cap ori suflet, dar problema este atat de trista si cumplita, dar vezi ca ai mereu impresia ca tzie nu tzi se poate intampla niciodata...
Exact ca si cum tocmai ai aflat ca ai sida...
E groaznic daca mi se intampla mie si parca nu simt nimic daca stiu ca li s-a intamplat altora, e cumplita aceasta nepasre, ori imi pasa doar ca-s fariseu ori ca da bine...
Cemai, cred ca mai bine nu deschideai subiectul ca mi se face greatza de lipsa mea de compasiune... totul se transforma in stiri... si am impresia ca am inghitzit un turn de fildesh incat nimic nu ma atinge... si uite imi inchipui ce greu cred ca le este crocodililor, ori ursilor, ori vulturilor ca trebuie sa fie masini insensibile de ucis... le compatimesc nevoia de a manca exact cum imi compatimesc mie lipsa de nevoie, ca ceva mi s-a impietrit, de a simtzi nu cu simtzurile ci cu altceva mai profund, mai adevarat...
Desi cred ca m-ash osandi sa nu mai fac nimic mustrandu-ma ca daca in o viatza de om n-am facut mare lucru, ce vreau sa mai dreg busuiocul in ultimele zile si m-ash ruga neincetat sa scap... de necaz, poate ca promitzand marea cu sarea, ori luna de pe cer... ca voi face si voi drege... sau poate m-ash stinge tacut ca o lumanare lenesha care nu a cunoscut sensul vietzii si nu are pentru ce sa mai traiasca... cine poate sti?! ???:(

S-ar putea sa vi se para ciudat ce va scriu, dar eu m-as bucura. Chiar mi-as dori sa fiu langa El cat mai repede... asta nu ca as fi si pregatita asa cum as dori :( Daca ar vedea parintii mei cei scriu cred ca ar fi fff revoltati (mai sunt si singurul lor copil). Lumea de aici mi se pare numai o trecere in care tot ce avem nu ne apartine si incercam sa gestionam toate aceste daruri. Asa ca nu sunt atasata de ceva anume aici. Poate daca as avea familie, copii, as gandi altfel. Pt moment cariera inseamna niste hartii, banii niste mijloace, ce m-ar lega?!

Asa ca daca as afla, as intrerupe activitatile profesionale care imi ocupa acum mult din timp si m-as ocupa mai mult de suflet, as mai face un tur pe la cunoscuti ca sa le las o frantura din iubirea mea si apoi, impacata cu toti si toate, as astepta sa plec.

Cred ca este primul "user" care-mi place cu adevarat: Va_iubesc...si eu te iubesc si va iubesc pe toti; m-as bucura si eu sa stiu ca mai am putin de trait...lupta aici m-a obosit, Dumnezeuma mai tine doar pentru copiii si sotul meu, sa am grija de trupurile si sufletelele lor. Poate ca nu ma veti crede, dar fiecare zi este un mic cosmar...mi-as dori liniste, rugaciune continua, dragoste sfanta...si totul este ...altfel! Il rog pe Bunul Dumnezeu sa imi ia toate gandurile care nu sunt de la EL, si sa ma ajute sa pot trai crestineste, ca un adevarat urmas al Domnului Iisus Hristos, pana in clipa finala pe care o astept, o doresc si ( oare este egoism...? pe-aici?! prin mine...!) rugaciunea inimii sa umple inimile tuturor oamenilor acestei planete! Imi doresc atat de mult pentru copiii acestor vremuri tulburi o umplere cu Dragoste Sfanta, cu Duh Sfant si Pace Sfanta!

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Si eu m-as bucura sa plec mai repede la Domnul nostru Iisus Hristos pt ca adevarata viata e acolo sus in ceruri iar aici pe pamant este doar ceva "pregatitor" pt ce va urma... dar cred ca fiecare are o cruce pe care trebuie s-o duca pana la sfarsit si numai atunci putem pleca la El... Poate ca la toti ne este greu si vrem sa plecam dar trebuie sa induram si sa nu treaca zi fara rugaciune t ca ea este singura noastra legatura cu cele Sfinte. Doamne ajuta!

Parerea mea e ca este bine sa stii ca ca vei mai trai putin, pentru ca sa stii sa te pregatesti cum trebuie de moarte. Adica, o spovedanie amanuntita si daca mai ai timp sa-ti faci si canonul randiut, FII FERICIT...esti ca si mantuit. Eu sincer sa fiu mi-as dori sa stiu cat mai am de trait din timp. Decat sa te ia moarte nepregatit...Ca doar stii ca in ce te va gasi moartea in aia te va judeca.

Pai draga Stefan, trebuie sa te pregatesti tot timpul, nu numai daca afli ca vei muri. Deci ce zici tu de spovedanie amanuntita si canon, eu cred ca trebuie facute ca si cand maine ai muri. De aceea eu una nu sunt de acord cu sistemul aplicat de multi in Romania sa se spovedeasca numai in posturi. Un crestin adevarat, care nu vrea sa fie in starea de caldicel, trebuie sa urmeze o spovedanie deasa si o implinire a canonului (nu de tipic, ci de traire), ca sa fie cat mai pregatit sa plece in orice moment. Dar slava Domnului ca sunt si multi ortodocsi care se spovedesc saptamanal sau la 2-4 saptamani. Poate luam si noi exemplu, nu?!

Elena

Va_iubesc draga, poi crezi ca Domnul nostru la impartasire s-a referit cand a zis de caldicei si la canon numai? Poi eu banuiesc ca s-a referit la o adevarata abnegatzie si pathos si trairicioshie si nu la habotnicianism ca doar a osandit fariseismul si a zis clar ca asha nu prea... decat... si apoi spune si tu ce s-ar face si popii, adica parintzii duhovnicesti daca toata ziua ar fi pe capul lor sumedenie de oameni din zona care n-ar mai incapea prin biserici? :D vezi ca e bine ca macar la sarbatorile cele mari sa te imartasesti dupa spovedanie?... ca latfel... poi cine poate sti ce si cum? ... dar se stie foarte bine... iar daca nu, se mai cerceteaza... :dozingoff::)

:)Draga ORY Dumnezeu sa-ti dea sanatate!O inviorare a vietii duhovnicesti este necesara fiecaruia dintre noi.Sa nadajduim in mila lui Dumnezeu!Doamne ajuta!

MULTUMESC!,Negroponte

Doamne ajuta!


Tuturor va doresc linistea sufleteasca de care aveti nevoie si DRAGOSTEA SA!
Sa nu fim caldicei...sa fim in clocot...rugandu-ne, postind, luptand cu noi insine, cu raul care continuu ne ataca! Sa incercam sa fim asa cum a fost EL cat a fost printre oameni, cum au fost si sunt cei care IL CAUTA PE DUMNEZEU DIN TOATA INIMA!

TREBUIE sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima!
Sa fim intotdeauna pregatiti pentru INTALNIREA CU MANTUITORUL...oare cati dintre cei care mor in accidente sunt pregatiti? Bunul Tata sa aiba mila de bietele suflete!

Doamne ajuta!

in mod normal trebuie sa respectam poruncile, sa avem credinta si sa nu pacatuim. asta vrea DZEU de la noi. in acelasi timp trebuie sa fim veseli. lipsa de speranta, tristetea vin de la cel rau. daca suferim inseamna ca Dumnezeu ne incearca. nu va doriti moartea intrucat v ati saturat de viata asta sau a fi mai aproape de Dzeu. nu uitati ca trupul nostru e casa DUHULUI SFANT. Daca as fi pe moarte m as ruga pt iertarea pacatelor si sa mi le ispasesc pe lumea asta..
oricat de nefericiti am fi nu trebuie sa ne pierdem speranta, credinta ca Dzeu ne va ajuta. ne incearca sa vada cat de mult Il iubim. in caz contrar suntem pierduti. nu uitati suferinta ajuta la mantuirea noastra

in fiecare zi
 

Am aflat acest topic foarte util.
Nu mai stiu de unde, exista o povata de genul:
"Sa te rogi ca si cum ai muri in fiecare clipa si sa muncesti ca si cum n-ai muri niciodata."

Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor, miluieste-ne pe noi!

subscriu la ce au scris vsm si elena...

Pai pe tine sovidiu (actualul vsovi) cred ca te tine Dumnezeu oricum mai mult decat pe noi ca ii esti simpatic numa si dupa cum postezi! Pe mine ma umfla rasul de fiecare data cand vad o postare de-a ta si-mi esti tare simpatic:)
Io n-as vrea sa ma ia Dumnezeu acum ca-s tare pacatos si m-as duce direct in iad. Chiar daca oricum sunt mai bine decat in trecut cand nu stiam de Dumnezeu. Mi-as dori, nu sa-mi dea 200 de ani de pocainta (ca poate ma sfintesc mai repede) dar sa-mi dea exact atat cat trebuie ca sa ma agat cu varful unghiilor de cel mai jos locsor al Raiului. Ca odata prins nu-i mai dau drumu'.

sa nu patesti
 

Este o pilda cu un pacatos care sa tanguia amarnic in iad. Pana la urma Dumnezeu vrea sa-l scape si ii da un fir subtire de ata. Odata cu el s-au agatat si altii si le-a tras un picior sa ramana singur. Bineinteles ata s-a rupt. Si i-a zis ingerul ca degeaba se va tangui de-acum. Ca ata aceea subtire ar fi tinut oricat de multi frati ai lui, din mila lui Dumnezeu, dar cu rautatea lui si-a adus pierzarea.

Se mai spune undeva sa ne rugam sa intram si la uma urmei, dar sa ramana usa deschisa...

Cu siguranta ca daca as afla ca mai am putin de trait m-as ingriji mai mult de suflet.

Nu stiu de ce s-a infiripat ideea ca a avea mai multa grija fata de suflet, tine neaparat de o conduita speciala si spirituala, special construita, cand sufletul ne este strict legat de ceea ce facem in fiecare zi, cu ceea ce avem de-a face in fiecare zi.
Nu este nevoie de o reteta deosebita pentru a fi pregatiti si sufleteste pentru trecerea dincolo de fiinta, trebuie doar sa ne pese de ceea ce facem, de felul cum ii intelegem pe cei din jur, de o etica care trebuie sa ne situeze pe un plan superior omenesc, tocmai de aceia trebuie sa fie superior pentru ca se bazeaza pe ratiune. Este atat de complicat ?
Trebuie sa fim doar naturali si sa ne pese de noi insine si de ceilalti, eu nu vad pregatirea sufleteasca neparat ca pe o afundare in rugaciune si uscaciunea trupului de post, ci mai degraba ca pe o dimensiune ce tine de constiinta.

Pai da, insa faza e ca dincolo vom fi (oh, de-am fi) impreuna cu Ingerii si vom canta laude si va fi, cred, ceva in genul unei rugaciuni si comuniuni permanente.. si daca nu ne-am pregatit de aici nu stiu cum va fi. Iar etica, planul superior omenesc si ratiunea nu stiu cum se impaca cu smerenia aceea profunda, in care te golesti de sine si Il lasi pe Dumnezeu inauntru..

Da, ..." smerenia acea profunda in care te golesti de sine si IL lasi pe Dumnezeu inauntru...", tine tocmai de aceasta constiinta si rationament, tine tocmai de relatia dintre oameni, de ceea ce facem alaturi de ei si pentru ei, altfel nu ramane decat o teorie goala de sens si de crezamant.
Deci, rationamentul si constiinta nu se impaca cu smerenia si instinctul religios...ei, uite !, de-aia nu prea ma impac eu cu " credinciosia " asta fluturata a smerenie greu de definit.
Suntem fiinte superioare, tocmai de aceia, pe langa supravietuire si instinct, detinem si valori etice si spirituale.

De acord, singurul motiv pentru care insist pe subiect e ca sa lamuresc daca am priceput eu bine ceea ce vrei sa spui:)
Din punctul meu de vedere, daca ai constiinta, nu poti fi constient de etica superioara care zace in tine. Cam in toate rugaciunile ne recunoastem nimicnicia, saracia de fapte bune, spunem ca am gresit mai mult decat cei de dinainte de lege si cei de dupa, recunoastem ca prin pacatele noastre am gresit mai mult decat necuvantatoarele si asa mai departe. Si, cel putin teoretic, asta in fiecare seara. Si nu cred ca noi, citind lucrurile alea, trebuie sa le interpretam la nivel simbolic. Cred ca fix ce citim, aia si e, si ca aceasta constiinta pe care o avem ne judeca aici si ne gaseste vinovati tocmai ca sa nu ne judece Dumnezeu dincolo.

Problema cu constiinta asta e ca, daca o ai, e mai greu sa fii satisfacut de tine, mereu o sa ai impresia ca nu ai pus inca inceput bun -- cum zicea si Sf. Serafim de Sarov, parca, venisera Ingerii sa-l insoteasca la Dumnezeu, inaintea mortii, si el spunea sa-l mai lase sa se pocaiasca, inca nici nu incepuse, si asta dupa o viata de sfintenie. Si ca mereu te va arata ca fiind dator lui Dumnezeu.

Si asta nu exclude deloc restul faptelor bune, ba chiar am impresia ca acele fapte bune vor decurge din aceasta stare a sufletului si din aceasta inima zdrobita si umilita. Pentru ca adevarul e ca putem face fapte bune si putem fi politicosi, putem spune cuvinte frumoase si numai din vanitate, si asta din proprie experienta o spun, nu din carti :D Si nu stiu ce valoare au acele interactiuni umane, adica ok, consecintele lor pot fi benefice asupra celorlalti, dar daca in mine e putregai si din putregai au izvorat, nu cred ca ma ajuta cu ceva.

daca dumnezeu ma va invrednicii de asa o mare minune as fi cel mai fericit. Sa sti ca mai ai putin timp de trait pt mine este o mare purtare de grija a lui dumnezeu. Sa-ti dea timp pt spovedanie pt sfanta impartasanie si cainta. Asta daca crezi in dumnezeu si privesti cu ochi duhovnicesti daca nu crezi in dumnezeu este o tragedie si un chin

As da atentia la maxim, ca sa evit pacatele. As cauta sa ma impartasesc cat de des posibil. As incerca sa inmultesc talantii macar si in al unspelea ceas.

Sanatate!

Eu m-as retrage intr-o manastire, asteptandu-mi in liniste si rugciune iminentul sfarsit.

Cred ca in fiecare clipa trebuie sa ne incerce astfel de meditatii. De la o varsta chiar incepe numaratoarea inversa...

As trai la fel ca acum. Daca Dumnezeu vrea sa ma ia acasa inseamna ca ma considera pregatita. Iar daca nu sunt, oricum nu sta in puterea mea sa ma curatesc, ci tot El va face si aceasta in timp util. Dar as avea pace.

Sti , Rodica draga ce mi se intampla tot mai des de cand am reusit sa recuperez marile restante in ale credintei ? Mai toate mi se par , aici nimicuri si fara sens pana la urma ! Mai clar , mai nimic nu prea ma mai incanta , din cele ce odat imi dadeau bucurii , nici banii , nici achizitionarea unui obiect , nici ziua de salariu , nici frumusetile cotidiene , caci realizez ca toate sunt ca un simplu vis , si atat . Ce-i nou si minunat astazi , maine e demodat si dat uitarii ! Incredibil cat de "copii" suntem , ca sa nu spun altfel , ne bucuram ca trece ziua de munca , ne bucuram ca vine sfarsitul saptamanii , ne bucuram ca vine iar concediul , ne bucuram ca vine ziua noastra de nastere , ne bucuram ca vine sfarsitul anului , ne bucuram ca am devenit parinti , bunici , si pana la urma pensionari , ca de , asta ne dorim cu totii , dar vai noua , ca de fapt ne bucuram ca totul s-a sfarsit atat si atat de repede . . . totul ! ! ! Dar pana la urma cu ce ramanem ? Cu o singura speranta : a vietii vesnice si a iertarii noastre !:53:

La aceste lucruri ma trezesc si eu meditand. Totusi, este un semn de progres duhovnicesc- cautam cele ale sufletului si ne ramane Credinta in Domnul Dumnezeul nostru.Frumoase cuvinte. Doamne ajuta!

Eu unul m-as spovedi si impartasi pentru ultima oara si as incerca sa-I multumesc, pentru toate cele bune din viata mea ,sa ma rog intruna,sa continui milosteniile si nu in ultimul rand stau cu cele mai dragi fiinte din lumea aceasta trecatoare.Nu trebuie o pregatire anume,fiindca pregatiti trebuie sa fim mereu.Dar sa nu ne gandim la astfel de scenarii negre care fac rau mintii si sufletului ci sa ne gandim la lumina,la Hristos!
Ma bucur ory ca vestea a fost buna!Doamne ajuta!

Aici este intelepciunea- sa nu asteptam sa vina momentul si sa ne gaseasca nepregatiti- fiecare clipa sa fie acea stare de a produce binele.

Dumnezeu sa ne ajute ca si in acele momente sa facem voia Sa. Este stiut ca necuratul incearca pana in ultima clipa sa ne atraga in curse. De aceea ne rugam impreuna cu preotii din timp la fiecare Sfanta Liturghie pentru sfarsit crestinesc. Nu e putin lucru ca in acele momente sa reusim sa facem voia Sa.

Sa avem tarie, sa ne luam ramas bun de la cei din jur, sa ne cerem iertare, sa iertam, sa le adresam un cuvant de folos de bun ramas, sa ne spovedim si sa ne impartasim, sa oranduim totul astfel incat urmasii sa nu se certe pentru mostenire, sa oranduim cele pentru inmormantare, sa ne rugam... In functie de puterile pe care le mai avem si de discernamant, putem face mai multe sau mai putine dintre acestea.

Depinde cand si cum voi muri. Depinde in ce stare duhovniceasca m-as afla cand as primi o asemenea veste. Deocamdata eu sunt datoare sa am inainte pomenirea mortii tot timpul, ca sa nu fiu stresata atunci si ca sa pot lupta mai bine cu pacatul.

Din moment ce nu cunoastem momentul in care vom trece la cele vesnice, nu stiu de ce ramanem doar la nivel declarativ - mi-ar placea sa ... as face ... etc si nu ajungem chiar la implinirea lor.

Un alt aspect care imi retine atentia e ca multe din dorinte scot la iveala lucruri minunate. Si atunci ma intreb: de ce sa nu le dam viata?

Spovedanie generala si credinta maxima in Dumnezeu!

Daca s-ar milostivi Dumnezeu si m-ar lumina cu un astfel de dar as incerca sa fiu cat mai natural fata de El, sa-L rog sa ma ajute sa-L iubesc dezinteresat si sa ma fereasca de formalism, sa-mi dea si mie pocainta talharului sau a femeii pacatoase.

Dacă aş şti că mai am puţin de trăit m-aş spuvedi, împărtăşi, ruga, aş face pelerinaje.

Cat traim?
 

Indiferent cati ani avem in fata, cred ca o intrebare esentiala este :cat traim din timpul pe care-l avem?

Studii recente indica faptul ca un om petrece in medie 8 ore/zi in fata unui ecran (tv - cam 5 ore, computer, editand pe telefon mobil etc).
Timpul petrecut in fata tv creste cu varsta (cel mai mulot timp petrec cei care au peste 65 ani!).
In acelasi timp, studiile indica faptul ca omul subestimeaza serios timpul petrecut in fata tv (adica isi imagineaza ca petrec mult mai putin timp vizionand programe tv).

Cred ca ne putem "prelungi" viata mult folosind timpul mai bine.

Am vazut ca cei ce realizeaza ca moartea le este aproape, ajung sa pretuiasca foarte mult timpul. Fiecare clipa e importanta. Si noi tindem sa nesocotim zilele pe care ni le daruieste Dumnezeu.

Parintele Staniloae spunea ca timpul e intervalul dintre chemarea lui Dumnezeu si raspunsul omului.

Daca as realiza ca sfarsitul imi e aproape, m-as stradui mai mult sa raspund chemarii lui Dumnezeu.