ce raspuns sa dau?
 

am fost intrebata de o persoana de rit evanghelic urmatoarele:
1. de ce facem pomana pentru morti? de ce la anumite date?
2. de ce ne rugam pentru cei adormiti? la ce-i ajuta, pe cei morti rugile noastre?
3. de ce trebuie sa-i pomenim in biserica? daca ne strangem rudele si prietenii nu este suficient?
4. unde scrie in Biblie despre toate acestea? dar sa nu fie anumite trimiteri, ci sa scrie clar.

eu am raspuns in felul urmator. e posibil sa fi gresit, dar am spus ca ma documentez.
1. pomenirea este o comemorare a celor adormiti. nu stiu de ce sa fac al anumite intervale de timp.
2. eu ma rog pentru sufletul celui adormit pentru ca Dumnezeu sa aibe grija de el la Judecata de Apoi. nu stiu daca ii ajuta pe cei adormiti.
3. pomenirea in biserica este tot o comemorare iar ruga colectiva este mai puternica decat cea singulara.
4. nu stiu.

va rog sa ma ajutati sa dau un raspuns corect. ca si eu m-am intrebat daca cel ce a ajuns in iad, mai are sanse sa ajunga in rai prin rugile noastre, la Judecata de Apoi.
va multumesc.

Ai fost intrebata cu scopul de a intelege mai bine ritul ortodox, sau doar pentru a te pune in incurcatura??????:21: Astia au miscurici, nu pot discuta despre nimic altceva si abia asteapta sa inceapa razboiul.

Si eu am participat odata la o conferinta ecumenica( pe vremea aia chiar nu stiam prea multe despre ecumenism) si eu cu prietena mea ne-am imprietenit oarecum cu niste fete adventiste. Astea ne-au invitat la ele in camera, si cum vorbeam si noi ca fetele... ce crezi, deodata s-au transformat in balauri care scuipau foc prin priviri...si au inceput focul armat " Voi de ce va machiati, de ce mergeti la discoteca, la noi in Biblie asa este scris, la voi nu e asa? Noi facem asa si pe dincolo...voi ortodocsii de ce faceti aia si aia...?" si eu eram cat pe ce sa imi fac o mare cruce si sa le spun "Piei satanooooooo!!!!!!", daca mai aveam si ceva aghiazma la mine cu siguranta faceam un grill :21:...insa oricum ideea e ca ceva nu e regula cu ei, pastorii ii obliga sa faca prozelitism si urla ca niste animale salbatice, nestiind pe care sa apuce...asta e parerea mea!

Nu te lasa antrenata in discutii de genul, daca simti ca scopul nu e acela de a afla ceva nou si a intelege lucrurile, pentru ca nu vei scapa niciodata, si asta pentru ca mintile odihnite si trainarite de pastor toata ziua pot debita multe....:24:

Doamne ajuta!

Moartea se înscrie ca un moment necesar şi plin de sens pe traiectoria vieţii începute la naştere, ea făcând să treacă viaţa noastră pământească în faza eshatologică, acolo unde se revelează sensul deplin al existenţei pământeşti.
Moartea este taina prin care trebuie să trecem ca să intrăm în sensul deplin al existenţei, egal cu plenitudinea ei. Moartea este prăpastia sau puntea universală de trecere spre o alta existenţă, spre existenţa veşnică. Moartea face să se reveleze fiinţei noastre misterul ei de persoană, adâncimea existenţei sale ca persoană, importanţa existenţei sale personale. Moartea trebuie să reprezinte un mister pe măsura misterului persoanei umane.
Moartea, fiind singura trecere de aici la Dumnezeu, arată transcendenţa lui Dumnezeu şi a vieţii noastre depline în El, ca împlinire a ei. Viaţa lui Dumnezeu şi viaţa noastră deplină în El sunt despărţite de cea de aici prin moarte. Nu există o continuitate între viaţa noastră de aici şi viaţa lui Dumnezeu sau viaţa noastră deplină în El. Moartea îşi capătă sensul deplin în explicaţia creştină, care vede moartea ca un moment în dialogul etern al omului cu Dumnezeu cel personal. Pentru creştinism moartea, deşi e urmarea păcatului, a păstrat şi un sens pozitiv, întrucât în ea Hristos ne trece la comuniunea deplină cu Dumnezeu, adică la o treaptă mai înaltă în comuniunea cu El şi, prin aceasta, la treapta plenitudinii vieţii. Moartea a apărut ca o despărţire nefirească a sufletului de trup, ca urmare a slăbirii comuniunii omului cu Dumnezeu, izvorul puterii şi al vieţii, deci ca urmare a păcatului; despărţirea sufletului de trup, fiind urmare a slăbirii comuniunii cu Dumnezeu, duce la o desfiinţare a acestei legături dincolo de moarte. In Hristos, comuniunea cu Dumnezeu fiind restabilită, moartea rămâne ca despărţire a sufletului de trup şi prin aceasta şi creştinul trăieşte împreună cu ceilalţi oameni teama de durerile ei, dar în mod mai atenuat; iar la cei tari în credinţă, ca de exemplu martirii, ea e copleşită cu totul. Dar rămânând ca despărţire a sufletului de trup, moartea a devenit în cei uniţi cu Hristos, din trecere la o definitivare în viata de necomuniune cu Dumnezeu, trecere la plenitudinea comuniunii cu El şi deci la plenitudinea vieţii. Aceasta, pentru că cel credincios purtând pe Hristos în sine, se întăreşte din puterea Lui în sufletul său, ca să treacă prin moarte la viaţă şi ca să ridice la sfârşitul lumii trupul, pe care 1-a curăţit prin faptele sale curate, la o viaţă luminată, transfigurată, la înviere.
Cu cât omul îşi face din moarte mai mult o prezentă valorizatoare în toată viaţa lui, cu atât o transformă mai mult în trecere spre plenitudinea vieţii şi îşi umple viaţa pământească mai mult de valoare. Inţeleasă ca predare lui Dumnezeu, realizată mai mult sau mai puţin deplin în momentul final, dar mereu prezentă ca intenţie şi ca mişcare în viaţă, moartea se poate socoti predare completă a omului lui Dumnezeu în momentul morţii, chiar în creştinul luat de moarte pe neaşteptate, căci toată viaţa lui trăită ca o predare tot mai deplină lui Dumnezeu include în ea intenţia predării totale. Moartea şi-a schimbat în Hristos nu numai rostul în ea însăşi, ci şi în experienţa celor ce o trăiesc, descoperindu-se ca poartă spre viaţă. Ea a devenit nu numai poarta necesară spre viaţa deplină, ci şi o putere a celor ce se află în Hristos, în cursul întregii vieţi pământeşti, putere prin care dobândesc viaţa deplină în Hristos.
Sfârşitul fiecăruia vine atunci când e potrivit fiecăruia, fiecare, cu excepţia pruncilor, lucrând cât timp i s-a dat pentru a preciza într-un fel sau altul modul vieţuirii Iui, fie ca un mod care poate progresa foarte mult în bine, fie într-un mod în care nu poate progresa prea mult, fie într-un mod în care nu poate progresa decât în rău, sau care rămâne într-o definitivă stare de nedeterminare.

Sporirea în comuniunea cu Dumnezeu a sufletelor celor decedaţi în credinţă.
Sufletele care la judecata particulară au fost găsite capabile de comuniunea cu Dumnezeu nu sunt fixate într-o stare de contemplare imobilă şi individuală a esenţei divine, ci într-o comuniune de iubire cu Sfânta Treime şi întreolaltă mult superioară celei de pe pământ. Ele văd faţa lui Hristos şi se află neizolate între ele. Ele laudă împreună slava lui Dumnezeu şi slujesc împreună înaintea tronului dumnezeiesc; iar Hristos le conduce la izvoarele vieţii, adică tot mai adânc în iubirea Sa din care sorb tară ca ea să sece vreodată.
Nu este o contemplare nemişcată, ci o manifestare de iubire şi din partea drepţilor şi a lui Dumnezeu cel în Treime. Această comuniune, deşi e de acum statornica, vrea să fie mereu mai adâncă, ceea ce e propriu comuniunii. Ea are o statornicie fiind comuniune, dar în acelaşi timp tot ca comuniune are şi o mişcare în ea spre o treaptă mai adâncă, fiind o "mişcare stabilă", sau o "stabilitate mobilă".
Un mare salt în această mişcare se va realiza după judecata din urmă. Baza acestei mişcări stabile este dăruirea tot mai mare a lui Dumnezeu prin energiile Sale necreate.
Dumnezeu nu stă pasiv în faţa unei raţiuni care-L contemplă, ci i Se comunică omului prin iubire, făcând simţită iniţiativa Lui în actul nesfârşit al dăruirii de Sine. Ca Persoana, sau ca Treime de Persoane unite într-o suprema iubire, Dumnezeu e o adâncime de viaţă şi de iubire de care sufletul vrea să se împărtăşească tot mai mult, iar Dumnezeu Se comunică tot mai mult, sufletul sporind nu numai în cunoaştere, ci în toată fiinţa sa, în unire tot mai adâncă, în asemănare tot mai mare, în îndumnezeire tot mai înaintată. Dumnezeu e cunoscut în lumină, dar nu teoretic, ci cu toata fiinţa ca mister. El e cunoscut în realitatea Lui insondabilă ca plin de sens şi ca izvor al tuturor sensurilor, întrucât e cunoscut ca izvor inepuizabil de viaţă şi de iubire. De aceea nu e închis în Sine, ci trăit în totalitatea Lui şi totuşi întreţinând în suflete o sete de a-L experia tot mai mult, de a se împărtăşi de El tot mai mult, rămânând veşnic indefinibil conceptual, necuprins în esenţa Lui, izvor abisal al infinităţii iubirii, puterii, vieţii pe care o comunică.
Dar Dumnezeu comunicându-Se în aceste energii tot mai mult, pe măsura celor capabili să le cunoască, nu numai că nu Se epuizează pe Sine niciodată, ci ne şi înalţă prin aceasta la cunoaşteri, la experienţe şi la stări de fericire tot mai înalte. De aceea sfinţii vor progresa la infinit în împărtăşirea de ele în viaţa viitoare, sau în comuniunea cu Dumnezeu, fără să ajungă vreodată să le cuprindă în întregime şi să se sature de Dumnezeire, sau să se plictisească de o monotonie în experierea ei.
Umanitatea fiecăruia se realizează în Hristos într-o solidaritate cu toţi semenii. Sfinţii arată umanitatea lor deplin actualizată în Hristos prin iubirea ce o arată fraţilor lor, care este iubirea lui Hristos însuşită de ei.
Mai unită cu Hristos decât toţi sfinţii, şi de aceea mai presus de toţi sfinţii şi îngerii, se află Maica Domnului, ca cea care L-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu zămislit şi născut din ea ca om şi apoi L-a purtat în braţe ca prunc şi a rămas unita cu El prin afecţiunea omenească supremă pe care o trăieşte o mamă faţă de fiul ei. Legătura ei cu Iisus este mai intimă ca legătura oricărui sfânt cu El, căci trupul Lui s-a format nemijlocit din trupul ei, ea L-a purtat în braţe, I-a privit neîncetat faţa şi ochii, L-a alăptat şi L-a iubit cu iubirea omenească culminantă proprie unei mame, fiind identificată într-un anumit înţeles cu Fiul ei. De aceea îndrăznirea ei către El este mai mare ca a tuturor
Iconografia ortodoxă prezintă pe Iisus luându-i la Adormirea ei sufletul în braţele Lui, inversând purtarea Lui ca prunc în braţele ei. Iubirea Lui faţă de ea este tot atât de afectuoasă ca şi iubirea ei faţa de El; Pruncul ajuns în plinătatea puterilor poartă în braţele Sale pe mama Lui rămasă cu puteri mai împuţinate. In persoana ei a simţit şi simte Iisus la maximum iubirea omenească fată de El şi în afecţiunea Lui fată de ea se include o afecţiune fată de om în general, faţă de mamele umane şi de iubirea lor pentru fiii lor.
Orice i se cere Maicii Domnului, i se cere totuşi pentru faptul că este în unirea cea mai strânsă cu Fiul ei, deci El este în ultimă analiză izvorul a tot ajutorul pe care ni-i dă ea. Numai pentru că este Maica lui Dumnezeu Mântuitorul, i se cer şi ei direct anumite ajutoare, nu pentru că ea ar fi mântuitoare, sau comântuitoare, căci ea nu poate fi pusă pe acelaşi plan cu Iisus Hristos, propriul autor al mântuirii.
Prezenţa spirituală a sfinţilor în frunte cu Maica Domnului în jurul lui Hristos, reprezentat în Euharistie în starea Lui de jertfa continuă, mai înseamnă şi faptul că toţi trăiesc unirea lor cu Dumnezeu ca o continuă moarte tainică a lor cu Hristos, ca o predare a lor ca oameni lui Dumnezeu. E o moarte tainică a puterilor firii ca să pătimească îndumnezeirea lor prin Dumnezeu.

Rugăciunile Bisericii pentru cei răposaţi şi starea sufletelor din iad.
Conştiinţa Bisericii socoteşte că există o gradaţie atât de continuă de la treptele cele mai înalte ale drepţilor până la cele mai de jos şi de aici la cei păcătoşi, încât unii din cei declaraţi la judecata particulară drepţi, dar în măsură mai redusă, şi aflaţi în rai, nu sunt prea radical deosebiţi de cei ce au în ei petele păcatelor în grade mai mici şi au fost lăsaţi în iad, deşi Biserica ţine la despărţirea între rai şi iad. Aceasta face posibil ca cei ce se află în iad, dar nu prea radical deosebiţi de cei de pe treptele cele mai de jos din rai, să treacă în rai până la judecata din urmă, prin rugăciunile sfinţilor şi ale celor de pe pământ.
Există însă totuşi un fund al iadului, în care se află cei de tot păcătoşi, precum există înălţimile raiului, unde se află sfinţii. Cei din rai, chiar din locurile inferioare, vor rămâne în rai şi după judecata din urmă, dar până atunci pot progresa la trepte tot mai înalte prin rugăciunile celor de pe pământ şi ale lor pentru aceştia şi pentru intrarea tot mai activă a lor în comuniune cu Hristos; iar cei de pe treptele cele mai înalte vor progresa şi ei în slavă prin rugăciunile lor pentru cei de pe pământ şi prin intrarea tot mai adâncă a lor în comuniunea cu Hristos, şi a tot mai multora, în fericita comuniune cu Hristos şi cu ei.
Cei aflaţi în iad, dar nu lipsiţi total de credinţa în Hristos, pot fi mutaţi şi ei în raiul comuniunii cu Hristos până la judecata din urmă, sau pot fi ridicaţi de la chinuri mai grele la unele mai uşoare, prin rugăciunile celor de pe pământ şi ale sfinţilor, cerute de cei de pe pământ, dar poate săvârşite şi din proprie iniţiativă. Prin rugăciunile celor de pe pământ însoţite de aşezarea miridelor pentru cei decedaţi în jurul Agneţutui devenit trupul lui Hristos, cei aflaţi în nefericirea necomuniunii cu Hristos poate Sunt ajutaţi de comuniunea ce le-o oferă Hristos prin jertfa Sa şi de comuniunea oferită de cei ce se roagă pentru ei, să accepte această comuniune, sau să fie înmuiaţi de ea, dacă nu s-au dus din viaţă cu totul ostili ei, sau morţi pentru ea.
Biserica acordă o foarte mare importanţă spovedaniei înainte de moarte, care înseamnă de fapt începutul real al restabilirii comuniunii cu Hristos şi cu semenii prin persoana preotului, anulând în parte prin această faptă a lor influenţa periculoasă pe care au exercitat-o asupra altora prin pilda şi îndemnul la înstrăinarea de Hristos şi prin sfâşierea umanităţii altora şi a lor proprie.
Când o persoană se roagă pentru alta, se află în exerciţiul unei răspunderi pentru aceea şi, ca urmare, de la ea ajunge la persoana respectivă un flux de iubire care o deschide pentru comuniune. Şi dacă rugăciunea este intensă şi stăruitoare, nu se poate să nu înmoaie învârtoşarea acelei persoane.
Relaţiile prin rugăciune sunt cele mai iubitoare relaţii; şi, în mod paradoxal, ele se pot realiza cel mai uşor, Duhul Sfânt aducându-Şi ajutorul Lui la săvârşirea rugăciunii. Dacă ne rugăm şi noi ca Dumnezeu să pomenească pe cei adormiţi, aceasta nu înseamnă că noi avem iniţiativa în pomenirea acelora, ci că Dumnezeu consideră necesar şi răspunsul nostru şi răspunsul celor decedaţi, înviorat de răspunsul nostru, la preocuparea Lui de ei, pentru ca această preocupare a Lui să devină cât mai eficientă şi să-i facă vii cu adevărat. Numai aşa pomenirea lui Dumnezeu, pe care o cerem pentru aceia, îi ţine pe aceia vii în veci, pentru că numai aşa se menţine dialogul adevărat între El şi ei, răspunzând şi aceia odată cu noi sau în urma răspunsului nostru, la preocuparea lui Dumnezeu de ei.
Cel mai mare ajutor le vine însă celor adormiţi de la pomenirea lor în legătură cu jertfa lui Hristos la Sfânta Liturghie.

Odată depus trupul creştinului în mormânt, încep slujbele de pomenire pentru sufletul său. Cele mai cunoscute ierurgii referitoare la pomenirea celor adormiţi se fac la 3, 9 şi 40 de zile, la 3, 6, 9 şi 12 luni şi apoi în fiecare an. Uneori, la acestea s-au adăugat diferite inovaţii, abuzuri sau exagerări, care „denotă o grijă exagerată a celor vii de a se asigura că cei plecaţi dintre ei au ajuns în rai, grijă care denaturează adesea într-o forţare a rânduielilor bisericeşti. Preoţii confruntaţi cu aceste doleanţe ale credincioşilor trebuie să explice cu mult tact care este rânduiala Bisericii Ortodoxe şi să nu introducă inovaţii liturgice, doar pentru a da satisfacţie unui grup de credincioşi", ne-a spus, în interviul care urmează, pr. lect. dr. Radu Petre Mureşan, de la Facultatea de Teologie din Bucureşti.
După slujba de înmormântare a creştinilor, se fac pomeniri individuale ale acestora în ziua a treia, a noua şi a patruzecea. Ce semnificaţie au aceste ierurgii?
În primul, rând sunt legate de numerele simbolice care ne amintesc de Sfânta Treime, de cetele îngereşti sau de evenimente din viaţa Mântuitorului. La acest simbolism teologic se poate adăuga o altă interpretare care ţine de trupul celui răposat, de descompunerea trupului după înhumare. Se face pomenirea mortului din ziua a treia după moarte pentru că faţa începe să se desfigureze, în ziua a noua pentru că trupul începe să se strice, afară de inimă, la 40 de zile pentru că atunci se descompune şi inima. Astfel, procesul descompunerii fizice urmează procesul invers zămislirii şi formării trupului omenesc în pântecele mamei. Pomenirile care se fac în afara acestor soroace, respectiv la 3, 6, 9, 12 luni, reflectă tradiţia Bisericii, aşa cum s-a păstrat ea în scrierile Sfinţilor Părinţi. Aceste soroace de pomenire individuală au şi o interpretare care ţine de o tradiţie sau de o credinţă populară, respectiv trecerea sufletului prin vămile văzduhului.
Conform acestei credinţe, sufletul stă trei zile lângă trup, iar apoi se înalţă la cer. La 9 zile se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu, după ce a vizitat raiul, iar la 40 de zile are loc judecata particulară, după ce a vizitat şi iadul. Biserica trebuie să accentueze faptul că feluritele stări ce trebuie să le străbată sufletul după despărţirea sa de trup nu corespund unui oarecare număr de zile pe pământ. A treia, a noua, a patruzecea zi nu sunt decât pe pământ, căci dincolo de mormânt „împărţirea (împărăţia) timpului" nu există. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie vorbesc de un timp fără sfârşit în lumea viitoare. În unele părţi (de ex., zona Prahovei) se face parastas la fiecare trei sâmbete după moarte, timp de 6 luni, lucru acceptat de preoţi ca „obiceiul locului", dar costisitor şi împovărător pentru familie.
Această grijă a credincioşilor ca sufletele celor plecaţi să fie pomenite cât mai des, a făcut ca Biserica să înmulţească oficial numărul zilelor când se face pomenire de obşte pentru cei adormiţi. Un exemplu este pomenirea morţilor în toate sâmbetele din Postul Mare, aşa cum este indicat şi în calendar. Or, pomenirea morţilor trebuie să se facă doar în sâmbăta a doua, a treia şi a patra din Postul Mare, celelalte sâmbete din Post fiind închinate altor evenimente sau persoane sfinte: Sfântul Mucenic Teodor Tiron (Sâmbăta lui Toader), în sâmbăta a cincea este Denia Acatistului Bunei Vestiri (Sâmbăta Acatistului), sâmbăta a şasea - pomenirea Sfântului şi Dreptului Lazăr.
De unde apar aceste abuzuri şi axagerări?
De la credincioşi, dar uneori chiar şi de la slujitorii Biserici. În unele părţi, există obiceiul ca pomelnicele care sunt primite la altar să fie citite cu voce tare, fie pe loc, fie înaintea de ieşirea cu Cinstitele Daruri, fie chiar în timpul pomenirilor de la ieşirea cu Cinstitele Daruri, pentru „încredinţarea" celor care le-au dat. Conform rânduielilor de cult, pomenirile cu voce tare în timpul Sfintei Liturghii se fac numai la ectenia cererilor de după citirea Sfintei Evanghelii şi numai pentru ctitorii şi binefăcătorii răposaţi ai sfântului lăcaş. Conform rânduielilor liturgice, singurul loc de pomenire este la Proscomidie, în taină, atunci când se scot miridele pentru cei vii şi cei morţi, precum şi la rugăciunea dipticelor, de după sfinţirea Darurilor, pentru cei care au adus mai târziu pomelnicele la sfântul altar. Cât priveşte ectenia întreită pentru cei adormiţi, ea nu se rosteşte la fiecare Sfântă Liturghie, ci numai atunci când se fac pomeniri de morţi sau parastase. Citirea pomelnicelor, timp de 30-40 de minute, pentru ca fiecare să-şi audă numele nu este de folos nici celor care sunt în Biserică, nici sufletelor celor adormiţi. Este o pauză nejustificată în desfăşurarea Sfintei Liturghii, în timpul căreia credincioşii se plictisesc şi îşi găsesc preocupări neconforme cu momentul şi locul în care se află: se agită, vorbesc, ies din biserică etc. Reglementarea acestei probleme ţine, în primul rând, de disciplina liturgică şi, nu în ultimul rând, de respectul datorat Sfintei Liturghii. Preotul trebuie să explice credincioşilor că toate pomelnicele încredinţate sunt pomenite în taină în altar, în timpul Proscomidiei.
Şi aşa-numitele „sărindare" pentru cei adormiţi sunt greşit înţelese uneori...
Sărindar - înseamnă un grup de 40, şi se întemeiază pe credinţa că în a 40-a zi după moarte sufletul se înfăţişează în faţa lui Dumnezeu. La evrei, exista obiceiul să se ţină doliu 40 de zile pentru cel mort. Tradiţia creştină vine de la Sfântul Simeon al Tesalonicului, care îndemnă să se facă pomenire la 40 de Sfinte Liturghii în şir după moartea cuiva. La sfârşitul celor 40 de Liturghii, se săvârşeşte o Sfântă Liturghie cu parastas şi se citesc toate pomelnicele, lucru care în popor se numeşte „dezlegarea sărindarelor". Astăzi, sărindarul este pus în legătură cu primele şase săptămâni din Postul Mare (sau Postul Naşterii Domnului), de joi din prima săptămână şi până în Joia Mare, când se dezleagă sau încetează rugăciunea de 40 de zile. Mulţi credincioşi nu cunosc semnificaţia cuvântului sărindar şi, luând în considerare partea a doua a cuvântului, consideră că este vorba de un dar, de obicei în bani, făcut Bisericii pentru cei morţi, dar şi pentru cei vii.
Alte practici populare, care tind să-şi facă loc în Biserică, în cultul celor adormiţi, se referă la pomenirea celor morţi nepregătiţi, fără Spovedanie şi Împărtăşanie. În unele zone, există practica de a aduce preotului un cocoş alb în Vinerea Mare sau în Noaptea Învierii. În unele cazuri, se introduc chiar în altarul bisericii, obicei care nu are nici o justificare teologică, liturgică sau practică. Alt obicei este aducerea prescurilor la Biserică, într-un anumit număr şi ritual, uitând că nu numărul de colaci sau de prescuri este important, ci prezenţa pâinii şi a colivei care închipuie trupul celui răposat. În sfârşit, în unele locuri se practică împărtăşirea unei persoane pentru alta, care a murit neîmpărtăşită. Această practică este o inovaţie liturgică pe care nu o întâlnim în nici o carte bisericească. Primirea Sfintei Împărtăşanii este un act personal şi, ca orice Sfântă Taină, ea se dă numai celui prezent.
Alţi creştini, obişnuiesc să vină la Sfânta Împărtăşanie cu mai multe lumânări în mână, pentru ca şi cei adormiţi „să aibă lumină". În Transilvania există practica „luminaţiilor", când se face o pomenire de obşte în cimitir şi toată noaptea ard lumânări în cimitire. În Ţara Românească există obiceiul ca, în noaptea de Înviere, creştinii să ducă „lumină" şi celor adormiţi, după care merg acasă şi se odihnesc. Bisericile aproape că se golesc la slujba de Înviere, pentru a se umple din nou, spre dimineaţă, când vin de la cimitir, lipsindu-se de Sfânta Liturghie din noaptea de Paşti. Preotul trebuie să explice rolul lumânărilor în cadrul cultului morţilor: ele simbolizează atât pe Mântuitorul Iisus Hristos, Lumina lumii, cât şi candela faptelor bune ale celui adormit. Una dintre rugăciunile slujbei Înmormântării spune: „Ci întru lumina feţei Tale, Hristoase, şi întru îndulcirea frumuseţii Tale, pe cel ce l-ai ales odihneşte-l, ca un iubitor de oameni".

Simplu! Nu le dai niciun raspuns, te feresti de asemenea oameni! parintele Cleopa ne spunea sa nu vb cu sectantii decat daca socotim ca ii putem indrepta (si chiar si atunci sa vorbim numai de 2 ori cu ei!) Lasa-i in pace, tu cu Dumnezeul tau, ei cu ratacirile lor! Daca te-ai prins in discutie cu ei, nu mai scapi, atat sunt de insistenti si de ... prozeliti! Poti citi in Pelerinul roman cum i-a combatut par. Cleopa pe sectanti. Uite ceva pe youtube despre Par. Cleopa si sectanti: http://www.youtube.com/watch?v=bMGsuG2I2e4

1. de ce facem pomana pentru morti? de ce la anumite date?

Pentru ca nu sunt morti, ci adormiti. Ei au ajuns la viata vesnica, asteptand hotararea Judecatii de Apoi.
Pentru ca acela date s'au impamantenit in popor, bazandu'se pe numere specific crestine. 3, 9, 12, 40.
Din punct de vedere material, trupul celui adormit comporta anumite schimbari la aceste intervale de timp.
Deci nu au fost alese la nimereala.

2. de ce ne rugam pentru cei adormiti? la ce-i ajuta, pe cei morti rugile noastre?

Pentru ca nu stim exact starea lor de dupa moarte. Atunci cand un prieten mijloceste pentru tine un lucru, tu poti primi acel lucru si datorita mijlocirii acelui prieten. Tot asa este si acum. Copiii isi pomenesc parintii, iar parintii pot primi mila si iertare pentru pacatele savarsite. Ei primesc mila pentru dragostea, rugaciunea si vrednicia copiilor lor. Pentru faptul ca, desi nu au avut viata sfanta, au crescut copii rugatori pentru lume.

Sunt ajutati tocmai pentru ca nu exista o separare radicala intre cei vii si cei morti. Singura diferenta este ca cei vii inca mai pot lucra la mantuire, pe cand cei adormiti doar asteapta. Rugaciunile pentru cei adormiti sunt foarte vechi, inca dintru inceput.

3. de ce trebuie sa-i pomenim in biserica? daca ne strangem rudele si prietenii nu este suficient?

Preotul are un har mare, acela al Tainei Hirotoniei, pe care nici un mirean nu il are.
Sincer, doar un inconstient ar refuza rugaciunile unuia "mai cu putere" decat el.

4. unde scrie in Biblie despre toate acestea? dar sa nu fie anumite trimiteri, ci sa scrie clar.

Nu am gasit inca nici eu.
Dar am certitudinea ca exista, iar intreaga invatatura de credinta ortodoxa se articuleaza pe aceasta.

precizare
 

Evanghelic nu inseamna sectant, ci crestin protetant. In Germania 'biserica evanghelica' sunt cea mai raspandita forma de protestantism, o unire intre reformati si luterani.
Evanghelist este alta ramura a protestantisului, care ia Biblia foarte ad literam.
Dar tot nu este o secta.
Cu sectantii este greu sau imposibil de discutat, insa cu protestantii, mai ales cei care intreaba, este foarte posibil!

Despre pomenirea mortilor cititi aici:http://www.crestinortodox.ro/viata-d...ntru-cei-morti
Va mai recomand si "Liturgica speciala" a Par. Ene Braniste . Gasiti acolo tot ce va intereseaza despre Randuielile in legatura cu sfarsitul omului si cu grija pentru cei raposati.

Sunt adormiţi, însă sunt morţi. De aceea pomana pentru cei morţi e... de pomană.

Dacă au ajuns deja la viaţa veşnică, Judecata de Apoi însăşi e... de pomană. Ce rost ar mai avea, din moment ce au primit deja cele făgăduite? Aici e înşelăciunea diavolului.


Amuzant argument :) Pomană în funcţie de numere prime sau divizibile cu alt număr...


Pentru unul care crede în viaţa sufletului după moarte, ce sens are acest lucru?


Aici aveţi dreptate. Singura raţiune a rugăciunii pentru morţi este neştiinţa:
"29. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei 22)

Fals. Mijlocirea în rugăciune se face de cei vii pentru cei vii. Nu se face de către cei vii pentru cei morţi, sau invers.


Scriptura ne învaţă că fiecare va fi răsplătit sau pedepsit pentru faptele sale, nu ale altora. Oricine crede altfel, se lasă dus în eroare de diavol.


Odată ce s-a închis harul, ori cineva a murit, dacă a avut o viaţă nesfântă va avea parte de foc la vremea judecăţii de apoi. A doua şansă după moarte = învăţătura diavolului

Singura diferenţă este că cei vii mai pot lucra la mântuirea lor proprie.

Şi aici aveţi dreptate, păgânismul e foarte vechi, e încă dintru început:

8. "Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului." (1 Ioan 3)

În faţa morţii, toţi suntem fără putere: mireni ori hirotoniţi. Doar Dumnezeu are puterea de a învia sau a duce în Cer pe cineva. Însă El este un Drept Judecător, şi nu va schimba încadrarea juridică a cuiva pe baza pomenilor ori banilor.

Aici aţi rostit cel mai trist adevăr.


Îmi place optimismul dvs., însă trebuie să vă dezamăgesc: nu veţi întâlni în Scripturi aşa ceva!

Din nefericire, aveţi dreptate. Eu aş fi însă ceva mai îngăduitor: Nu întreaga învăţătură de credinţă ortodoxă se articulează pe lipsa argumentului biblic ori pe necunoaşterea Scripturii, ci doar acele învăţături preluate din păgânism (cum e şi cazul pomenilor şi rugăciunilor pentru morţi).

pt AndruscaCIM si glykys
 

intrebarea nu era pentru a ma pune in incurcatura, era doar o curiozitate. nici eu nu cunosc foarte bine multe lucruri, si prin aceste intrebari invat si eu. :) eu ma deschis discutia tot din curiozitate, si de data asta curiozitatea nu m-a "omorat". asa am inceput sa citesc, pentru ca este foarte greu cand cineva exemplifica ceva cu versete din Biblie , si tu te uiti ca mata-n calendar si nu poti sa combati. asa ma bucur ca exista acest forum unde pot intreba si acest site unde pot citi fara sa-mi mie teama ca dau de vreo erezie :)

glykys.... nu te poti feri de cei care nu-s ortodoxi, se poate intampla sa-ti fie colegi, sau colaboratori. ce te faci atunci? iti schimbi serviciul? sau poate ai angajati. cu ei ce faci? ca nu se intreaba la interviu religia. sau daca afli mai tarizu ca este din alt cult, dar este exemplar la serviciu...il dai afara? cam greut. nu toti sunt "propovaduitori de tramvai", cei care sunt ca raia si vor prin orice mijloc sa te faca sa te "schimbi". multi confunda religia cu credinta. poate ca am ales o cale mai grea: de a sta cu tigara in buzunar si a nu fuma, decat a ma feri sa vad tigara. :)

3, 9, 40
 

Cat despre locul unde se aseaza sufletele oamenilor dupa moarte, potrivit cu pilda bogatului nemilostiv si saracului Lazar ( Luca 16,19-31 ) , Sfanta Biserica ne invata asa : timp de doua zile dupa moarte sufletul este purtat de ingerul pazitor peste tot in lume, pe unde a trait si a facut fapte bune sau rele si isi aminteste de toate cele din pruncie pana in ceasul mortii. In a treia ei este dus la Dumnezeu, iar la 40 de zile i se randuieste loc de odihna sau osanda. In Pravila Mare de la Targoviste, capitolul 162, spune ca " sufletul, de multa dragoste a trupului ( sau ) , caci s-a despartit de dansul, uneori merge la casa aceea unde a fost in viata, iar alteori la mormantul unde este trupul ingropat. Iar imbunatatitul si dreptul suflet merge pe la locurile unde avea obiceiul sa se roage pentru mantuirea lui si face doua zile pe pamant. Iar a treia zi merge sufletul impreuna cu ingerul sau la cer si sta inaintea groaznicutui scaun si se inchina inaintea lui Dumnezeu. Pentru aceea se face a treia zi Sfanta Liturghie si pomana pentru cel mort. Iar daca se inchina lui Dumnezeu merge cu ingerul de ii arata bogatele si frumoasele lacasuri ale sufletelor dreptilor si ale sfintilor care au facut voia lui Dumnezeu in lume. Toate acestea le vede sufletul atunci ( de la a patra pana la a noua zi ) . Iar a noua zi merge iar de se inchina lui Dumnezeu. Pentru aceasta se face Litughie si pomenire la a noua zi. Apoi il duce ingerul si ii arata toate muncile cele de dedesubt ( din iad ) pana la 40 de zile, ( cand se inchina a treia oara Prea Sfintei Treimi ) . Pentru aceasta se fac liturghii si pomeniri ( pentru cei morti ) la 40 de zile. Iar de acum incolo, dupa lucrurile care le-a facut ii da lui de se odihneste, pana va veni Hristos sa judece lumea si sa-i dea sau sa-i plateasca fiecaruia dupa lucrurile lui " .

Aceasta este Traditia Bisericii si acesta este rolul slujbelor ce se fac pentru cei raposati.
P. Cleopa - http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri9.htm

pt geo.nektarios
 

multumesc pentru raspuns. dar raspunsul tau este inteles doar de ortodoxi. :) imi foloseste ceea ce mi-ai spus, chiar nu stiam de ce se fac pomeni la anumite date. :(. nici eu nu stiam ce este "sarindarul". In jud Prahova nu se mai poarta atatea pomeni :). din pacate nu pot combate un neoprotestant care se bazeaza NUMAI pe Biblie cu ceea ce mi-ai spus. :( ceea ce mi-ai spus unde pot gasi? pana acum n-am stiut ca exista Sfanta Traditie. de multe ori ma intrebam: o fi obicei sau face parte din religie?

pt windorin
 

daca ceea ce mi-ai spus nu se afla in Biblie, tu de unde stii? vreau sa citesc mai mult. sunt din Vietile Sfintilor, din Sfanta Traditie, marturii ale calugarilor, etc?

Anaana, iertare, dar nu prea te inteleg: este adevarat ca foarte putini ne cunoastem credinta asa cum ar trebui, insa atunci cand avem indoieli, nelamuriri, ni le clarificam in cadrul religiei noastre, alergam la preoti, la carti sfinte, la Sf. parinti, nu la sectanti! Nu te judec, nu, dar nu prea inteleg: tu spui ca ai deschis discutia cu ei (eu si Andrusca ne gandeam la tipul ala de propovaduitori prin tramvaie, asa e), ca te-au pus in incurcatura si ca acum vrei sa ii combati. Pai pentru a-i putea sa ii combati trebuie, in primul rand, sa iti cunosti bine de tot credinta ortodoxa! Dar cum ai vrea sa inveti pe cineva ceva ce nici tu nu stii?
Cat priveste afirmatia ca sectantii astia se bazeaza numai pe Biblie, sa stii ca nu e chiar asa, pentru ca ei au alta Biblie decat a noastra, au scos niste pasaje din ea, au modificat-o prin parti esentiale... Uite, citeste cum i-a combatut Parintele Cleopa folosindu-se de afirmatiile lor din Biblie! - http://www.ortodoxia.md/despre-marto...am-cu-sectarii

Tocmai de aia intreaba aici ;)

pt tricesimusseptimus
 

chiar crezi ca pomana e de....pomana? eu consider o comemorare a celui adormit si un ajutor infim pentru cei saraci. n-am sa inteleg de ce la pomeni oameni nu invata sa faca milostenie. toti dau pomana tot la cei care au, in loc sa dea la cei napastuiti.
Daca Judecata de Apoi e de pomana.... nu stiu ce sa mai spun. oricum ar fi greu acum sa corectam NOI Biblia. :)
Rugaciunea catre Dumnezeu nu are nici o legatura cu pomana si banii.
eu am sa fac pomeni, pentru ca imi este drag sa-mi aduc aminte cu cei dragi de cel care este adormit, si sa fac tot posibilul de a da celor saraci. am sa ma rog lui Dumnezeu pentru cei adormiti si am sa-L rog sa ma lumineze si sa-mi arate daca fac bine sau nu. :)
Persoana neoprotestanta mi-a adus exact aceleasi argumente. :)

Anaana, tocmai ai facut cunostinta cu unul dintre ateii de pe blog. Nu-ti face grija, insa, este inofensiv si chiar simpatic (atunci cand nu huleste!).

Când faci o afirmație de o asemenea gravitate, trebuie să ai și argumente pe măsură.

1. Despre ce Biblie vorbești? Neoprotestanții au aceeași Biblie scrisă de prooroci, evangheliști și apostoli (sub inspirația Duhului Sfânt) pe care o au și ortodocșii.
2. Ce pasaje anume ''au scos" ?
3. Care părți esențiale au fost modificate?

Pentru a răspunde la aceste întrebări nu ai nevoie de părintele Cleopa, e suficient să iei Biblia în mână și să verifici!

Tot de la parintele Cleopa citire
 

http://bisericasecreta.wordpress.com...apta-credinta/

In rest, sa ne lumineze Dumnezeu pe toti! Extra Ecclesia nulla salus! (Sf. Ciprian al Cartaginei, sec. III) :103::103:

- Ajutorarea celor săraci o putem face și fără mijlocirea pomenirii celor morți, și încă în condițiile mai biblice: să nu știe dreapta ce face stânga.
- N-am spus că Judecata de Apoi e de pomana, ci că pomana e de pomană (mă refer strict la pomana legată de cel răposat).
- Dacă rugăciunea nu are nici o legătură cu pomana și banii, hai s-o înălțăm Domnului fără a angaja pentru aceasta preoți plătiți sau cheltuieli inutile pe la restaurante (unde ai dreptate, se dă doar celor ce au, nu adevăraților săraci).
- Ai atitudinea cea bună dacă te rogi pentru iluminare. Nu pot să spun decât amin! Dumnezeu să-ți ajute să înțelegi ce-ți cere El.

tu de ce crezi ca v-am intrebat pe voi? ca sa citesc in carti sfinte, etc ar trebui sa stiu unde sa citesc. eu abia buchisesc Biblia, am citit mai mult de pe site www.sfaturiortodoxe.ro , am vorbit cu preotul din parohia in care locuiesc si nu m-am dus la sectanti, cum gresit ai tras concluzia sau cum gresit m-am exprimat. discutia a pornit de la pomeni si am intrebat ei de ce nu fac. atat si nimic mai mult. mi-a spus ca nu este scris in biblie. si atunci am inceput sa caut despre pomeni de ce le facem, cand si cum. eu nu vreau sa invat pe nimeni, vreau doar sa ma invat pe mine. eu nu ma apuc acum sa "propovaduiesc", nici nu mi-as permite. mai mult am discutat aici decat cu cea pe care am intrebat-o :)) . multi dintre noi ne batem in piept ca suntem ortodoxi, facem vanatoare de vrajitoare, dar nu stim mai nimic despre ortodoxie sau multi nici macar nu au credinta, care este cea mai importanta si esentiala. Eu sunt ortodoxa, si asa am sa si mor, dar vreau sa si invat, pe langa credinta care o am in inima. Doamne ajuta!.
ps acum citesc despre Sf Nifon :) despre Parintele Cleopa am sa citesc cand o sa fiu un pic mai pregatita. :)

Viata vesnica se traieste in iad sau in rai. Asa ca lucrurile sunt clare. Omul ajunge in rai sau in iad, pana la Judecata de Apoi. Abia atunci insa el va fi judecat pentru totdeauna, luandu'se in calcul si urmarile faptelor sale asupra lumii, dupa moartea sa. De aceea, pana la Judecata de Apoi, lucrurile mai pot fi schimbate de catre cei aflati in viata. Dupa aceea insa, nimic vreodata nu va mai schimba ceva.

Mi'e mila de tine. Cred ca ai o viata tare trista, chiar de nu poti accepta acest lucru.
Te las in linistea in care crezi ca vietuiesti. Desi, ai o minte buna si ai putea vedea bine lucrurile. Insa, inca nu.

Evident ca tie iti foloseste sa afli cat mai multe raspunsuri si argumente, insa eu facusem referire la intentia interlocutorului....si crede-ma ca sunt foarte hilari. Am cunoscut un profesor dr. care le aloca timp acestor oameni smintiti si sta de vorba cu ei nopti intregi...si cica orice s-ar vorbi, orice le-ar spune si oricat, la finalul discutiei ei il trimit sa le explice ce vad ei pe Biserica, de ce apare cuiul in gard, de ce stalpul din Biserica e drept, de ce culoarea e verde si tot asa....deci ei nu au nici cea mai mica intentie sa se lumineze, ei vor doar sa faca o hara-hara si cam atat, pentru asta sunt antrenati de fapt si nu pentru altceva, intelegi?

Deci majoritatea sufera o spalare de creier, si nu pot procesa nimic altceva din ce aud, pentru ca nu pot, ei de fapt nu pot gandi...li se dau de memorat cateva foi cu citate si explicatii ( facute de pastor evident...nu ca ar fi ei capabili sa ingaime 3 cuvinte cand citesc un citat pur si simplu...desi cica Biblia se explica singura, pai atunci de ce ratonii mei rage pastorul ala in fata tuturor ????):21:

Ideea e ca e timp pierdut, cel alocat lor...dar daca insa e pentru tine si pentru a te edifica, iti dai seama ca e tot ce se mai poate mai frumos!Succes!

Doamne ajuta!

pt tricesimusquintus
 

acum am inteles ce ai vrut sa spui. :)
- comemorarea se face cu toti cei care l-au indragit pe cel adormit, rude, prieteni, etc. cu milostenia asa este cum spui, sa nu ne laudam ca fariserii sectarii si sa nu stie dreapta ce face stanga.
- am mai spus asta intr-un topic dar iti spun si tie. provin dintr-o familie cu mare dragoste de Dumnezeu, ortodoxa. in copilarie bunica ma ducea la biserica, preotul era cel mai bun om pe care l-am vazut: ne spunea povesti, ne dadea bomboane, dadea bani la saraci, ii mangaia pe cei napastuiti, avea un cuvant bun pt fiecare, era vesel, omenos, un ...slujitor al Domnului. Intre timp s-a paradit, Dumnezeu sa-l odihneasca, eu am inceput sa cresc si am ramas cu imaginea lui in minte. intrebare: crezi ca am gasit vreunul ca el? raspunsul este NU. vremea trecea si eram din ce in ce mai scarbita de ce vedeam: tupeu, fatarnicie, fala, bogatie, hula, necredinta, etc. si atunci am pacatuit si am intors spatele, si am zis ca eu nu pot intra in biserica sa fiu devorate de babe experte in traditii si nu credinta si preoti care te pun sa scrii cati bani dai pt acatist, care pun taxe de inmormantare, nunta, botez, dupa cum te imbraci, si acum totul se transforma in afacere. numai ca Dumnezeu s-a indurat de mine si a trimis la parohia in care locuiesc un slujitor al Lui, care m-a facut sa trec peste problemele mele. ma infricosej doar la gandul ca vom plati cu totii la Judecata de Apoi, si nu are rost sa fac mai multe pacate decat am. acum sunt ca un accidentat care incepe din nou sa mearga.
chestia cu restaurantele, sa-mi fie cu iertare, este o mare dobitocenie, cei care fac balci din asta vor avea plata lor. nu ma poate obliga preotul sa-i dau nu stiu ce sume de bani pentru pomeni, dau doar daca consider ca este necesar, nu trebuie sa fac chiolhan, sunt prezente rudele si prietenii, si pot sa acasa, nu trebuie sa fac rezervare ca la nunta la restaurant. din pacate sunt multi care fac sute de pomeni, dau bani ca la balamuc la biserica, se tarasc in genunchi si pe coate, saruta km intregi de pardoseala crezand ca se matuiesc sau ii ajuta pe altii si uita un lucru: credinta in Dumnezeu.
Dumnezeu sa ne calauzeasca!

nu-mi fac griji
 

:))))))))))

Ce sens mai are Judecata de Apoi, dacă deja omul a primit răsplata respectiv pedeapsa pentru faptele sale? Şi apoi, Dumnezeu pedepseşte pe cineva fără a-l judeca în prealabil? Chiat o asemenea imagine de dictator să-I atribuim?


Cei aflaţi în viaţă trebuie să ia seama la purtarea lor şi lupta sufletelor lor proprii, nu stă în atributele lor să "schimbe" ceva cu privire la cei morţi. Nici măcar Dumnezeu nu mai schimbă nimic, dacă omul a murit în păcatele lui, aşa va avea parte de judecată şi osândă. Însă dacă s-a pocăit de păcatele lui şi le-a părăsit în decursul vieţii, prin harul lui Dumnezeu va fi mântuit şi va avea parte de viaţa veşnică. Scriptura nu ne învaţă altfel.

Mulţumesc pentru compasiunea creştină de care dai dovadă, însă nu e cazul. De când L-am cunoscut pe Hristos am o viaţă plină şi fericită.

Facă-ţi-se după credinţa ta! Mă bucur să văd o atitudine bună şi pozitivă printre forumiştii de aici. Doamne ajută!

mai corect este sa iei Bibliile, si sa verifici. un indiciu, verifica in cele 2 biblii psalmul 48 sau I Regii 2,6 sau cartea lui tobit, a iuditei, a lui baruh, etc, care sunt numai la ortodoxi. si cred ca mai sunt si alte exemple. :)

Tobit, Iudita şi Baruh nu sunt cărţi canonice.
Mai concret, la ce te referi în Psalm (în afară de numărătoarea capitolelor şi versetelor) şi în 1 Regi (care e 1 Samuel în celelalte traduceri ale Bibliei)?

In Biblia ortodoxa Psalmul 48 are 21 de versete, la neoprotestanti sunt 14 si nu seama unele cu altele.
1 regi 2,6 - Domnul omoara si invie, El coboara la locuinta mortilor si si iaras scoate - ortodox
- fa dupa intelepciunea ta si sa nu lasi ca perii albi sa se pogoare in pace in locuinta mortilor - neoprotestant
cred ca mai sunt si altele, dar nu fac acum o analiza a bibliilor, ca-s prea mica pentru asa ceva. :) am vrut doar sa stii ca exista diferente.

Asta spuneam: nu te uita la numărătoarea Psalmilor sau la versetele lor.
- Psalmul 48 din Biblia ortodoxă este Psalmul 49 din celelalte biblii.
- 1 Regi din versiunea sinodală este 1 Samuel din restul bibliilor.

cititi si nu pricepeti
 

Vad ca ati citit bibliile si tot nu pricepeti...apoi sa stiti fratilor ca Mantuitorul a spus"Un Domn,OCredinta,Un Botez".Iar daca a spus "o credinta"apoi e numai una ,cea pe care a lasat-o prin apostoli-ORTODOXA-pe care o poti afla citind Biblia si Noul testament -ORTODOXE_nu sectante.Toti cei care s-au despartit de Biserica Ortodoxa sunt sectanti,cazuti de la adevar,oricum i-ati mangaia voi...nu va mai inselati si smintiti lumea caci e "vai de cel prin care vine sminteala".Pai daca faci pomeni cu ai casei si cu prietenii ce bine faci? ce pomana?
pomana sa o dai celor sarmani,iar preotul are datoria de a sfinti tot ce daruiesti. Ma intreb cum puteti gandi asa de distorsionat?sau poate ca asta vreti sa pricepeti..ori esti Ortodox si crezi ortodox,ori esti un amarat de ratacit sau sectant sau eretic.asta este tot!

eu nu am citit bibliile doar incerc sa buchisesc Biblia Ortodoxa, am intrebat unde gasesc despre rugaciunea pentru cei morti. intrebarea fiindu-mi pusa de o persoana neortodoxa. nu incerc sa smintesc pe nimeni, si nici sa intorc spatele nimanui. daca dai voie diavolului sa stea cu tine va sta, daca nu - NU. o sa ma exprim mai putin distorsionat si cand am zis: pomana = COMEMORARE cu rudele si prietenii, in traducere o cafea si un biscuite. comemoram nu facem chiolhan. pomana, adica mancarea propriu-zisa la nevoiasi. daca te uiti in jur sunt multi ortodoxi, care se cred ortodoxi.... credinta ioc, si sunt in stare sa te faca arsice in numele ortodoxiei, si daca le pui 2-3 intrebari elementare iti vorbesc o ora doar de "obiceiuri", nu de Sfanta Scriptura sau Sfanta Traditie. si eu fac parte dintre ei, dar acum vreau sa invat, sa pot purta o discutie cat de cat compententa. poate ca nu fac bine ca intreb, poate trebuie sa bag capul in nisip ca strutul daca vad un sectar, poate trebuie sa iau totul de-a gata si sa cred pentru asa trebuie, asa e bine, pentru ca , vorba ta, asa e tot! multi gandim distorsioant, sau poate asa ti se pare tie sau mie. :9:

sectar?:78:

Anaana - pomana = parastas! Ceva de mancare, ce poti tu, duci la biserica, sa sfinteasca preotul!!! pe un pomelnic scrii numele mortilor pentru care faci pomenirea. Apoi imparti ce ai adus tu si ce s-a sfintit unor oameni nevoiasi!

stiu toate astea, am facut doar o mica paranteza, la ce ar trebui sa se intample dupa cele ce se fac la biserica. :67:

iertati-ma !!
 

Sunt inca la inceput de drum si inca mai am mult de mers daca Domnul imi va ajuta. Dar dupa parerea mea la cele spuse de tine mai poti aduce si urmatoarele argumente :
omul nu are timp intotdeuna sa se gandeasca la cei care au fost langa el pana la un anumit timp, la parinti , frati , apropiati, de aceea a fost creata o zii anume pentru comemorarea lor, referitor la pomana pentru ei Casa Domnului care este biserica ne invata ca viata omului nu se sfarseste odata cu moartea trupului, de aceea crestinii nu-si uita mortii dupa ingroparea lor, ci se preocupa de rugaciuni pentru ei si de pomenirea numelui lor ( rugaciuni pentru iertarea pacatelor lor sau in cazul Sfintilor pentru pomenirea numelui nostru in fata Domnului pentru iertarea pacatelor noastre, aici sper ca am atins si ti-am raspuns si la punctul 2) .
De ce trebuie sa-i pomenim in Biserica ? Pentru ca acolo este Casa Domnului, pentru ca acolo il gasim pe El,

Sfanta Evanghelie dupa Matei :
Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.
si, unde este mai potrivita aceasta intalnire decat in Casa Domnului ?

Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !! [COLOR=red]D[/COLOR]oamne, curăţeşte-mă pe mine păcătosul, că niciodată n-am făcut bine înaintea Ta. Iarta-ma si ma miluieste !!

Puteți să credeți ce vreți, eu dacă aș mai fi ortodox m-aș feri să folosesc acest verset. El m-ar autoexclude din adevărata credință, deoarece Biserica Ortodoxă nu mai ține credința apostolică, ca să nu mai vorbim și de botez.


Acesta e punctul de vedere ortodox, el nu coincide cu punctul de vedere divin exprimat în Sfânta Scriptură. Biserica ce nu mai ține credința lui Iisus și a apostolilor e cea "căzută de la adevăr". Verificați-vă punctele de doctrină, comparați-le cu ce au crezut apostolii, apoi puteți emite judecăți de valoare (dacă vă mai dă mâna).

Distorsionată e practica de a da celor sărmani cu surle, trâmbițe și implicarea preotului.

2. "Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
4. Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie." (Matei 6)

Frate
 

Frate De-ti este sufletul zdrobit de cumplitele sarcinii vietii si nimeni nu se apropie de tine,pentru ca sa ti le ridice,intra in biserica Domnului si cere de la El izbavire prin Rugaciune. De-ti simti inima pustiee de orice adevarata bucurie,in mijlocul tuturor inselaciunilor lumei acestei,vino inaintea altarului,cazi in genunchi si te roaga. Esti apucat napraznic de valul deznajduirii din princina rautatii oamenilor,care din toate partile te inconjoara,tu nu sta nici o clipa cu sufletul nelucrator, ci TE Roaga. .. Tot,tot ce te striveste,pacatul tau sau al altora,slabiciunea,ispita,,boala sau saracia,numai cu un suflet puternic luminat prin rugaciune,poate fi inlaturat. DECI TE ROAGA.. Rugaciunea este pentru sufletul tau aceea ce este respirarea pentru trup,aerul si aripile pentru pasari,apa pentru pesti. FARA O RUGACIUNE FERBINTE,SMERITA SI STARUITOARE,NU ESTE CU PUTINTA SA SA TRAIM SI SA BIRUIM DURERILE IN MIJLOCUL LUMII.,ATATA TRAIM CAT NE RUGAM. De aceea ,iubite frate oricate ori treci pasii tai pe dinaintea unei Biserici deschise,nu trece nepasator mai departe si nici nu te multumi numai cu o singura cruce mecanica,facuta pe chipul tau,ci intra inauntrul ei,aprinde o lumanare smerit in fata Altarului si cazi in genunchipentru o clipa in fata indurarii Domnului care locuieste intransul si vei vedea cum pe data te vei ridica Luminat si Mantuit,de ajutorul Celui care este DUMNEZEUL TAU.. ASA FRATE NU UITA CA TOATA INTELEPCIUNEA VIETII STA CUPRINSA TRAINIC IN ACESTE TREi CUVINTE... ROAGA-TE,, ROAGA-TE, ROAGA-TE.Si munceste cu spor si cinstit ori de cate ori vei fii randuit.Noi rugam pe Dumnezeu sa te binecuvanteze cu sanatate trupeasca si sufleteasca cu belsug si pace Munastirea Tismana