Rugaciunea libera
 

Eu nu sunt talentat in a compune texte, nu sunt o fire poetica, dupa cum se vede si din postarile de pe forum. De aceea imi vine greu sa compun rugaciuni spontane in care sa vorbesc simplu si deschis cu Dumnezeu sau cu Sfintii Sai. Totusi, uneori incerc sa o fac, spun cate o rugaciune scurta si imi pare rau ca nu pot mai mult de atat...

Mi-ar placea sa citesc aici in ce fel va rugati voi atunci cand nu recitati rugaciunile clasice pe care le stim cu totii. Poate ca asa ne vom inspira unul de la altul, in felul asta ne imbogatindu-ne spiritual, cei mai talentati invatandu-i pe ceilalti, impartasindu-le din stilul lor, din cuvintele lor poate inspirate de sus, intru slava Duhului Sfant.

Ii rog pe cei care se gandesc sa copieze aici rugaciunile cunoscute ale Sfintilor sa se abtina.

Multumesc.

O sa-ti dau cateva exemple de cum ma rog eu, dar te rog insistent sa nu le consideri exemple de urmat
S-a intamplat sa stau prea mult pe ... forum (na, c-am zis-o!) si sa mai uit unele lucruri care tin de obligatiile mele. Si-atunci cand mi-am dat seama, am zis repede: "Preasfanta, pur si simplu am uitat, ce magarita am fost, nu-mi lua in seama neglijenta asta, o sa incerc sa nu te mai supar..."
Altul: "Preasfanta, stii ceva? Chiar nu mai pot, ma doare prea rau, mai ia-mi din durere..."
Altul: "Gata, Iisuse, am inceput rugaciunea asta de o mie de ori, acuma ajuta-ma si Tu sa ma concentrez la ce spun, ca-mi fuge iara gandul pe coclauri..."
Mai vrei?

M-ai amuzat cu magarita. :)) Mai scrie, ca de aia am deschis subiectul.

Mi-ai amintit de Parintele Galeriu care povestea cum un om simplu, rugandu-se, a spus cam asa: Doamne Iisuse, daca nu ma asculti, Te spun lu' mama Ta. :)

Daca exista un talent in acest sens, acela e credinta pur si simplu. Nu te astepta dintr-o data sa-ti descoperi izvorul inspiratiei duhovnicesti, daca o fi fost mult timp umplut de balarii. In plus nu cauta la altii ceea ce ti se potriveste tie, ca nu o sa te poti identifica decat foarte rar cu gandurile pornite din sufletul altuia.
Pune-ti ordine in idei si-apoi ai sa gasesti si dialogul... Dar fara inceputul obisnuit, mi se pare ca nu prea se cade. Desi nu mi-am propus niciodata sa spun cum o fac eu, pana la urma nu cred ca savarsesc un sacrilegiu spunand si altora: Incep cu "Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul, si toate cele dinauntru meu, numele cel sfant al Lui!" Fac o inchinare apoi continui: "Binecuvantat este Domnul-Dumnezeul nostru, totdeauna, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin!" Alta inchinare. Apoi "Imparate ceresc, Mangaietorule..." adica inceputul oricarei rugaciuni pe care-l gasesti oriunde. Apoi "Tatal Nostru", "Apoi "Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu..." Apoi "Doamne auzi rugaciunea mea!..." Apoi "Catre Nascatoarea de Dumnezeu..." Apoi "Cuvine-se cu adevarat...) Apoi "Nepatata, neintinata, nestricata, fara de prihana Fecioara..." Apoi Psalmul 50. Apoi "Crezul" Si inchei cu "Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul..." Si "Invata-ne Doamne sa daruim Iubire, ca sa putem cunoaste bunatatea Ta. Multumim pentru toate bunatatile pe care desi nu le meritam, Tu ni le dai, iarta-ne noua toate cele stiute si nestiute, cele cu gandul si cu fapta, ca poate n-am reusit sa facem totul dupa voia Ta, iarta-i si pe dusmanii nostri vazuti sau nevazuti, stiuti sau nestiuti si da-ne la toti intelepciunea ta si rabdare sa trecem cu bine peste toate. Ca a Ta este Imparatia, si Puterea si Slava, A tatalui, a Fiului si Sfantului Duh, Acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin!" Apoi "Ingere al meu, multumesc pentru ca veghezi cu blandete la tot ceea ce fac, sfatuieste-ma de bine si nu ma lasa sa fac rau. Vegheaza-ma si in somn, ca nu cumva sa cad in pacartul cel greu cand Ratiunea nu ma mai poate ajuta!" "In Numele Tatalui, Al Fiului, Al Sfantului Duh. Amin!!!" De mentionat ca cele doua lumanari de la icoana mantuitorului si a Sfintei Fecioare ard pana la terminare in timpul noptii. Iar candela de obicei ramane nestinsa, cu atat mai mult acum in timpul postului.

Doamne ajuta si mie se intampla cand nu ma pot ruga nu imi sta mintea sa citesc un acatist sau rugaciunile din carte cred ca depinde de starea sufletesca in care te afli in momentul acela si incerc sa ma rog cu cuvintrele mele vremuri grele rugaciuni grele Doamne iartama Doamne miluistema m-am inspirat din cuviosul Aghioritul Doamne si de voisec si de nu voiesc mantuiestema nu tine seama de vointa mea . Petru pe mare cand a simtit ca se scufunda a strigat Doamne scapam. Si cred ca la aceste rugaciuni scurte invocate Dumnezeu va raspunde iartatima daca am suarat pe cineva

N-ai suparat pe nimeni, dimpotriva, e inca o confirmare ca ne putem ruga cu inima; iar de stat mintea la rugaciune, e greu - eu personal nici nu stiu de cate ori patesc asta, dar sotul meu are o solutie - spune rugaciunea cu voce tare.

....mai simplu de atat nu se poate...
 

Eu prefer un al mod de rugaciune, cel care ma linisteste si de care vorbeste si Sf.Vasile cel Mare: rugaciunea simpla izvorata din inima si credinta fiecaruia!
Dumnezeul nostru nu are nevoie de formulari „magice” sa Il impresionam, adica sa fim niste „lingusitori” sa Ii spunem mii de formule si adresari cat mai pompoase... ci „inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi”, nu o va pedepsi, nu o va lepada de la El, caci „Dumnezeu nu cauta la fata omului ci la inima lui”!!!
De aceea bine este sa Ii spunem lui Dumnezeu EXACT ASA CUM SIMTIM sa I ne adresam, in simplitatea si incultura noastra! Nu cu obraznicie si nesimtire, ci simplu si smerit dar cu sinceritate!!!
Asa Ii place Domnului! Ne facem canonul dat de Duhovnic, dar adaugam si rugaciunea noastra simpla, in care „povestim” cu Dumnezeu ca si cu cel mai bun prieten!!! Asta si este Dumnezeu, cel mai bun prieten! De aceea nici nu intarzii sau ma lenevesc sa Ii spun ce simt asa cum simt! Si ca rezultat la astfel de „convorbire” cu Dumnezeu, am liniste si pace... si Il simt atat de prezent si cum ma ajuta si ma asculta... cum nu se poate grai in limbile omenesti!!!
Va doresc o prietenie sincera cu Dumnezeu si veti avea numai bucurii!!!

Multumesc pentru sfaturi.

Eu insa ma refer la momentele de peste zi, in afara de seara si dimineata. Cum va rugati cand sunteti in drumul spre serviciu, cand mancati, cand lucrati, cand va odihniti, noaptea cand nu puteti dormi?

Rugăciunea liberă sau rugăciunea liber curgătoare aşa cum am citit undeva...este cea mai adevărată rugăciune.
Atunci când citind o rugăciune,un acatist sau un psalm,deodată ochii se umpu de lacrimi,laşi cartea jos şi începi să te rogi pentru toată făptura,pentru vii şi pentru morţi,pentru săraci,pentru bătrâni singuri,pentru cei fără adăpost ,pentru acei care sunt plecaţi peste hotare să-şi câştige o pâine, pentru acei care îşi plâng singurătatea în aşternut căci nu au un suflet lângă ei,pentru acei care ţi-au făcut bine,pentru acei care te urăsc şi care nu te iartă.Atunci inima ta cântă rugăciuni ,versuri,cântece de slavă lui Dumnezeu!

Dacă am fi vrednici şi plăcuţi lui Dumnezeu această rugăciune ar curge din noi spre cer mereu iar lumea în care trăim ar fi mai bună dar...suntem apăsaţi de păcate şi de "grija cea lumească"iar rugăciune pe care o facem este"de lemn".

Rugaciunile libere pe care le spun eu sunt variante ale rugaciunii inimii, deci nu sunt chiar ,,originale'': ,,Doamne Iisuse Hristoase, fie in toate voia Ta.", ,,Doamne Iisuse Hristoase miluieste-l pe N.", Preasfanta Treime, miluieste-ma." Preasfante Doamne Iisuse Hristoase, iarta-ma pentru (...) si pentru tot ce-am gresit azi si ieri.", ,,Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma sa-mi vad pacatele.", etc.

Un parinte spunea ca exista riscul ca in rugaciunea libera sa cerem anumite lucruri lui Dumnezeu care nu sunt dupa voia Sa. De aceea indicat ar fi sa spunem: Domane, invata-ne sa ne rugam.

Sigur cerem de multe ori lucruri care nu sunt dupa voia Domnului, dar, oricum, Domnul nu asculta rugaciunile care nu sunt dupa voia Lui.

Cata dreptate ai!!!!!!!!!!! Enorm de multa dreptate!!!!!!!!!!

Da, in drum spre serviciu realizez ce prost imi administrez timpul de rugaciune.(totdeauna prea putin). Spun Tatal Nostru, Preasfanta Nascatoare, Rugaciunea Inimii, Ps.50,142 (asta depinde de la zi la zi ce vreau sa spun, sau mai bine zis ce simt pe moment sa spun).
La serviciu e mult mai greu, zarva mare,dar incerc, spun incerc sa privesc pe fiecare om indiferent de ierarhia postului ocupat, ca un om important in fata Domnului .La multe tulburari care se-ntampla din pacate, aste-s timpurile, uneori realizez ca DOMNUL ne stie, ne priveste, si ma intreb:Oare cum vede toate acestea?
Gandul la Domnul o consider o rugaciune un pic mai mica;sincer, nu ma pot ruga cand ma concentrez sau sunt stresata.
In drumul spre casa, din pacate, derulez ce s-ntamplat la serviciu, si nu ma rog.
Ma gandesc la Dumnezeu si cand vad frumusetea creatiei, si cand vad suferinta acesteia.

Hm. In timpul zilei sunt muuulte ispite... In general nu le provoc si caut sa evit provocarile, dar uneori trebuie sa intri in hora, iar eu oricat as incerca s-o "scald", daca nu sunt cu "ei", ajung subiect de barfa. Oricum se stie ca tin post, ca merg la biserica, ca aceeasi poza de la avatar este si mare pe desktop. Nu pot sa ma plang ca nu sunt respectat, dar uneori e foarte greu sa faci fata. Sunt intr-un "cuib de viespi" cum s-ar spune. De multe ori nu inteleg ce caut acolo, dar poate tocmai de aceea sunt acolo: e o incercare, e un alt pas pe care trebuie sa-l fac. Fara sa ma laud, pot sa spun ca am mai temperat mult relatiile fata de cum erau cu un an in urma, nu mai e rautatea aceea, iar barfa, chiar daca nu s-a terminat, acum are nuante mai mult comice decat rautacioase... Dar... nu s-a terminat. Uneori ma implica in discutie, mi se povestesc fapte cu detalii amanuntite despre cum isi inseala aia barbatul, despre cum isi plateste aialalta leasing-ul la autoturismul de teren, despre cum se plange cealalta ca i s-au facut "bolmoaje" si i s-au pus in cafea... iar eu ascult, ascult si trebuie sa zambesc cand ei rad, trebuie sa dau din cap, trebuie sa aprob ca atat mi-ar trebui sa fiu de alta parere!... Cu oarecare tupeu, am incercat sa schimb ceva la cea cu "leasing-ul"... De fapt ea sperase ca si eu sunt dintre virtualii sponsori, dar de cand a inteles mesajul meu, ma priveste de undeva de foarte sus, ca si cum mi-as fi permis sa-i fac o propunere indecenta... Si daca nu mi s-ar cunoaste caracterul, probabil ar fi si dintr-acei care ar crede.
Ei, in conditiile date, nu prea mai pot sa ma rog, dar am satisfactia ca citesc mult de pe forum, si mai si raspund pe ici-pe colo, printre picaturi.
La Dumnezeu ma gandesc in felul meu toata ziua. Cand ma trezesc, revizuiesc visele, daca au sau nu un mesaj pentru ziua in curs, apoi ma scol, ma spal si primul lucru care il fac este rugaciunea de inceput si Tatal Nostru. Radioul in masina este pe "Trinitas", dar in birou din pacate este pe Romania actualitati, fiindca e radioul colegului care e mai vechi acolo, mai in varsta, care spune ca el crede, dar nu merge la biserica nici impuscat (desi ii place sa-i povestesc despre cine a mai fost si cat de frumoasa slujba face parintele protopop, care este vecinul lui!!!) Prin sertar mai am cate o carte religioasa, pe care-o mai citesc in caz ca raman singur si pot inchide radioul. In rest? Nu prea mai am timp ca sunt la serviciu (cu exceptia pauzei de la 12.00 la 1.00) cam zi lumina. Sambata, duminica si in sarbatorile religioase nu lucram. Uneori mai merg la tara (la mine sau la tata socru). Intotdeauna iau la ocazie si niciodata nu iau bani. Ba chiar mai fac cate un ocol daca femeia e batrana si mai e si noapte. Ai mei s-au obisnuit deja cu asta si uneori se mai si amuza cand aud cate-o babuta care tocmai urca in masina, cam unde-ar vrea ea sa mearga!... Cand se intampla sa pot face cate ceva de acest gen, pot sa spun ca sunt destul de multumit in acea seara si am observat ca a fost o perioada cand astfel de zile se repetau foarte des.

Omule Bun, din cate inteleg eu: 1. tu esti, de fapt, in stare permanenta de rugaciune, 2. faci si tu ce poti ca sa supravietuiesti in acest "cuib de viespi" si 3. pana la urma, esti misionar prin exemplul tau personal. In locul tau nu mi-as face atatea griji, poate m-as ruga doar ceva mai mult...

Nu te supăra dar postarea ta seamănă cu pilda din evanghelia"Vameşul şi fariseul..."Multe lucruri pe care le spui sunt adevărate şi în spiritul învăţăturiii ortodoxe dar parcă prea le faci pe toate bune doar tu,prea eşti cel mai bun.
Omul credincios cu adevărat şi care tinde spre sfinţenie se vede pe sine mai ticălos decât toţi,este smerit şi consideră că nu face nimic bun
.
Puteam să-ţi scriu acestea pe privat dar am făcut-o aici pe public şi te rog să mă ierţi căci nici a arăta greşalele altora nu este un lucru plăcut lui Dumnezeu.

Dacă eşti credincos şi trăieşti după rânduială sunt convinsă că eşti un om bun dar lasă-i pe alţii să o spună altfel cazi în fariseism.
În evanghelia de ieri de la Sfânta Liturghie, Mântuitorul atunci când i s-a spus că este bun a replicat"..de ce îmi spui mie că sunt bun?Numai Tatăl singurul este bun" aşadar....!

Ai dreptate si imi pare rau pentru asta. Chiar NU le fac pe toate bune... Sunt plin de multe pacate si nu sunt demn de bucuriile pe care le primesc in fiecare zi.
Imi cer iertare daca mesajul meu a semanat a lauda pentru unii... Nu asta mi-am dorit si NU sunt nici pe departe perfect. Ca incerc pe alocuri sa caut mantuirea intr-un mod mai personalizat... Este crucea mea pentru care probabil voi plati cand mi-o veni vremea... In acelasi timp, vreau sa invat de la ceilalti si sa iau ce-i bun. Din ce-am scris, as fi vrut sa transmit un gand de folosinta pentru ceilalti. Nu vreau sa smintesc pe altii si nici sa ma ridic in slavi cu evlavia mea. Poate era mai indicat sa vorbesc la persoana a treia ca despre altcineva, sau... sa nu vorbesc deloc. Dar ispitele sunt sub toate formele, iar eu cred ca am cazut in cea a mandriei si a maririi de sine fara sa realizez acest lucru. Imi cer iertare! Am un sentiment ciudat de vinovatie si o sa incerc sa evit pe viitor sa "ma afisez" cu faptele mele bune! Macar daca, din toate astea, cineva ar trage concluzii folositoare...
Daca te-am tulburat, este vina mea si te rog sa ma ierti. La fel ca tine, am dat raspunsul "la vedere", pentru ca si altii sa vada ce-i de vazut!...
Multumesc pentru sfat si o sa tin cont de el!

Zicand asta, mi'a venit in minte un gand.
Nu am cautat prea mult sa inteleg rugaciunea libera si nici nu m'am intrebat prea mult asupra ei.
Citind rugaciunile Parintilor, simt ca nu as putea vreodata intocmi asemenea cuvinte odihnitoare si bine alese.

De exemplu, Rugaciunile de Seara si de Dimineata. (Este o lucrare mare a nu le sari niciodata, insa mie inca imi este greu)
Imi par atat de complete, de calde si de bine intocmite, incat nu as pute simti vreodata nevoia de alte texte.

Bineinteles, cand sunt plecat pe afara sau am ceva treaba, rugaciunea ce imi vine in minte capata adesea forme noi.
Si asta pentru nu am darul de a retine ad literam rugaciunile citite, desi mi'as dori.

Rugaciunea aparuta in minte trebuie sa fie simpla, avand cat mai putine cuvinte, si fara a cauta o impletitura artistica.

Este mult mai simplu sa vorbesti din carti decat din experienta.
Scrie fiecare despre ce a citit sau a auzit. Si atunci cand unul dintre noi (OmuBun), ne scrie despre cum traieste el, este acuzat de fariseim. De o persoana care ne vorbeste despre rugaciunea pentru toata lumea. Cand noi nu stim sa ne rugam pentru noi? Si cel mai amuzant "Puteam să-ţi scriu acestea pe privat dar am făcut-o aici pe public şi te rog să mă ierţi". Daca cerem repede iertare, gata suntem la adapost. Am scapat!
Nu stiu cati dintre noi stim sa ne rugam. Sau stim ce inseamna adevarata rugaciune. Nici macar nu avem idee ce insemna, darmite sa vorbim despre ea. Dar cu parerea ne dam.

Eu spun cam asa, tot scurt:

Slava Tie Doamne pentru tot ce ai facut pentru mine. Multumesc pentru [...]. Doamne, ajuta necredintei si neputintei mele. Ajuta-ma sa scap de raul din mine. Iarta-ma, miluieste-ma Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugaciunile Preasfintei Maicii Tale si pentru rugaciunile tuturor Sfintilor Tai din Cer si de pe Pamant. Si pentru rugaciunile tuturor Ingerilor Tai. Lumineaza si mantuieste familia mea si pe cei din jurul meu. Intoarce-ne la pocainta, pentru mare mila Ta.

La masa spun simplu: multumesc Doamne pentru bunatatile Tale, sfinteste Te rog masa noastra. Amin.

Si eu am remarcat ca rugaciunea Lui Iisus este mult cuprinzatoare si alte cuvinte sunt oarecum de prisos. In forma completa ar fi cam asa: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu Celui viu, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi pacatosii.

Si iarasi, sa nu uitam: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.

Dani, nu trebuie sa-mi iei apararea. Dorina are dreptate in felul ei. Stiu cat sunt de slab si de "altfel", fata de cum ma vad multi de pe-aici. Ma manii destul de usor si nu sunt un interlocutor comod daca ceva nu e intocmai cu principiile mele. As vrea sa fiu mai diplomat, sa am mai multa rabdare, sa invalui in caldura sufleteasca si pe cel rau si pe cel bun. Din pacate ma surprind certandu-l pe cel de langa mine pentru care poate as face orice sa-i fie bine. Ieri, dupa cuvantul de predica al parintelui, (acelasi cu cel spus de Dorina cu "De ce ma numesti bun?", dar probabil ca preotul ei nu a dat intelesul pe care l-a dat preotul meu; era vorba de o cercetare a celui care vine cu "linguseli", pentru care vrea foloase!) am iestit din biserica gandindu-ma mai profund la acel "bun". Si eu mi-am ales un nick pe care nici nu mai stiu acum daca sa-l apreciez sau nu. Stiu ca NU VREAU SA FIU RAU. Si mai stiu ca Dumnezeu n-are nevoie de explicatii. El vede sufletul fiecaruia dintre noi. As vrea sa cred ca stie unde gresesc si nu ma lasa sa persist in greseala. Si cum eram cufundat in ganduri, gasesc pe parbrizul masinii poza lui Basescu si indemnul de a-l vota. Si atunci, eu, "omu'bun", am luat poza, am facut-o bucatele si am aruncat-o la tomberonul de peste drum. Am ajuns acasa intors pe dos, iar sotia a observat si m-a intrebat cum se face ca vin de la biserica cu fruntea incretita? Eram suparat pe lume, pe minciuna, pe rautate si mai ales pe mine ca nu pot trece usor peste toate. Mi-era ciuda ca nici la biserica nu suntem lasati, pana si acolo mi se pun fluturasi, cu cine sa votez. Oare cum de nu se realizeaza ca efectul este contrar? Sau poate ca tocmai cei de la PSD or fi pus, pentru mai multa siguranta... In orice caz, ieri am fost mahnit cam toata dupa-amiaza, iar cand a mai "venit" si florisica pe mess sa-mi spuna ca-i sunt dator sa iau atitudine in apararea ei, am simtit ca ma dezlantui... Sunt convins c-am dezamagit-o, dar am spus-o si repet: nu sunt un interlocutor tocmai comod!...
Sunt orgolios, nu suport sa afisezi inaintea mea aerul superior si a-toate-stiutor, cand eu vad ca ai serioase lacune, nu suport sa mi se atraga atentia de catre cineva la care vad defecte mult mai mari decat cele pe care mi le arata cu degetul... Sunt un "om bun" atat timp cat ma intelegi asa cum te inteleg si eu, nu te judec si te iert pentru orice pentru ca stiu ca nimeni nu-i perfect. Dar daca te ridici deasupra celorlalti sa dai cu barda, mi se aprind o mie de beculete in cap!... Halal "om'bun"!...

OmuBun
 

Nu iti iau apararea.
Sinceritatea unora este "bucuria" altora. Sa mai arunce o "invatatura", un comentariu insipid si la nelocul lui. Acuzatii de fariseism, lipsa de credinta, nerespectarea randuielilor, lipsa de smerenie si altele si mai mari decat acestea. Toate sub forma unor "sfaturi si povete" binevoitoare.

Ba să vorbeşti! Şi eu sufăr de mândrie dar mă tratez!
Mi se părea că sunt plină de fapte bune şi de virtuţi .Într-o zi am primit"un şut în spate" chiar din biserica pe care o iubeam mai mult şi de la acei cărora le făceam numai bine după a mea părere.Am fost nevoită să mă analizez ,să mă smeresc,să mă umilesc pentru ca dragostea lui Dumnezeu să se reverse din nou asupra mea.Am înţeles un lucru esenţial.
Acei care ne ceartă sunt acei care ne iubesc cel mai mult.
Aşadar te rog crede-mă că te iubesc nespus şi nu am vrut să te rănesc.
:6:răspunsul pe care l-ai dat dovedeşte că ai şi smerenie.

De ce nu vorbiti pe privat despre lucrurile astea? Sau deschideti un topic nou. Subiectul pe care l-am deschis este rugaciunea libera si va rog sa ramaneti la el.

Multumesc.

Doamne fereşte-mă de gândurile trufaşe şi de cei ce mă ispitesc, răscolindu-mi mândria din mine ! Învredniceşte-mă să-mi văd slăbiciunile mele şi fereşte-mă să nu-i judec pe cei de lângă mine , iar dacă o fac , să nu o fac cu ură şi porniri nedrepte, pentru că toţi suntem lucrul mâinilor tale şi toţi suntem şi trup neputincios şi slab şi nimeni din astă lume nu-i fără de greşeală. Întăreşte-mă , dă-mi minte înţeleaptă, răbdare, dragoste precum Tu voieşti şi să-Ţi fiu pe placul Tău, iar de nu pot , te rog ajută-mă să nu fac voia mea , ci voia Ta , ca să laud neâncetat numele Tău în vecii vecilor . Amin ! +

@ Dorina
Ca un suferind de aceeasi boala, voiam sa confirm bunele intentii pe care le-ai avut, mai ales dragostea frateasca a cuiva care stie ce este cu acest (cel mai mare) pacat de moarte si doreste sa previna pe altcineva care, nevinovat, poate nu ii sesizeaza ascunzisurile; ai luat-o inainte cu ultimul post :). Speram ca a fost de folos, iar OmBun si Dani nu s-au suparat.

@ topic: In acelasi ton, poate ca este bine sa folosim intai (vorbesc mai ales pentru mine, ca incepator) rugaciunile cunoscute, ale Bisericii. Cred ca trebuie multa atentie aici, pentru a nu se ajunge in zona pietismului, specifica mai ales neoprotestantismului. Exista numeroase rugaciuni foarte frumoase pentru diferitele trebuinte si, mai ales, pline de invatatura dogmatica pe intelesul tuturor (de ex. cele de la masa, din Ceaslov sau mineiele), formulate cu discernamant de catre Sfintii Parinti.