|
Chipul ca o catapeteasma
Acesta este titlul uneia dintre cartile scrise de catre Costion Nicolescu. Mi-a placut tare mult aceasta comparatie. Fiecare dintre noi intrupam, uneori fara a constientiza, aceasta teologie a "chipului", acesta taina a sa, pe care, dintre toate religiile lumii, o poate pune in evidenta numai crestinismul.
"Chipul este catapeteasma sufletului. Dincolo de el, se junghie pe altarul inimii Cuvantul-Paine la flacara cuvintelor imnice. Taina chipului este una dintre cele mai paradoxale pe care omul le intalneste. Chipul arata si ascunde, des-valuie si in-valuie, descopera si acopera. Cele dinauntru si cele din afara se intalnesc pe chip, miscandu-l. De aici si fascinatia chipului. Cat de frumos, cat de adevarat, cat de apropiat este un chip linistit pe care se preling lacrimi, ranit fiind de milostiva sagetare a Duhului! Nu pentru noi ne este dat chipul, ci pentru intalnirea cu ceilalti. Pentru noi sunt chipurile celorlalti. Ne este viata presarata cu chipuri dragi. Chipul bunicilor, chipul parintilor, chipul prietenilor de tot felul... Chipuri peste tot. O lume de chipuri. Chipuri pe pamant, chipuri in cer. Privesc rapit vechi fotografii cu chipuri de tarani, care ma smeresc. Chipuri fascinante de femei, cu o frumusete frusta, uneori aspra, totdeauna neostentativa. Chipuri de batrani arate de timp, brazdate adanc, cu priviri care vad "dincolo”. Chipuri de copii princiari, cu priviri uimite, in descoperirea tuturor acestor taine care compun fermecator lumea domestica. Chipuri de barbati adevarati, indarjiti si hotarati in lucrarea lor neintrerupta, mereu panditi de varii primejdii, mereu purtatori de paterne raspunderi. Chipuri de tineri, verigi sanatoase, aratand o constitutie interioara cristalina, o pornire increzatoare pe firul mosilor lor. Fericita lor intalnire are loc in Biserica, in jurul Chipului lui Hristos." |
imi place
Numele lui Costion Nicolescu imi suna cunoscut, totusi nu-mi aduc aminte unde m-am mai "intalnit" cu el.
Imi place sintagma pe care a ales-o ca titlu "Chipul ca o catapeteasma" - ce finete cuprinzatoare. am vazut cartea la Libraria Logos - Arsenie Boca. mi-ar place s-o am. si mie imi place sa ma uit la fotografiile vechi - cred ca toti fotografii pe vremea aceea erau artisti . :25: |
Citat:
Si nu sunt de acord cu elogierea acelor tipuri umane, barbatul îndârjit, femeia frumoasa, copilul ce merge pe urmele stramosilor. Si femeia trebuie sa fie îndârjita pe calea poruncilor divine, slabiciunea ei este o cadere, nu ceva ce trebuie cultivat iar barbatul macho nu e imaginea model a omului în Hristos. Cultivarea masculinitatii si feminitatii sunt în contradictie cu îndumnezeirea omului. Chipul pe care trebuie sa-l dobândim este acela al ascetului crestin, alte modele sunt lumesti. Desigur sunt unii, inclusiv pe forum, care vor un crestinism accesoriu al vietii lumesti, un fel de hobby sau supapa psihologica de depasire a greutatilor vietii, dar asa ceva e diferit de Scriptura si de Sfânta Traditie. Împlinirea poruncilor divine trebuie sa fie scopul central al vietii noastre. Sfintii Parinti nu sunt niste ciudati care au denaturat crestinismul ci sunt modelele, atât prin viata lor cât si prin cuvintele lor. Sfânta Scriptura nu e o carte nebuloasa si dubioasa ci e esenta crestinismului. Daca vrei sa fii crestin trebuie sa-ti construiesti viata pornind de la acestea, nu sa croiesti un crestinism dupa ideile tale. |
Chipul descopera adancul omului, dupa cum catapeteasma face vazute cele nevazute din altar.
Omul pe cat se impartaseste cu adevarat cu Trupul si Sangele Domnului, cu atat se aproprie mai mult de chipul sfintilor, chip placut Domnului si neplacut lumii, caci lumea vrea chipuri "cool". |
Citat:
"Batranii nostri frumosi" ... http://video.crestinortodox.ro/ACIyB..._athoniti.html |
"Chipul arata si ascunde, des-valuie si in-valuie, descopera si acopera. Cele dinauntru si cele din afara se intalnesc pe chip, miscandu-l."
Ce frumos se spune: descopera si acopera. Domnul sa ne invredinceasca sa vedem doar cele bune pe chipul aproapelui. Am auzit/citit undeva, ca acelora care s-au apropiat de Hristos, li se intipareste imaginea Mantuitorului pe fata. Este adevarat? |
Sa inteleg ca vorbim despre chip si modul in care se reflecta in el interiorul omului, sufletul, credinta.
Eu il am ca exemplu pe parintele Galeriu. Cam asa mi-l inchipui eu pe Dumnezeu-Tatal. A avea chipul lui Iisus pe fata? Mai intai cum arata El de fapt? Nu stie nimeni. Fiecare l-a pictat si il picteaza si azi, asa cum si-l imagineaza si il simte. Si in majoritatea icoanelor si picturilor, nu are chip de iudeu. De fapt ce are tipic un iudeu? Unii il vad blond, sau saten cu ochii albastri, altii brunet cu ochii negri. Unii il vad feminin, frumos, luminos, altii dimpotriva masculin,intunecat, macinat de suferinta. Din ceea ce scrie in scripturi rezulta ca multi nu l-au recunoscut. Li se parea un om obisnuit, de-al lor. Inteleg atunci ca nu ii statea nici Lui credinta scrisa pe chip, ci mai degraba in suflet, fapta, gandire. |
Un cuvant al Scripturii ne spune ca "Dumnezeu nu cauta la fata omului". Dar acest lucru nu anuleaza teologia chipului. Dumnezeu nu cauta la chip, pentru ca nu se opreste la el, ci vede dincolo de acesta cunoscand taina fiintei noastre.
Noi insa avem nevoie sa privim la chipul celui de langa noi, sa meditam asupra lui, nu pentru ca ni s-au solicitat favoruri, ci pentru ca prin el sa cunoastem taina lui Hristos. De noi tine - de modul cum ne raportam la Dumnezeu, semeni si lume - ca de astazi sa nu mai intalnim chipuri care nu ne spun nimic, ci care ne fac partase lui Hristos, care salasluieste dincolo de fiecare "catapeteasma". |
"Fata omeneasca este prin ea insasi mijlocul de comunicare intre oameni. Fata nu e data omului pentru o existenta a lui in izolarea individualista.
Fata tine de om, pentru ca el este pentru altii si prin fata isi arata trebuinta sa fie cu ei, sa se intereseze de ei si altii sa stie ca el se intereseaza de ei. Fata nu apartine cuiva in izolare. Fata e proiectia inevitabila a insului spre ceilalti. Ea tine de el, pentru ca el tine de ceilalti. De aceea a luat Fiul lui Dumnezeu fata omeneasca. El a aratat prin aceasta interesul Lui fata de noi, vointa de a comunica cu noi. Fata lui Hristos i-a convins pe Apostoli ca e fata lui Dumnezeu insusi, dar a unui Dumnezeu care nu inspaiminta, caci apropierea Lui maxima de oameni e apropiere a nesfirsitei Lui iubiri si bunatati in chip uman" (Parintele Dumitru Staniloae). |
Citat:
Aceasta este taina persoanei, pe care de foarte multe ori nu reusim sa o traim cum se cuvine. Vedem in ceilalti ori idoli, or prezente lipsite de sens. In fiecare caz, din adacul de taina al lor, desi noi nu-L intrezarim, ne priveste insa Hristos. |
Citat:
Asa ca nu stiu unde ai citit tu si ce ai citit, dar sfintii nu au chipul lui Hristos. Lucru acesta se vede si din icoane - sfintii nu sunt reprezentati cu fata lui Hristos. Ceea ce au toti si izvoraste din Hristos, este lumina dumnezeiasca, reprezentata la sfinti prin nimbul din jurul capului. |
Citat:
Marius, esti o comoara ce descopera comori. Unde a stat ascuns acest topic pana acum? Imi dai, te rog, mai multe detalii asupra acestui volum? (editie, an, editura etc) Multumesc! |
Citat:
Har, smerenie si jertfa de sine. |
Hristos a inviat!
De ce in unele parohi in pastii se pune vin rosu si in unele parohi se pune vin alb.
Ce vin trebuie pus: Alb sau rosu? Doamne ajuta-ne! |
Citat:
Nu am văzut să se pună vin alb în Litia care se împarte de Paști și are termenul popular de „paști”, e doar o Litie care să întărească credincioșii după vreo 46 de zile de postire. |
Adevărat a înviat!
Azi am văzut o postare pe facebook prin care un cuplu de dreptmăritori creștini își informează audiența că noaptea precedentă au luat lumină de la biserică, apoi iute s-au întors acasă fiindcă era cam „friguț” afară, iar dimineața după ce s-au trezit din somn s-au „împărtășit cu sfintele paști”, trei lingurițe de căciulă, că așa a auzit de la mă-sa partea feminină a cuplului. mircea59: nu contează ce vin pui de vreme ce vorbim despre un premiu de consolare pentru cei care nu s-au interesat de adevărata împărtășanie. Poate să și lipsească fără ca praznicul să fie păgubit cu ceva. |
Nu cred că e vina enoriașilor, nu s-a explicat că așazisele paști - e Litia sfințită în Sîmbăta mare, un fel de întăritor după ce nu ai mâncat carne 46 de zile + săptămâna lăsatului sec la carne, cine a respectat-o.
În Grecia nu se face confuzia asta, oare de ce ? |
Citat:
”La bază, mana este, conform definiției, un „lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici gheme cenușii, purtate uneori de vânt în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie, rod, abundență, surpriză plăcută, belșug obținut fără efort”. Ei bine, originea expresiei(mană cerească) vine din perioada în care poporul evreu era în pribegie și Dumnezeu le-a făcut o surpriză, dându-le hrană gustoasă zi de zi, dimineața și seară și gata preparată pe gustul fiecăruia. Cu alte cuvinte, mana era o substanță care a constituit hrana de bază a israeliților în timpul pribegiei de patruzeci de ani prin pustie. „Această hrană a israeliților era o pâine materială și de folos trupului, creată de Dumnezeu, asemănătoare cu grăunțele, măruntă, ca sămânța de coriandru, la gust ca turta cu miere, de culoare albă, asemenea cristalului sau gheții curate. Poporul o aduna și o măcina ori o pisa, apoi o punea în oale și o făcea turte pe care le cocea în spuză”, explică pentru publicația adevarul.ro Arhim. Luca Diaconu. ”Sărbătorile Pascale” nu sunt creștine și totuși se practică de creștini, Învierea este sărbătoare creștină, înviere care a avut loc în aceeași perioadă, de unde și impresia că ar avea o legătură directă. Hristos a înviat! |
Hristos a înviat!
Nici la noi nu se face confuzie, în general, de către cei care frecventează biserica și ascultă cu atenție ce spune preotul. Confuzia este întreținută între cei care merg doar la marile evenimente ale Bisericii, în virtutea unui obicei moștenit, și care vine la pachet cu un mod defectuos de a ne raporta la cele sfinte, perpetuând o credință magică (superstițioasă), în care semnificația gestului lipsește ori este denaturată. Totuși, de dragul limpezirii semnificațiilor și înțelesurilor în conștiința credincioșilor, cred că n-ar fi rău dacă Biserica ar renunța la obiceiul distribuirii "paștilor" în noaptea de Înviere, lăsându-l pentru momentul de după Împărtășanie, în loc de anafură – așa cum se practică, de altfel, în unele biserici. Căci este greu să faci pe toată lumea să înțeleagă că paștile simbolizează Cina cea de Taină, în vreme ce Împărtășania este Trupul și Sângele Domnului. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 12:13:25. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2026, Jelsoft Enterprises Ltd.