Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Umanitare (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5050)
-   -   Despre durerile oamenilor- Parintele Arsenie Boca (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=7575)

geo.nektarios 13.11.2009 15:42:45

Despre durerile oamenilor- Parintele Arsenie Boca
 
Lucrul care ii arde pe toti oamenii este pocania - pocainta - pe care o trimite Dumnezeu, ori vrem, ori nu vrem. De aceea este bine ca sa ne pocaim de buna voie, sa nu asteptam sa ne trimita Dumnezeu pocainta prin necazuri de tot felul, caci pricinile pentru care ne trimite Dumnezeu necazurile sunt pacatele noastre. Deci, daca patesti necazuri in viata, afla ca ai facut greseli. Necazurile sunt mana intinsa a milei lui Dumnezeu catre noi.
Acum sa va dezvelesc cateva feluri de pacate, ca astfel sa pricepeti insesi durerile voastre.
I. Betesugurile trupului.
Din trei pricini se imbolnaveste trupul:
1. De otravuri din lipsa postului.
Carnea este o otrava si se mistuie tot cu ajutorul unei otravi care este fierea.
2. Din nastere, pentru ca fie mama sau tata nu a fost treaz cand s-a zamislit copilul. Femeilor fugiti de barbati ca de foc cand sunt ametiti de bautura.
3. Din desfranare, pentru ca trec masura cuvenita si incep sa-i doara spatele, spinarea, salele, slabesc nervii, devin iuti si nerabdatori. Toate acestea, pentru ca nu si-au infranat poftele (puterile). Este tocmai ca bogatul care saraceste. Asa si trupul care si-a mancat toata vlaga.
II. Vrajba in casa.
Ascultati pricinile pe care le au si apoi ce sa faca, ca sa nu le mai aiba. Vrajba in casa vine din pacate. Toate isi au izvorul in pacate.
1. Neaparat vine vrajba in casa daca casatoria s-a inceput cu stangul, adica cu desfranarea.
2. Mai vine, apoi, daca sotii traiesc in casatorie nelegitima, sau fara cununie bisericeasca. Este un prim pacat, pe care toti il platesc cu vrajba. De aceea, toti trebuie sa intre la cumintenie si sa se legiuiasca daca sunt asa.
3. Din curvii nemarturisite, facute inainte sau dupa casatorie. Astfel au intrat intr-o casa noua cu o pecete draceasca pe trupul si pe sufletul lor si, pentru ca nu s-au marturisit, acel pacat are sa le sparga casa, tocmai pentru ca n-au omorat pe diavolul care este cel care facea acest lucru.
4. Lacomia de avere a unui parinte cand si-a maritat fata sau si-a casatorit feciorul. O asemenea casatorie nu tine, pentru ca s-a facut cu o lucrare a diavolului. De vei marita fata ta numai pentru avere, casatoria lor va sfarsi cu vrajba sau cu spargerea casei aceleia. Prin urmare, cumintiti-va parintilor cu sfaturile cand va maritati fetele sau va insurati feciorii.
5. Nepotrivirea de varsta. Sunt parinti care isi marita fetele la 14-16 ani, iar la 18, 19 ani fata lor este vaduva sau divortata si inca cu copil. Aceasta din cauza nepotrivirii de varsta, caci ce poate face o fata asa tanara in fata unui vlajgan, om in toata firea. Aceasta diferenta mare de varsta este un pacat inaintea lui Dumnezeu. Si din cauza aceasta, casa aceea nu tine ci se sparge si in aceste cazuri parintii trebuie sa recunoasca ca au dat un sfat prost.
6. Din negrija de suflet a celor din casa, din negrija de spovedanie, de Sfanta Impartasanie si de randuielile Bisericii, care sunt poruncile lui Dumnezeu. Fiindca daca nu le pazesc pe acestea, le pazesc pe ale diavolului, si astfel nu pot sa aiba liniste.
7. Din petrecere fara post. Cei ce se umplu de manie sunt cei plini de fiere, care se inmulteste in corpul omului atunci cand mananca multa carne si nu posteste. Plini de fiere fiind, se umplu de manie si astfel isi sar in cap unii la altii. Asa, pentru o vorba cat de neinsemnata, pentru o bucata de lemn ce nu e la locul ei, ii sare in cap celuilalt.
8. Si o ultima pricina este desfranarea sotilor. Dar sotii cum desfraneaza, cand sunt legiuiti? Asa bine, caci nu mai tin seama de miercuri, de vineri, de zilele postului si de sarbatori. Nu mai tin nici o randuiala. Si bate Dumnezeu neranduiala ca sa se faca randuiala.
III. Paguba din curte, paguba in agoniseala voastra, o alta din durerile noastre.
Si acum, iata pricinile pentru care Dumnezeu trimite pocania asupra avutului nostru.
1. Unii din stapani le dracuie si atunci sa nu se mire daca li se implineste cuvantul spus, caci da Dumnezeu dupa cuvantul lor.
2. Lucreaza Duminica. Ca daca Dumnezeu n-a lucrat Duminica, nici tie nu iti este ingaduit ca sa lucrezi si daca vei lucra, vei pierde nu numai ceea ce ai lucrat Duminica ci si ceea ce ai lucrat in cursul saptamanii. Sa nu ascultati de sfatul nimanui cand este vorba de cinstirea Duminicii. Fiecare isi are socoteala lui, tu insa ai un suflet. Caci va venii vremea sa ceri apa cu bilet [perioada lui satana].
3. Si mai are paguba cel ce se uita la agoniseala sa ca la ochii din cap. Si-a lipit inima lui de lucruri pieritoare. Pentru altceva a dat Dumnezeu inima, nu ca sa ti-o impotmolesti cu gunoiul lumii, ci ca sa ti-o indrepti spre Tatal, Cel din ceruri. Pe El sa-L iubim, de El sa ne lipim inima, caci neasemanata este plata pe care ne-o da Dumnezeu, fata de cea data de lume. De aceea nu-ti lipi inima ta nici de proprii tai copii, caci de-i patimi durere in cele iubite peste masura, cine te va mangaia?
4. Ai cumparat din mana rea, din mana patimasa, din mana care a furat sau de la unul care a curvit. De aceea, mai inainte de a o amesteca cu ale tale, da-i putina apa sfintita, cu faina, caci sa stiti, pacatele trec si asupra pamantului pe care-1 calci si asupra vitelor.
Cand a fost izgonit Adam din Rai, Dumnezeu a blestemat pamantul: „Pentru ca ai ascultat de glasul femeii tale si ai mancat din pomul din care ti-am poruncit: «numai din acela sa nu mananci, si ai mancat dintr-insul», blestemat sa fie pamantul intru lucrurile tale! Intru necazuri vei manca dintr-insul in toate zilele vietii tale! Spini si palamida iti va rodi tie si te vei hrani cu iarba pamantului! In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana cand te vei intoarce in pamantul din care esti luat; ca pamant esti si in pamant te vei intoarce” (Facerea 3,17-19). Iar femeii i-a zis: „Voi inmulti mereu necazurile tale si suspinul tau; in dureri vei naste copiii si spre barbatul tau va fi intoarcerea ta si el te va stapani” (Facere 3,16).
O greseala a noastra atarna asupra intregii averi.
5. Cineva se tine de vraji asupra ta, iar tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta. Cineva lucreaza cu diavolul asupra ta si asupra vitelor tale si atunci si tu tanjesti si vitele tale. De ce pot lucra aceste puteri? Pentru ca tu n-ai ocrotirea lui Dumnezeu. Si ca sa nu mai poata lucra duhurile rele, curateste-ti trupul tau prin post, fa sfestanie, pune-ti o Sfanta Cruce in curte si roaga-te lui Dumnezeu sa te ocroteasca.
6. Mai poti avea necazuri si din cauza ca, in curtea in care stai tu, sau pe pamantul pe care-1 lucrezi apasa juraminte, blesteme sau nedreptate: sa luati seama, sa nu taiati o brazda, din pamantul care nu este al vostru, caci aduce moarte, dar se mai poate sa ai asupra curtii si alte pacate. Poate ca ai cumparat aceasta curte cu bani munciti intr-o vreme cand poate traiai in desfranare. De acesti bani, desi i-ai muncit, nu te vei putea folosi, caci si asupra lor atarna si apasa pacatele de cand i-ai muncit si te urmareste Dumnezeu pana in panzele albe. Pentru ce? Pentru ca nu te marturisesti, pentru ca tii serpii in san si Dumnezeu lasa sa te muste.
7. Apasa blestemele parintilor sau ale altuia asupra casei tale si asupra ta sau, ce este si mai des, copiii lepadati si ingropati ici, colo. Ba in gunoi, ba langa o altoaie. Si lepadarea copiilor este pacat strigator la cer.
8. Stapanii au pacate nemarturisite din tinerete sau mai pe urma si nu le-au ispasit, ca nu-i destul sa le spui sub patrafir, trebuie sa le si ispasesti, de buna voie. De aceea vine bataia lui Dumnezeu asupra voastra, peste tot, pe camp, peste vite si peste tot lucrul mainilor voastre.

geo.nektarios 13.11.2009 15:43:16

IV. Copiii îndrăciți, neascultători, necre*dincioși și desfrânați.
Toți părinții luați aminte, și ceilalți de aseme*nea fiți cu mare băgare de seamă ca să nu cădeți în astfel de greșeli, când vă va veni rândul. Copiii îndrăciți vin din următoarele pricini:
1. Părinții nu au păzit postul și nu s-au putut înfrâna de la poftele trupești și așa au călcat zilele și timpurile neîngăduite care sunt: Mier*curea, Vinerea, Duminica, sărbătorile de peste an și posturile întregi. Toți copiii care rezultă sunt neascultători și îndărătnici, pentru că nici părinții lor nu au ascultat de poruncile lui Dumnezeu de a păzi zilele sfintite.
Întrebați-vă cugetele și vă vor spune ce este îngăduit. Astfel, îi veți vedea plângând și veți plânge și voi și așa veți ispăși păcatul în care i-ați zămislit. Desigur că vă doare, dacă nu le-ați fi făcut nici nu v-ar fi durut.
2. Mamele nu s-au păzit până la curățenie deplină și așa se nasc copii plini de bube și pot muri. Și dacă în vremea aceea tata a mai fost și beat, se naște un copil care va fi slăbănog fie cu mintea, fie cu trupul, fie cu amândouă. Și iată cum vei avea pocania de la Dumnezeu cu propriul tău rod.
3. În vremea sarcinii nu te-ai păzit de bărbat, de aici mulți copii se nasc morți sau mor de tineri sau dacă trăiesc alunecă în curvie, pentru că s-a întipărit pecetea curvească pe ei încă din pântecele mamei lor.
Se găsesc acestea în Sfânta Scriptură, căci toate prin câte trece mama, în vremea celor 9 luni de sarcină, fie bune, fie rele, se întipăresc și în copil. Când va crește mare, toate îi vor răsări în cale.
Roadele curviei părinților se văd, ca în oglindă, în comportarea copiilor lor: fetele cu fusta scurtă, sau mai grav cu buricul gol; băieții și chiar bărbații cu belciuge în urechi.
Deci, după cum vedem, peste mâna întinsă a milei lui Dumnezeu, se poate da până și cu copita; însă împotriva urgiei mâniei Lui nu se mai poate face nimic.
Dacă are cineva minte sigur va lua aminte și se va îndrepta.
La cârma Bisericii e Tatăl nostru, și noi, cei binecredincioși, știm cui slujim.

geo.nektarios 13.11.2009 15:52:00

Între Dumnezeu și om
sau între rațiune și credință


Toată lumea e atârnătoare de Autorul ei. Lumea lucrurilor atârnă de Dumnezeu fără să știe. Noi, creștinii, știm.
Chiar dacă nu vrem, tot atârnăm, fiindcă spre deosebire de toată lumea lucrurilor, noi, oamenii, aici în trup, încă nu avem înfățișarea noastră definitivă. Noi suntem în lucru. Și de aici vine că simțim neajunsurile noastre, necunos*cutele și tensiunile noastre spre desăvârșire.
Poziția omului în creație e unică, suntem făpturile lui Dumnezeu, omul e un rezultat al creației divine, dar suntem și realizarea noastră.
Din cauza acestei stări de lucruri se aude adesea constatarea tragică că: „n-am făcut ni*mic” în viață. Aceasta e constatarea că n-ai dat vieții tale sensul său destinul ei. Noi nu suntem numai lucruri ca să mergem în virtutea legilor necesității; noi mai suntem și ființe spirituale, înzestrate cu conștiință și ca atare mergem în virtutea legilor libertății. Ca atare căutăm adevărul și ca atare Îl căutăm pe Dumnezeu.
La porțile sufletului omenesc Dumnezeu Își încetează stăpânirea: îi vrea iubirea. Aici El vrea să fie primit din inițiativa noastră. Prin urmare, la împlinirea sensului sau destinului nostru în creație suntem așteptați de Dumne*zeu ca făpturi ale Sale, conștiente de rudenia noastră cu El.
Pentru orientarea noastră în lumea văzută ni s-a dat credința și un om ca model: Iisus. Noi trebuie să realizăm în noi această icoană divină: stilul de a fi al lui Iisus. Fără acest fel de a fi, care atârnă de toate deciziile noastre de fiecare zi, și de fiecare clipă, te constați un om fără sens, un om fără hrană în fața haosu*lui care caută să te soarbă în tragedia neființei - una din definițiile răului.
Propriul tău destin așteaptă de la tine decizia acestei transpuneri a ta, în chipul lui Dumnezeu, transpunerea în felul de a fi a1 lui Iisus în lume.
Iată în ce vreau să vă antrenez: în declanșa*rea mecanismului religios al sufletului.
Sufletul Îl recunoaște pe Tatăl său și I se alipește. Dar fiind închis într-un trup, care aparține lumii acesteia, sufletul se alipește și de lumea dinafară; crezând că într-aceasta își poate găsi liniștea sa. Dar nu și-o găsește; de aceea, toată nevoința vieții călugărești are această rațiune de a fi: să nu lase sufletul să se alipească mai tare lumii văzute decât lui Dumnezeu. Că nu suntem din lumea aceasta și nu trebuie țintuită „aici” dragostea noastră.
Fiindcă Dumnezeu e Duh, iubire și adevăr, și nu-L putem „vedea”, pentru că nu oferă ima-ginației,cinematografiei noastre nimic, de aceea avem impresia că credința în Dumnezeu e un risc sau un pariu al rațiunii.
Fapt este că credința e o continuă asceză a rațiunii, fiindcă Dumnezeu este altă natură decât existența creată și cunoașterea lui Dum*nezeu ne cere și pe noi, în întregime, într-un alt mod de a fi. Cunoașterea lui Dumnezeu, cine vrea s-o aibă - și nu ești liniștit până n-o ai - antrenează în ea ființa noastră întreagă, cu toate rădăcinile ei în existență. Suntem irezis*tibil mânați spre această cunoaștere metafizică a lui Dumnezeu și ca atare feriți de neajunsu*rile noastre de oameni.
Iată tragicul și smerenia cunoașterii noastre.
Din cele de până aici rămâne de reținut că întreaga noastră ființă trebuie sfințită, pentru a ne putea apropia de Dumnezeu. O cunoaș*tere teoretică a lui Dumnezeu au și dracii, (ba și mulți teologi) dar aceasta nu-i sfințește. Dumnezeu face parte din destinul omului și e neliniștit sufletul nostru până nu se odihnește întru Dumnezeu.
De aceea, când lipsește preocuparea de mântuire ființa noastră e în pierzanie, care și ea, pierzania, amăgește cu o „odihnă”.
Ne-a adus Dumnezeu din neființă la ființă, dar să ne mântuiască nu poate fără noi. Drept aceea, în tot felul ne cheamă ca să-L cunoaș*tem ca Tată și pe noi întreolaltă ca frați și fii ai aceluiași Părinte.
Căci toate le poate Dumnezeu fără tine dar ca să te mântuiască din lumea aceasta nu poate fără tine. Nici tu nu te mântuiești fără mâna lui Dumnezeu și nici Dumnezeu nu te ridică dacă nu-I întinzi și tu mâna ta. Destul îți este că te cercetează mereu și atât de mult te roagă!
Cine nu vrea să se mântuiască? Sunt cei ce ascultă de o vrajă vrăjmașă, care îi scoate din cale și, cu pofte pieritoare, îi încâlcește în lume. Vraja aceea, a păcatului, cu vremea le slăbește mintea și în așa fel le-o întoarce, încât ajung să zică binelui rău și răului bine și din fiii lui Dumnezeu se fac vrăjmașii lui Dumnezeu. Vremea li se gată, lumina minții li se stinge… și așa îi prinde noaptea - moartea - rămași rătăciți de Dumnezeu și neîntorși Acasă.
Dar s-a pogorât din Ceruri Samarineanul milostiv, Iisus Hristos. El e Cel ce ne-a făcut datori să știm: ce suntem, cine ni-s Părinții, de unde venim, ce-i cu noi pe-aicea și într-o lume cu viclene primejdii, cum să ne purtăm, cine ne cheamă Acasă și cine ne întinde momele? Că de la cârma minții atârnă încotro pornim și unde să ajungem.
,,N-ar trebui decât să-L recunoaștem toți pe Dumnezeu ca Tată și că noi toți îi suntem fii și, potrivit cu această cunoștință, să ne orân*duim viața. Până nu recunoaștem că avem îndoită fire și,îndoită viață: una pământească și alta cerească, fără de sfârșit și începând de aici, până atunci tot pe afară ne ținem de rostul la care vrea Dumnezeu să ne ridice.
Trebuie să știm, toți supușii Împărăției, că suntem făpturi cerești, trimise vremelnic în corturi pământești spre o mare probă și anu*me: să vedem și să se vadă încotro înclinăm cu inima și mintea, și înspre ce înclinăm aceea să avem pentru totdeauna. Dacă năzuim spre Dumnezeu, pe El Îl moștenim și viata veșnică și astfel ne întoarcem Acasă iar dacă înclinăm spre firea pieritoare, vom pieri de la fața lui Dumnezeu și cu cel rău vom petrece fără de sfârșit. Căci noi suntem pieritori cu firea pă- mân*tească, dar nemuritori cu firea cerească; veșnicia noastră însă de noi atârnă unde s-o petrecem.
Împărăția cerurilor nu este pentru păsări, ci pentru oamenii care trăiesc „ca păsările” , mai desprinse de pământ și firea pămân*tească, trăind mai după firea lor cerească, tră*ind mai „în grija lui Dumnezeu” de cât în grija vieții. Păsările acestea sunt „vulturii” care se vor aduna ca să judece lumea (I Corinteni 6,2), când pământul va fi stârv.
Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iu*birea înlocuiește toate neajunsurile. Căci firul iubirii ridică fiii spre cerescul Tată, și pogoară pe Tatăl, Fiul și Duhul în fii. Iar pe fii, Dum*nezeul iubirii îi leagă întreolaltă ca să fie una, ceea ce când se împlinește, minunează lumea, și o silește să cunoască pe Dumnezeu din fii, căci fiii uniți în iubire trăiesc în El și arată în lume capătul pământesc al Împărăției cerești. Aceasta e pe scurt voia Tatălui și rugăciunea Fiului, să prindă și societatea omenească în aceeași iubire Treimică.

geo.nektarios 13.11.2009 15:55:35

Calea mântuirii


Patru sunt căile ce se deschid înaintea oa*menilor:

1. căile lumii. 2. căile trupului. 3. căile diavolului și 4. calea lui Dumnezeu.
1. Calea pe care merge lumea e lată, fiindcă mulți sunt care merg într-însa (Matei 7,13); merge toată lumea.
2. Sunt apoi căile pe care merg trupurile celor adormiți sau chiar morți cu sufletul, deși le merge numele că trăiesc (Apoc. 3,1) dar sunt numai trupuri (Facerea 6,3). Și calea tru*purilor tot acolo duce.
3. Sunt pe urmă căile pe care merge diavolul, de când a fost aruncat pe pământ, adică între oameni, unde înșală toată lumea (Apoc. 12,9).
Acestea trei, duc pe cei ce merg pe ele la același loc, toți sunt călători la iad (Iov 21,13), adică în calea pierzării. Așa au călătorit nepo*ții lui Adam în calea pierzării, deși le-a trimis Dumnezeu Legea și Proorocii, dar în 5.530 de ani numai doi s-au izbăvit: Enoh și Ilie.


*
Dumnezeu prea milostivul, însă, întru ma*rea Sa iubire de oameni, a făcut totul ca să-i scoată pe oameni din calea pierzării, într-o cale nouă, calea mântuirii; Dumnezeu însuși S-a făcut om desăvârșit - afară de păcat - și ne-a învățat calea. Prin urmare, calea mântuirii este calea pe care a mers Dumnezeu însuși, ca om adevărat. Și merge cu noi, cu fiecare în parte, în toate zilele până la sfârșitul veacurilor (Matei 28,20), precum Însuși a zis.
4. CALEA pe care merge Dumnezeu, față de calea pierzării pe care merge diavolul și toată lumea pe care o înșeală el, este aseme*nea corăbiei lui Noe plutind peste puhoaiele potopului. Iar corabia e Biserica. Deosebirea e numai atâta: că aceea (corabia lui Noe) a fost închisă pe dinafară de Dumnezeu și nimeni n-a mai putut intra (Facere 7,16), pe când Biserica are intrarea deschisă și mai pot intra oameni zdrobiți de apele potopului și învălmășiți de puhoaie. Acolo era Noe, iar aici Iisus, și în va*luri diavolul înecându-i pe oameni.
Se întâmplă însă ceva de neînțeles - și ar fi bine să se înțeleagă - că cei ce se chinuiesc în valuri, deși toți țin la viață totuși nu toți vor să scape în corabie. Ba mai mult, scuipă mâi*nile ce li se întind de la intrarea corăbiei. Iar mâinile sunt brațele părintești, brațele celor 7 Sfinte Taine ale lui Dumnezeu, care izbăvesc pe oameni: îi nasc din trup în Duh (Coloseni 2,12), din potop în Ceruri, din moarte la Viață, din amărâta viață la viața cerească. Aceștia, care nu vor să scape în corabia cârmuită de Iisus Hristos - Cel cu cruce - sunt fiii pierzării (Ioan 17,12), fiindcă n-au primit iubirea Adevă*rului ca să se mântuiască. De aceea, Dumne*zeu îngăduie să vină asupra lor amăgiri puter*nice, ca să dea crezământ minciunii și să cadă sub osândă toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au îndrăgit nedreptatea (Tesaloniceni 2,10-12).

*
În zilele noastre câte unii cârtesc pe de margini (și ecumeniștii), întrebând cumplit: Cum, numai în Biserica Ortodoxă este mân*tuire? Ceilalți toți se prăpădesc?
Răspundem că, precum în vremea potopu*lui: „a murit tot trupul ce se mișca pe pâmânt și s-a stins toată ființa care se afla pe fața a tot pămân*tul… și a rămas numai Noe și ce era cu el în cora*bie” (Fac. 7, 14-23), tot așa până la capătul vea*cului.
Atunci, în ceasul ispitei ce va să vie peste toată lumea ca să-i încerce pe cei ce locuiesc pe pământ, în strâmtorarea cea mare (Apoc. 7,14), care va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața a tot pământul, e limpede că numai în Corabia lui Dumnezeu mai este scăpare, în Bi*serica cea adevărată, unde este un Domn, o credință, un Botez, un Dumnezeu și Tatăl tuturora (Efeseni 4, 5-6).
Sau va întreba: oare, S-a împărțit Hristos? (Corinteni 1,13)


*
Diavolul, șarpele cel vechi (Apoc. 20,2) care aruncă puhoiul, cu vremea s-a mai iscusit în rele și a scornit și el „corăbii” cu care dă târcoale pe marea potopului, să-i culeagă el pe cei ce întind mâna din puhoaie dar scuipă Biserica. Mai mult, a izbutit să tragă din ușa Corăbiei lui Dumnezeu și pe unii slujitori ai luminii, agățându-i cu undița mândriei și pu*nându-i în ușile „corăbiilor” sale, ca amăgirea izbăvirii să fie deplină. Minciuna e ușor de prins: -„corăbiile” satanei n-au Crucea pe catarg, iar înlăuntru nu sunt cele 7 Sfinte Taine [aten*ție la neatenție ecumeniști].
Prin urmare știm sigur, desăvârșit sigur, că mântuirea este în Biserica Ortodoxă, cea înteme*iată de Iisus Hristos-Dumnezeu și cârmuită de El de la început, nu de la o vreme oarecare încoace. În afară de Biserica lui Hristos, Cel cu Cruce, „Una, Sfântă, Sobornicească și Aposto*lească Biserică” altă cale de mântuire nu știm.
Ce face Dumnezeu cu ceilalți, ce nu se află în Biserica adevărată? - Nu ispitim pe Dumne*zeu. Sfinții au zis: „Cine nu are Biserica de mamă, nu are pe Dumnezeu de Tată. În afară de Bise*rică nu este mântuire” - Sfântul Ciprian.
Dacă cineva e mai presus de sfinții cu moaște… poate că și lui Dumnezeu îi va da în*vățături, - și nu-i de mirare să rătăcească cineva, chiar cu Scriptura în mână! Nu după Scripturi L-au răstignit oamenii (iudeii) pe Dumnezeu? (Ioan 19,7).
Acum am putea pricepe, că mântuirea este fapta milostivirii lui Dumnezeu, prin care ne scoate din păcat, dacă vrem și ne ostenim și noi. Fără să vrem, cu sila, nu ne mântuiește nimeni. Așa voiește Dumnezeu, ca darul mântuirii Sale să fie și roada voinței și ostenelii noastre. E însă așa de milostiv, că tot El ne ajută și să vrem și să lucrăm.
Deci, Calea mântuirii începe din Biserica văzută de pe pământ și sfârșește în Biserica nevăzută din Ceruri.
Toți oamenii, fără deosebire, suntem în aceeași vreme și fiii oamenilor și fiii lui Dum*nezeu (Ioan 1, 12-13). Adică, după trup suntem făpturi pământești, iar după duh, făpturi ce*rești, care însă petrecem vremelnic în corturi (II Corinteni 5,1) pământești. Precum noi oame*nii suntem făpturi îndoite, văzuți și nevăzuți, așa și Biserica e cu fire îndoită, văzută și nevăzută:
- Biserica văzută este Biserica de pe pământ și se numește Biserica luptătoare, pentru că aici oamenii se luptă cu lumea, cu trupul, cu ei înșiși, și cu diavolul, ca să câștige cununa sfințeniei, sau mântuirea. În Biserică nu este păcat, ea râmâne mereu sfântă și îi sfințește pe cei ce intră.
- Biserica din Ceruri se numește biruitoare, fiindcă e alcătuită din obștea bunilor biruitori Mucenici, a Sfinților Cuvioși și a tuturor Sfinți*lor purtători și propovăduitori de Dumnezeu - unde sunt așteptați toți ucenicii Domnului care vor mai fi până la sfârșitul veacurilor.
Unii s-au învrednicit încă de aici să pe*treacă nevăzut cu sfinții, să fie cercetați de Maica Domnului, și de puteri cerești, și chiar pe Domnul să Îl vază. E cunoscută întoarcerea lui Pavel pe drumul Damascului și răpirea lui în Rai (Fapte 26,12-18; II Corinteni 12,4).
Calea mântuirii e de pe pământ la Cer: ca a unora care știm că de la Dumnezeu am ieșit (1 Ioan 5,19), petrecem pe pământ o vreme și iară*și la Dumnezeu ne întoarcem și lăsăm lumea. Aceasta este CALEA mântuirii.
Fericit cine se întoarce și ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul!
Fericit, cine se întoarce…!

Bautar 13.11.2009 17:07:42

Domnul Isus nu mantuieste omul fara conditii,si daca El nu judeaca pana la Marea Judecata, este pentru ca ii lasa omului libertatea sa se judece pe sine,sa isi judece mai intai faptele,sa se pocaiasca,sa isi schimbe modul de viata si de gandire indreptandu-le spre cer.
Salvarea, mantuirea n-ar fi fost necesare daca primii oameni n-ar fi gresit si n-ar fi fost aruncati afara din Rai.Ingerii nu trebuie mantuiti caci ei sant cu Dumnezeu.Si omul are in el chipul lui Dumnezeu,dar dupa ce a mancat din Pomul Cunostintei Binelui si Raului si-a pierdut asemanarea,iar chipul divin s-a intunecat.Pentru al pune din nou in lumina trebuie sa inlaturam ceata si intunericul care le acopera datorita faptelor noastre.
Si prima conditie este sa te lepezei de sine sa iti iei Crucea si sa ii urmezi lu Dumnezeu.

andreicozia 13.11.2009 17:28:19

Citat:

În prealabil postat de geo.nektarios (Post 181439)
IV. Copiii îndrăciți, neascultători, necre*dincioși și desfrânați.

Copiii îndrăciți vin din următoarele pricini:

1. Părinții nu au păzit postul și nu s-au putut înfrâna de la poftele trupești și așa au călcat zilele și timpurile neîngăduite care sunt:
.

Nu este adevarat, IN ZIUA DE AZI parintii sunt POATE 10% vinovati de neascultarea copiilor. Restul vine din revarsarea ampla a gunoaielor "educative din scoala de astazi ( cu investitii de miliarde de $$$$$$$) in acest sens, "indracirea" din cultura strazii pe care circula acesti copii, STRADA PE CARE UN PARINTE NU ARE POSIBILITATEA DE A O CURATA in sens moral, ANTURAJUL care creaza o ambianta de timpenie colectiva si NEASCULTARE.

,,,deci sa o lasam mai moale cu pacatele parintilor. Am cunoscut si CONTINUI sa cunosc parinti MUNCITORI foarte de treaba si BUNI educatori cu frica lui Dumnezeu in sin, si tot nu fac fata debandadei mintale, a NEASCULTARII INDUSE DE SCALIMBAIELILE desenelor animate special create pentru rebeliune indobitocire si neascultare de autoritati care merg 24/24 drogurilor si a bauturii din viata copiilor lor.

Nu este cinstit CA DUHOVNIC SI SCRIITOR DE CARTI CRESTINE, chipurile din nestiinta sa culpabilizezi parintii ca nu au mers la biserica si altele... cind tuturor le este clar ca copiii DIN CE IN CE MAI MULT NU MAI SUNT CRESCUTI DE PARINTI ci de MEDIA MILIARDARA! si de cultura(sau lipsa ei) din jur!
Asta este necunoastere a realitatii!..si acesti scriitori ar trebui sa se ocupe de altceva decit de scris ORICINE AR FI EI!
Cunosc personal o familie care au mers toata viata la biserica s-au rugat au tinut posturi, au organizat PE BANII LOR MESE DE HRAM, munceau de nu mai stiau de ei pentru copii, iar copiii au ajuns tot pe droguri. Fata danseaza la barA iar baiatul acum de 24 de ani tot acasa sta parazit nu vrea sa faca nimic!
Deci sa privim mai cu atentie ce ni se serveste!

Bautar 13.11.2009 17:47:26

Ai dreptate andrei.Nici un parinte cat de rau ar fi ca parinte nu isi indruma copii spre necazuri.
Iar daca acestia o iau pe cai gresite nu sunt numai parintii de vina ,ci societatea in care traim .Este foarte dureros pentru un parinte sa isi vada copilul ca se indreapta spre pierzanie si mai ales cand de la o anumita varsta nu mai poti sa il aduci pe calea buna.
Dar un parinte este dator sa incerce totul.Ca isi primeste sau nu rasplata asta numai Dumnezeu o stie.

geo.nektarios 13.11.2009 17:53:15

Cuvintele sunt ale Pr.Arsenie Boca, asa ca citind acestea am vrut sa vi le impartasesc si voua, daca fratiile voastre nu sunteti de acord, nu e problema mea!!! Fiecare are dreptul la exprimare! Dar stiu de la Pr.Teofil spunandu-mi ca sunt unii care nu accepta ceea ce spune pr.Arsenie Boca din cauza ca Pr.Arsenie spune direct ceea ce are spus si ca oamenii nu vor sa recunoasca acestea!!!

IARTA-MA!!

andreicozia 13.11.2009 17:55:47

Citat:

În prealabil postat de geo.nektarios (Post 181469)
Cuvintele sunt ale Pr.Arsenie Boca

..eram aproape sigur ca sunt ale lui

Faptul ca lumea "nu voiau sa inteleaga ce spunea parintele la modul DIRECT" sunt doar artificii de comunicare verbala., nu denota cunoastere reala a situatiei unei familii in ziua de astazi.

O indrumare duhovniceasca de calitate( adresata unei famiii) nu tine de timp si spatiu, trebuie sa fie universal valabila!

anna21 13.11.2009 18:01:36

Citat:

În prealabil postat de geo.nektarios (Post 181469)
Cuvintele sunt ale Pr.Arsenie Boca, asa ca citind acestea am vrut sa vi le impartasesc si voua, daca fratiile voastre nu sunteti de acord, nu e problema mea!!! Fiecare are dreptul la exprimare! Dar stiu de la Pr.Teofil spunandu-mi ca sunt unii care nu accepta ceea ce spune pr.Arsenie Boca din cauza ca Pr.Arsenie spune direct ceea ce are spus si ca oamenii nu vor sa recunoasca acestea!!!

IARTA-MA!!

Ai facut foarte bine ca le-ai postat..
(Parintii nu sunt 10% vinovati, ci mult mai mult... ati citit Demonii de Dostoievski? Am citit-o cand aveam vreo 14 ani si ma intrebam... despre ce este cartea asta? Despre cum ideile unora nasc mostrii (demoni) in generatiile urmatoare? Asta intelegeam dar nu-mi venea sa cred. Pana cand am vazut cu ochii mei ca ceea ce parintii sadesc in copii da roade la maturitate! Dupa ce a trecut nebunia tineretii, dupa ce omul atinge un oarecare echilibru... vezi clar roadele educatiei primite! In bine sau in rau. Este uimitor, cred eu.
Si cred partea cu desfranarea parintilor care se transmite la copii.)

andreicozia 13.11.2009 18:08:04

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 181475)
citit Demonii de Dostoievski? Am citit-o cand aveam vreo 14 ani si ma intrebam... despre ce este cartea asta? Despre cum ideile unora nasc mostrii (demoni) in generatiile urmatoare?

..la 14 ani?
In caz ca nu ti-ai dat seama nici acum la batrinete "Demonii" nu este o carte pentru copii. Pentru a intelege poate un sfert din cartea asta trebuie sa fi trecut deja prin viata....evident ca te intrebai despre ce este cartea asta :))

..singurele "pacate" care se transmit de la parinti(evident cei care-si vad de treaba, nu cei nepasatori fata de copii, si alte nereguli...) sunt din categoria mostenire genetica!

anna21 13.11.2009 18:09:31

Citat:

În prealabil postat de andreicozia (Post 181476)
..la 14 ani?
In caz ca nu ti-ai dat seama nici acum la batrinete "Demonii" nu este o carte pentru copii. Pentru a intelege poate un sfert din cartea asta trebuie sa fi trecut deja prin viata....evident ca te intrebai despre ce este cartea asta :))

..singurele "pacate" care se transmit de la parinti(evident cei care-si vad de treaba, nu cei nepasatori fata de copii, si alte nereguli...) sunt din categoria mostenire genetica!

Nu prin viata trebuie sa treci ca sa intelegi Dostoievski, ci prin invatatura crestina.

Dar incearca sa ramai la subiect. (Aici nu este vorba de mine).

Ca fapt divers, poti intelege mult din ceea ce nu intelegi.. Nu e un paradox. Daca retii lucrurile neintelese (fara sa le negi) si te gandesti la ele, la momentul potrivit vor primi explicatie.
Eu merg pe acest principiu cand ii invat pe copiii mei cate ceva.. le dau mult mai multa informatie decat pot intelege, o repet ca sa ma asigur ca o vor retine... si evident ca ei incep sa o inteleaga pe masura ce se maturizeaza.
Asa ii invat elementele de baza din crestinism: despre Treime, despre Duhul Sfant, despre bine-rau-pedeapsa, iad (da cu focul!)..etc. Nu vreau sa ajunga la 30 ani si sa nu stie ca Dumnezeu este Sfanta Treime (cum s-a intamplat cu unii de pe forumul acesta)... ba sa mai creada ca alte credinte se inchina la acelasi dumnezeu si alte erezii contemporane.

andreicozia 13.11.2009 18:43:13

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 181477)
ba sa mai creada ca alte credinte se inchina la acelasi dumnezeu si alte erezii contemporane.

Succes, dar usor nu o sa-ti fie sa explici urmatorul aspect pe care-l tot intreaba copiii:

Daca Dumnezeu nu si-a dat nici un nume(si a interzis la modul vehement sa fie numit intr-un fel sau altul cum poti tu afirma ca Dumnezeul la care se roaga musulmanii, budustii, hindusii, catolicii, protestantii, masonii, iudeii samd nu este acelasi cu Dumnezeul Ortodocsilor?
Cumva noi avem o intelegere secreta de club privat ortodox cu Dumnezeu?, in care ne-a spus ca el este doar al romanilor ortodocsi, PACT de care pur intimplator nimeni nu stie?

Sf Apostol Pavel a fost clar pentru globalizare, integrare a credintelor locale in crestinism prin adaugarea la intelegerea conceptului de Dumnezeu si NOUL CONCEPT revelat de el, a lui Hristos Mintuitorul. Astfel a avansat el in lumea "dumnezeului vechi" care de fapt nu era vechi ci doar incomplet.
Deci acum fiecare face ce vrea cu aceast nou CAPITOL introdus de Apostoli in completarea intelegerii revelatiei divine lasate oamenilor spre IMBUNATATIRE
Unii au acceptat altii inca se mai scarpina pe cap ce sa faca, si nu-i grabeste nimeni. Dumnezeu are rabdare, iar daca nu inteleg, vor fi judecati dupa legile locale care se invirt in mare parte in JURUL INIMII ...cele(Iudeice, budiste, musulmane, samd)

anna21 13.11.2009 18:47:59

Citat:

În prealabil postat de andreicozia (Post 181484)
Succes, dar usor nu o sa-ti fie sa explici urmatorul aspect pe care-l tot intreaba copiii:

Daca Dumnezeu nu si-a dat nici un nume(si a interzis la modul vehement sa fie numit intr-un fel sau altul cum poti tu afirma ca Dumnezeul la care se roaga musulmanii, budustii, hindusii, catolicii, protestantii, masonii, iudeii samd nu este acelasi cu Dumnezeul Ortodocsilor?
Cumva noi avem o intelegere secreta de club privat ortodox cu Dumnezeu?, in care ne-a spus ca el este doar al romanilor ortodocsi, PACT de care pur intimplator nimeni nu stie?

Sf Apostol Pavel a fost clar pentru globalizare, integrare a credintelor locale in crestinism prin adaugarea la intelegerea conceptului de Dumnezeu si NOUL CONCEPT revelat de el, a lui Hristos Mintuitorul. Astfel a avansat el in lumea "dumnezeului vechi" care de fapt nu era vechi ci doar incomplet.
Deci acum fiecare face ce vrea cu aceast nou CAPITOL introdus de Apostoli in completarea intelegerii revelatiei divine lasate oamenilor spre IMBUNATATIRE
Unii au acceptat altii inca se mai scarpina pe cap ce sa faca, si nu-i grabeste nimeni. Dumnezeu are rabdare, iar daca nu inteleg, vor fi judecati dupa legile locale care se invirt in mare parte in JURUL INIMII ...cele(Iudeice, budiste, musulmane, samd)

Asa, dragule, da-ti arama pe fata!

Stii Crezul? Copilul meu il stie! Nu este Dumnezeu marturisit in crez? Inseamna ca ei se inchina la altceva! La produsul imaginatiei lor, adica.
Iaca am explicat pe intelesul unui copil.

Si nu avem mult timp sa ne scarpinam in cap, cum spui tu.
http://www.youtube.com/watch?v=qzwT4TplAaM

dorinastoica14 13.11.2009 18:55:26

Citesc și tot citesc și mă iertați dar nu înțeleg ce caută acest subiect la "Umanitare" ? ! ? :18:
Cred că la "Pocăința" era mai bine așezat.

andreicozia 13.11.2009 19:09:03

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 181485)
Asa, dragule, da-ti arama pe fata!

Stii Crezul? Copilul meu il stie! Nu este Dumnezeu marturisit in crez? Inseamna ca ei se inchina la altceva! La produsul imaginatiei lor, adica.
Iaca am explicat pe intelesul unui copil.

Si nu avem mult timp sa ne scarpinam in cap, cum spui tu.
http://www.youtube.com/watch?v=qzwT4TplAaM

care arama?
Priveste Crezul!

CREZUL

Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoțiitorul,
Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

PINA AICI TOATE RELIGIILE CRED LA MODUL ABSOLUT IN ACESTE DOUA VERSURI LA FEL

MAI DEPARTE CONTINUA CU "SPECIFICUL" CRESTIN
deci care-i neintelegerea ta?
(Unii vor fi judecati pentru primele doua versuri, altii SI dupa poruncile lui Hristos)
mie mi se pare foarte clar si fara nu stiu ce arama inchipuita de tine)


Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toți vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri
Și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara
Și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,
Și a pătimit și S-a îngropat.
Și a înviat a treia zi după Scripturi .
Și S-a suit la ceruri și Șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarași va să vină cu slavă, să judece viii și morții,
A cărui Împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul,
Care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul Este închinat și slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească și apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie.
Amin !

andreicozia 13.11.2009 19:15:04

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 181485)

Si nu avem mult timp sa ne scarpinam in cap, cum spui tu.
http://www.youtube.com/watch?v=qzwT4TplAaM

este vorba de PRETUIREA timpului nu despre faptul ca nu mai avem timp de gindire.
Iar gindesti in termenii tai habotnici- prapastiosi.
Imi pare rau ca ai ramas incremenita ca mentalitate in evul mediu iar Occidentul cu partile lui bune( ca le are si pe alea, in afara de pantofiori:) ti-a aratat ca este necesar sa te gindesti si la cei care sunt mai slow. O gindire progresista cu ADEVARAT CRESTINA include pe toti membrii ei, handicapati, inceti la minte, cei care cer mult timp de gindire. Gindirea gen "Legea Junglei"(hotaraste-te repede sau esti eliminat!) nu are nimic de a face cu crestinismul lui Hristos, poate cu altele locale de ale tale, dar nu a Mintuitorului

anna21 13.11.2009 22:44:34

Citat:

În prealabil postat de andreicozia (Post 181492)
care arama?
Priveste Crezul!

CREZUL

Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoțiitorul,
Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

PINA AICI TOATE RELIGIILE CRED LA MODUL ABSOLUT IN ACESTE DOUA VERSURI LA FEL

MAI DEPARTE CONTINUA CU "SPECIFICUL" CRESTIN
deci care-i neintelegerea ta?
(Unii vor fi judecati pentru primele doua versuri, altii SI dupa poruncile lui Hristos)
mie mi se pare foarte clar si fara nu stiu ce arama inchipuita de tine)

1. Tu crezi sincer ca aceasta este invatatura crestina?

2. Din nou, nu vorbeam despre judecata, ci despre inchinarea la acelasi dumnezeu.
Ti se pare ca este acelasi lucru?
Inchinarea se refera la ce fac oamenii, la cunoasterea de Dumnezeu, la urmarea anumitor invataturi legate de o anumita reprezentare a divinitatii etc.. Si oamenii pot varia f mult si evident ca nu se inchina toti aceluiasi dumnezeu!
Dumnezeu este acelasi pt toti, dar oamenii se mai inchina si idolilor, unor dumnezei inchipuiti.
Ca sa-ti fac o comparatie: fiecare copil are un tata.. Evident. Dar asta nu inseamna ca este indiferent pe cine numesc ei tata (ca este tatal real, ca este un strain, ca este o statuie sau un copac).
Bun.

Tu vorbesti acum despre judecata. Ce legatura are cu subiectul dezbatut de mine?

3. Ceea ce spui este ilogic: cum adica vor fi judecati dupa primele doua versuri?
De unde ai notiunile astea despre judecata? Cum ar suna intrebarea la judecata? Crezi in cineva care a facut lumea vazuta si nevazuta? Da! Bun, nu vei fi pedepsit...
Tu-ti dai seama ce enormitati spui?

(arama este sclipiciul de new age-ist)

glykys 13.11.2009 23:02:05

Are dreptate Geo nektarios in tot ce se spune depre parinti si copii! Un mic exemplu la indemana oricui, pe care ni l-a dat parintele din parohia noastra: in biserica vin mame cu bebelusi la impartasit. unii dintre ei se smiorcaie, tip, se zbat, altii, dimpotriva, un sunet nu scot! Si le-a zis parintele: vedeti,cum de acei prunci sunt cuminti si nu scot grai si altii tipa ingrozitor si nu se lasa impartasiti? ia sa veniti voi, parintii, la spovedanie si sa vedeti cum vi se linistesc copiii! Si asa este, am luat si eu seama, copiii credinciosilor care vin des la biserica nu ofera spectacole, in schimb, cei ai caror parinti nu prea sunt dusi la biserica sar din brate si se zbat, ca de multe ori, trebuie sa se opreasca si slujba din cauza lor.
Pe langa societate (careia nu ii contesta nimeni influenta), mai sunt si pacatele parintilor, mai este si atitudinea lor! Azi, in autobuz, o femeie de vreo 40 de ani vorbea la telefon cu copilul ei: mama, nu iti lua tigari, ca am cumparat eu pentru amandoi! am vazut recent un caz la stiti, o fata de 16 ani, necastorita, a nascut un copil bolnav, fara o parte din stomac, ceva de genul, cer bani la lume sa il duca in Germania, sa il salveze... cat de greu se plateste pacatul desfranarii, stau si ma infior! Una e sa iti nenorocesti tu viata, dar alta e sa le nenorocesti viata si altora, mai ales unor copii care nu au cerut sa fie adusi pe lume!
Daca parintele injura, face blestematii, cum vrei sa fie copilul lui? un sfant? Uf, ca nu suntem responsabili numai pentru viata noastra, ci si pentru cea a urmasilor nostri!

anna21 13.11.2009 23:25:06

Da, Glykys, am observat si eu ca se transmit anumite patimi la copii. Nu dau exemple.
Nu inteleg cum, de ce , ce se poate face...
Dar cu copilul agitat in biserica m-ai pus pe ganduri. Cel mic al meu era fff cuminte, nu scotea un sunet, toata lumea mi-l lauda! Si din august (13 luni avea) nu mai vrea sa se impartaseasca. Se agita si se zbate cum il duc in fata.
Ma intreb ce s-a intamplat! Cu noi, parintii, nu cu el.

glykys 13.11.2009 23:40:46

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 181562)
Da, Glykys, am observat si eu ca se transmit anumite patimi la copii. Nu dau exemple.
Nu inteleg cum, de ce , ce se poate face...
Dar cu copilul agitat in biserica m-ai pus pe ganduri. Cel mic al meu era fff cuminte, nu scotea un sunet, toata lumea mi-l lauda! Si din august (13 luni avea) nu mai vrea sa se impartaseasca. Se agita si se zbate cum il duc in fata.
Ma intreb ce s-a intamplat! Cu noi, parintii, nu cu el.

Sa-ti traiasca! L-ai intarcat? Am auzit ca bebelusii intarcati devin foarte violenti... dar banuiesc ca al tau copilas se zbate si e irascibil si in restul timpului, nu doar la biserica, nu?

anna21 13.11.2009 23:47:12

Citat:

În prealabil postat de glykys (Post 181573)
Sa-ti traiasca! L-ai intarcat? Am auzit ca bebelusii intarcati devin foarte violenti... dar banuiesc ca al tau copilas se zbate si e irascibil si in restul timpului, nu doar la biserica, nu?


Multumesc.
Sa zicem ca are o personalitate puternica. :) Vrea sa faca doar ce are chef, in general (nu este deschis pt compromisuri).
La biserica sta cuminte pana il duc in fata. Mai demult nu se agita.
Poate ma gandesc eu prea mult, doar. (Poate am asteptari prea mari ca sunt ai mei si vreau sa se poarte ireprosabil)

geo.nektarios 14.11.2009 00:10:17

Pe langa faptul ca sunt si mosteniri genetice. sunt si mostenirile sufletesti si morale..., este si mediul in care traieste fiecare familie si cel de viata duce fiecare in parte... mai ales daca sunt PATIMI ASCUNSE care stapanesc pe unul dintre membri familiei... aceste patimi ascunse ROD linistea famliei... duc la rutina... daca nu este Dumnezeu in fiecare dintre membri familiei, sa Il iubeasca SINCER si sa faca voia Lui... Sa fie program de rugaciune, fiecare sa placa Domnului... dupa puterea sa! Dar sa faca! Odata patruns PACATUL in unul din familie, se aduc duhurile rele asupra celorlalti! Si apar acele „respingeri” fata de cele sfinte!!! Fie copil fie adult!!! Daca nu se lucreaza SINCER la cele sfinte, isi face loc sarsaila!

Doamne fereste de rutina familiei!!!

geo.nektarios 14.11.2009 00:16:58

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 181562)
Cel mic al meu era fff cuminte, nu scotea un sunet, toata lumea mi-l lauda! Si din august (13 luni avea) nu mai vrea sa se impartaseasca. Se agita si se zbate cum il duc in fata.
Ma intreb ce s-a intamplat! Cu noi, parintii, nu cu el.

Sora Anna, toate laudele NU SUNT BUNE NIMANUI!!! cand este laudat, fa sf.Cruce pe fata lui!!!
Sa ii dai agheasma in fiecare dimineata asa cu lingurita si sa il miruiesti zilnic. Sa arda CANDELA la Maica Domnului si sa nu lipseasca RUGACIUNA facuta de fiecare asa cum poate si cat poate. Altfel apare „cornelus”... Inchina pruncul si cand ii dai sa pape, inainte si dupa, dimineata cand se trezeste si seara cand il pui la somn. invata-l asa incat sa creasca deprinzandu-se cu asta!! Si va fi Bine!!! Si NU uita RUGACIUNEA MAMEI PT COPIL STA LA TEMELIA VIETII LUI!!! Fiti binecuvantati!!!

geo.nektarios 14.11.2009 00:29:46

Citat:

În prealabil postat de dorinastoica14 (Post 181487)
Citesc și tot citesc și mă iertați dar nu înțeleg ce caută acest subiect la "Umanitare" ? ! ? :18:
Cred că la "Pocăința" era mai bine așezat.

Iarta-ma sora Dorina, nu e vorba de POCAINTA ca stare de penitenta, ci sunt probleme care ne privesc pe NOI pe TOTI!!! Si atunci am decis sa scriu la „umanitare”!!! Iarta-ma!!

speranta1970 14.11.2009 02:19:41

buna, trebuie sa te contrazic
 
Citat:

În prealabil postat de andreicozia (Post 181459)
Nu este adevarat, IN ZIUA DE AZI parintii sunt POATE 10% vinovati de neascultarea copiilor. Restul vine din revarsarea ampla a gunoaielor "educative din scoala de astazi ( cu investitii de miliarde de $$$$$$$) in acest sens, "indracirea" din cultura strazii pe care circula acesti copii, STRADA PE CARE UN PARINTE NU ARE POSIBILITATEA DE A O CURATA in sens moral, ANTURAJUL care creaza o ambianta de timpenie colectiva si NEASCULTARE.

,,,deci sa o lasam mai moale cu pacatele parintilor. Am cunoscut si CONTINUI sa cunosc parinti MUNCITORI foarte de treaba si BUNI educatori cu frica lui Dumnezeu in sin, si tot nu fac fata debandadei mintale, a NEASCULTARII INDUSE DE SCALIMBAIELILE desenelor animate special create pentru rebeliune indobitocire si neascultare de autoritati care merg 24/24 drogurilor si a bauturii din viata copiilor lor.

Nu este cinstit CA DUHOVNIC SI SCRIITOR DE CARTI CRESTINE, chipurile din nestiinta sa culpabilizezi parintii ca nu au mers la biserica si altele... cind tuturor le este clar ca copiii DIN CE IN CE MAI MULT NU MAI SUNT CRESCUTI DE PARINTI ci de MEDIA MILIARDARA! si de cultura(sau lipsa ei) din jur!
Asta este necunoastere a realitatii!..si acesti scriitori ar trebui sa se ocupe de altceva decit de scris ORICINE AR FI EI!
Cunosc personal o familie care au mers toata viata la biserica s-au rugat au tinut posturi, au organizat PE BANII LOR MESE DE HRAM, munceau de nu mai stiau de ei pentru copii, iar copiii au ajuns tot pe droguri. Fata danseaza la barA iar baiatul acum de 24 de ani tot acasa sta parazit nu vrea sa faca nimic!
Deci sa privim mai cu atentie ce ni se serveste!

Si eu sint parinte si am invatat de-a lungul vietii mele de parinte ca toata radacina greselilor copiilor mei se trage dintr-o greseala de a mea in sistemul educatii pe care le-am dat. Educatia copiiilor incepe in casa si e important primii ani de viata cum este educat copilul , asa va reflecta cum se va comporta copilul mai departe si cum va accepta sa fie influentat de media miliardara de care pomenesti.Educatia cu credinta in Dumnezeu are roade mari.Nimeni nu este parinte perfect decat Tatal din Ceruri, si noi ca parinti avem de invatat mereu, dar sint sigura ca multi parinti crestini sint de acord cu parerea mea.PARINTII SINT AU IMPACT MARE IN VIATA COPILULUI.

anna21 14.11.2009 14:55:19

Citat:

În prealabil postat de speranta1970 (Post 181603)
Si eu sint parinte si am invatat de-a lungul vietii mele de parinte ca toata radacina greselilor copiilor mei se trage dintr-o greseala de a mea in sistemul educatii pe care le-am dat. Educatia copiiilor incepe in casa si e important primii ani de viata cum este educat copilul , asa va reflecta cum se va comporta copilul mai departe si cum va accepta sa fie influentat de media miliardara de care pomenesti.Educatia cu credinta in Dumnezeu are roade mari.Nimeni nu este parinte perfect decat Tatal din Ceruri, si noi ca parinti avem de invatat mereu, dar sint sigura ca multi parinti crestini sint de acord cu parerea mea.PARINTII SINT AU IMPACT MARE IN VIATA COPILULUI.

Mi se pare extraordinar sa ajungi sa privesti in urma, sa analizezi si sa spui: aici eu am gresit.
Cand eram tanara si imi suparam parintii, tatal meu ii spunea mamei cu amaraciune: aici noi am gresit! (Pe mine ma irita asta, nu intelegeam cum adica? eu am gresit, nu ei).

Dar am vazut apoi in alte familii (ca in a mea nu sunt capabila sa percep, inca) cum se transmit anumite patimi. Nu ma refer la desfranare: aceea este evidenta. Una mai subtila: dorinta de a fi "cineva" (slava desarta). Cunosc o familie in care tatal si-a 'conditionat" copii pentru succes profesional (ca sa zic asa): tu trebuie sa fii cel mai bun, trebuie sa arati ca poti etc.. si de mici copiii au luat lectii particulare la n materii ca sa se afirme in fata clasei, li s explica diferenta dintre oamenii care "pot" si cei care "nu sunt in stare", dintre cei inteligenti si puternici si.. restul! Dar sub influenta anturajului, evident ca ei faceau ce-i taia capul si nu ce doreau parintii.. pierdeau noptile in baruri etc.. Ai fi spus ca se alege praful. Pana cand au ajuns sa munceasca si de parca cineva a apasat un buton secret, toata munca din tinerete a parintilor a dat roade: workaholici! Nu familie, nu timp liber.. doar dorinta de afirmare, dorinta de castig.. Parintii sunt mandrii ca au copii "realizati", se lauda cu ei. Nu primesc un telefon, sunt tristi, dar deh, fiul nu are timp. De curand am vazut intalnirea parinti -fii! Parintii spuneau: munceste, afirma-te, castiga! cei puternici fac asa, voi sa nu fiti slabi, sa nu va amestecati cu "multimea", cu "plebea". Simteam ca explodez: oamenii astia chiar nu au invatat nimic? Copiii sunt exact asa cum au fost crescuti, dar sunt nefericiti, alearga dupa miraje (bani si succes profesional), familiile se destrama.. dar parintii insista in aceeasi directie!
Cred ca este nevoie de multa maturitate in gandire sa-ti asumi greselile pe care le faci.. mai ales in educarea copiilor.
Si cred ca de cate ori deschidem gura sa dam un sfat (nu numai copiilor) ne asumam o mare responsabilitate.

glykys 14.11.2009 16:55:48

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 181641)
Mi se pare extraordinar sa ajungi sa privesti in urma, sa analizezi si sa spui: aici eu am gresit.

Asa e, mare si greu lucru, sa iti recunosti greseala. Una e sa stii ca ai gresit si alta e sa si recunosti si sa accepti! Mandria asta de la care provin toate!...

dorinastoica14 21.11.2009 18:32:36

Citat:

În prealabil postat de geo.nektarios (Post 181592)
Iarta-ma sora Dorina, nu e vorba de POCAINTA ca stare de penitenta, ci sunt probleme care ne privesc pe NOI pe TOTI!!! Si atunci am decis sa scriu la „umanitare”!!! Iarta-ma!!

Am găsit o poezie scrisă de Traian Dorz care în versuri frumos tâlcuite spune cam aceleași lucruri pe care le-ai postat frăția-ta George.

Vreți voi părinți

Vreți voi părinți, să fie copii voștri sfinți?
Scăldați-i nu în apă,ci-n lacrime fierbinți.
Hrăniți-i nu cu pâinea aceasta pe pământ,
Ci cu puterea dulce a sfântului cuvânt.

Vreți voi să vă asculte în totul și mereu!
- Dar ascultați voi oare așa de Dumnezeu?
Vreți voi ca ei să fie copii ai firii noi?
- Dar viața voastră cum e,și ce văd ei la voi?

Îi vreți cu-îmbrăcămintea smeriți și cumpătați
Și cu umblări curate,dar voi cum vă purtați?
Când voi umblați ca lumea și vă purtați așa,
Voi veți purta osândă de creșterea lor rea!

Cădeți mai bine-n lacrimi cu-amar să vă rugați
Să vi se ierte vina și viața să schimbați.
Abia atunci vor crește și-ai vostri fii frumos
Cu sufletul și trupul urmași ai lui Hristos!

sophia 21.11.2009 20:01:21

Nici eu nu vad locul acestui articol in sectiunea asta, dedicata oamenilor aflati in necaz. Este ca o ironie pentru ei: "trebuie sa suferiti pentru ca parintii vostri au fost pacatosi."

Geo, iarta-ma dar esti viitor preot - mai stii una din prouncile lui Iisus: respecti pe mama si pe tatal tau...?
Si noi ne apucam aici, pe un forum crestin sa lovim in parinti si sa-i judecam.
Asta e una la mana
A doua:
Geo, iti scriu plangand, crede-ma. La inceput am crezut ca-l citesc pe Par. Cleopa. Fix copia lui, dar pe un ton mai bland.
De ce sunt oamenii casatoriti desfranati? Si cand sa mai faca ei copii, cand toate zilele sunt interzise.
Te rog eu mult numara pe calendar zilele interzise: 5 din saptamana, posturile toate si sarbatorile, toate zilele cu liturghii si spune-mi cate zile raman din an pentru sotul/sotia si pentru a face copii.
Cum sa respectam sotul/sotia alungandu-l mereu de la noi?
Da, pentru calugari este asa usor sa vorbeasca si sa judece pe cei casatoriti.
De ce asa? Dumnezeu ne-a dat Taina cununiei si ne-a binecuvantat casatoria si ne-a spus sa ne inmultim.
Tu inca nu stii Geo, nu esti casa torit, dar ai sa aflii curand totul si ai sa gandesti mai altfel. Sper, cel putin.
Si sa nu uitam ca un copil nu se face la prima apasare de buton. Poate la unii da, dar la multi altii trebuie mult "lucru", in zilele propice, etc.
Dar numai oamenii casatoriti stiu asta...

A treia:
Suntem fiecare cu crucea noastra intr-un cuvant (necazuri, greutati etc.), dar cine este de vina nu putem stii.
Cand si cum ne-au conceput parintii nu stim.
Or fi facut ei greseli, dar cine suntem noi sa judecam asta? Si de ce sa fie ei vinovati de totul.
Vinovata este si lumea din jur si halul in care a ajuns, vinovat este omul insusi care a adus lumea in starea asta, lipsa de iubire a lui etc.
Sa nu mai dam vina pe parinti, pe post, pe casatoriti.
Sa cautam sa intelegem invataturile lui Iisus asa cum le-a lasat si nu asa cum convin unora si altora.
Da, sa respectam in toate niste limite...normale.

Geo, iarta-ma - n-am nimic cu persoana ta, dar te rog eu nu mai lovi mereu in oameni cu ceea ce le-a dat lor Dumnezeu: ba in femeie lovesti, ba in cei casatoriti (chiar si prin aceste citate).
Suntem toti fapturi ale lui Dumnezeu si nu suntem mai prejos decat altii si poate ca ne nevoim mai mult decat iti inchipui si isi inchipuie altii, ca femei si cu raspunderea unei familii pe care trebuie s-o respectam, a omului de langa noi. Casatoria fara relatii trupesti este interzisa din cate stiu.

Mai bine gandeste-te tu si ajuta si pe altii aflati in pragul casniciei si nasterii de copii cum sa se poarte cu sotul/sotia, cum sa se imaparta intre om/familie si Dumnezeu, ca sa nu indurereze pe nici unul, sa nu se ajunga la lacrimi, la cuiburi fara copii si lacrimi in suflet, la divort, sau la trimiterea sotului/sotiei pe cai cu adevarat nepermise.

geo.nektarios 21.11.2009 22:13:27

Iarta-ma sora Sophia, NU AM NIMIC CU NIMENI! Articolul nu-mi apartine este a parintelui Arsenie Boca, mi-a placut si l-am postat! NU te priveste personal, nu l-am pus pt fratia ta, cine vrea sa il citeasca si il accepta asa cum e el, bine, cine nu-l accepta, iar bine. Ideea este ca pacatele parintilor sunt trase de copii! Asta este „blestemul” dumnezeiesc pt curatirea pactelor parintilor!
Te rog frumos nu te lua de mine si nu ma jigni ca nimic din ce fac nu fac cu atentie ridicata asupra cuiva ci asupra realitatii UMANE!!! Doar atat! Poate cineva care citeste se regaseste in cuvintele Parintelui si il ajuta... de ce trebuie fratia ta sa te iei de mine???
TE ROG FRUMOS IARTA-MA! NU AM VRUT SA FAC RAU NIMANUI!!! POATE AI DREPTATE, CA SA NU MAI POSTEZ NIMIC NICIODATA!!!

Fii binecuvantata!!!

sophia 21.11.2009 22:57:28

@ Geo - nici eu nu am nimic personal cu tine.

Daca platesc copiii pacatele parintilor nu este clar. Exista aceasta intrebare si intr-una din Evanghelii (mi se pare ca aceea cu omul orb). Cineva il intreaba acolo pe Iisus exact acest lucru: daca omul acela sufera din pricina pacatelor parintilor lui, sau ale lui personale.
Corecteaza-ma tu daca am retinut gresit.
Raspunsul nu este clar, sau poate eu personal nu l-am priceput.
Unii asa pricep din Biblie, ca acei cu suferinte si boli platesc pentru parintii lor. Dar nu cred sa scrie chiar asa.
Exista interpretari si intrebari, dar nu exista un raspuns clar.
Daca el exista in Biblie, te rog pe tine pune-l aici pe acela si nu alte citate.

Geo, nu ma supar pe tine personal, poate ca altii care nu s-au lovit de probleme dureroase in viata inteleg si accepta mai usor lucruri ca astea.
Nu stiu exact care este pozitia ta.
Cum ai face tu ca om, in familia ta.
Cum ai face daca Dumnezeu nu ti-ar da copii si daca sotia ta ar suferi cumplit pentru asta.
Eu asta vreau sa aflu sisa invat de la voi. Cum faceti/ati face voi. Nu ce cred monahii.
Tu ai refuza sotia ta? Ai refuza sa-i dai copii? Tu crezi ca daca vei avea un copil cu probleme ar fi din cauza ta, a sotiei, a parintilor vostri?
Eu asta astept de la voi.
Am fost invatata de multa lume sa-mi respect sotul, ca sa nu distrug casnicia.
Am fost invatata ca femeia este asa lasata de Dumnezeu, chiar multi preoti spun asta si ne respecta si nu ne alunga.
Vin aici si gasesc citate si materiale de la monahi care spun exact altfel.
Eu cum sa fac practic, va intreb. Cum faceti voi ca oameni?
De asta sufar atat, ca este prea multa deruta si nebuloasa si in lume si in credinta.
Nu ma supar pe tine, ci ma doare ca hotarasc unii si altii pe viata noastra si inca in numele Lui. Nu e posibil asa ceva.
M-am straduit sa traiesc in curatenie pana tarziu, f.tarziu in viata si acum n-am copii. Si ma intreb acum: am facut bine pentru El si rau pentru mine? Cui i-a folosit?
Altfel nu-mi pasa si aveam acum copii poate.Poate e mai bine asa, ca n-am copii? Nu stie nimeni sa spuna.
Mai jos pe forum se pun mereu astfel de intrebari, aomeni care vor copii si nu stiu cum sa se imparta intre Dumnezeu si om, intre canoanele nu stiu cui si cerinta umana.
Spuneti-ne cum sa facem si cum faceti voi.

Tu ai dreptul sa scrii Geo, nu pleca. Cred ca eu trebuie sa plec din forum si sa nu mai scriu, pentru ca mai rau in face. Eu sunt aia vinovata aici.
Nu te supara pe mine.

11111111 21.11.2009 23:01:41

Citat:

În prealabil postat de geo.nektarios (Post 181443)
Calea mântuirii


Patru sunt căile ce se deschid înaintea oa*menilor:

1. căile lumii. 2. căile trupului. 3. căile diavolului și 4. calea lui Dumnezeu.
1. Calea pe care merge lumea e lată, fiindcă mulți sunt care merg într-însa (Matei 7,13); merge toată lumea.
2. Sunt apoi căile pe care merg trupurile celor adormiți sau chiar morți cu sufletul, deși le merge numele că trăiesc (Apoc. 3,1) dar sunt numai trupuri (Facerea 6,3). Și calea tru*purilor tot acolo duce.
3. Sunt pe urmă căile pe care merge diavolul, de când a fost aruncat pe pământ, adică între oameni, unde înșală toată lumea (Apoc. 12,9).
Acestea trei, duc pe cei ce merg pe ele la același loc, toți sunt călători la iad (Iov 21,13), adică în calea pierzării. Așa au călătorit nepo*ții lui Adam în calea pierzării, deși le-a trimis Dumnezeu Legea și Proorocii, dar în 5.530 de ani numai doi s-au izbăvit: Enoh și Ilie.


*
Dumnezeu prea milostivul, însă, întru ma*rea Sa iubire de oameni, a făcut totul ca să-i scoată pe oameni din calea pierzării, într-o cale nouă, calea mântuirii; Dumnezeu însuși S-a făcut om desăvârșit - afară de păcat - și ne-a învățat calea. Prin urmare, calea mântuirii este calea pe care a mers Dumnezeu însuși, ca om adevărat. Și merge cu noi, cu fiecare în parte, în toate zilele până la sfârșitul veacurilor (Matei 28,20), precum Însuși a zis.
4. CALEA pe care merge Dumnezeu, față de calea pierzării pe care merge diavolul și toată lumea pe care o înșeală el, este aseme*nea corăbiei lui Noe plutind peste puhoaiele potopului. Iar corabia e Biserica. Deosebirea e numai atâta: că aceea (corabia lui Noe) a fost închisă pe dinafară de Dumnezeu și nimeni n-a mai putut intra (Facere 7,16), pe când Biserica are intrarea deschisă și mai pot intra oameni zdrobiți de apele potopului și învălmășiți de puhoaie. Acolo era Noe, iar aici Iisus, și în va*luri diavolul înecându-i pe oameni.
Se întâmplă însă ceva de neînțeles - și ar fi bine să se înțeleagă - că cei ce se chinuiesc în valuri, deși toți țin la viață totuși nu toți vor să scape în corabie. Ba mai mult, scuipă mâi*nile ce li se întind de la intrarea corăbiei. Iar mâinile sunt brațele părintești, brațele celor 7 Sfinte Taine ale lui Dumnezeu, care izbăvesc pe oameni: îi nasc din trup în Duh (Coloseni 2,12), din potop în Ceruri, din moarte la Viață, din amărâta viață la viața cerească. Aceștia, care nu vor să scape în corabia cârmuită de Iisus Hristos - Cel cu cruce - sunt fiii pierzării (Ioan 17,12), fiindcă n-au primit iubirea Adevă*rului ca să se mântuiască. De aceea, Dumne*zeu îngăduie să vină asupra lor amăgiri puter*nice, ca să dea crezământ minciunii și să cadă sub osândă toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au îndrăgit nedreptatea (Tesaloniceni 2,10-12).

*
În zilele noastre câte unii cârtesc pe de margini (și ecumeniștii), întrebând cumplit: Cum, numai în Biserica Ortodoxă este mân*tuire? Ceilalți toți se prăpădesc?
Răspundem că, precum în vremea potopu*lui: „a murit tot trupul ce se mișca pe pâmânt și s-a stins toată ființa care se afla pe fața a tot pămân*tul… și a rămas numai Noe și ce era cu el în cora*bie” (Fac. 7, 14-23), tot așa până la capătul vea*cului.
Atunci, în ceasul ispitei ce va să vie peste toată lumea ca să-i încerce pe cei ce locuiesc pe pământ, în strâmtorarea cea mare (Apoc. 7,14), care va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața a tot pământul, e limpede că numai în Corabia lui Dumnezeu mai este scăpare, în Bi*serica cea adevărată, unde este un Domn, o credință, un Botez, un Dumnezeu și Tatăl tuturora (Efeseni 4, 5-6).
Sau va întreba: oare, S-a împărțit Hristos? (Corinteni 1,13)


*
Diavolul, șarpele cel vechi (Apoc. 20,2) care aruncă puhoiul, cu vremea s-a mai iscusit în rele și a scornit și el „corăbii” cu care dă târcoale pe marea potopului, să-i culeagă el pe cei ce întind mâna din puhoaie dar scuipă Biserica. Mai mult, a izbutit să tragă din ușa Corăbiei lui Dumnezeu și pe unii slujitori ai luminii, agățându-i cu undița mândriei și pu*nându-i în ușile „corăbiilor” sale, ca amăgirea izbăvirii să fie deplină. Minciuna e ușor de prins: -„corăbiile” satanei n-au Crucea pe catarg, iar înlăuntru nu sunt cele 7 Sfinte Taine [aten*ție la neatenție ecumeniști].
Prin urmare știm sigur, desăvârșit sigur, că mântuirea este în Biserica Ortodoxă, cea înteme*iată de Iisus Hristos-Dumnezeu și cârmuită de El de la început, nu de la o vreme oarecare încoace. În afară de Biserica lui Hristos, Cel cu Cruce, „Una, Sfântă, Sobornicească și Aposto*lească Biserică” altă cale de mântuire nu știm.
Ce face Dumnezeu cu ceilalți, ce nu se află în Biserica adevărată? - Nu ispitim pe Dumne*zeu. Sfinții au zis: „Cine nu are Biserica de mamă, nu are pe Dumnezeu de Tată. În afară de Bise*rică nu este mântuire” - Sfântul Ciprian.
Dacă cineva e mai presus de sfinții cu moaște… poate că și lui Dumnezeu îi va da în*vățături, - și nu-i de mirare să rătăcească cineva, chiar cu Scriptura în mână! Nu după Scripturi L-au răstignit oamenii (iudeii) pe Dumnezeu? (Ioan 19,7).
Acum am putea pricepe, că mântuirea este fapta milostivirii lui Dumnezeu, prin care ne scoate din păcat, dacă vrem și ne ostenim și noi. Fără să vrem, cu sila, nu ne mântuiește nimeni. Așa voiește Dumnezeu, ca darul mântuirii Sale să fie și roada voinței și ostenelii noastre. E însă așa de milostiv, că tot El ne ajută și să vrem și să lucrăm.
Deci, Calea mântuirii începe din Biserica văzută de pe pământ și sfârșește în Biserica nevăzută din Ceruri.
Toți oamenii, fără deosebire, suntem în aceeași vreme și fiii oamenilor și fiii lui Dum*nezeu (Ioan 1, 12-13). Adică, după trup suntem făpturi pământești, iar după duh, făpturi ce*rești, care însă petrecem vremelnic în corturi (II Corinteni 5,1) pământești. Precum noi oame*nii suntem făpturi îndoite, văzuți și nevăzuți, așa și Biserica e cu fire îndoită, văzută și nevăzută:
- Biserica văzută este Biserica de pe pământ și se numește Biserica luptătoare, pentru că aici oamenii se luptă cu lumea, cu trupul, cu ei înșiși, și cu diavolul, ca să câștige cununa sfințeniei, sau mântuirea. În Biserică nu este păcat, ea râmâne mereu sfântă și îi sfințește pe cei ce intră.
- Biserica din Ceruri se numește biruitoare, fiindcă e alcătuită din obștea bunilor biruitori Mucenici, a Sfinților Cuvioși și a tuturor Sfinți*lor purtători și propovăduitori de Dumnezeu - unde sunt așteptați toți ucenicii Domnului care vor mai fi până la sfârșitul veacurilor.
Unii s-au învrednicit încă de aici să pe*treacă nevăzut cu sfinții, să fie cercetați de Maica Domnului, și de puteri cerești, și chiar pe Domnul să Îl vază. E cunoscută întoarcerea lui Pavel pe drumul Damascului și răpirea lui în Rai (Fapte 26,12-18; II Corinteni 12,4).
Calea mântuirii e de pe pământ la Cer: ca a unora care știm că de la Dumnezeu am ieșit (1 Ioan 5,19), petrecem pe pământ o vreme și iară*și la Dumnezeu ne întoarcem și lăsăm lumea. Aceasta este CALEA mântuirii.
Fericit cine se întoarce și ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul!
Fericit, cine se întoarce…!

Doame ajuta!

era nevoie de postarea acesta...

Trag concluzia ca...mai mult ne preocupa ce fac altii,

ba mai mult ii "spovedim"noi...

ii analizam...

ii judecam...
dar uitam chint esenta noastra...MANTUIREA

uitam adesea ca pentru mantuirea noastra sunt necesare:

SMERENIA, IUBIREA APROAPELUI,

MILOSTENIA,IERTAREA,POST ,RUGACIUNE,SPOVEDANIE,IMPARTASIREA CU SFINTELE DARURI

un proverb chinezesc spunea:"D-zeu ne-a lasat doi ochi,doua urechi, pentru a vedea multe,a auzi multe si a vorbii mai putin"...

clipa zboara repede...noi ce facem pentru mantuirea noastra?


iertare daca supar,dar este parerea mea personala si-o mentin,

respect fiecare parere de pe acest forum,
dar ma plec in fata celor ce lupta pentru stabilirea adevarului,lasat de canoanele bisericii...

Dragilor va mai spun si eu ceva...
Anatema este prin traducere blestemul bisericesc.
Anatema este ,...cand ne asezam la masa ,fara sa ne facem rugaciunea de binecuvantare s-apoi de multumire...

Dragilor luati aminte despre mantuirea personala...
s-apoi cugetul luminat de D-zeu., ne va indruma pasii unde trebuie...
Nimeni nu s-a nascut invatat.

gandul bun sa-l avem la-ndemana si rugaciunea mintii.


Doamne ajuta!

Amin

geo.nektarios 22.11.2009 21:36:55

NEBUNII - Predica Prislop, 20.XI.1949 (Luca 12,16-21)
 
La două feluri de oameni le-a zis Dumnezeu „nebuni”: la cei ce ,,zic că nu este Dumnezeu” (Psalmu152,1), și bogaților, cărora stomacul e tot Dumnezeul lor (Filipeni 3,19).
În aceia e una și aceeași cugetare greșită: tăgăduirea oricărui rost sau destin al omului și al lumii, mai presus de lumea aceasta și stomacul ei. A tăgădui o conducere supremă a Cerului și a pământului e totuna cu a propovădui domnia întâmplării, a haosului sau a anarhiei universale.
Dar lumea este în ordine. Aceasta dovedește că este o conducere mai presus de ea. Dar fără ordine e mintea care o vede fără stăpân. Mintea care cugetă că nu este Dumnezeu, cade în propria sa sentință: va trebui să se tăgăduiască și pe sine. Căci: a te lupta din toate puterile împotriva a ceva ce nu există, dovedește nebunia acestei lupte; dovedește nonsensul, absurdul ei și prin urmare și al minții care o conduce.
Al doilea „nebun” este bogatul, care îngustează zarea rosturilor sale pe pământ la dimensiunile stomacului -chiar dacă acest stomac ar înghiți pământul. Mai mult: un atare bogat va căuta să convingă pe toată lumea că numai acesta e singurul scop al vieții omului pe pământ. Atare concepție despre om și destinele sale ultime e cu adevărat miezul nopții minții. Noaptea aceasta va culmina sfârșind prin a se crede omul acela pe sine, el “dumnezeul veacului acestuia” (II Corinteni 4,4). Deci într-o atare noapte a minții, când va crede bogatul că țarina sa, lumea, îl va face în sfârșit fericit, își va pierde sufletul cu sunet, căci va fi răpit cu moarte din vârful bogăției sale. Dumnezeu nu îngăduie la nesfârșit îngustarea vederii omului numai la stomacul său, de vreme ce omul e destinat spre alte zări, ale Împărăției lui Dumnezeu, ale veșniciei sale, și îndumnezeirea veacului viitor. Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nu are Dumnezeu lucru mai cinstit și mai de preț decât pe un sărac; și pe acesta 1-a dat ție, bogatule, ca să ai grijă de el” (Tâlcuire la Epistola către Romani, Cuv. 14). „Bogatul și săracul se întâlnesc unul cu altul; dar cine i-a făcut este Domnul!” (Pildele lui Solomon 22,2). „Fii celor săraci ca un tată! Și vei fi ca Fiul Celui Preaînalt” (Cartea întețepciunii lui Isus, fiul lui Sirah 4,10-11). „Bogatul nu-i stăpân pe sine, ci, cu toate că-i însuflețit, ține de lucrurile neînsuflețite. N-are vreme să cugete, din cauza alergărilor. Banii sunt un nemilos stăpân… Întreaga putere de a iubi e cotropită de acest lot de pământ, care dă porunci, care i-a înlocuit sufletul, care i-a smuls orice rămășită de libertate. Cumplita soartă a bogatului stă în această îndoită absurditate: spre a avea putere de a porunci oamenilor, a ajuns robul lucrurilor neînsuflețite; spre a dobândi o parte, mică de tot, a pierdut totul” (Giovanni Papini: „Viața lui Iisus”, p. 263). -Poate că și de aceea mai clatină Dumnezeu bogăția bogaților, ca totuși să se mai mântu-iască unii din ei.
,,Sunt ateu, precum sunt breton; cum este cineva blond sau brun, fără să o fi voit”… „Căci oricât scotocesc în amintirile mele, eu nu găsesc în ele ideea de Dumnezeu. Aceasta e o infirmitate, o monstruozitate. Dar sunt astfel de infirmități, cu care sunt prevăzuți din naștere unii oameni, erori fundamentale, care aparțin ființei lor, așa cum le aparține gura, nasul sau urechile. Astfel de ființe lucrează instinctiv, după natura lor și se supun conștiinței lor, iară a mai întreba dacă aceasta se mai acordă sau nu cu logica”… (Felix Le Dantec, „L’Atheisme” - profesor de biologie la Sorbona). Deci „de vei pisa în piuliță cu pisălogul pe cel nebun -cu dovezile- ca pe boabe, și tot nu-1 vei desface pe ateu de nebunia lui” (Pildele lui Solomon 27,22) Mai mult:
La sfârșitul istoriei, acești doi nebuni, bogatul și ateul, se vor lua la bătaie, vrând fiecare să fie singur stăpânitor al țarinei: unul, cu rostul ca să exploateze pe toți oamenii pentru creșterea vițelului său de aur, celălalt să exproprieze și pe Dumnezeu din dreptul de autor al lumii. Planul luciferic al acestuia, e mai tare decât al celui dintâi și „va birui”. Rămâne a treia categorie de oameni, a celor „ce s-au îmbogățit în Dumnezeu”, către care Satana din nebun va rânji cu ultima furie, vrând să stingă cu ei pomenirea lui Dumnezeu de pe pământ. Acesta e ultimul război cu sfinții, pe care însă Dumnezeu îl va stinge cu foc, și lumea va arde. Noi însă, să ne îmbogățim în Dumnezeu: cugetându-L, iubindu-L, împărtășindu-ne cu El, silindu-ne a gândi și a iubi ca El, între toate împrejurările vieții.
Iată adevărata bogăție, care nu se va lua de la noi.

11111111 22.11.2009 22:52:11

Citat:

În prealabil postat de geo.nektarios (Post 184189)
La două feluri de oameni le-a zis Dumnezeu „nebuni”: la cei ce ,,zic că nu este Dumnezeu” (Psalmu152,1), și bogaților, cărora stomacul e tot Dumnezeul lor (Filipeni 3,19).
În aceia e una și aceeași cugetare greșită: tăgăduirea oricărui rost sau destin al omului și al lumii, mai presus de lumea aceasta și stomacul ei. A tăgădui o conducere supremă a Cerului și a pământului e totuna cu a propovădui domnia întâmplării, a haosului sau a anarhiei universale.
Dar lumea este în ordine. Aceasta dovedește că este o conducere mai presus de ea. Dar fără ordine e mintea care o vede fără stăpân. Mintea care cugetă că nu este Dumnezeu, cade în propria sa sentință: va trebui să se tăgăduiască și pe sine. Căci: a te lupta din toate puterile împotriva a ceva ce nu există, dovedește nebunia acestei lupte; dovedește nonsensul, absurdul ei și prin urmare și al minții care o conduce.
Al doilea „nebun” este bogatul, care îngustează zarea rosturilor sale pe pământ la dimensiunile stomacului -chiar dacă acest stomac ar înghiți pământul. Mai mult: un atare bogat va căuta să convingă pe toată lumea că numai acesta e singurul scop al vieții omului pe pământ. Atare concepție despre om și destinele sale ultime e cu adevărat miezul nopții minții. Noaptea aceasta va culmina sfârșind prin a se crede omul acela pe sine, el “dumnezeul veacului acestuia” (II Corinteni 4,4). Deci într-o atare noapte a minții, când va crede bogatul că țarina sa, lumea, îl va face în sfârșit fericit, își va pierde sufletul cu sunet, căci va fi răpit cu moarte din vârful bogăției sale. Dumnezeu nu îngăduie la nesfârșit îngustarea vederii omului numai la stomacul său, de vreme ce omul e destinat spre alte zări, ale Împărăției lui Dumnezeu, ale veșniciei sale, și îndumnezeirea veacului viitor. Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nu are Dumnezeu lucru mai cinstit și mai de preț decât pe un sărac; și pe acesta 1-a dat ție, bogatule, ca să ai grijă de el” (Tâlcuire la Epistola către Romani, Cuv. 14). „Bogatul și săracul se întâlnesc unul cu altul; dar cine i-a făcut este Domnul!” (Pildele lui Solomon 22,2). „Fii celor săraci ca un tată! Și vei fi ca Fiul Celui Preaînalt” (Cartea întețepciunii lui Isus, fiul lui Sirah 4,10-11). „Bogatul nu-i stăpân pe sine, ci, cu toate că-i însuflețit, ține de lucrurile neînsuflețite. N-are vreme să cugete, din cauza alergărilor. Banii sunt un nemilos stăpân… Întreaga putere de a iubi e cotropită de acest lot de pământ, care dă porunci, care i-a înlocuit sufletul, care i-a smuls orice rămășită de libertate. Cumplita soartă a bogatului stă în această îndoită absurditate: spre a avea putere de a porunci oamenilor, a ajuns robul lucrurilor neînsuflețite; spre a dobândi o parte, mică de tot, a pierdut totul” (Giovanni Papini: „Viața lui Iisus”, p. 263). -Poate că și de aceea mai clatină Dumnezeu bogăția bogaților, ca totuși să se mai mântu-iască unii din ei.
,,Sunt ateu, precum sunt breton; cum este cineva blond sau brun, fără să o fi voit”… „Căci oricât scotocesc în amintirile mele, eu nu găsesc în ele ideea de Dumnezeu. Aceasta e o infirmitate, o monstruozitate. Dar sunt astfel de infirmități, cu care sunt prevăzuți din naștere unii oameni, erori fundamentale, care aparțin ființei lor, așa cum le aparține gura, nasul sau urechile. Astfel de ființe lucrează instinctiv, după natura lor și se supun conștiinței lor, iară a mai întreba dacă aceasta se mai acordă sau nu cu logica”… (Felix Le Dantec, „L’Atheisme” - profesor de biologie la Sorbona). Deci „de vei pisa în piuliță cu pisălogul pe cel nebun -cu dovezile- ca pe boabe, și tot nu-1 vei desface pe ateu de nebunia lui” (Pildele lui Solomon 27,22) Mai mult:
La sfârșitul istoriei, acești doi nebuni, bogatul și ateul, se vor lua la bătaie, vrând fiecare să fie singur stăpânitor al țarinei: unul, cu rostul ca să exploateze pe toți oamenii pentru creșterea vițelului său de aur, celălalt să exproprieze și pe Dumnezeu din dreptul de autor al lumii. Planul luciferic al acestuia, e mai tare decât al celui dintâi și „va birui”. Rămâne a treia categorie de oameni, a celor „ce s-au îmbogățit în Dumnezeu”, către care Satana din nebun va rânji cu ultima furie, vrând să stingă cu ei pomenirea lui Dumnezeu de pe pământ. Acesta e ultimul război cu sfinții, pe care însă Dumnezeu îl va stinge cu foc, și lumea va arde. Noi însă, să ne îmbogățim în Dumnezeu: cugetându-L, iubindu-L, împărtășindu-ne cu El, silindu-ne a gândi și a iubi ca El, între toate împrejurările vieții.
Iată adevărata bogăție, care nu se va lua de la noi.

De luat aminte!

Fara niciun comentariu.

Daca tot ne hranim cu aceste cuvinte mari,adaug cu emotie ca ,la Prislop,in ultima sambata din noiembrie, se va savarsii slujba de pomenire a parintelui Arsenie(20 de ani)

parinte drag,
iarta-ne si roagate pentru noi pacatosii!

Amin

andreicozia 22.11.2009 23:19:48

Citat:

În prealabil postat de geo.nektarios (Post 184189)
1 În aceia e una și aceeași cugetare greșită: tăgăduirea oricărui rost sau destin al omului și al lumii, mai presus de lumea aceasta și stomacul ei.

2 A tăgădui o conducere supremă a Cerului și a pământului e totuna cu a propovădui domnia întâmplării, a haosului sau a anarhiei universale.

3 Dar lumea este în ordine. Aceasta dovedește că este o conducere mai presus de ea. Dar fără ordine e mintea care o vede fără stăpân.

4 Mintea care cugetă că nu este Dumnezeu, cade în propria sa sentință: va trebui să se tăgăduiască și pe sine.

5 Căci: a te lupta din toate puterile împotriva a ceva ce nu există, dovedește nebunia acestei lupte; dovedește nonsensul, absurdul ei și prin urmare și al minții care o conduce.
.

1. Nu inteleg de ce se complica predica de astazi aducind intelesuri straine celor transmise CLAR de catre Mintuitor(sau poate ca stim dar ne abtinem)

Mintuitorul a facut referire clara si succinta celor care aduna in continuu si nu se simt sa dea o parte din cistigul lor si saracilor ATIT!!!........dar oameni buni,... ATIT!!! SI NIMIC MAI MULT! sa nu incepem cu divagatii si sa aducem obsesiile personale si traditia MIORITICA A EXPLOATATORULUI Balcanic in discutie

Unde spune Mintuitorul ca motivul existentei acestor STRINGATORI DE AVERI este exclusiv BURTA, si tot ce trece prin stomac?
Prostii!
NU ESTE CINSTIT SA-ti bati joc de auditoriul analfabet poate sau ignorant(oameni de la tara, muncitori saraci cu duhul, handicapati mintali, etc). SI PENTRU ACEASTA MINCIUNA si exagerare SUBLIMA SE VA RASPUNDE LA JUDECATA!

Voi cei care va dati dreptate unul altuia, ati auzit de cultura si civilizatia Europei CRESTINE! stiti oare cine a ridicat-o, cunoasteti cine ridica biserici si catedrale cine a sponsorizat pictura si sculptura, cine a stabilit legi si drepturi pentru ca toti sa aibe acces la educatie si implicit la bogatii?

in caz ca nu stiti:

OAMENII BOGATI!!! (Daca ei nu existau, acum Europa ar fi fost demult a vandalilor, sau a Islamului)
Ideea ca bogatia este un blestem este tipica spatiului Carpato-Balcanic, o sechela a trecutului.

cristiboss56 22.11.2009 23:36:29

Citat:

În prealabil postat de andreicozia (Post 184229)
1. Nu inteleg de ce se complica predica de astazi aducind intelesuri straine celor transmise CLAR de catre Mintuitor(sau poate ca stim dar ne abtinem)

Mintuitorul a facut referire clara si succinta celor care aduna in continuu si nu se simt sa dea o parte din cistigul lor si saracilor ATIT!!!........dar oameni buni,... ATIT!!! SI NIMIC MAI MULT! sa nu incepem cu divagatii si sa aducem obsesiile personale si traditia MIORITICA A EXPLOATATORULUI Balcanic in discutie

Unde spune Mintuitorul ca motivul existentei acestor STRINGATORI DE AVERI este exclusiv BURTA, si tot ce trece prin stomac?
Prostii!
NU ESTE CINSTIT SA-ti bati joc de auditoriul analfabet poate sau ignorant(oameni de la tara, muncitori saraci cu duhul, handicapati mintali, etc). SI PENTRU ACEASTA MINCIUNA si exagerare SUBLIMA SE VA RASPUNDE LA JUDECATA!

Voi cei care va dati dreptate unul altuia, ati auzit de cultura si civilizatia Europei CRESTINE! stiti oare cine a ridicat-o, cunoasteti cine ridica biserici si catedrale cine a sponsorizat pictura si sculptura, cine a stabilit legi si drepturi pentru ca toti sa aibe acces la educatie si implicit la bogatii?

in caz ca nu stiti:

OAMENII BOGATI!!! (Daca ei nu existau, acum Europa ar fi fost demult a vandalilor, sau a Islamului)
Ideea ca bogatia este un blestem este tipica spatiului Carpato-Balcanic, o sechela a trecutului.

<< Când folosim bogăția în a face bine, înseamnă că suntem înțelepți . . .>> . Este un fragment din Predica de azi a Preafericitului Daniel, un fragment ce poate fi citit până la cap, la Topicul Mass media ( Noutăți . . . . .)
Nu te mâhni Andrei , pentru că sunt sigur că ai fost înțeles așa cum se cuvine ! Doamne ajută !

anna21 23.11.2009 14:33:11

Citat:

În prealabil postat de sophia (Post 184023)
@ Geo - nici eu nu am nimic personal cu tine.

Daca platesc copiii pacatele parintilor nu este clar. Exista aceasta intrebare si intr-una din Evanghelii (mi se pare ca aceea cu omul orb). Cineva il intreaba acolo pe Iisus exact acest lucru: daca omul acela sufera din pricina pacatelor parintilor lui, sau ale lui personale.
Corecteaza-ma tu daca am retinut gresit.
Raspunsul nu este clar, sau poate eu personal nu l-am priceput.
Unii asa pricep din Biblie, ca acei cu suferinte si boli platesc pentru parintii lor. Dar nu cred sa scrie chiar asa.
Exista interpretari si intrebari, dar nu exista un raspuns clar.
Daca el exista in Biblie, te rog pe tine pune-l aici pe acela si nu alte citate.

Geo, nu ma supar pe tine personal, poate ca altii care nu s-au lovit de probleme dureroase in viata inteleg si accepta mai usor lucruri ca astea.
Nu stiu exact care este pozitia ta.
Cum ai face tu ca om, in familia ta.
Cum ai face daca Dumnezeu nu ti-ar da copii si daca sotia ta ar suferi cumplit pentru asta.
Eu asta vreau sa aflu sisa invat de la voi. Cum faceti/ati face voi. Nu ce cred monahii.
Tu ai refuza sotia ta? Ai refuza sa-i dai copii? Tu crezi ca daca vei avea un copil cu probleme ar fi din cauza ta, a sotiei, a parintilor vostri?
Eu asta astept de la voi.
Am fost invatata de multa lume sa-mi respect sotul, ca sa nu distrug casnicia.
Am fost invatata ca femeia este asa lasata de Dumnezeu, chiar multi preoti spun asta si ne respecta si nu ne alunga.
Vin aici si gasesc citate si materiale de la monahi care spun exact altfel.
Eu cum sa fac practic, va intreb. Cum faceti voi ca oameni?
De asta sufar atat, ca este prea multa deruta si nebuloasa si in lume si in credinta.
Nu ma supar pe tine, ci ma doare ca hotarasc unii si altii pe viata noastra si inca in numele Lui. Nu e posibil asa ceva.
M-am straduit sa traiesc in curatenie pana tarziu, f.tarziu in viata si acum n-am copii. Si ma intreb acum: am facut bine pentru El si rau pentru mine? Cui i-a folosit?
Altfel nu-mi pasa si aveam acum copii poate.Poate e mai bine asa, ca n-am copii? Nu stie nimeni sa spuna.
Mai jos pe forum se pun mereu astfel de intrebari, aomeni care vor copii si nu stiu cum sa se imparta intre Dumnezeu si om, intre canoanele nu stiu cui si cerinta umana.
Spuneti-ne cum sa facem si cum faceti voi.

Tu ai dreptul sa scrii Geo, nu pleca. Cred ca eu trebuie sa plec din forum si sa nu mai scriu, pentru ca mai rau in face. Eu sunt aia vinovata aici.
Nu te supara pe mine.

Sophia, imi pare rau pt. durerea ta si te rog sa ma ierti ca poate cuvintele mele nu te vor alina.
Dar tu tot insisti: cum faceti, cum faceti.. O sa-ti spun cum fac eu.
EU FAC TOTUL GRESIT pentru ca nu pot mai mult. Si pentru tot ce fac il rog pe Dumnezeu sa ma ierte si sa ma ajute ca sunt neputincioasa. Punct.
Pot sa vin si eu cu scuze, ca situatia mea familiala este asa si pe dincolo, ca mai bine nu se poate etc. Dar cred ca mi-as face un mare rau!
In paralel ma informez din scrieri patristice ce inseamna bine si caut oportunitatea ca macar candva, undeva sa fac si un lucru bun.
Nu are rost sa caut sa ma indreptatesc.. ca uite aia am facut-o bine sau mai bine decat cel de alaturi, ca pe ailalta nu aveam cum sa o fac ca am sot sau obligatii fata de copii etc. Si in nici un caz nu voi spune ca unii parinti ai bisericii au fost nedrepti, neintelegatori etc...
Fiecare are propriile lui probleme. Tu nu ai copii, altora li se destrama familia, sunt bolnavi sau au bolnavi in familie.. multi sunt incercati!
Gandeste asa: Dumnezeu te incearca pt ca te iubeste. Nu mai carti ca poate dreptatea nu este de parte ta.

anna21 23.11.2009 14:47:12

Citat:

În prealabil postat de andreicozia (Post 184229)
1. Nu inteleg de ce se complica predica de astazi aducind intelesuri straine celor transmise CLAR de catre Mintuitor(sau poate ca stim dar ne abtinem)

Mintuitorul a facut referire clara si succinta celor care aduna in continuu si nu se simt sa dea o parte din cistigul lor si saracilor ATIT!!!........dar oameni buni,... ATIT!!! SI NIMIC MAI MULT! sa nu incepem cu divagatii si sa aducem obsesiile personale si traditia MIORITICA A EXPLOATATORULUI Balcanic in discutie

Unde spune Mintuitorul ca motivul existentei acestor STRINGATORI DE AVERI este exclusiv BURTA, si tot ce trece prin stomac?
Prostii!
NU ESTE CINSTIT SA-ti bati joc de auditoriul analfabet poate sau ignorant(oameni de la tara, muncitori saraci cu duhul, handicapati mintali, etc). SI PENTRU ACEASTA MINCIUNA si exagerare SUBLIMA SE VA RASPUNDE LA JUDECATA!

Voi cei care va dati dreptate unul altuia, ati auzit de cultura si civilizatia Europei CRESTINE! stiti oare cine a ridicat-o, cunoasteti cine ridica biserici si catedrale cine a sponsorizat pictura si sculptura, cine a stabilit legi si drepturi pentru ca toti sa aibe acces la educatie si implicit la bogatii?

in caz ca nu stiti:

OAMENII BOGATI!!! (Daca ei nu existau, acum Europa ar fi fost demult a vandalilor, sau a Islamului)
Ideea ca bogatia este un blestem este tipica spatiului Carpato-Balcanic, o sechela a trecutului.

1. Nu-ti inteleg punctul de vedere.
Spui ca oamenii bogati au civilizat Europa. Da, de acord.

Dar mai departe?
Care este legatura dintre civilizatie si mantuire?
In ce fel il contrazici tu pe Arsenie Boca? El vorbeste despre mantuire, tu vorbesti despre civilizatie.. Sunt lucruri diferite.

2. Apoi Mantuitorul a spus
"Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi."

Destul de clar.
Tu ai un punct de vedere f "protestant", imi amintesti de cartea lui Weber (Etica protestanta si spiritul capitalismului).
Ca un fapt divers, diferiti atei sau necredinciosi imi adunceau urmatorul argument impotriva ortodoxiei: tarile ortodoxe sunt mai putin dezvoltate economic decat cele catolice sau protestante. Da, mai putin "civilizate", de asemenea.
Ce se poate raspunde la asta?
In realitate este o intrebare capcana - in ea cad doar cei care considera ca scopul vietii este altul decat mantuirea.

dorinastoica14 23.11.2009 18:14:34

Citat:

În prealabil postat de andreicozia (Post 184229)
1. Nu inteleg de ce se complica predica de astazi aducind intelesuri straine celor transmise CLAR de catre Mintuitor(sau poate ca stim dar ne abtinem)

Mintuitorul a facut referire clara si succinta celor care aduna in continuu si nu se simt sa dea o parte din cistigul lor si saracilor ATIT!!!........dar oameni buni,... ATIT!!! SI NIMIC MAI MULT! sa nu incepem cu divagatii si sa aducem obsesiile personale si traditia MIORITICA A EXPLOATATORULUI Balcanic in discutie

Unde spune Mintuitorul ca motivul existentei acestor STRINGATORI DE AVERI este exclusiv BURTA, si tot ce trece prin stomac?
Prostii!
NU ESTE CINSTIT SA-ti bati joc de auditoriul analfabet poate sau ignorant(oameni de la tara, muncitori saraci cu duhul, handicapati mintali, etc). SI PENTRU ACEASTA MINCIUNA si exagerare SUBLIMA SE VA RASPUNDE LA JUDECATA!

Voi cei care va dati dreptate unul altuia, ati auzit de cultura si civilizatia Europei CRESTINE! stiti oare cine a ridicat-o, cunoasteti cine ridica biserici si catedrale cine a sponsorizat pictura si sculptura, cine a stabilit legi si drepturi pentru ca toti sa aibe acces la educatie si implicit la bogatii?

in caz ca nu stiti:

OAMENII BOGATI!!! (Daca ei nu existau, acum Europa ar fi fost demult a vandalilor, sau a Islamului)
Ideea ca bogatia este un blestem este tipica spatiului Carpato-Balcanic, o sechela a trecutului.

" ....auditoriu analfabet poate sau ignorant(oameni de la țară,muncitori săraci cu duhul?!??:58:,handicapați mintal etc.)".

Oare pot fi, această categorie citată de tine "săraci cu duhul?".
Din textul tău rezultă săraci cu duhul=proști.
Dacă am înțeles gresit și ai vrut să spui sfinți te rog mă iartă:77:


Ora este GMT +3. Ora este acum 15:34:05.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.