Ce presupune sa iti iubesti aproapele?
 

Cu totii stim ca porunca iubirii este cea mai mare din Lege. Insa ce presupune iubirea de aproapele, cum se dobandeste si cum se exprima ea? Ce spuneti? Mie mi se pare ca nu e deloc lucru usor sa iubesti cu adevarat. Noi spunem ca il iubim pe Dumnezeu, dar atatat vreme cat nu ne iubim aproapele, afirmatia nu poate fi decat falsa. Spunea un parinte la un moment dat: Cum pot eu sa il iubesc pe Dumnezeu cel nevazut, cand nu imi iubesc aproapele, pe care il vad?

Pornesc de la un citat gasit pe net:

Iubirea creştină este amestecată cu „sloganul masonic al drepturilor omului”, iar produsul obţinut duce la o iubire drăcească, în care sunt acceptate acele abateri de la credinţă de care Sfinţii Părinţi s-au lepădat. Adevărata iubire creştină cere să nu-l lăsăm pe cel ce a greşit în rătăcirea sa, ci să încercăm să îl aducem pe calea cea bună, arătându-i unde a greşit, să ne silim să-l îndreptăm, nu să îi spunem că este perfect aşa cum este el, că nu are nimic de schimbat. Faptul că este respinsă erezia sau homosexualitatea, sau alte feluri de păcate, nu se răsfrânge şi asupra persoanelor care au respectivele păcate. Ba din contră, drept-credinciosul are milă de ei, se poate ruga în taină pentru îndreptarea lor, va suferi pentru patimile la care sunt ei supuşi. În schimb însă, în numele unei presupuse armonii universale, de dragul păcii, ni se cere să trecem peste toate diferenţele, să acceptăm toate patimile, să fim toţi la fel, globalizaţi şi, astfel, mai uşor de adus laolaltă într-un stat mondial.

Astept pareri, citate, ganduri...

Cred ca pentru a iubi crestineste trebuie sa facem ceea ce a facut samarineanul: sa-i ajutam cu cea mai mare dragoste chiar si pe cei pe care nu-i cunoastem, chiar si pe cei care nu sunt de o credinta cu noi, sau nu sunt de o nationalitate cu noi. Cred ca in pilda samarineanului milostiv Hristos ne arata cel mai bine ce asteapta El de la noi. Samarineanul nu a stat sa se intrebe daca cel ranit e samarinean sau iudeu, sau poate era homosexual, sau poate era plin de sange si ii murdarea hainele, sau poate era un nerecunoscator, sau poate avea eu stiu ce alt defect respingator, etc. Nu. La fel trebuie sa facem si noi.

Asta inseamna sa renunti la prejudecati, ceea ce e greu pentru multi. Ce usor ar fi daca ar trebui sa-i iubim doar pe cei care ne plac noua, doar pe cei pe care ii apreciem, doar pe cei care cred la fel ca noi. Dar nu este asa, cel putin asa cred eu.

Sa doresti mantuirea lui.

Si eu m-am intrebat asat adeseori.
Am intalnit fraze ca "iubire nebuna (!) pentru Dumnezeu", sau iubire fara margini si altele.
Si se vorbeste cu aceste expresii, exclusiv despre dragostea de Dumnezeu.
Aceasta este rupta, dupa parerea mea, total din contextul potrivit.
Sunt oameni (din pacate chiar teologi), care spun si se manifest astfel si fac o mare diferenta.
Ei iubesc si indeamna la o iubire a lui Dumnezeu, nu stiu, ca persoana mai degraba, totul numai pentru Dumnezeu si credinta, dar eliminand complet oamenii.
Cu alte cuvinte se pune separat iubirea de Dumnezeu, de iubirea de aproape, ceea ce este incorect.
Se vorbeste ca pentru Dumnezeu trebuie sa: te rogi tot timpul, sa nu ai relatii cu sotul/sotia, sa postesti, sa faci aia, sa nu faci aia, etc.
Practic se cere a face pentru Dumnezeu si impotriva omului.
Eu asta nu inteleg.
Acei oameni care spun ca sunt buni crestini si iubesc enorm pe Dumnezeu, fac totul pentru El si nimic pentru oameni, sau prea putini, si chiar lucruri impotriva oamneilor.
Primul model discutabil este calugaria. Stiu, se psune ca ei fac enorm pentru oameni prin rugaciune. Si atat.
Oare asta este dragoste de Dumnezeu si de oameni, sau numai de Dumnezeu, sau cum?
Pentru mine a iubi pe aproapele inseamna asa:
1. sa nu faci rau celui de langa tine, in nici un fel (vorba, fapta, etc.)
2. sa-l ajungi, sa-i faci bine cand are nevoie: ajutor material, spiritual, o vorba buna, mangaiere, un sfat bun etc. Intr-un cuvant ceva concret.
3. sa te rogi pentru el
4. sa-l respecti ( respect intre soti, inclusiv la hrana si relatii trupesti; respect pentru fiecare: om, femeie, copil, animal, planta, mediu)
5. sa-l iubesti eventual sufleteste (soti, rude, prieteni)
6. sa-l inveti, sa-l duci (cu blandete si cu voia lui!) pe calea buna in orice domeniu are nevoie (scoala, profesie, biserica, etc.)
Am uitat ceva?

Un preot de mir trebuie sa se implice si in social, un calugar/o maica si el/ea poate sa faca mai mult in social, pentru om.
Acei care se rezuma numai la teorie, rugaciune, teorie, nu sunt crestini deplini.
Eu nu stiu multa teorie religioasa, dar stiu ca Iisus a spus (si in Biblie sta scris, in Sf. Evanghelie) f.clar: "Iubiti-va unii pe altii asa cum va iubesc si eu pe voi" sau cam asa.
A aratat si in ce mod in toate pildele. E vorba (cel putin in N.T, ca in V.T este total invers, numai violenta si ochi pentru ochi), peste tot de iubire: samariteanul, saracul Lazar, bogatul darnic, iertarea datoriilor etc.
Mai sunt exceptii si aici, pe care eu nu le inteleg: pilda cu fiul risipitor si cu cele 12 femei si uleiul (ultima pentru mine indeamna la egoism, sa nu dam si altora).
Tot aici as include si ecumenismul, atat de hulit de multa lume. Trebuie sa iubim pe toti fara deosebire si sa ne ajutam intre noi. Atunci ne va ajuta si Dumnezeu. In rest cine ne-ar mai putea ajuta, daca ramanem noi singuri intre noi cetva milioane de ortodocsi?
La fel si cu scandalul din cu obiecte religioase si orele de religie din scoli. In acest caz dragostea de aproape s-ar traduce prin a asigura tuturor aceleasi drepturi: de a avea simbolurile credintei lor, de a avea ore in religia lor etc.

Ajutarea aproapelui nu e o necesitate materiala ci spirituala. Actiunile sociale ale Bisericii nu urmaresc ridicarea nivelului de trai al saracilor ci oferirea unei pilde.

Dumnezeu nu duce lipsa de ajutorul material oferit de oameni celor mai nevoiasi ca ei, El poate face sa apara orice cantitati de hrana si bunuri materiale din senin oricând.

Ajutorul material este si sminteala daca e facut fara socoteala, fiindca obiectivul oricarui om nu este un trai confortabil pe lumea aceasta ci pe cealalta, aici putând sa traim în lipsuri daca asa vrea Dumnezeu.

Cel mai de pret ajutor e cel spiritual, de ridicare a mintii aproapelui de la lumea aceasta spre cele viitoare.

Sa iti iubesti aproapele presupune sa iti iubesti si dusmanul. Iisus Hristos a spus ca daca il iubesti pe cel care te iubeste, nu iti aduce nici un folos, ca asa fac si fatarnicii.
Sa ii ajuti material pe cei nevoiasi iarasi nu e iubire sincera decat atunci cand te doare sufletul de durerea lor.
Smerenia aduce cu sine si iubirea fata de aproape, cred ca numai atunci vom intelege si practica iubirea adevarata!

Nimic nu-l egalează pe creştinul aflat în permanenţă stare de iubire şi rugăciune pentru el şi pentru semenii lui. Spunea un părinte că , oamenii cu bunul simţ, credincioşi şi temători de Dumnezeu imită iubirea lui Iisus Hristos, a Maicii Domnului şi a tuturor Sfinţilor. Este de fapt ceea ce ne dorim noi toţi în drumul lung şi anevoios al pocăinţei , dar nu lipsit de mari satisfacţii într un final. Câte odată reuşim , câte odată nu, dar importantă este lupta noastră continuă cu noi înşine şi schimbarea atitudinii noastre întru cele cu folos şi bine plăcute lui Dumnezeu. Cât vei putea să te străduieşi să iubeşti , atât de mare vei fi. Vei iubi mult, vei rămâne într-o continuă creştere şi vei fi mare. Nefăcând acest lucru vei rămâne mic şi nesimţitor faţă de harul lui Dumnezeu şi de iubirea Lui faţă de tine.

@sophia
 

Seriozitatea noastră trebuie să înceapă cu renunţarea la plăcerile lumeşti , trupeşti şi trecătoare . Şi pentru a fi în ton cu tine , ţi-am găsit un citat ce sunt sigur că-ţi va fi pe plac , este o spusă a unui părinte obişnuit, iar numele lui este mai puţin important : " pentru a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu şi a-I urma Lui, nu trebuie mult filozofat şi atâtea scrieri . E nevoie de inimă sinceră, dornică să primească iubirea dumnezeiască şi să rămână adevărata gazdă plină de bunătate şi curăţenie sufletească, lucrare a iubirii trinitare ". De restul vom discuta ceva mai încolo , însă vreau să te liniştesc , spunându-ţi clar şi răspicat, că dragostea de Dumnezeu , nu poate fi separată de dragostea pentru semeni. Spuneam într o postare de mai sus că credincioşii şi temătorii de Dumnezeu imită iubirea lui Iisus Hristos, a Maicii Domnului şi a tuturor Sfinţilor. Această "imitare"are ca numitor comun Dumnezeu- Omul - Dumnezeu.

@ Traditie - omul trebuie sa poata trai pe acest pamant mai intai (deci necesitati de baza si materiale si spirituale si de orice fel), apoi trebuie sa aibe un trai demn de un om. Exista din pacate in lume animale care traiesc mai bine decat multi oameni.
Si daca Dumnezeu face asa minuni, atunci de ce traiesc atatea milioane de oameni in mizerie crunta?
Asta nu trebuie sa mai existe si Dumnezeu trage mereu semnale si arata cu degetul unde trebuie sa privim. Calamitatile si intampla de obicei in zone f. sarace si unele zone f.bogate. Tocami ca sa le vedem.
Ce va fi pe lumea cealalta nu stie nimeni si daca va avea grija Dumnezeu atunci, va fi bine. Dar asta nu exclude viata din lumea aceasta.
In plus pe lumea cealalta, parca voi spuneati, omul/sufletul lui, va imbraca alte forme si nu avea nici o nevoie.
Iadul - acolo speram toti sa nu ajungem, dar nu vom ajunge acolo numai pentru ca am trait bine aici, ci doar daca am facut pacate.

Cel mai de pret ajutor este cel dat la timp si la nevoie, fie el material sau spiritual, sau de orice fel. Trebuie sa fim acolo unde semenii nostri au nevoie.

Depinde ce placeri. Unele nu sunt pacat, sunt necesitati.
Nu are a face viata noastar privata cu iubirea de oameni si credinta.
Putem tari cumpatat, in felul nostru si sa ajutam si pe ceilalti in acelsi timp.

La predica ne-a spus preotul, nu o data, ca Iisus nu a condamnat pe cei bogati, bogatia nu este un pacat. El a condamnat pe cei avuti care nu se uita si nu dau si celor din jur. Acela este un pacat. Este o diferenta.

Concret, ca sa ma intelegeti tu si Traditie si Zaharia si altii:
Undeva scrie clar (imi scapa acum unde), ce doreste Iisus:
1. A imbraca pe cei goi
2. A hrani pe cel flamand
3. A-i da sa bea celui insetat
4. A ingriji pe cel bolnav
5. A adaposti pe cel fara adapost
6. A vizita pe cel aflat in inchisoare
si or mai fi.

Le cunoasteti precis.
Poate scrie si a mangia pe cel aflat in necaz, a sfatui si orienta pe cel ce are nevoie.

Daca eu am necazuri concrete, am nevoie (si de aia am venit aici pe de o parte, in afara de a invata), de o vorba buna, de o mangaiere, un sfat concret de viata. Mi-ati dat? Nu.V-ati impotrivit la toate (sa nu traiesc cu sotul, sa nu am copii cu ajutorul medicului, sa nu mananc, sa nu...). Toate astea sunt pacat pentru voi.
Vorba buna si mangierea este pentru voi pacat si sentimentalism.
Asta este cu iubirea de aproape la voi, e cam separata de cea pentru Dumnezeu. A doua este f.mare prin carti si cunostinte si teorii.
Fiecare cum crede si poate.
In rest nu va intreb ce pomeni faceti voi, si nici eu nu spun de ale mele, ca nu trebuie sa ne mandrim cu ele.

Omul pierde foarte uşor dragostea, îngrijindu-se obsesiv de ziua de mâine. Trebuie căutată calea lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga, bineânţeles muncind zi de zi cu mâinile tale pentru necesarul trupului , dar fără să pui aceasta pe primul loc. Întâietatea să fie a sufletului , să primească adevărata hrană şi cinste pentru a se menţine în dragostea cea adevărată şi duhovnicească. Celelalte , dacă munceşti corect şi cinstit , se adaugă prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu , şi vei putea fi cu adevărat de folos celor din jurul tău ( @sophia )

as vrea eu sa-mi iubesc aproapele la fel ca pe mine, adica sa ma comport cu ceilalti asa cum as vrea sa se comporte ei cu mine.

Vietile Sfintilor sunt cele mai vii exemple de iubire crestina atat fata de Dumnezeu cat si fata de aproapele!!! Daca citim zilnic Proloagele sau Vietile sfintilor (editie ingrijita in 12 vol de Manastirea Sihastria) invatam zilnic cum sa ne manifestam IUBIREA!

Sf.Nectarie din Eghina este un sfant al IUBIRII!!! Toata viata sa a iubit si a iertat senin orice ocara si rautate de la oameni! Vom invata multe din viata sa de o vom citi... Sunt 2 carti mai importante: una rosie "Sf.Nerctarie Taumaturgul" si una albastra "Sf.Nectarie sfantul secolului nostru" de Sotos Hondropoulos; prima e o prezentare mai scurta a vietii sale care contine si acatistul, iar cea albastra este viata Sf.Nectarie prezentata DETALIAT!!! am plans mult la aceasta carte....

va indemn sa va INFRUPTATI de viata acestui minunat sfant!!!

Poetul Mihai Eminescu spunea aşa de frumos : " Binele de rău te scapă / De l-ai arunca şi-n apă . / De faci astăzi cuiva bine / Mâine de la altul vine . "

O sa spun un lucru foarte dur si poate voi fi combatut, dar asta
e ceea ce cred: nu poti ajunge sa-L iubesti cu adevarat pe
Dumnezeu decat prin iubirea aproapelui. Urcusul spre Dumnezeu
trece OBLIGATORIU prin aproapele. Cum facem asta? Se incepe
cu cele 6-7 puncte pe care le-a dat Sophia. Principalul e sa ne
vedem pe noi mai mici decat aproapele si atunci vom vedea in el
pe Hristos.

Eu cred ca mai degraba iubirea pentru aproapele trece prin Dumnezeu, fiindca fara El, care e Iubirea, nu-l putem iubi pe aproapele. Adica noi insine nu avem putere sa iubim si sa facem bine, decat daca ne-o da El. Desi e clar ca daca nu-l iubim pe aproapele, nici pe Dumnezeu nu-L iubim, fiindca toti suntem fapturile Lui si ne-a lasat porunca sa ne iubim unul pe altul...

M-ai făcut chiar curios când am început să citesc cele scrise de tine, când ai afirmat că vei spune ceva dur ! Dar m-am liniştit, pentru că nici pe departe nu ai spus ceva dur, ci ceva f.f.adevărat. Pentru a ne vedea mai mici, sau o fărâmă mai mici decât cel de lângă noi , smerenia stă la bază, smerenia dobândită în totalitate, unde mândria nu mai are ce căuta şi a fost înlăturată din firea noastră. Omul cu adevărat smerit se va vedea puţin mai mic decât cel de lângă el , însă mândria din noi nu va accepta niciodată aşa ceva . Apoi , toate faptele noastre sunt cercetate de Dumnezeu . Sfântul Nectarie al Pentapoliei spunea: "Dumnezeu cercetează toate faptele noastre, scopul pe care le săvârşim. Adică, dacă le facem pentru Acesta sau pentru altceva. DECI , CÂND VREM SĂ FACEM UN BINE, SĂ NU-L FACEM CU SCOPUL SĂ PLĂCEM OAMENILOR, CI LUI DUMNEZEU. Pe Acesta să-L avem în vedere, şi toate să le facem spre slava Lui. Altfel, ne vom osteni fără să câştigăm nimic".

Simt ca imi iubesc aproapele atunci cand il vad pe acela foarte odihnit langa mine.
Atunci cand aproapele este obosit de mine, am cazut din iubire.

Steinhardt spunea ca grija pentru painea mea este o grija materiala, insa grija pentru painea aproapelui este una spirituala.

Iubirea Aproapelui





Cel ce iubeste pe Domnul a iubit mai-nainte pe aproapele sau – Sfantul Ioan Scararul



Dragostea este lepadarea oricarui gand potrivnic fata de aproapele nostru – Sfantul Ioan Scararul

Fericit este omul care poate sa iubeasca pe tot omul la fel – Sfantul Maxim Marturisitorul



Pe toti suntem datori, noi cei credinciosi, sa-i privim ca pe unul si in fiecare sa socotim ca este Hristos – Sfantul Simeon Noul Teolog



Dragostea desavarsita iubeste pe toti oamenii la fel: pe cei buni si stradalnici, ca pe prieteni, iar pe cei lenesi ca pe dusmani, facandu-le bine, rabdand indelung si suferind cele ce-i vin de la el – Sfantul Maxim Marturisitorul



Inca nu are dragoste desavarsita cel ce se mai ia dupa parerile oamenilor, de pilda pe unul iubindu-l, iar pe altul urandu-l, pentru pricina aceasta sau aceea, sau pe acelasi o data iubindu-l, altadata urandu-l, pentru aceleasi pricini – Sfantul Maxim Marturisitorul



Daca pe unii ii urasti, pe altii nici nu-i iubesti, nici nu-i urasti, pe altii ii iubesti dar potrivit, si in sfarsit pe altii ii iubesti foarte tare, din aceasta neegalitate cunoaste ca esti departe de dragostea desavarsita, care este sa iubesti pe tot omul deopotriva – Sfantul Maxim Marturisitorul



Cel desavarsit in iubire si ajuns la culmea nepatimirii nu mai cunoaste deosebirea intre al sau si al altuia, sau intre a sa si a alteia, sau intre credincios si necredincios, intre rob si slobod, sau peste tot intre barbat si femeie; ci ridicat mai presus de tirania patimilor si cautand la firea cea una a oamenilor, priveste pe toti la fel si are fata de toti aceeasi dragoste. Caci nu mai este in el elin si iudeu, nici barbat si femeie, nici rob sau slobod, ci toate si in toti este Hristos – Sfantul Maxim Marturisitorul



Hristos nu vrea ca tu sa porti vreunui om ura, sau suparare, sau manie, sau sa tii minte raul, in nici un chip si pentru nici un lucru vremelnic. Aceasta o striga cele patru Evanghelii! – Sfantul Maxim Marturisitorul



Sa iubim pe tot omul din suflet, dar sa ne punem nadejdea numai in Dumnezeu – Sfantul Maxim Marturisitorul Multi sfinti si-au dat trupurile lor fiarelor, sabiei si focului pentru aproapele – Sfantul Isaac Sirul



Sileste-te pe cat poti sa iubesti pe tot omul. Iar daca nu poti inca, cel putin sa nu urasti pe nimeni. Dar nu vei putea face nici aceasta daca nu vei dispretui lucrurile lumii – Sfantul Maxim Marturisitorul



Cel ce iubeste pe Dumnezeu cu siguranta iubeste si pe aproapele. Iar unul ca acesta nu poate pastra banii, ci-i foloseste cu dumnezeiasca cuviinta, dand fiecaruia din cei ce au trebuinta – Sfantul Maxim Marturisitorul

Cel ce face milostenie imitand pe Dumnezeu nu cunoaste deosebire intre rau si bun, intre drept si nedrept, cand e vorba de cele ce sunt de trebuinta trupului, ci imparte tuturor la fel – Sfantul Maxim Marturisitorul



Dragostea se face cunoscuta nu numai prin daruirea de bani, ci cu mult mai mult prin impartasirea cuvantului lui Dumnezeu si prin slujirea trupeasca – Sfantul Maxim Marturisitorul



Cel ce s-a lepadat cu adevarat de lucrurile lumii si slujeste nefatarnic aproapelui prin iubire se slobozeste degraba de orice patima si se face partas de iubirea si cunostinta dumnezeiasca – Sfantul Maxim Marturisitorul



Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toata inima, a rabda indelung, a fi cu ingaduinta si a folosi lucrurile cu dreapta judecata – Sfantul Maxim Marturisitorul



Oamenii se iubesc unii pe altii, fie in chip vrednic de ocara, pentru aceste cinci pricini: sau pentru Dumnezeu, cum iubeste cel virtuos pe toti, atat pe cel virtuos cat si pe cel ce nu este inca virtuos; sau pentru fire, cum iubesc parintii pe copii si invers; sau pentru slava desarta, cum iubeste cel slavit pe cel ce-l slaveste; sau pentru iubirea de argint, cum iubeste cineva pe cel bogat pentru a primi bani; sau pentru placere, ca cel ce-si slujeste stomacul si cele de sub stomac. Dragostea cea dintai e vrednica de lauda; a doua e mijlocie; iar celelalte sunt patimase– Sfantul Maxim Marturisitorul



Iubeste pe toti oamenii cel ce nu iubeste nimic omenesc – Sfantul Maxim Marturisitorul



Oamenii, lasand grija de a-si plange pacatele lor, au luat judecata de la Fiul si se judeca si se osandesc unii pe altii, de pare ca ar fi fara pacat. “Cerul s-a uimit de aceasta si pamantul s-a cutrenurat”. Ei insa nu se rusineaza, ca niste nesimtiti – Sfantul Maxim Marturisitorul



Cel ce iscodeste pacatele altora, sau judeca din banuieli pe fratele sau, inca nu a pus inceput pocaintei – Sfantul Maxim Marturisitorul

Daca iti amintesti de raul de la cineva, roaga-te pentru el si vei opri patima din miscare. Devenind iubitor de oameni vei sterge cu totul patima din suflet – Sfantul Maxim Marturisitorul



Ia aminte la tine, de nu cumva rautatea care te desparte de fratele tau nu se afla in fratele ci in tine. Si grabeste de te impaca cu el, ca sa nu cazi din porunca dragostei – Sfantul Maxim Marturisitorul



Sa nu dispretuiesti porunca dragostei, fiindca printrinsa vei fi fiul lui Dumnezeu, datatorul poruncilor – Sfantul Maxim Marturisitorul



Cel ce iubeste pe Hristos, desigur ca Il si imita, dupa putere. Astfel, Hristos n-a incetat sa faca bine oamenilor; iar rasplatit cu nerecunostinta si hula se purta cu indelunga rabdare; in sfarsit, batut si omorat de ei, rabda neinvinuind pe nimeni. Aceste trei sunt faptele dragostei de aproape, fara de care cel ce zice ca il iubeste pe Hristos sau ca va dobandi Imparatia Lui se amageste pe sine – Sfantul Maxim Marturisitorul



Cel care spune ca Il iubeste pe Domnul, dar in acelasi timp uraste pe fratele sau, este asemenea celui care-si inchipuie in somn ca alearga – Sfantul Ioan Scararul



Fiecare, privind pe fratele si aproapele sau ca pe Dumnezeul sau, sa se considere pe sine atat de mic fata de fratele sau, ca fata de Facatorul sau – Sfantul Simeon Noul Teolog



Iubirea aduna cele impartite si-l face pe om iarasi o singura ratiune si un singur mod de contemplare si netezeste toate inegalitatile si deosebirile de opinie din toti. Ba ii aduce la o egalitate laudabila, prin faptul ca fiecare atrage atat de mult pe altul la sine in intentiile lui si il prefera sie insusi, pe cat de mult il respingea altadata si se prefera pe sine. Si prin iubire se desface de sine, de bunavoie, despartindu-si ratiunile si preferintele proprii, de gandurile si insusirile lui si se aduna intr-o simplitate de identitate, in temeiul careia nimeni nu se mai deosebeste intru nimic, ci fiecare a devenit unul cu fiecare si toti cu toti, sau mai bine cu Dumnezeu decat cu ei intreolalta, manifestand in ei aceeasi ratiune de a fi si dupa fire si dupa vointa – Sfantul Maxim Marturisitorul



Cand incepe cineva sa simta cu imbelsugare dragostea lui Dumnezeu, incepe sa iubeasca si pe aproapele sau intru simtirea duhului – Diadoh al Foticeei



Cel ce iubeste pe Dumnezeu nu poate sa nu iubeasca pe tot omul ca pe sine insusi, desi nu are placere de patimile cele necuratite ale aproapelui. – Sfantul Maxim Marturisitorul



Cel ce mai vede in inima sa o umbra de ura fata de vreun om oarecare, pentru stie ce greseala, e cu totul strain de iubirea de Dumnezeu. Caci iubirea de Dumnezeu nu sufera catusi de putin ura fata de vreun om – Sfantul Maxim Marturisitorul



Precum Dumnezeu iubeste pe toti la fel, pe cel virtuos slavindu-l, iar pe cel rau milostivindu-l si cautand sa-l indrepte, tot asa, cel ce iubeste pe Dumnezeu iubeste pe toti la fel, pe cel virtuos pentru firea si pentru voia lui cea buna, iar pe cel rau pentru firea lui si din compatimirea ce o are fata de el ca fata de unul ce petrece in intuneric – Sfantul Maxim Marturisitorul



Nu pot castiga dragostea de oameni cei ce iubesc lumea – Sfantul Isaac Sirul

Celui nu stie sa deosebeasca binele de rau nu-i este ingaduit a judeca pe cei buni sau pe cei rai. Caci bun este omul care cunoaste pe Dumnezeu, dar el nu este, nu stie nimic si nu va sti vreodata. Caci calea cunostintei lui Dumnezeu este bunatatea. (Antonie cel Mare)11

ˇ Omul bun si iubitor de Dumnezeu nu mustra pe oameni pentru rele cand sunt de fata; iar in dos nu-i barfeste. Dar nici celor ce incearca sa-i graiasca de rau nu le ingaduie. (Antonie cel Mare)11

ˇ In cuvantari orice asprime sa lipseasca. Pentru ca sfiala si neprihanirea stiu sa infrumuseteze pe oamenii cu judecata mai mult decat pe fecioare, caci mintea iubitoare de Dumnezeu este o lumina care invaluie sufletul, cum invaluie soarele trupul. (Antonie cel Mare)3

Despre iubirea de aproapele


Ce poate fi mai minunat, mai desfatator decat iubirea de aproapele ?

A iubi este o fericire, a ura este un chin.

Toata Legea si prooroci, stau in iubirea catre Dumnezeu si catre aproapele (Mt. 22, 40).

Iubirea catre aproapele este calea care duce la iubirea catre Dumnezeu, caci Hristos a binevoit a se imbraca tainic in fiecare aproape al nostru, iar in Hristos este Dumnezeu ( 1 Ioan).

Sa nu crezi, preaiubite frate, ca porunca iubirii de aproapele a fost prea apropiata inimii noastre cazute: porunca este duhovniceasca, iar pe inima noastra au pus stapanire trupul si sangele; porunca este noua, iar inima noastra - veche.

Iubirea noastra fireasca a fost vatamata de cadere; ea trebuie omorata - Hristos o porunceste - pentru a putea agonisi din Evanghelie iubire sfanta catre aproapele, iubire in Hristos.

Insusirile omului nou trebuie sa fie toate noi; nici o insusire veche nu i se potriveste.

Inaintea Evangheliei nu are nici un pret iubirea aparuta din miscarea sangelui si din simtirile trupesti. Si ce pret poate sa aiba aceasta, atunci cand ea jura, cu sangele aprins, sa-si puna sufletul pentru Domnul, iar peste cateva ceasuri, atunci cand sangele s-a racit, se jura ca nu-L cunoaste ? (Mt. 26, 33, 35, 74).

Evanghelia leapada iubirea ce atarna de miscarea sangelui, de simtirile inimii trupesti. Ea spune: "Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa si pe nora de soacra sa. Si dusmanii omului vor fi casnicii lui". (Mt. 10, 34, 35, 36).

Caderea a supus inima stapanirii sangelui si, prin mijlocirea sangelui, stapanirii stapanitorului acestui veac. Evanghelia slobozeste inima din aceasta robie, din aceasta silnicie, si o aduce sub calauzirea Sfantului Duh.

Sfantul Duh ne invata sa iubim pe aproapele in chip sfant.

Iubirea aprinsa, hranita de Sfantul Duh este foc. Prin acest foc se stinge focul iubirii firesti, trupesti, stricate de caderea in pacat. (Scara. Cuvantul 15, cap. 3)."Cel ce spune ca poate avea amandoua aceste iubiri se amageste pe sine insusi", a spus Sfantul Ioan Sca¬rarul (Cuvantul 3, cap.l6).

In ce cadere se afla firea noastra ! Cel care prin fire e in stare de a-si iubi cu aprindere aproapele, trebuie sa-si dea o silinta neobisnuita sa-1 iubeasca asa cum porunceste Evanghelia.

Cea mai inflacarata iubire fireasca se preface cu usurinta in dezgust, in ura neimpacata. (2 Imp. 13,15). Oamenii si-au aratat dragostea fireasca si cu pumnalul. Ce plina de rani e iubirea noastra cea fireasca ! Ce rana adanca e pe trupul ei - impatimirea ! Inima stapanita de impatimire e gata de orice nedreptate, de orice nelegiuire, numai de si-ar indestula iubirea ei bolnavicioasa.

Mai intai, lasandu-se calauzit de Evanghelie, leapada vrajba, mania, osandirea si toate cele ce lucreaza de-a dreptul impotriva iubirii.

Evanghelia porunceste sa ne rugam pentru vrajmasi, sa binecuvantam pe cei ce ne blesteama, sa facem bine celor ce ne urasc, sa iertam aproapelui orice ar face impotriva noastra.

Tu, cela ce vrei sa urmezi lui Hristos, straduieste-te sa plinesti cu fapta toate aceste porunci. Nu e defel deajuns sa citim doar, cu multumire, poruncile evanghelice, si sa ne minunam de inalta duhovnicie pe care acestea o cuprind in sine. Din pacate, multi se multumesc cu asta. Atunci cand vei purcede la plinirea poruncilor Evangheliei, cu indaratnicie se vor impotrivi la aceasta stapanii inimii tale. Acesti stapani sunt starea ta trupeasca, in care te afli supus trupului si sangelui, si duhurile cazute, a caror tara supusa este starea trupeasca a omului.


Jertfeste tot pentru plinirea poruncilor evanghelice. Fara acesta jertfa nu vei putea fi plinitor al lor. Domnul a zis ucenicilor Sai: "Daca cineva voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine". (Mt. 16, 34).

Domnul cere de la tine aceasta lepadare, El, Care a asezat legea iubirii nu ca sa te lipseasca pe tine de iubire si de cele iubite, ci ca tu, lepadand iubirea trupeasca, sa primesti iubirea duhovniceasca, neprihanita, sfanta, care este cea mai mare fericire.

"Astazi, inca mai calatoresc pe pamant, inca mai pot fi de folos cu ceva celor iubiti ai mei; maine, poate, voi pieri de pe fata pamantului, si nu voi mai fi nimic pentru ei !".

"Pentru ei este lucru mai de nadejde sa fie ai lui Dumnezeu. Dumnezeu este Vesnic, Pretutindenea¬Fiitor, Atotputernic, cu nemarginire Bun. Pentru cel care este al Sau, El este Cel mai credincios, Cel mai de nadejde Ajutator si Acoperitor.

Dumnezeu da omului cele ale Sale: si pentru om oamenii devin "ai sai", vremelnic dupa trup, vesnic dupa duh, atunci cand Dumnezeu binevoieste sa dea omului acest dar.

Adevarata iubire de aproapele se intemeiaza pe credinta in Dumnezeu, "Ca toti sa fie una", a strigat Mantuitorul lumii catre Parintele Sau, "dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una" (In. 17, 21 ).

Smerenia si incredintarea in voia lui Dumnezeu omoara implinirea trupeasca. Aceasta inseamna ca cea din urma traieste prin parerea de sine si necredinta.

Fa pentru cei pe care ii iubesti ceea ce poti sa faci folositor si ceea ce este legiuit; dar totdeauna sa ii incredintezi lui Dumnezeu - si iubirea ta oarba, trupeasca, nesocotita se va preface, incetul cu incetul, intr-o iubire duhovniceasca, intelegatoare, sfanta.

Iar daca iubirea ta este o impatimire ce se impotriveste legii, atunci s-o lepezi ca pe o uraciune. Atunci cand inima ta nu este libera, acesta este un semn al impatimirii. Atunci cand inima ta este inrobita, acesta este semnul patimii nebunesti, pacatoase. Iubirea sfanta este curata, libera, intreaga in Dumnezeu. Ea este o lucrare a Sfantului Duh, care lucreaza in inima in masura curatirii acesteia.

Lepadand vrajba, lepadand patimirea, lepadandu-te de iubirea trupeasca, afla iubirea duhovniceasca; "fereste-te de rau si fa bine" (Ps. 33, 13).

Da cinstire aproapelui ca unui chip al lui Dumnezeu - cinstire care sa fie in sufletul tau, nevazuta pentru ceilalti, descoperita doar constiintei tale. Faptele pe care le savarsesti sa fie, in chip tainic, pe potriva starii tale sufletesti.

Da cinstire aproapelui, fara sa iei seama la varsta, fara sa faci deosebire intre barbat si femeie, fara sa te uiti la rangul pe care-1 are in lume - si iubirea sfanta va incepe, treptat, sa se faca aratata in inima ta. Pricina acestei iubiri nu sunt trupuDa cinstire aproapelui, fara sa iei seama la varsta, fara sa faci deosebire intre barbat si femeie, fara sa te uiti la rangul pe care-1 are in lume - si iubirea sfanta va incepe, treptat, sa se faca aratata in inima ta. Pricina acestei iubiri nu sunt trupul si sangele, nu inraurirea simturilor, ci Dumnezeu. l si sangele, nu inraurirea simturilor, ci Dumnezeu.


Da cinstire si orbului, si leprosului si celui bolnav la minte, si pruncului de tata, si raufacatorului, si paganului - cum se cuvine chipului lui Dumnezeu. Ce ai tu cu neputintele si neajunsurile lor ! Ia seama la tine insuti, ca sa nu sufere un neajuns iubirea ta.

In crestin, sa dai cinstire lui Hristos, Care a spus spre povatuirea noastra, si inca va mai spune atunci cand se va hotara soarta noastra in vesnicie: "Ceea ce ati facut unuia dintre acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut". (Mt. 25, 40).

Atunci cand ai de-a face cu aproapele sa ai in minte acest cuvant evanghelic si te vei face tainuitor al iubirii de aproapele. Tainuitorul iubirii de aproapele intra prin ea in iubirea de Dumnezeu.

Dar daca socoti ca il iubesti pe Dumnezeu, iar in inima ta traieste un simtamant de neplacere fie si fata de un singur om, sa stii ca te afli intr-o vesnica ama¬gire de sine.

"Daca zice cineva:", graieste Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, "- iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este... Aceasta porunca avem de la El, ca cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau". ( 1 In. 4, 20, 21 ).

A arata iubire duhovniceasca fata de aproapele este semnul innoirii sufletului prin Sfantul Duh. "Noi stim ca am trecut din moarte la viata", graieste iarasi Cuvantatorul de Dumnezeu, "pentru ca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte". ( 1 In. 3, 14).

Desavarsirea crestina sta in desavarsita iubire de aproapele. Desavarsita iubire de aproapele sta in iubirea de Dumnezeu, care nu cunoaste desavarsire, intru care nu este sfarsit sporirii. Cresterea in iubirea de Dumnezeu este nesfarsita, pentru ca iubirea este Nesfarsitul Dumnezeu. ( 1 In. 4, 16). Iubirea de aproapele este temelia zidirii iubirii. Iubite frate ! Cauta sa sporesti in tine iubirea duhovniceasca de aproapele: intrand in ea, vei intra in iubirea de Dumnezeu, pe portile invierii, pe portile Imparatiei Cerurilor.

Sfantul Ignatie Brianceaninov

@Marimira - multumim pentru citatele interesante.

@cristiboss - eu as spune ca este (si) invers. Cel putin eu una asa gandesc si fac.
Cand ajut pe cineva o fac pentru el, ca are nevoie/ii face bine, nu ma gandesc la Dumnezeu, sau nu chiar atunci. Retrospectiv abia ma gandesc, poate ca fapta/faptele este/sunt placute(a) si lui Dumnezeu si este bine ca am facut.
Ceea ce faci bine omului este bineplacut si lui Dumnezeu. Invers nu prea este, pentru ca sunt unele mai grele, mai delicate care la om nu ajung asa bine. Este asa si la tine, sau la altii: voi vreti sa fiti mai ales bineplacuti lui Dumnezeu si omului ii faceti adesea rau (chiar cand nu realizati).

Dragă Sofia, cu toate că sunt în metrou, încerc să-ţi răspund pe scurt. Nu orice este bun sau considerat bun pentru noi, poate fi şi bine plăcut Lui, apoi gândul să ne fie la Dumnezeu, pentru că cei ce fac milostenie sau ajută pe cineva pentru a obţine ceva în schimb, sau pur şi simplu pentru ai merge bine, sau pentru fală , nu sunt bineplăcuţi . Viclenia , slava deşartă sunt mari păcate. Mai vorbim, sunt pe drum si revin de vrei mai încolo. Doamne ajută !

@Cristiboss - ce anume poate sa nu fie placut lui Dumnezeu dintre actele de milostenie? Eu despre ele vorbesc.
Si exista oameni care fac bine pur si simplu numai din dragoste pentru aproape, nu vor nimic in schimb si nici fala, si nici nu le merge mai bine. Nu crezi?
Vorbim de iubirea de aproape si a-l ajuta si nu despre persoana proprie.
Mai vorbim mai tarziu, cand poti tu.

Deci am revenit ! Sofia, milostenia de e făcută cu inimă curată şi făra a urmări un scop în sine ( pt. că aşa trebuie făcut, pt. că cine ştie ce zice X sau Y , pt. că poate aşa Dumnezeu mă ajută în problema X sau Y . . . ) este excelent, dar milostenia adevărată şi cu adevărat folositoare şi bine plăcută lui Dumnezeu, nu se face ori şi cum , la întâmplare , dau, ajut cu ceva pe cineva şi apoi am conştinţa împăcată . De multe ori facem milostenie într un mod mult prea simplist ca să-i spun astfel. Chiar eu am dat de multe ori la ieşirea din Biserică lui X sau Y, şi Părintele ne-a atenţionat să nu dăm bani lui X sau Y , pentru că aceştia sunt în patima beţiei şi a fumatului. Deci şi milostenia chiar de e făcută din dragoste să fie făcută dezinteresat din toate punctele de vedere, dar interesat de persoana, omul respectiv. Un exemplu de adevărată milostenie, l-am întâlnit aici pe forum, la umanitare . Mă refer la copiii şi tatăl lor ajutaţi de Dorina, Anca, Ica, Negroponte , Nuţi , etc. O acţiune amplă , o milostenie adevărată, dar care a luat o turnură nedorită datorită unor neânţelegeri. Când doreşti cu adevărat binele cuiva , îl duci pe acela spre binele dorit până la capăt, nu trecător, ocazional, etc. Înţelegi ce vreau să spun . De ajut cu bani, un hoţ, beţiv,drogat, sau un leneş, nu poate fi bineplăcut nimănui şi mai ales lui Dumnezeu. Milostenia nu este egal - dau şi plec , milostenia adevărată este cea care urmăreşte, binele celui ajutat , un bine ce nu este pasager, întâmplător, la plesneală. Poţi face mai mult rău cuiva, de nu şti să l-ajuţi cum şi mai ales când trebuie. Acţiunea noastră să fie bine plăcută sub toate formele lui Dumnezeu , şi în general e bine dragă Sofia, când ajuţi pe cineva să nu te ştie nici vântul şi nici pământul, pentru că iar nu-i bine, pentru că suntem în pericolul Slavei deşarte , a trufiei, poate fără să ne dăm seama, dar există acest pericol. Te rog chiar să citeşti din Sf. Ioan Sinaitul , despre Slava deşartă . E foarte folositor. Doamne ajută !

Sa-ti iubesti aproapele inseamna......imi aminteste de ceva ce a scris Cioran si care mi-a placut foarte mult. Inseamna ; " sa te lepezi de credinta, dar nu de Dumnezeu ! " ( pentru semenul tau, daca este nevoie ).
Aceasta ma duce cu gandul la Mantuitorul cand a ajutat pe om sa-si scoata asinul in zi de sarbatoare. Imi aminteste de Domnul care i-a spsu sutasului ca " nu a mai vazut atata credinta ", desi acesta nu era crestin, doar credea in Puterea Domnului de a-i vindeca sluga bolnava. Astfel Domnul a fost judecat deseori de cei din jur, astfel se intampla si in ziua de astazi cu habotnicii care judeca mereu aparentele, judeca mereu atat de rece dupa litera legii ( uneori interpretate )si nu dupa Iubirea Lui Dumnezeu fata de oameni, pusa in slujba oamenilor mai presus de orice.
Aceasta profunda remarca, imi aminteste de crestinii care nu ar lasa nici in ruptul capului superstitiile atator credinte, pentru a ajuta, pentru a iubi aproapele.
Si eu zac in aceiasi indiferenta, doar ca nu tin de lege, este din fire......atata tot.

Iubind curat şi adevărat, vom fi şi noi iubiţi de alţii ! "Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire , rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu întru el " ( I Ioan 4 , 16 ) .

Tema iubirii este o capcana pentru cei mai multi crestini. Ei se entuziasmeaza de propriile proiectii, ajung la multumirea de sine crezând ca au atins nivelul filozofic si moral suprem.




Mântuitorul a spus
Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.


Problema e ca noi nu dorim nici pentru noi ceea ce trebuie sa dorim. Dorim lucrurile acestei lumi materiale si credem ca iubirea pentru aproapele înseamna a dori aceleasi lucruri si pentru el.



Se confunda tipul de iubire pe care trebuie sa-l avem fata de aproapele si fata de Dumnezeu. Pe aproapele nu trebuie sa-l iubim din toate puterile nici pe Dumnezeu ca pe noi însine. Din asta se vede ca sensul cuvântului iubire e diferit de ce am crede la prima vedere.


Iubirea ca si celelalte lucruri din Scriptura si din Traditie nu se înteleg omeneste, sunt taine pe care harul le descopera si care pot diferi de impresiile lecturii literale a Scripturii. Este fundamental sa întelegem ca, asa cum spune Sf. Siluan, a cunoaste pe Dumnezeu în har (în Duhul Sfânt) este foarte diferit cu a-L cunoaste teoretic, din Scriptura.

E nevoie si de milostenie materiala si de milostenie spirituala.
Daca ii zice mila inseamna sa nu umilesti pe cel care il ajuti ca sa ii dai milostenie cu mandrie si cu superioritate aia nu e milostenie.
Asa si cu milostenia spirituala nu trebuie sa jignesti omul ci sa il vindeci.
Vedeti un exemplu de milostenie materiala care l-a facut Maica Domnului in Sfanta Scriptura cand a rugat pe Dumnezeu Iisus Hristos sa inmulteasca vinul la acea nunta.Si Dumnezeu Iisus Hristos a inmultit vinul.

Alt exemplu de data aceasta de mila spirituala despre Maica Domnului scris de data aceasta de Sfantul Grigorie Palama e ca Maica Domnului l-a rugat pe Dumnezeu sa vina sa vindece pe oameni de pacat.

Iata ce zice Sfantul Apostol Ioan Teologul:
"
17.Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu?
18.Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul.
"

Cam in orice carticica de rugaciune gasesti faptele milei trupesti si sufletesti. Si eu le-am invatat cand eram la scoala.Faptele milei sufleteşti sunt:
1.Să înveţi pe cei neînvăţaţi
2. Să sfătuiesti pe cei nehotărâţi;
3. Să mângâi pe cei întristaţi
4. Să îndrepţi pe păcătoşi
5. Să ierţi toate vătămările ce ţi se fac
6. Să rabzi scăderile altora;
7. Să te rogi pentru vii şi pentru morţi.

Faptele milei trupeşti sunt:
1.Să hrănesti pe cei flămânzi;
2. Să adăpi pe cei setoşi;
3.Să îmbraci pe cei goi;
4. Să primesti pe străini;
5. Să cercetezi pe cei bolnavi;
6. Să răscumperi pe cei robiţi;
7. Să îngropi pe cei morţi.

Cine vrea sa citeasca ce a scris Sfantul Siluan Athonitul si Sfantul Sofronie poate sa citeasca cartea aparuta cu binecuvantarea IPS Andrei si tradusa de parintele Rafail Noica:

http://www.reintregirea.ro/index.php?cid=carte-114

O sa vedeti cum Sfantul Siluan inainte de a merge la Sfantul Munte a impacat pe un mirean de il inselase sotia cu sotia sa desi sotia sa era insarcinata cu altcineva si alte fapte ale Sfantului Siluan.Deci faptele milei sufletesti includ si a impaca pe cei invrajbiti.

Cugetari duhovnicesti in privinta iubirii aproapelui
 

"Sileste-te pe cat poti sa iubesti pe tot omul. Iar daca nu poti inca, cel putin sa nu urasti pe nimeni." (Sf. Maxim Marturisitorul)

"Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele decat sa-l mustram pentru tot lucrul." (Sf. Marcu ascetul)

"Nu faceti altora ceea ce singuri n-ati dori sa va faca; indeplinirea acestei pravile alcatuieste bunatatea. Faceti altora ceea ce voi doriti sa va faca altii. Iata care este fapta virtutii." (Sf. Ioan Gura de Aur)

"Fericit este omul care poate sa iubeasca pe tot omul la fel." (Sf. Maxim Marturisitorul)

"Daca fratele tau a pacatuir, acoperal cu haina ta." (Sf. Isaac Sirul)

Cum se face acest lucru in zilele noastre?

Buna intrebare, ma gandesc ca poate in zilele noastre robia este imposibilitatea, din cauza conditiilor sociale, de a iti urma calea pe care ai vrea sa mergi. De exemplu, in multe tari copiii nu pot sa mearga la scoala daca parintii nu au bani sa plateasca, trebuie sa lucreze de mici etc. Poate am putea sa ne gandim sa ajutam un copil dintr-o astfel de tara sa mearga la scoala (sunt asociatii care se ocupa de asta).
O idee numai.

Robia este de multe feluri, dupa parerea mea. Poate fi si materiala, cum sunt cazurile nevoiasilor, dar si sufleteasca. Un sfat bun, daca este cerut, uneori face minuni. Dar numai daca este cerut si dorit de acela, caci doar atunci este si primit.

"Cel desavarsit in iubire si ajuns la culmea nepatimirii nu mai cunoaste deosebirea intre al sau si al altuia, sau intre a sa si a alteia, sau intre credincios si necredincios, intre rob si slobod, sau peste tot intre barbat si femeie; ci ridicat mai presus de tirania patimilor si cautand la firea cea una a oamenilor, priveste pe toti la fel si are fata de toti aceeasi dragoste. Caci nu mai este in el elin si iudeu, nici barbat si femeie, nici rob sau slobod, ci toate si in toti este Hristos" – Sfantul Maxim Marturisitorul - foarte frumos si adevarat, dapa parerea mea...

Nu stiu daca sunt chiar in "ton" cu voi. Dar astazi la Liturghie vazand cum "nenea" de la Pangar scotea un cersetor afara din Biserica pentru ca mirosea urat..mi-am amintit ceva.
La pomana de 1 an a parintelui Teofan Merla (de la Cetatuia, Iasi) o crestina a scos afara un batran murdar ce indraznise sa se aseze la masa cu ceilalti.
L-a condus frumos pe scara, afara..si i-a spus, tu stai aici ca iti aduc sa mananci afara.
Pana a venit ea "batranul" a disparut iar in acea noaptea l-a visat pe duhovnicul ei.
I-a spus in vis dojenitor "Am venit si eu sa manac cu voi dar nu m-ai primit"..

Tot astazi spunea parintele la predica ca, omul nu este ceea ce vrea sa fie, nici ceea ce isi propune ci este insumarea faptelor sale.
De aceea spune asa frumos la rugaciune, "NU binele pe care vroiesc sa il fac, il fac ci RAUL pe care NU voiesc"..

Moartea sau Viata sta in mainile aproapelui nostru!! Prin el ne mantuim sau ne osandim, fratilor. depinde de noi..

Vorbim de Iubire. Si eu vorbesc adesea dar tocmai mi-am dovedit mie insumi ( in primul rand) ca nici macar nu stiu ce inseamna.
Iubirea, spunea parintele la predica este sa NU clevetesti (astfel nu mai dai ocazia de sminteala), sa NU injuri ( nu dai ocazia de tulburare) sa NU defaimi (Dai ocazia sa fii urat sau sa urasti) sa nu minti ( nu dai ocazia celui de langa tine sa te judece) s.a.m.d..
Iubirea fratilor, nu inseamna sa dai un ban din buzunar si atat. Asta o facem poate de multe ori automat, fara sa simtim nici macar un dram de compasiune sincera fata de semen.
A da un ban usor este...dar a da IUBIRE greu lucru e.
Poate gresesc, poate pentru voi nu e asa..Dumnezeu stie, eu vorbesc in numele meu. Stie Stapana pe fiecare..

Va scriu acestea toate cu tristete... pentru ca tocmai eu... sunt cea care v-a adresat urarea:
Iubeste si fa ce vrei!
Da, faci ce vrei (in contextul ca, cel ce iubeste curat, sincer si crestinesc niciodata NU doreste raul nimanui) dar IUBESTI???
:2: