Dincolo de ratiune
 

Am observat ca fiecare dintre noi are multe nelamuriri si astfel indrazneste sa intrebe, uneori chestiuni simple, alteori dificil de raspuns chiar si pentru cei mai "indoctrinati", sa zic asa!
Presupun ca nedumerirea mea nu va fi niciodata clarificata pe deplin, pentru ca - fara sa fiu Socrate - pornesc din start de la ideea ca singurul lucru pe care il stiu cu certitudine este ca nu stiu nimic.
Nedumerirea mea se refera (printre altele) la egalitatea dintre oameni, in sensul ca fiecare dintre noi are aceleasi sanse la mantuire. Iar aici ma refer strict la ortodocsi, ca si-asa suntem intr-o confuzie dezarmanta.
Am mai avut o incercare pe la "Destin si Ideal", dar poate ca acolo nu ne aflam chiar pe subiect. Deci: ne nastem cumva. Despre ce (sau cine) se afla deasupra capetelor noastre in acel moment de inceput de drum, e un alt mare mister pe care va trebui sa-l mai amanam putintel. De ce omul nu are sanse egale pentru mantuire? De ce i se reproseaza lui la sfarsitul vietii faptul ca a mers numai pe cai laturalnice, daca el "a fost croit" dintru inceput din "deseuri"? Privesc in jurul meu, incepand chiar de la copii: sunt unii (putini ce-i drept) care - fara a avea neaparat o educatie profund religioasa - il cauta pe Mantuitorul Iisus de cand deschid ochii la viata. Pe cand altii, de mici fac numai rautati si oricat ai incerca sa-i modelezi, ei una stiu si aia fac. Sunt oameni maturi cu care nu ai cum sa abordezi un subiect religios, fiindca te lovesti de orice, numai de o vorba de duh, nu. Sunt oameni in varsta care aproape ca-i lasa memoria daca au mancat sau nu la pranz, dar nu merg macar din cand in cand la biserica ci prefera sa hoinareasca aiurea intr-o perpetua pierdere de timp. Si nu inteleg de ce? Pana la urma ei nici nu pot fi invinovatiti prea tare fiindca nu au apucat niciodata sa-l cunoasca pe Dumnezeu. Pe cand noi, ceilalti, daca mai calcam stramb (si calcam - Doamne, cat mai calcam!) ne vedem visele de a ne mantui zdruncinate din incheieturi, mai ales cand mai vine cate un a-toate-stiutor care iti pune rapid o eticheta: "Iadu' te mananca! HiHiHiHi!!!"
Am vazut aseara un film cu Gheorghe Dinica (Nu stiu cum se chema, dar cred ca ceva in genul "Sa nu uiti, Darie!") unde Dinica juca un caracter de diavol intruchipat, dar tot filmul ii este de mare ajutor unui baiat extrem de bun si cu har dumnezeiesc. Ceea ce-am inteles eu de aici a fost ca Dumnezeu lucreaza si prin cei rai, scotand in evidenta planuri cu totul miraculoase. Oare ce s-ar fi intamplat cu planul Lui Dumnezeu, daca Iuda n-ar fi fost un tradator?
Ma opresc aici, desi...

...
 

problema lui Iuda n-a fost tradarea... ci necredinta, lasitatea si deznadejdea. n-a mai avut curajul sa se intoarca la Domnul sau si sa spuna "iarta-ma Doamne! in nemernicia mea..."

Incerc mai intai sa raspund la ultima intrebare. Daca Iuda n-ar fi
tradat, atunci ar fi tradat altcineva. Unul sigur ar fi tradat. Planul
Lui Dumnezeu nu da gres niciodata. Intotdeauna se va gasi o alta
persoana care sa duca "misiunea" celui ce se razgandeste.
Apoi nu cred ca exista oameni croiti din deseuri, ci doar oameni
care devin deseuri si asta numai din vina lor. Fiecare vine in lume
cu talantii la purtator, iar Dumnezeu nu cere mai mult decat poate.
Omul, insa, e dator sa-L caute pe Dumnezeu. Multi nu-L cauta
deloc sau se opresc, la un moment dat, din cautare. In evanghelia
dupa Ioan prima intrebare pusa de Mantuitorul celor doi apostoli,
Ioan si Andrei, a fost: "Ce cautati?". Datoria noastra este sa-L
cautam, ca are Dansul grija sa-L si gasim.

Dar de ce trebuie musai sa tradeze cineva?
Putea fi arestat linistit direct de la domiciliu(din gradina Ghetsimani) si executat ca element recalcitrant de catre romani asa cum a si fost de fapt omorit...nu de iudei sub nici o forma. N-aveau iudeii treaba cu zecile de profeti( si Fiul Lui Dumnezeu printre ei) care se perindau in acel timp. Daca era sa-i lichideze pe toti ar fi incalcat legile lui Moise si nimeni nu se baga la asa pacat strigator la cer
In fata romanilor pe vremea aceea nu SUFLA NIMENI. Invazia lor era urmata de macel si crucificari cu miile, deci unul in plus sau in minus vinovat-nevinovat in vremurile acelea singeroase si crude nu era decit o aschie in padurea masacrelor.
Povestea ar trebui privita mai cu calm si intelegere istorica a evenimentelor nu exaltare mistica-fanatica

IOAN Cap. 6

64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel care Îl va vinde.

Planul de mantuire al Lui Dumnezeu fusese stabilit inca de
la inceput. Episodul vanzarii era prevazut, nu planificat. E
o diferenta de nuanta. Planul Lui Dumnezeu se implineste
intocmai si negresit. Misiunile negative din plan nu sunt
planificate, ci doar prevazute prin prestiinta, in schimb
cele pozitive, da. Exemplu: Ioan Botezatorul a avut o
misiune clara, moartea lui, insa, nu a fost planificata, ci
doar prestiuta. Deci punctele bune, pozitive din derularea
planului sunt planificate, pe cand cele negative, doar
prevazute, prestiute.

Andrei am cateva intrebari pentru tine, foarte simple as zice:

Cui a fost vandut Mantuitorul Iisus, Sinedriului sau romanilor???

Cine l-a adus pe Mantuitorul in fata romanilor?

Cine a afirmat " Eu nu gasesc nicio vina in omul acesta!" si cine a lasat pe cine sa aleaga intre Iisus Hristos si Baraba????

Pe cine a deranjat Mantuitorul prin misiunea sa, pe romani sau pe iudei????

Daca evreii nu ar fi fost atat de porniti impotriva Mantuitorului si nu l-ar fi acuzat de vrajitorie si blasfemie, ar fi putut ajunge, sau ar fi avut vreun sens sa ajunga in fata lui Pilat ( romanilor) vreodata???

Se stie clar ca Mantuitorul a fost dus mai intai la Ana, apoi la Caiafa si in fata Sinedriului...si abia la urma in fata lui Pilat, pentru ca decizia era deja luata???

Care era pedeapsa primita de cei acuzati de catre iudei de vrajitorie si blasfemie??? In momentul in care Sinedriul acuza pe cineva de aceste lucruri, care era soarta omului respectiv ???

Si inca un aspect foarte important, pe langa cele spuse de
AndruscaCIM, acela ca Domnul Iisus i-a ales pe cei 12 apostoli,
inclusiv pe Iuda, desi stia ca acesta il va vinde. Deci Planul
prevedea moartea pe cruce.
Biblia trebuie mult adancita ca sa intelegi, in primul rand, Planul
Lui Dumnezeu. E mai bine s-o intelegem decat s-o memoram.

La urma urmei, intregul mesaj al lui OmuBun se poate rezuma la „de ce se intampla lucruri rele oamenilor buni si lucruri bune oamenilor rai”. Ca pana la urma asta e intrebarea care ne macina cand ne miram de inegalitatile dintre oameni, de diferentele uneori foarte mari.

Cand am intebat intrebarea de mai sus aici pe forum raspunsul a fost ceva de genul „e o taina”, „numai Dumnezeu stie”, „suntem prea mici sa intelegem”. Sper ca raspunsurile astea sa-i fie de folos lui OmuBun.

Un raspuns pe fuga: oamenii buni sunt incercati. Nu se intra
in Imparatia Lui Dumnezeu fara a fi cercati si "lamuriti".

roman sf interesant
 

Am citit de curand o carte (de care amintea p. Alexanndru Men intru- predica despre Iov, deci despr problema raului) de Isaak Asimov, Sfarsitul Eternitatii, un roman sf. In acest roman, o grupa de oameni, 'eternii', traiau in afara timpului si manipulau mereu istoria in asa fel incat sa evite relele care se abateau asupra oamenilor - razboaie, inventii nedorite etc, astfel incat intotdeauna cel mai mare numai de oameni sa aiba o viata linistita si cat de cat fericita. Insa facand mereu schimbari in istorie, schimbau mereu si personalitatea oamenilor (care de altfel nu stiau), unii mureau cand mai tarziu cand mai devreme, altii ici nu mai existau in alta realitate paralela.
Dar ce este cel mai interesant: pana la urma se dovedeste ca aceasta manipulare a realitatii spre 'binele omenirii' impiedica omenirea sa evolueze, ai ales o impiedica sa se indrepte spre stele. De fiecare data cand intr-o anume epoca oamenii incepeau sa calatoreasca in spatiu, dupa un timp se lasau si nu reuseau sa ajunga prea departe. ceea ce ura sa duca la ocuparea galaxiei de alte specii, si la stingerea rasei umane.
Nu va povestesc mai mult, dar cred ca ideea este interesanta - per aspera, ad astra.

Vad ca subiectul tinde catre superficial, acea judecata de suprafata pentru gestul in sine al lui Iuda sau a oricarui om pacatos la urma urmei. Nedumerirea mea nu in asta consta, ci in faptul ca Planul lui Dumnezeu are in calcul oameni care sunt certati cu toate legile lumii. Iar acesti oameni se nasc "meniti" sa savarseasca un mare pacat, pentru ca Planul lui Dumnezeu sa se poata infaptui.
Eu ma refer la aceasta alchimie divina, acest "joben" din care Dumnezeu mai scoate cate un iepuras sau cate un balaur, creaza conjuncturi speciale pentru ca balaurul si iepurasul sa ajunga in conflict, iar cand bietul iepuras este sacrificat, toata padurea primeste revelatia Marelui Pacat. Dumnezeu nu are puteri limitate. El stie, El creeaza, El judeca! Cu totii suntem creatia Lui, dar oare unde ne situam in cadrul Planului? Cineva sustinea ideea ca Iuda ar mai fi avut inca timp sa se mantuiasca, cerandu-si iertare, dar blestemul gloatei ramane in veacul-veacului, iar asta e groaznic, indiferent de iertarea pe care-o mai ceri tu cand realizezi gravitatea faptei tale! Uneori ii auzim pe unii spunand "Nu stiu ce-a fost cu mine... Mi-a luat Dumnezeu mintile!..." ...Mi-a luat Dumnezeu mintile!... Conjunctura, conflictul, nebunia, rezultatul, remuscarea!...
Oameni aparent la fel, in conditii firesti, uneori oameni cu mare evlavie, oameni cu frica de Dumnezeu, victime ale unor conjuncturi dezastruase, ajunsi acolo fara vina lor poate, dar care ofera "lovitura de gratie!" Iar noi, norocosii, in loc sa spunem "Multumesc, Doamne, ca n-am fost eu in locul lui in acele momente de mare zbucium si incercare sufleteasca!", aruncam cu pietre, judecam, ne credem speciali, nu prin voia lui Dumnezeu, ci prin calitatile noastre deosebite!...

Later edit: - Vad ca intre timp au mai aparut cateva idei noi... Incepeti sa va apropiati cumva de ideea de baza a topicului!

Din cate am putut intelege eu, Iuda a tradat dar la scurt timp a constientizat pe deplin ce urma sa se intample...el a facut asta intr-un moment de ratacire sa zicem, dar nu el l-a ucis practic, el l-a vandut celor care aveau un ac mare impotriva lui deja. De ce nu au ales mai marii Sinedriului sa il ridice direct???... pentru ca le trebuia un pion, cineva care ii fusese alaturi si care a fost dispus totusi sa il vanda...aceasta a fost pretextul lor, pentru ca alltfel nu ar fi avut ce sa-i reproseze si ei stiau asta si simteau dar totusi urau. Cred ca Iuda l-a vandut pe Mantuitorul, insa ulterior a fost inspaimantat de evolutia lucrurilor in urma hotararilor Sinedriului si a planului lor....

Nu cred ca era neaparat un plan al lui Dumnezeu( iertati-ma daca gresesc), dar a fost pur si simplu decizia si refuzul unor oameni( pentru ca o parte din iudeii de atunci sunt ortodocsii de astazi) de a crede in Iisus Hristos si Noul Testament. Noul Testament a fost lasat pentru a-l implini pe cel Vechi, insa o parte din iudei nu l-au recunoscut si nu l-au primit in consecinta, ba mai mult au simtit o amenintare dar si dezamagire in persoana Mantuitorului pentru ca ei asteptau altceva si nu au pus pret pe nimic din ce a spus si facut Iisus Hristos pe pamant...in final alegand sa il elimine din peisajul iudaic. L-au acuzat, insa avand o retinere si nedorind totusi ca uciderea Lui sa fie chiar exclusiv din vina lor, si sa isi pateze asemenea lui Pilat mainile de sange nevinovat...au ales metoda de a-l duce in fata lui Pilat care era stiut ca fiind un om foarte curd si care nu pregeta sa ucida. Desi practic Pilat nu avea nimic de impartit cu Mantuitorul, a simtit ca face o greseala, a incercat sa evite sa il ucida desi nici nu il cunostea si nici nu l-ar fi putut afecta acuzele aduse de Sinedriu. Cu toate acestea, Sinedriul a insistat cu inversunare, sustinandu-si cauzele pentru care Mantuitorul a fost adus acolo...si Pilat s-a conformat vazand atata inversunare, dar el practic nu avea ce imparti cu Iisus Hristos si nici nu ar fi avut vreun motiv sa il ucida peronal..deci eu vad lucrurile cam in maniera asta.

Draga AndruscaCIM, eu prin plan inteleg doar actiunile Mantuitorului
dupa Intrupare, nu si pe ale celorlalti participanti: apostoli, prooroci,
rude, prieteni, conationali, etc. La acestia Mantuitorul le anticipa
reactiile si actiunile prin prestiinta, dar nu le determina, nu-i folosea
pe post de pioni sacrificabili. El viza doar sacrificiul Sau, nu al altora,
si prestia ca va fi sacrificat si a acceptat acest sacrificiu pentru a
invinge si moartea "cu moarte calcand". Deci rastignirea, patimile,
moartea pe cruce, coborarea la iad, invierea si inaltarea au facut
parte din plan. Tradarea, lepadarile, vinderea, judecata sinedriului
si a lui Pilat nu erau determinate in plan, dar erau prestiute de Fiul
Lui Dumnezeu ca raspunsuri ale oamenilor in atari conditii si situatii.
In Plan trebuie sa vedem doar sarcinile Mantuitorului in vederea
mantuirii noastre. Iar in prestiinta, restul.

In postarea precedenta am evidentiat ca prin Plan nu se intelege
decat actiuni predeterminate ale Mantuitorului, nu si ale oamenilor.
Trebuie facuta distinctie intre Plan si Prestiinta. In Plan intra doar
actiunile Mantuitorului in vederea mantuirii noastre, in Prestiinta,
restul actiunilor oamenilor.
Banuiesc ca te nedumireste rolurile diferite jucate in drama mantuirii
de oameni obisnuiti. De exemplu sunt sigur ca te nedumireste rolul
jucat de apostolul Pavel si cel al lui Iuda. Pavel, cel care vana crestini,
ajunge cel mai insemnat, iar Iuda, cel ce era printre apostoli, ajunge
cel mai damnat.
Oameni aparent la fel, in conditii firesti, uneori oameni cu mare evlavie, oameni cu frica de Dumnezeu, victime ale unor conjuncturi dezastruase, ajunsi acolo fara vina lor poate, dar care ofera "lovitura de gratie!"
Deci Pavel si Iuda, ce-i desparte, ce-i uneste???
Trebuie mestecata bine inainte de-a raspunde, dar poate ne sar si
altii in ajutor.

Si ai dreptate...insa stiu ca exista si alte interpretari gnostice conform carora Iuda ar fi fost pionul pozitiv si cu un rol foarte important, lui datoreandu-i-se de fapt totul...la acel gen de interpretare a planului faceam eu referire.

Doamne ajuta!

Stiu de o interpretare care spune ca Iuda ar fi fost pacalit de
cei din Sinedriu, el crezand ca va pune fata in fata pe Iisus cu
mai marii preotilor iudei, dorind prin asta sa provoace acceptarea
Lui Iisus ca Mantuitor. E posibil. Totusi a acceptat plata celor 30
de arginti si nici n-a cerut mila Domnului, preferand sinuciderea.
Pe de alta parte unii judeca pozitiv rolul lui Iuda spunand ca fara
tradarea sa Mantuitorul n-ar fi patimit in locul nostru. Aici cred
ca e prea mult spus, doar Mantuitorul prin bunatatea Sa a facut
ca dintr-o fapta reprobabila, chiar condamnabila, sa rezulte un
bine pentru mantuirea noastra. Deci meritul nu e al lui Iuda, ci
al Mantuitorului. Dealtfel, chiar din rolul cel mai intunecat al satanei
si ajutoarelor sale, Dumnezeu intoarce raul in bine. Satana e folosit
de Dumnezeu pentru a scoate un bine mai mare. Asta nu inseamna
ca e meritul satanei.

Doamne pazeste!

Dumnezeu stie dintotdeauna ceea ce se va intampla si ceea ce va alege fiecare. Dumnezeu nu predestineaza, dar viitorul este inaintea Lui cum este prezentul pentru noi. Deci, Dumnezeu a vrut mantuirea si binele lui Iuda, insa a stiut ca acesta Il va vinde. Vedem din Psalmi profilul moral al lui Iuda inca inainte ca acesta sa se nasca.

Am sa incerc si eu sa-ti raspund, pe cat ma pricep. Si am sa incep prin a compara doua stari: starea lui Adam dinainte de cadere si starea omului mantuit. Diferenta intre cele doua este evidenta, dupa parerea mea: starea lui Adam din rai era o stare a omului neincercat - cu alte cuvinte sfintenia lui nu avea niciun aport personal, in timp ce oamenii ce se mantuiesc se mantuiesc si cu aportul vointei lor, printr-un act asadar personal.

Eu cred ca starea de preferat a omului este cea in care izbandeste dupa ce este incercat, cu alte cuvinte omul este alaturi de Creatorul sau nu doar prin faptul ca este creat, ci mai ales pentru ca doreste sa se alipeasca Lui.

In acest context, toate actele noastre se misca intre departarea si apropierea de Dumnezeu si prin tot ce ni se intampla ne putem apropia sau departa de Dumnezeu.

Nimeni nu se naste "menit" sa faca un anumit pacat. Adam putea alege sa asculte de Dumnezeu, Iuda putea alege sa nu-l vanda pe Hristos, Pilat putea alege sa aiba curaj si sa-L elibereze, Faraon putea alege sa ii elibereze pe evrei etc.

Un bun exemplu este pacatul originar. Ai putea spune ca daca Adam nu ar fi cazut in pacat, Hristos nu S-ar fi intrupat. Insa Hristos ar fi venit oricum, dar, asa cum arata Parintele Staniloae, existenta Lui nu ar fi luat chipul torturii, crucii, mortii si invierii. Avem aici un exemplu despre Planul lui Dumnezeu: planul este sa intram in comuniune cu El, restul este pedagogie si metoda.

Pai puteau sa-l gaseasca si fara ca Iuda sa mearga sa spuna.
Si Sfantul Petru s-a lepadat,s-a intors si tot Sfant Apostol a fost mai apoi.
Nu stim pentru care motiv dar Satana venise la Dumnezeu sa ceara lui Dumnezeu sa il lase sa ispiteasca pe Sfintii Apostoli:
"29.Şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu,
30.Ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
31.Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;
32.Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi."
Daca era prestiut ca Iuda sa tradeze atunci de ce le zice tuturor Sfintilor Apostoli:
"judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel"?
Si mai apoi pentru ce este ales inca un Sfant Apostol, sa fie iar doisprezece Sfinti Apostoli?
"26.Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli."
Ca Sfantul Apostol Pavel abia mai apoi e uns Sfant Apostol de Dumnezeu iar mai apoi au fost treisprezece Sfinti Apostoli cu Sfantul Apostol Pavel.


Dumnezeu ii pune sa privegheze adica sa ia aminte la ei insisi si ce o mai fi insemnand ca stia ispitele de le va aduce Satana asupra lor.
Noi nu trebuie sa judecam pe Iuda;oricum nu stim ce a fost mai apoi cu Iuda si care a fost planul lui Dumnezeu mai apoi.
Sfintii Apostoli au fost lasati sa fie ispititi de Satana,pe noi nu lasa Dumnezeu sa fim ispititi de Satana.
Mai apoi chiar sutasul Longhin,care l-a impuns cu sulita in coasta pe Dumnezeu Iisus Hristos;care sutas Longhin a comandat soldatii de l-au rastignit pe Dumnezeu Iisus Hristos este serbat ca Sfant in Biserica Ortodoxa,ca mai apoi crezand ca Iisus Hristos e Dumnezeu a primit Sfantul Botez si mai apoi a adormit ca Sfant Mucenic marturisind celorlalti pe Dumnezeu Iisus Hristos.

In legatura cu "prestiinta" trebuie citit modul in care Sfantul Simeon Noul Teolog a raspuns celor care interpretau ca exista unii prestiuti spre mantuire si altii nu ; Sfantul a zis ceva in genul : pai Dumnezeu Iisus Hristos cand predica le-a zis unora : pe voi v-am prestiut pocaiti-va,pe voi nu v-am prestiut nu va pocaiti?

Nu le-a zis.Acum unii cred ca Sfintii sunt foarte seriosi si tristi tot timpul da nu e chiar asa,aci Sfantul Simeon Noul Teolog a glumit pentru a ne arata aiureala inselarilor duhurilor rele.
Ca duhurile rele ba ne spun ca noi suntem prestiuti spre mantuire spre a ne arunca in negrija ca sa pacatuim sa ne facem paguba sufleteasca,sau ca suntem prestiuti spre pierzanie spre a ne arunca in deznadejde si atunci sa pacatuim ca oricum nu o sa fim mantuiti,sau ca nu stiu care e om rau si e prestiut spre pierzare si atunci avem justificare sa nu il ajutam,sa nu fim milosi cu el etc si alte absurditati de ale duhurilor rele.

Dumnezeu Iisus Hristos il mustra pe Iuda care deja fusese dus de Satana sa vanda pe Dumnezeu Iisus Hristos la arhiereii evreilor.
Ca odata ii arata ce va dobandi in Imparatia lui Dumnezeu,odata il mustra zicandu-i ca mai bine era de nu s-ar fi nascut pe Pamant,orice ca sa il faca sa nu faca asa ceva,ca doar nu trebuia sa sarute Iuda pe Dumnezeu Iisus Hristos pe obraz,ce nu il stiau arhiereii si ostasii dupa fata pe Dumnezeu Iisus Hristos?
:)
Si ii zicea de imparatia lui Dumnezeu ca sa ii arate ca l-a iertat si ca dorea sa il puna la loc Sfant Apostol.E o predica a Sfantului Ioan Gura de Aur in legatura cu aceasta.
Apoi chiar parintele Rafail Noica zice in legatura cu aceasta.
A zis Dumnezeu Iisus Hristos vreodata inainte de a fi Iuda dus de Satana acolo ca il va trada unul din cei doisprezece Sfinti Apostoli?
Nu a zis.

Exact asta am vrut sa spun. Poate noi suntem intr-o oarecare masura privilegiati pentru ca vadem un pic altfel lucrurile (si nu inteleg de ce fiindca eu personal nu ma simt mai presus decat oricare altcineva, fiindca nu am facut nimic special, ci toate au venit de la sine in viata mea!!!), dar ce ne facem cu fratii nostri, cu prietenii nostri, uneori chiar cu parintii nostri care sunt "surzi" si "orbi" oricat ai incerca tu sa le arati Calea, Adevarul si Viata? Vezi unele lucruri la cei dragi si parca ai vrea sa le schimbi, parca ai vrea sa-i ajuti sa inteleaga cat de scurta este viata si asta-i unica sansa ce ni s-a dat, iar noi o ratam fara sa ne dam seama. Nu stiu daca si voi simtiti la fel, dar pe mine uneori ma sfasie gandul ca nu pot sa fac nimic pentru cei dragi, decat sa ma rog si sa-i pomenesc la acatiste. De ce suntem noi privilegiati? Ce-am facut sa meritam asta? De ce ne-am nascut aici si nu in China, in India, in Africa? Oameni "buni", oameni "rai", oameni "cu har", oameni "rebut" intru credinta, dar de care suntem atat de dependenti material... "Marto, Marto, te silesti si te ingrijesti de multe, dar un singur lucru trebuie! Maria, insa, partea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea!" Fiecare dintre noi este o "Marta" de cele mai multe ori, dar cum am mai prospera, cum am mai avea copii, cum ni i-am mai creste, daca ar trebui sa alegem in fiecare zi "partea buna?" Nimeni nu e numai rau sau numai bun. Fiecare are acel "ceva" care se incadreaza perfect in "Sistem", chiar daca aparent suntem tentati sa credem ca "se poate si fara!" Nimeni nu s-a nascut degeaba (poate si de aceea, sinuciderea este atat de crunt condamnata!), iar sansa mantuirii o avem - cred - oricare dintre noi pana in clipa mortii. Doar rautatea omului mandru poate nimici speranta in om!... "Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!"

Ai nuantat perfect ideea. "Rau cu rau, dar mai rau fara rau!" Si totusi, pentru "rau" se plateste scump, oricat ar fi el de indispensabil!!!

Foarte frumos explica Laurentiu. Cer ingaduinta sa adaug un
element. Raiul trebuia sa fie o scoala superioara, inalta sau
domneasca pentru primii oameni, o scoala in care ei trebuiau
sa invete virtutile sub blanda obladuire a Lui Dumnezeu. Primul
examen la care au fost apoi supusi le-a fost fatal. Viclenia
era mult prea mare pentru neincercarea lor. A se vedea cum
era sa cada fiul cel bun la reintoarcerea celui risipitor. Cel bun
era neincercat si doar bunatatea si intelepciunea Tatalui a
facut ca el nu cada.
In Rai omul trebuia deprins sa devina dumnezeu dupa har, dar
el a dorit sa sara etapele dintr-o data si sa fie egalul Lui
Dumnezeu, asa cum Lucifer s-a dorit superior Lui Dumnezeu.
Dupa cadere avem parte de o alta scoala, mult mai dura, cu
ispite zilnice, cu greutati si caderi, plus slabiciunile noastre,
dar toate cu scop bun, ca sa ne calim si sa ne otelim in vointa
si credinta. Fiul ratacitor nu mai poate fi ispitit, pe cand celalalt,
da! Raul e spre un bine mai mare!
Doamne ajuta si iertare Laurentiu pentru adaugire!

Omule Bun, eu unul nu cred ca suntem privilegiati. Nu uita ca
si fariseii se credeau privilegiati. Noua ni se da mult, dar ni se
si cere mult. Celor ce li se da putin, putin li se va si cere. Si
apoi si Iuda se simtea privilegiat langa Iisus Hristos pana la
momentul cercarii. Stai, ca nu stii daca maine nu vei fi cercat
si tu sau eu sau altii care acum se simt mai favorizati sau mai
privilegiati. Maine putem claca in fata unei provocari, si atunci
noi n-avem scuze ca ceilalti, care pot justifica ca n-au stiut.

Dar mai eram dator cu un raspuns. De ce diferenta dintre Pavel
si Iuda e imensa desi pareau oameni buni, amandoi. Cred ca
diferenta o da tocmai raspunsul fiecaruia la situatii critice. Se
spune ca pe om il cunosti cel mai bine in situatii critice, pe
viata si pe moarte. Acolo se da raspunsul: cel bun sau cel rau.
In rest parem la fel. Parem doar!
Doamne ajuta!

De ce "dincolo de ratiune?"
Mi se pare foarte simplu:"Intrati prin poarta cea stramta ca larga este poarta si lata este calea care duce la pieire si multi sunt cei care apuca pe ea, si stramta este poarta si ingusta este calea care duce la viata si putini sunt care o afla."(Matei, 7:13, 14)
Multi chemati, putini alesi spune tot Mantuitorul Hristos.Sa nu zabovim nici o clipa de a ne ruga pentru toti cei dragi ai nostri si pentru toata omenirea, pentru toata Creatia .Sa ne insusim indrumarile din invataturile Sfintilor Parinti ai Bisericii noastre, sa ne comportam ca adevarati crestini si multe se vor schimba in bine.Nu e nimic nou din cele spuse mai sus, stiu asta.Adaug si eu un raspuns, atata tot.

In acest context, conceptul de rai, binele absolut, ti se pare firesc?

draga scrabble,

Iti pun aici un link la sfintul Ioan Gura de Aur:

http://www.ioanguradeaur.ro/556/omil...-a-diavolului/

...citeste da la sfirsit,punctele 7 si 8.

..........

7. Dar mi se poate spune:
- Care-i folosul că cerul, soarele, luna, corul stelelor şi toate celelalte păstrează buna lor rânduială, dar viaţa noastră e plină de dezordine şi neorânduială?
- Ce dezordine, omule, ce neorânduială?
- Cutare se îmbogăţeşte, îmi spui, împilează, răpeşte, fură, înghite în fiecare zi averile săracilor, şi nu îndură nici un necaz. Altul este om bun, cuminte, drept, împodobit cu toate celelalte virtuţi, şi-i chinuit de sărăcie, de boli, de cele mai mari nenorociri.
- Acestea te smintesc?
- Acestea!
- Dar când vezi că mulţi hrăpăreţi sunt pedepsiţi şi că unii sau chiar nenumăraţi oameni virtuoşi se bucură de bunătăţi, pentru ce nu pui capăt unei astfel de judecăţi, pentru ce nu lauzi pe Dumnezeu?

- Pentru că nedreptatea aceasta mă scandalizează mai mult! Pentru ce dintre doi ticăloşi unul este pedepsit, şi altul scapă de pedeapsă, pentru ce dintre doi oameni buni unul este cinstit, iar altul pedepsit?


- Dar tocmai acesta este semnul cel mai vădit al proniei lui Dumnezeu!

Dacă ar pedepsi în lumea aceasta pe toţi răii şi ar cinsti în lumea aceasta pe toţi oamenii buni, ar fi de prisos ziua judecăţii.

Şi iarăşi, dacă n-ar pedepsi pe nici un rău şi n-ar cinsti pe nici unul dintre oamenii buni, atunci cei răi ar ajunge mai răi şi mai ticăloşi, după cum mulţi dintre cei buni ar ajunge mai trândavi, iar cei care voiesc să hulească pe Dumnezeu L-ar huli şi mai mult şi ar spune, în toată libertatea, că lumea este lipsită de purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Dacă acum, când sunt pedepsiţi unii răi şi cinstiţi unii buni, tot se mai spune că Dumnezeu nu poartă grijă de viaţa noastră, ce nu s-ar fi spus dacă nu s-ar face asta? Ce cuvinte n-ar ieşi din gură? Pentru aceasta Dumnezeu pe unii răi îi pedepseşte, iar pe alţii nu; pe unii oameni buni îi cinsteşte, iar pe alţii nu.

Nu-i pedepseşte pe toţi, ca să te convingă că este înviere; îi pedepseşte pe unii ca, prin pedepsirea lor, să-i facă pe cei mai trândavi să ajungă, de frică, mai buni.

Şi iarăşi, cinsteşte pe unii oameni buni ca, prin cinstirea acestora, să atragă şi pe alţii spre virtute; dar nu-i cinsteşte pe toţi, ca să afli că este un alt timp când va răsplăti pe toţi. Dacă toţi ar primi aici pe pământ ce li se cuvine, oamenii n-ar mai crede în dogma învierii; iar dacă nimeni n-ar primi aici pe pământ ce i se cuvine, cei mai mulţi oameni ar ajunge mai trândavi de cum sunt. Iată pentru ce Dumnezeu pe unii îi pedepseşte, iar pe alţii nu; ca să fie de folos şi celor pedepsiţi, şi celor nepedepsiţi. Unora, ca să le curme răutatea, iar altora, ca să-i înţelepţească prin pedepsirea acelora.


Aceasta se vede din cele spuse de Hristos. Când I s-a vestit că nişte oameni au fost îngropaţi sub dărâmăturile unui turn ce s-a surpat, Hristos a spus: “Credeţi oare că numai aceia au fost păcătoşi? Vă spun că nu! Ci, dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel” . Vezi dar că aceia au pierit pentru păcatele lor; ceilalţi însă n-au scăpat pentru că au fost drepţi, ci pentru ca să ajungă mai buni prin pedepsirea celorlalţi.

- Dar li s-a făcut o nedreptate celor ce au fost pedepsiţi!, ni s-ar putea spune. Ar fi putut şi ei, dacă n-ar fi fost pedepsiţi, să ajungă mai buni prin pedepsirea altora.

- Dumnezeu nu i-ar fi pedepsit dacă ştia că au să ajungă mai buni prin pocăinţă; dar ştia că n-au să ajungă. Cum ar fi lipsit Dumnezeu de câştigul pocăinţei pe cei care aveau să ajungă mai buni prin pedepsirea altora, când El, cu toate că ştie că mulţi n-au să câştige nimic de pe urma îndelungii Lui răbdări, îi suferă cu multă răbdare, împlinindu-Şi bunătatea Lui şi dându-le putinţa să se trezească din nebunia lor? N-au fost, deci, cu nimic nedreptăţiţi. Prin pedepsirea lor a pus capăt răutăţii lor şi li s-a uşurat şi pedeapsa de pe lumea cealaltă, pentru că au suferit aici pe pământ nenorocirea aceea. Tot aşa n-au fost cu nimic nedreptăţiţi nici cei ce n-au fost pedepsiţi. Le era cu putinţă, dacă ar fi vrut, să se folosească de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu pentru schimbarea lor în bine; şi, minunându-se de bunătatea lui Dumnezeu, să se ruşineze de covârşirea răbdării Lui, să se întoarcă la virtute şi să câştige mântuirea lor prin pedepsirea altora. Dar dacă ei stăruie în răutatea lor, nu e de vină Dumnezeu – căci pentru aceasta este îndelung răbdător, ca să-i aducă pe calea cea bună -, ci ei, cei nevrednici de iertare, care nu s-au folosit spre binele lor de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu.


Dar nu-i numai aceasta pricina pentru care nu sunt pedepsiţi aici pe pământ toţi răii, ci mai este şi o altă pricină tot aşa de mare care cere aceasta.
- Care-i aceasta?

- Dacă Dumnezeu ar pedepsi pe oameni îndată ce păcătuiesc, ar smulge de pe pământ înainte de vreme neamul omenesc, şi n-ar mai ajunge să se continue din neam în neam. Şi, ca să ştii că ăsta-i adevărul, ascultă ce spune profetul: “Dacă Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?”
..........................
continuarea aici:http://www.ioanguradeaur.ro/556/omil...-a-diavolului/

Corect! De trei ori corect!
Datorita evenimentelor din viata mea, eu vad lucrurile cam asa:
1. De multe ori, cand am crezut ca pierd, pe termen lung am castigat. Si invers.
2. Dumnezeu poate sa scoata si va scoate ceva bun din orice rau
3. Dumnezeu are ... un foarte fin simt al umorului (in sensul cel mai si cel mai bun al cuvantului). Uitandu-ma in urma, de multe ori am intuit (tarziu, ce-i drept) de ce a luat o decizie sau alta, care mie imi parea abandonare totala. e ca si cum mi-ar spune: "Ei, ai vazut, prostuto, cum Le-am aranjat pe toate? de ce te-ai indoit?"

Aha, deci ca sa nu fie de prisos ziua judecatii, in lumea asta pedepseste la intimplare. Cool si moral.

Despre Plan: sa inteleg ca si invierea facea parte din maretul plan? Si tremuratul vocii, si teama de moarte?

Exista in general o neincredere in fantezie si o pretuire exagerata a ratiunii logice, dar fara fantezie si credinta ar fi fost(este) imposibil sa promovam(evoluam) in orice directie.

Nu ma refer la privilegiati din acel punct de vedere, ci doar prin faptul ca noi, fara a fi "poporul ales", avem botezul, avem biserica ortodoxa, Il avem pe Mantuitor... Noi pornim deja de la un mare avantaj pe care multi nici nu-l constientizam. In acest sens suntem privilegiati si nu inteleg ce-am facut de-am meritat sa ne nastem cu astfel de avantaje, intr-o lume inconjurata de atat de multe biserici si manastiri, cu o istorie cu atat de multi sfinti si moaste ajutatoare si facatoare de minuni!
De multe ori mi-am pus aceasta problema si cred ca am si gasit raspunsul. Lucrez pentru cineva care este o persoana destul de controversata, un fel de "mogul" mai mic, cu destula influenta in zona. Desi are un suflet bun, deciziile pe care le ia nu sunt intotdeauna tocmai ortodoxe. Si totusi, da de munca la peste o mie de oameni, intr-o perioada in care e foarte greu sa gasesti un loc de munca, nu are salarii dintre cele mai mici, ba chiar dimpotriva, si desi raportul lui cu Dumnezeu e destul de transant in sensul ca, dupa parerea lui "NU ARE PACATE!", eu il trec in pomelnic in fiecare duminica, nu pentru ca imi este neaparat simpatic, ci fiindca nu stiu ce-ar face atatia muncitori daca Dumnezeu ar decide sa-l pedepseasca pentru aroganta lui din anumite momente.
De aceea spuneam ca unii "rai" sunt meniti sa fie un sprijin de nadejde pentru multi dintre cei buni!

Cam meschin pentru o gindire de zeu

eu cred ca Iuda a fost cel mai destoinic apostol al Domnului! eu cred ca el a fost singurul care a inteles misiunea Domnului pe Pamant! numai ca la sf. s-a pierdut! noi ce stim despre Iuda e ce am vazut in filme, ce am citit in Biblie (ca e mentionat la tot pasul "iuda, cara s-a facut si tradator") si ce ne spun preotii mereu "si sa nu ne facem tradatori ca Iuda"... obs. ca toata lumea il pun pe Iuda la zid, da' pe Petru care s-a lepadat de trei ori cu juramant de Iisus nimeni nu-l judeca!

[quote=MariS_;181296]Un raspuns pe fuga: oamenii buni sunt incercati.


la fel si cei rai!

Dupa aceeasi logica, aceia care scriau denunturi calomnioase la adresa credinciosilor in timpul regimurilor totalitare sunt absolviti de vina, pentru ca intelesesera ca misiunea adevarata a credinciosilor este marturisirea credintei cu pretul vietii, in cine stie ce inchisori?!
Mare, mare atentie!!! satana ramane ceea ce este, la fel si discipolii sai.

mi-ai pus o intrebare? nu inteleg!

Intrebarea este retorica.
Ai spus mai sus: "eu cred ca Iuda a fost cel mai destoinic apostol al Domnului! eu cred ca el a fost singurul care a inteles misiunea Domnului pe Pamant!"
Acuma, urmand aceasta logica, si anume ca tradatorul, defapt, nu voia decat implinirea misiunii lui Iisus pe pamant, si aplicand aceasta logica in timpurile noastre, ajungem la urmatoarea afirmatie: "toti aceia care au scris denunturi calomnioase la adresa credinciosilor - mireni sau preoti, sau monahi - sunt absolviti de orice vina, fiindca in fapt nu au lucrat decat pentru marturisirea credintei cu pretul vietii"
Din acest motiv am spus si repet - ce este murdar, este murdar ci nu curat!!!
Acum e destul de clar ce-am vrut sa spun?

Singur Dumnezeu este BUN !!

buna comparatia! asta vrei tu sa extragi din parerea mea! murdar ca Iuda l-a vandut pe Iisus? murdar ca s-a savarsit profetia?

Profetia trebuia sa se savarseasca, dar nu se putea implini tradarea (act in sine josnic) prin cineva curat. Asta am vrut sa spun si asta am si spus. Poate nu-ti place.......

Sa facem o diferenta intre cei doi:
-IUDA dupa lepadarea de Hristos s-a sinucis! Pacat impotriva Duhulului Sfant! Pacat in urma caruia nu mai poti face pocainta, pt ca nu mai traiesti ca ti-ai luat propria viata!
-PETRU dupa lepadarea de Hristos a PLANS si s-a cait de pacat! A fost prezent si la mormantului Domnului impreuna cu Ioan, dar nu a indraznit sa intre, tocmai din cauza lepadarii. De trei ori s-a lepadat Petru, de trei ori a fost intrebat de Hristos Petre Ma iubesti tu pe Mine! stergand asadar lepadarea de El. Apoi a marturisit pe Hristos, murind chiar pe CRUCE ca si Hristos, dar nu cu capul sus, ci cu capul in jos, privind in sus catre Cel pe Care L-a urmat toata viata, lasandu-si familia si copiii!!!

Cred ca sunt ceva diferente! In unul a dominat DEZNADEJDEA, iar in celalalt POCAINTA si NADEJDEA si DRAGOSTEA in Dumnezeu!
Deci chiar de ma judeci eu il Urmez pe Sf.Petru! Am ce invata din viata sa!!!

Da, mai mult chiar, IUDA L-a vandut printr-un act premeditat, planuit cu mult dinainte de Cina cea de Taina. Petru, pe de alta parte, a cedat slabiciunii omenesti, fiind incoltit si incercand sa-si scape pielea, fara a se gandi prea mult ce face. poate ca si asta este important - premeditarea unui act criminal, versus slabiciunea umana (sa nu uitam ca acelasi Petru, dupa Inviere si Coborarea Duhului Sfant, a murit moarte de mucenic, fiind rastignit pe cruce, cu capul in jos, ca sa nu fie ca Mantuitorul lui, de ca re nu se simtea vrednic...)