Ce dar vom aduce lui Hristos?
 

Pentru mine, Craciunul inseamna deopotriva bucurie si intristare. Bucurie pentru ca ni se naste Mantuitor. Intristare pentru ca, an de an, Il intampin fara daruri.

Nasterea Domnului este prin excelenta o sarbatoare ce se afla sub semnul darului, fapt subliniat mai ales in cantarile praznicului. Tatal ni-L daruieste tuturor pe Fiul iar neamul omenesc, spre plinirea iconomiei divine, o daruieste pe Fecioara. Pamantul daruieste pestera, ingerii si pastorii, cantarea, iar magii, aur, tamaie si smirna. Ce dar vom aduce noi lui Hristos?

Cand vine sarbatoarea nasterii Domnului Hristos, ma umplu de bucurie... oare de unde vine? si de ce? din Betleem, desigur! :69:
ma gandeam si la perioada asta mare de post PREGATITOARE a sfintei Sarbatori! Sa stiti ca mare dreptate au Sfntii Parinti ca au randuit postul inaintea Sf.Sarbatori. Nu se putea altfel de pregatire mai folositoare pt suflet dacat POSTUL de 40 zile!
Ma gandeam asa: oare de ce S-a nascut Domnul intr-o pestera??? chiar nu era un loc si pt Stapanul Nostru, Domnul Iisus Hristos??? El Care a facut tot din lumea asta, nu am gasit pt El decat o PESTERA????
Si citind pe Sf.Ioan Hrisostom am aflat raspunsul: pestera este INIMA noastra a fiecaruia! Inima inghetata de patimi si pacate, este pestera rautatilor inghetate! Iar El a venit si S-a smerit si S-a salasluit in pestera inimii noastre ca sa o incalzeasca si sa ne umlple de caldura DRAGOSTEI Sale. Ca din dragostea de a fi cu El, S-a smerit pe Sine, chip de rob luand, si S-a desertat pe Sine venind la noi. Cum rob? Da, firea noastra a pacatului a luat-o, El Cel fara de pacat! Oare nu este asta DRAGOSTE fata de OM??? El Dumnezeu Care Si-a pus o scanteie din El - sufletul - sa nu il scoata din pacat si din moarte??? Spune Sf.Pavel ca PLATA pacatului este MOARTEA!!! De aceea a venit El...

Asta a meritat Dumnezeu de la noi: o inima inghetata si plina de rautate, numai cu animale necuvantatoare... noi fiind cuvantatori!

Doamne MARE este Iubirea Ta spre NOI!!

singurul lucru pe care il cere Dumnezeu de la noi e inima:Fiule, da-mi inima Ta!
dar e asa de trist ca suntem asa de preocupati de foarte multe lucruri, ca numai de acest aspect, cel mai important as zice, nu mai avem timp. am de an suntem tot mai rai, mai egoisti, mai invidiosi, mai certareti. si atunci nu e de mirare ca nu ne mai da Dumnezeu aceea mare bucurie insuflet, care o aveam in ceasurile dragi ale copilariei.odata cu inaintare in varsta suntem tot mai reci, tot mai saraci.

dar macar acest post al craciunului sa fie un bun prilej ptr a pune un nou inceput, ptr a incerca sa fim mai buni, sa fim mai iertatori, mai darnici.
macar acum sa ne mai incalzim inimile inghetate...

Pestera? Nu era o iesle intr-un grajd?

Hanurile de pelerini nu se ridicau oriunde, ci se cauta un loc mai sigur, mai ferit de furt. Hanurile isi alegeau adesea cate un loc ce se termina, in spate, cu o pestera sau cu o grota mai mare, unde se adaposteau animalele domestice. Era un fel de curte naturala, foarte bine ingradita de natura. Un astfel de han a ales si Dreptul Iosif pentru a innopta. "Grajdul" animalelor era de fapt un astfel de pestera.

Ba da, dar multe constructii acolo sunt sapate intr-un perete de stanca, inclusiv grajdurile pentru animale.

Si postul, si inima si toate rugaciunile si jertfele noastre.
Sa va spun ce face sotul meu (care nu e langa mine cand postez, asa ca n-are cum sa ma certe ca-i dau pe fata faptele bune...)
Cu cateva zile inainte de Craciun, merge la Metro, ia un bax de ulei, zahar, faina, cativa cozonaci, rahat, chiar si ciocolata, mezeluri, unt - in fine, alimente pe care le aduce acasa si le transforma in cateva pachete 9in general 6-7), dupa puteri.
Apoi ma pune sa gatesc. In general, cat mai sanatos, fara multe grasimi si fara prea multa sare. isi baga nasul peste tot, ma hartuieste de-a dreptul, ca sa iasa bine...
Dupa care, discret, bate la usile batranilor despre care stie ca sunt singuri, sta de vorba cu ei, dar mai ales ii asculta, le lasa putinul pe care l-a adus, isi scoate scufia de mos si vine acasa, ca sa ma sacaie ca nu-s gata cu toate.
In ziua de Craciun, intindem masa in mijlocul camerei, o asternem si-i asteptam pe batrani sa vina. In general iese harababura - fiecare povesteste diverse lucruri, mai sunt si animozitati, vin si pleaca la ore diferite, motaie la masa, dar...cu totii ne bucuram de ziua Domnului. Cine spala vasele? Ati ghicit! Dar bucuria nu se compara cu nimic. Asa il trateaza sotul meu pe micutul Isus de ziua Lui!

Să ne aducem aminte de situaţia din timpul lui Noe, din vremea potopopului. Oamenii de atunci , deşi fuseseră atenţionaţi de Noe asupra a ceea ce va urma , au luat în derâdere cuvintele lui şi şi-au continuat viaţa aşa cum fuseseră deprinşi. Însă venind potopul cel mare de ape cu toţii au pierit . Au rămas doar cei care s-au pregătit . Venirea Mântuitorului , deşi a fost proorocită, nu a fost tratată din partea celor de atunci ca ceva deosebit. Cei mai mulţi au ignorat pe Fiul lui Dumnezeu şi şi-au continuat viaţa de până atunci, în ignoranţă şi păcate. Iată, Domnul Hristos se va naşte peste câteva săptămâni. Oare cum ne va găsi acest minunat eveniment ? Vom avea în inimi emoţia asemenea Magilor, sau vom fi nepăsători şi reci ca Irod ? Ne vom bucura sincer şi vom vesti Naşterea Domnului precum păstorii , sau vom fi ironici sau asemenea fariseilor ? Oare cum ne va găsi Fiul lui Dumnezeu ?

Elisabeta, sa va inmulteasca Dumnezeu inmiit milostenia si tie si sotului tau!

Din pacate eu chiar n-am absolut nici un merit, ba dimpotriva, initial m-am cam temut, ba sa nu creada ca vrem sa le facem rau, sau chiar sa nu pateasca vreunul din ei ceva si sa avem probleme...asa ca...eu sunt altfel decat par....

Cred ca cel mai potrivit dar pe care sa-L aducem noi lui Hristos este sa devenim si noi o "pestera" in care sa se nasca si "sa-si plece fruntea". Sa fim urmatori Maicii Domnului si Sfintilor in care Hristos a putut sa ia chip si sa se nasca.

frumos spus, dar greu de realizat. lupta omului cu el insusi e cea mai grea.
de sarbatori toti incercam sa fim mai buni. dar cred ca nu castigam mare lucru daca ne oprim aici, daca odata cu trecerea sarbatorilor redevenim iar cei dinainte.

Dar pentru Hristos.
 

Pacatosul de mine, n-am altceva decat:
Un sirag de margele, din lacrimile mele...

La marele dar al intruparii Fiului lui Dumnezeu, trebuie sa raspundem si noi prin smerenie- pentru ca intruparea Fiului lui Dumnezeu este o dovada a smereniei, caci "a saracit de bunavoie ca pe noi sa ne imbogateasca".

In aceasta perioada a apostaziei generale, in care multe sminteli si inselari ne trimit spre grabnica pierzare , sa-I amenajam o "iesle"imparateasca in inima noastra ,prealabil curatita de toate rautatile.Smerenie, pocainta si unire tainica cu Hristos -darul dumnezeiesc prin care ne uneste cu Sine, si ne face asemenea Lui.Doamne ajuta!

Dureros, dar adevarat pentru multi dintre noi. Cred ca daca s-ar pune intrebarea: unde S-ar naste Hristos astazi? Cei mai multi ar continua sa spuna: in pestera. Asa ca am ramane cu bucuria ca vine Mantuitorul si cu tristetea ca nu a cunoscut inima noastra.

Inca putin, mai sunt doua zile pana cand Se naste Mantuitorul sufletelor noastre...Sa-L intampinam cum se cuvine, cu dragoste, fara sa ne mai acuzam unul pe altul si fara sa mai judecam...macar de dragul acestui micut Copilas...
...sa nu sarbatorim Craciunul ...fara Sarbatorit!

Asa este, costel. Ne iubim prea mult pe noi insine. Iubim prea mult lumea cu cele ale sale, astfel incat, nu ne mai ramane nimic de oferit lui Hristos.

Si, cand te gandesti ca nu cere foarte mult de la noi... Vrea doar ca noi sa putem face din inima noastra, iesle in care El sa Se nasca, iar in loc de aur tamaie si smirna, sa-I putem aduce credinta, nadejde si dragoste...