Cuvinte de folos
 

Citat

Că precum zice marele Vasile,în trei chipuri putem să plăcem lui Dumnezeu:
sau făcând voia Lui de frica pedepsei şi suntem în starea slugilor;
sau săvârşind bunătatea pentru plata făgăduinţelor şi pentru folosul nostru şi ne asemănăm celor ce slujesc cu simbrie;
sau ne sârguim să facem binele pentru însăşi bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu şi atunci suntem în starea fiilor.

Folositor cuvant. Oare unde suntem noi intre aceste variante?



Că precum zice marele Vasile,în trei chipuri putem să plăcem lui Dumnezeu:
sau făcând voia Lui de frica pedepsei şi suntem în starea slugilor;
sau săvârşind bunătatea pentru plata făgăduinţelor şi pentru folosul nostru şi ne asemănăm celor ce slujesc cu simbrie;
sau ne sârguim să facem binele pentru însăşi bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu şi atunci suntem în starea fiilor.

!
 

Un om sensibil prefera sa fie omorat el insusi, din dragoste, ca sa-l apere pe aproapele sau, decat sa ramana nepasator sau sa-i fie frica si apoi sa fie ucis mereu de constiinta, in toata viata sa.

Dragostea duhovniceasca este mai inalta decat dragostea ce o au fratii dupa trup, pentru ca inrudeste pe om prin Hristos si nu prin mama.

"Omul smerit este modest si sfios, nu iese din firea lui, nu striga, nu cere, este fara pretentii si fara ambitie, bland, pasnic, rabdator, sincer, ingaduitor, curat si drept. Omul smerit nu este increzut, nu se lauda singur, nu cauta nici lauda altora. Se multumeste cu putin, nu cere si nu primeste ceea ce nu i se cuvine, sta la urma tuturor, si chiar nedreptatit sau pagubit, indura fara a se plange si razvrati. Pentru cele ce nu cere, de care se lipseste sau de care este socotit lipsit, el aduna in sufletul sau comoara de bune ganduri si simtaminte, si pe cat se pare de neindemanatic sau sarac in insusirile care arata pe oameni falosi, isteti si indrazneti, laudati de altii sau temuti, pe atat poseda in sine nebanuite insusiri frumoase si placute, de om duhovnicesc".(Teodor Popescu - Meditatii Teologice)

Dăruind lumina pe care nu o ai, o vei dobândi şi tu.

(N. Steinhardt)

Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate. (idem)

"Am purtat ideile si credinta precum poarta vantul microbii". (Petre Tutea)

"O sărbătoare religioasă este o modalitate de a omagia prin excese culinare şi bahice persoane care în timpul vieţii s-au remarcat prin posturi şi prin abstinenţă" (Ambrizie Bierce)

"...sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul". (1 Ioan, 3, 18)

Domnul Hristos nu a abuzat de darul facerii de minuni, ca să ne arate nouă că binele se săvârşeşte întru discreţie, acesta neavând nimic comun cu „spectacolul” şi „publicitatea”. Viaţa în Hristos nu are nimic comun nici cu „eroismul” lumii acesteia, nici cu mândria ori laudele şi slava deşartă, atât de prietene veacului nostru. Prin acestea Hristos a dorit să ne înveţe smerenia; să ne atragă atenţia că darurile şi calităţile deosebite nu trebuie „afişate” sau „aruncate înaintea porcilor” (Mt. 7, 6), ci păstrate în taină, aşa cum îşi păstrează cineva bunurile sale cele mai de preţ, ca să nu-i fie furate. Tot aşa şi darurile duhovniceşti şi însuşirile cele frumoase, dăruite nouă de Dumnezeu, trebuie să le folosim cu multă înţelepciune şi smerenie, ca nu cumva afişându-le sau lăudându-ne cu ele, diavolul ori lumea să le smulgă de la noi”.
http://www.doxologia.ro/ultimele-stiri-rss

In ziua de azi, din pricina racelii noastre aproape universale fata de sfanta noastra credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, si a lipsei noastre de atentie fata de lucrarile Proniei Sale Dumnezeiesti in noi si fata de partasia omului cu Dumnezeu, am ajuns atat de departe, incat se poate spune ca aproape am parasit adevarata viata crestina. Marturiile Sfintei Scripturi ni se par acum de neinteles (…)

Aceasta neputinta de a intelege se datoreaza faptului ca ne-am indepartat de simplitatea cunoasterii crestine originale. Sub pretextul educatiei, am ajuns la o asemenea ignoranta, incat lucrurile pe care stramosii nostri le-au inteles asa de usor, noua ni se par aproape de neconceput.(…)

Am devenit atat de neatenti la lucrarea mantuirii noastre, incat interpretam gresit si multe alte cuvinte din Sfanta Scriptura, si asta pentru ca nu cautam harul Domnului, si pentru ca, in mandria mintilor noastre, nu ii ingaduiam sa se salasluiasca in sufletele noastre. De aceea nu avem adevarata luminare de la Domnul, pe care El o trimite in inimile oamenilor care flamanzesc si inseteaza profund dupa dreptatea sau sfintenia Sa.
Sfantul Serafim de Sarov

"Dumnezeu are fii, nu nepoti" - Kallistos Ware. De aici reiese ca nu exista crestini de mana a doua.

Niciodată să nu dai sfat nimănui, până când nu l-ai trăit tu! Cel ce dă sfat, dar el nu l-a trăit, este ca izvorul de apă pictat pe perete. - Părintele Cleopa

Despre pacat ca realitate virtuala, despre stingerea "luminii pacatului"
(un cuvant de folos al Parintelui Rafail)

http://www.youtube.com/watch?v=EASjYi0z7G4

"Ce raspuns vom da atunci cand vom imblanzi animale, dar nu si oameni, chiar daca blandetea este impotriva firii animalului, iar salbaticia impotriva firii omului? Daca putem transforma firea, cum de nu putem schimba un gand rau? Cu cat dusmanul tau este mai salbatic, cu atat mai mare va fi rasplata cuvenita tie, daca vei reusi, cu rabdare si insistenta, sa-l vindeci de rautatea sa.

Sa nu zicem: "Cutare m-a enervat" sau "Cutare m-a facut sa spun cuvinte grele". In toate cazurile, noi suntem vinovati pentru pacatele noastre. Caci daca am fi oameni smeriti, nu numai oamenii, dar nici macar diavolii nu ar putea sa ne infurie". (Sfantul Ioan Gura de Aur)