Rautatea omului bun!
 

Cred ca fiecare dintre noi a avut macar odata ocazia sa fie contrariat de anumite persooane extrem de evlavioase in timpul slujbelor dar care au o rautate dezarmanta in viata de zi cu zi.
Auzim de foarte multe ori in preajma noastra, sau poate chiar noi am spus-o uneori: “Iert, dar nu uit!!” Ce inseamna iertarea fara uitare? Cum poate un om care merge regulat la biserica sa nu raspunda unui “buna ziua!” oferit din partea cuiva cu care a avut o mica neintelegere cu totul neinsemnata ? Ne place sa trecem drept " oameni buni ", tinem post in zilele insemnate in calendar, facem milostenie, dar ramanem in sufletul nostru cu inima impietrita pentru niste motive carora le dam mult prea mare importanta, ne pomenim criticand persoane despre care nu stim mai nimic, ce-i in sufletul lor, care e relatia lor cu divinitatea, care e zbuciumul lor interior, iar asta in raport cu convingerile noastre extrem de subiective ! Ne indoctrinam si ne inarmam cu legi si dogme crestine pe care le facem SABLON, apoi cautam sa modelam omul dupa cat de adanc am inteles noi Sfanta Scriptura fara sa tinem seama de propriile noastre limite. In goana noastra dupa salvarea sufletelor uitam ca avem de-a face cu oameni sensibili care nu pot fi modelati peste noapte dupa bunul nostru plac. Dar mai ales vad ca pentru multi este extrem de greu de inteles ca daca este ceva ce poate fi schimbat la om, acestea sunt prezentul si viitorul. Ca sa vorbim despre cum si cat de mult a gresit, supunandu-l unui tir de " concluzii juste ", ca si cum e pierdut, ratat, nu va mai cunoaste Raiul in veci, pentru ca stim noi ca asa ceva este foarte grav… mie mi se pare exact pe dos fata de ceea ce intentionam de fapt ! Ai facut o greseala ATUNCI, in anumite circumstante, iar dupa nu stiu cat timp nu poti si nu vrei sa-ti cauti justificari pentru acea greseala. Daca au fost regrete, ele sunt singurele care raman in fata lui Dumnezeu, acolo unde exista constiinta. Noi, in excesele noastre de a trece drept " oameni buni ", ajungem de fapt sa ne adaugam in fiecare zi pacate care nu-si au rostul !

Mai mult sau mai putin OFF- topic
 

Imi cer iertare celor care poate nu inteleg despre ce-i vorba, iar mesajul meu nu trebuie luat la modul laudativ, ci doar pentru a lamuri un lucru. Am primit in cateva randuri remarci de genul
cand te postezi pe forum sub acest nickname deja este o problema lagata de mandrie si apreciere personala
Cand ursul voia sa-l bata pe iepuras si nu-i gasea nici un motiv, ii zicea pur si simplu " Bai, iepurasule, tu iar n-ai sapca ! " Incerc sa previn orice motiv de insomnie pentru acele persoane, depanand pe scurt cateva din momentele importante ale vietii mele.
Mai intai consider ca pentru a fi un om bun, trebuie sa fii capabil de rautate si nebunie fiindca altfel nu putem avea un termen de referinta.
Am studiat un timp stiintele oculte, am citit cam tot ce se poate citi despre astrologie, numerologie, pot citi cu usurinta in palma oricui daca-mi propun acest lucru, sunt constient de faptul ca am fost inzestrat cu talentul scrisului si ma vad in stare (daca-mi pun imaginatia la treaba) sa scriu romane de dragoste care sa provoace erectia unui "tinerel" de 85 de ani, dar nimic din toate astea nu fac pentru ca nu vreau ca prin mine, slabiciunile oamenilor sa fie speculate. Deci zic eu ca am ales sa fiu bun !
Ca o ciudatenie, pot sa spun ca niciodata nu m-a muscat vreun caine, fie ca ma intampinau in haita(cand mai mergeam dupa lapte in timp ce eram cu cortul pe munte) fie in alte imprejurari extrem de delicate cu caini de paza dresati sa atace strainii ce incalca un anumit teritoriu. Am scos caini prinsi in latzuri puse de altii si desi toti imi spuneau "nu te apropia", eu imi continuam gestul pentru ca daca nu-l faceam eu, nu-l facea nimeni. De ce? De la 26 de ani cand am simtit rasuflarea mortii in ceafa si am schimbat intrebarea "de ce eu ?" cu "de ce altul ?", am considerat ca merita sa spun "Doamne, nimic rau nu mi se poate intampla cand esti langa mine !"
Dumnezeu a dorit sa ma faca pe mine mijlocitor in transmiterea unor informatii de mare pret (in fapt niste retete naturiste ale unor calugari batrani) prin care cateva vieti au fost salvate din calvarul multor luni de spitalizare, acele persoane chiar marturisind altora mai tarziu (nu ne-am mai intalnit niciodata noi personal) ca numai Dumnezeu m-a scos in calea lor. Iar eu la randul meu multumesc Lui Dumnezeu ca m-a invrednicit pe mine sa le pot fi de ajutor fara a dori o rasplata materiala !
In Londra, obisnuiam sa fiu recunoscut ca un "om bun" sau mai degraba ca o "Mama-Ranitilor" pentru ca timp de 8 ani sufragria casei unde locuiam cu chirie, era mai mereu ocupata cu oameni disperati care ori nu aveau pe nimeni, ori cei ce le promisesera ajutorul se dadusera "la fund". Si niciodata nu le-am luat bani fie ca era vorba de trei zile, doua saptamani, o luna sau o vacanta de vara (in cazul studentilor care veneau sa faca un banut cinstit).
Dar cel mai important motiv pentru care eu am ales acest nickname a fost acela de a dori sa ma identific cu un personaj precum un actor care, dupa ce joaca mai mult timp un anumit caracter, ajunge sa se identifice cu el, fara sa realizeze asta. Imi doresc sincer ca macar cativa dintre cei care m-au cunoscut sa-si aminteasca de mine ca de un … om bun ! Oare cer prea mult ?
Va multumesc pentru intelegere si-mi cer inca o data iertare pentru acest OFF- topic !

Frumos "off topic"! La cât mai multe de astfel de off . . . să vedem din partea tuturor . Sinceritatea ta e dezarmantă şi bine venită oricând . Să fi binecuvântat om bun ! Şi ca o consolare pentru tine şi nu numai , "boss-ul" din id-ul meu e doar pe hârtie , un id ce al meu fiu l-a ales în urmă cu mulţi ani pentru un cont de maill pe yahoo , şi l-am păstrat peste tot neschimbat. E bine a fi om bun şi boss cu adevărat, dar parcă Om bun e mult mai cu folos !

Multumesc OM BUN
 

In sfarsit un OM BUN a avut puterea de a fii sincer cu el si cu noi toti.Nicku tau e un nick sincer de suflet,se simte asta in fiecare vorba a ta.Ai spus multe lucruri extraordinare,si despre nick si despre tine,dar oare cati avem curaju s-o facem?Asa cum si domnu cristiboss a spus ceva despre el ca om si nick,lucruri frumoase si reale,si eu pot spune ca mara e nicku ce mi-a marcat viata,cand l-am pus eu nu erau alte mara pe nicaieri,sau cel putin nu intalnisem eu,insa in mara m-am indentificat prin viata mea cu bune si rele ca la toti crestini.
Ma bucur mult ca ati intrat pe acest forum OM BUN,unde sant multi crestini cu suflet, de ajutor dar uneori ispitele mai intra si aici din pacate.
Dar iata un OM BUN ,trimis sigur de acolo de sus ne facem sa gandim mai mult ,sa ne schimbam un pic comportamentu fata de cel de langa noi,si e atat de bine cand incepe sa iasa binele in fata,caldura sufletelor,bunatatea,intelepciunea.
Sper ca nu am suparat pe nimeni cu mesaju meu,dar mesaju lui OM BUN ,m-a facut sa ma gandesc la multi oameni de pe forum si din juru meu,sa revad multe intamplari cotiedene si vai cat adevar este in mesaju acestui membru al forumului nostru.
Multumesc OM BUN
Doamne ajuta!

Acum Mara, ai fi putut să-mi spui pe nume , pentru că ne cunoaştem cam de multişor, înainte de plecarea ta de pe acest forum, dar nu contează . Ce contează până la urma , urmei , e că de bunătate suntem toţi doritori, cât despre trăirea în şi cu bunătate, Dumnezeu le va judeca cel mai bine ! Doamne ajută ! +

un om bun cine nu ar vrea sa gaseasca...ti-ai descarcat sufletul, ca tu sa fii auzit de tine insati si de cei din jur ...ca un strigat ca de fapt asa ar trebuii sa fim noi toti, e mai usor sa faci rau decat bine oamenilor,e o sacrificiu sa fii bun in ziua de azi...tu ne transmiti ca a fi un om bun nu e greu ...si eu iti transmit tie ca eu sunt cu nikul "speranta"...acea speranta din sufletul tau si din suletul tuturor, care nu ar trebui sa se stinga, ca tu vei ramane un "om bun" la fel si noi toti, cu scopul final de al gasi pe Dumnezeu...
nikul tau e de bun augur chiar linistitor un om cand citeste un mesaj de la tine deja simte din primul contact ca mesajul va fi pozitiv...

si mie mi-a placut nick tau. ma bucur ca avem si OAMENI BUNI in preajma. stii, fiecare dintre noi avem parti bune.daca ne-am stradui poate chiar am deveni si noi oameni buni.
dar asta inseamna lupta. iar lupta cu tine insuti e cea mai grea.

[quote=OmuBun;170722]Auzim de foarte multe ori in preajma noastra, sau poate chiar noi am spus-o uneori: “Iert, dar nu uit!!” Ce inseamna iertarea fara uitare? Cum poate un om care merge regulat la biserica sa nu raspunda unui “buna ziua!” oferit din partea cuiva cu care a avut o mica neintelegere cu totul neinsemnata ? Ne place sa trecem drept " oameni buni ", tinem post in zilele insemnate in calendar, facem milostenie, dar ramanem in sufletul nostru cu inima impietrita pentru niste motive carora le dam mult prea mare importanta, ne pomenim criticand persoane despre care nu stim mai nimic, ce-i in sufletul lor, care e relatia lor cu divinitatea, care e zbuciumul lor interior, iar asta in raport cu convingerile noastre extrem de subiective ! Ne indoctrinam si ne inarmam cu legi si dogme crestine pe care le facem SABLON, apoi cautam sa modelam omul dupa cat de adanc am inteles noi Sfanta Scriptura fara sa tinem seama de propriile noastre limite. In goana noastra dupa salvarea sufletelor uitam ca avem de-a face cu oameni sensibili care nu pot fi modelati peste noapte dupa bunul nostru plac... "

Mi-am propus sa-ti multumesc din suflet pentru simplitatea, sinceritatea vorbelor scrise in acest mesaj. Cat adevar ai cuprins in ele!
Starea mea sufleteasca in acest moment este foarte tulbure si o recunosc foarte clar in mesajul tau. Ma rog la bunul Dumnezeu sa ma ajute sa depasesc situatia si sa revin la starea mea de liniste si pace.
Doamne ajuta-ma! cu deosebita stima, OMUBUN ! icamilin

Ramane de actualitate oricand
 

Problema lui "Iert, dar nu uit" ramane mereu de actualitate. Cu totii vrem din tot sufletul sa fim mai buni. Ce greu este, insa, sa ierti si sa uiti cand cineva tot repeta acelasi "atac" la perioade de timp destul de scurte si nici nu isi da seama cat de mult doare. Nu reusesti sa o ierti si sa o uiti pe prima, ca imediat vine urmatoarea. Numai Dumnezeu ne poate ajuta sa iertam si sa uitam, daca Il rugam mult de tot. Si eu as vrea asa de mult sa fiu mai buna. Am gasit rugaciunea pentru vrajmasi pe siteul acesta si mi-a luat cam 20 de kilograme de pe suflet.

A fi OM BUN si sincer e lucru rar
 

Da OM BUN,si eu iti aduc calda recunostinta pentru vorbele tale,pentru sinceritatea ta,caci e foarte mult adevar in vorbele tale "iert dar nu uit"si putini avem puterea ,taria de a recunoaste asta caci de multe ori asa cum spune si -alexaa-este foarte greu sa uiti si sa ierti cand atacu se repeta,eu am patit-o cu maicuta mea pe ultimu drum al ei mergand,sincer nu stiu daca am reusit s-o iert desi in fata i-am spus ca da si m-am rugat sa o pot ierta pentru toate,dar erau lucruri recunoscute de mult de ea care in apropierea morti mi le-a spus altfel,si nu numai fata de ea mi s-a intamplat asta si mie tare greu s-o recunosc ca as vrea sa pot ierta din adancul sufletului si uita.Ma rog mereu si sper sa reusesc odata sa pot ierta din suflet,sa simt ca am reusit sa fac asta.Insa daca un om mi-a gresit si imi da buna ziua e imposibil sa nu ma bucur si sa nu iert indiferent ce a facut si cred ca cine nu poate ierta in asa situatie nu-i bun crestin caci si cel de SUS ne iarta si ingaduie cu bune si rele,si nu putem fii noi mai presus decat el.Am invatat multe de la voi toti,din pelerinaje si va multumesc ca pot fi mai rabdatoare,mai intelegatoare si mai iertatoare .ca imi pot duce crucea altfel decat inainte caci am inteles multe..Da, am invatat ca doar rugandu-ne mult din suflet multe putem primi si multe putem face,totul tine de noi ,de dorinta noastra si de rugaciunea noastra spusa din adancul sufletului nostru.
Doamne ajuta!

Iata cuvintele care pentru mine au fost balsam
 

Iata cuvintele care pentru mine au fost balsam, le regasiti in rugaciunea pentru vrajmasi, tot pe acest site:
"Da-le, Doamne, pacea Ta, lumnineaza-le mintea, ca sa te cunoasca pe Tine si poruncile Tale, curateste-le inima si o mladie, ca sa-si vada gresealele si sa se caiasca de nedreptatile lor. Nu-i lasa pe ei, Doamne, in ratacire si in pacat! Trimite-le lor binecuvantarea Ta, ca sa se intoarca si sa se mantuiasca si sa fie vii intru imparatia Ta!"

Oare ce ma fac?
 

Nu stiu ce v-a apucat, dar nu merit atatea vorbe bune... N-as vrea sa mi-o iau in cap. Chiar daca pe alocuri mi s-au umezit ochii de emotie, trebuie sa stiti sa sunt un om ca oricare dintre voi si nu trebuie sa va asteptati de la mine sa ma pot stapani de fiecare data numai fiindca asa se cade din partea mea. Cu totii gresim si o sa ajung probabil precum un fotbalist recunoscut de la care publicul se asteapta sa nu rateze niciodata, iar daca rateaza il trimit imediat la origini. Sunt constient ca am un orgoliu de care nu sunt tocmai mandru, iar datorita lui, mi-am creat antipatii de multe ori, dar si prieteni extrem de buni! Nu sunt tocmai comod in rationamentele mele si de multe ori sunt acuzat ca interpretarile pe care le dau eu relatiei cu Dumnezeu nu sunt cele pe care Biserica Ortodoxa le accepta. Oricum ar fi, sunt ale mele si mi le asum asa cum sunt, dar nu sfatuiesc pe nimeni sa sa faca ceea ce fac eu, ci dupa cum simte sufletul lui ca e mai aproape de Dumnezeu. NU vreau sa devin modelul nimanui, desi intr-un fel sau altul toti ne-am ghidat in viata dupa niste modele.
Mi-e ciuda pe mine de multe ori fiindca nu ma pot stapani si ma aprind usor atacand frontal cand poate ar trebui sa fiu mai calculat si mai diplomat astfel incat, sa ajung daca tin neaparat unde doresc, dar fara sa mahnesc pe nimeni! Iar asta e valabil pentru oricare dintre noi. Daca am putea tine cont ca in spatele unui nick este un om - de multe ori cu mari complexe in lumea reala- care chiar crede ca poate schimba ceva in bine, cred ca fiecare dintre noi am deveni in sufletul nostru niste oameni buni! Ne trebuie insa multa rabdare, iar la acest capitol multi dintre noi avem mari lacune! Dar macar sa avem puterea, daca am necajit pe cineva, sa ne cerem iertare, sau daca am fost necajiti sa avem puterea sa iertam chiar daca acel "iarta-ma!" nu vine niciodata. Depinde de noi, prin ceea ce facem, ca cel care-a gresit sa realizeze ca NU TREBUIA sa-si piarda cumpatul.
Suntem aici pe un forum unde marea majoritate dintre noi cauta raspunsuri. Nu le gaseste niciunde, iar la biserica, sunt convins ca nu merg mai mult de 10% dintre useri. Totusi vor sa stie care e acea reteta unanim recunoscuta, dar comoda daca se poate, prin care omul zilelor noastre sa se poata mantui. Daca este asa, ar trebui sa strigam cu totii in cor, "Evrika!!!!!!" pentru ca e primul pas de care e nevoie. Stiu, la multi le e rusine sa mearga la biserica, desi isi fac semnul crucii de cate ori trec prin fata ei. Dar... ce-o sa zica lumea: "Ia ui-te-l si pe asta, pana acum injura cum ii venea la gura, si-acu', gata, e pioshenia intruchipata!" Iertati-ma, dar asta este prima dintre gaselnitile dracusorului: sa-ti bage sub nas "Ce-o sa zica lumea?" De parca lumea e cea care-ti sta martor in fata Mantuitorului cand ti-o veni randul.
Un alt motiv este: "La ce sa merg daca stiu atatia popi care-s lacomi, curvari, fac pacate strigatoare la cer?" Sunt ganduri subiective si menite sa ne strecoare indoiala in suflet precum ca nu biserica e cea care ne mantuieste, ci noi insine, prin iubire si ferirea de pacat. Este adevarat, dar biserica dezleaga si aduce pacea in suflet. Acolo, in Sfantul Altar, coboara Duhul Sfant, iar noi suntem binecuvantati de o mie de ori mai mult fata de altii care nu sunt acolo, desi fac fapte bune! Prin Sfanta Biserica PUTEM scoate din Infern pe-ai nostri, prin perseverenta, milostenie, acceptarea Mantuitorului in sufletul nostru. Nu avem dreptul sa ironizam spunand "Ia ui-te si la asta!... Ultimul stinge lumina!..." Dumnezeu chiar ne asculta rugaciunile daca noi le facem! Nu eu am inventat asta, ci prin ascultari indelungate a celor demni de ascultare am inteles ca Dumnezeu este extrem de milostiv, daca Il acceptam ca pe Tatal Ceresc!
... Ar fi multe de spus dar n-as vrea sa ma intind prea mult... Si-asa cred ca exagerez putin in marimea mesajelor mele!...

''Dar cel mai important motiv pentru care eu am ales acest nickname a fost acela de a dori sa ma identific cu un personaj precum un actor care, dupa ce joaca mai mult timp un anumit caracter, ajunge sa se identifice cu el, fara sa realizeze asta.''
..........
Aceasta este o metoda extrem de inteleapta,dupa capul meu,care sprijina evolutia oricui pe calea spre Dumnezeu.Este bine de tinut minte/aplicat.Elimina multe capcane pe drum.
Amin.

E tare bine ce ai facut OM BUN
 

Ce ai sa te faci?Sa ramai asa cum esti ,asta sa faci ,caci mult bine ai facut cel putin pentru mine,caci citind am revazut iar viata mea,m-am intrebat iar oare cat din suflet am zis ca am iertat si multe altele lucruri si voi incerca sa schimb ce am aflat poate nu pentru prima data ca trebuie sa le schimb.
Eu una spun sincer de cand am intrat aici pe forum m-am schimbat foarte mult,am reusit sa fac lucruri ce nu le-am facut intr-o viata,si invatat despre acest drum spre mantuire enorm de multe,am reusit sa stiu si sa simt ce si cum este si ce inseamna un pelerinaj ca eu una asa as face un concediu intreg si nu m-as satura,caci in el simti toata iubirea lui Dumnezeu si iti incarca sufletul cu tot ce ii lipseste spre a merge pe drumul credintei sincere,curate.
Am cunoscut niste crestini adevarati ce merita tot respectu si recunostinta mea pentru rabdarea lor de a imi raspunde la intrebarile mele,de a ma invata si a nu ma lasa sa cedez ispitelor.
Multumesc OM BUN si astept si alte mesaje cu multa bucurie .

Sunt intotdeauna doua parti implicate...
 

...intr-o fapta: cel ce a comis fapta rea si a lezat si cel care a fost lezat.
Iertarea trebuie in primul rand ceruta.
Iertam omul (de multe roi nici nu-l cunoastem, ca de ex. aici pe forum), dar fapta n-o uitam pentru aceasta ne-a lezat (nu omul).
Pentru asta trebuie ca cel care a facut-o sa se intoarca si sa ceara iertare, sa explice de ce a facut-o si chiar sa indrepte.
Abia atunci putem uita, clasa fapta. Altfel nu.
O fapta poate face rau material si sufletesc. Uneori acest rau nici nu poate fi indreptat, iar cand aceste rele se aduna, se distruge omul, mai ales sufletul lui.
Este f.greu.
Si cei mai mari crestin (dupa considerarea unora) fac fapte rele si cati vin sa ceara iertare?
Poti fi bun, sa nu faci rau, sa ierti pe altii si sa-i iubesti. Dar cat trebuie sa induri, sa primesti de la altii? Cat trebuie sa fim loviti? Si o piatra se farama cand o calci mereu in picioare, dar sufletul omului?
Nu se poate sa uite si sa ierte numai unii, iar altii numai sa faca rau si sa fie iertati si ei si uitata si fapta lor.
Nici asta nu este crestinesc.
Iisus a suferit si a murit in chinuri pe cruce. A iertat. Dar cei care au facut fapta rea?

Eu nu iert pentru ca si altii iarta. Iertarea pe care noi trebuie sa o daruim nu trebuie sa fie prezenta in functie de cat suntem iertati.

Oricat de mult am fi calcati in picioare, nu vom pieri. Paradoxal, ti se face rau, ierti, iar intalnesti raul facut de altii, iar ierti si dupa mai multe iertari observi ca nu esti slabit, ci dimpotriva, ai mai multa putere de a ierta.

Totuşi în rugăciunea "Tatăl nostru" nu spune:...şi ne iartă nouă greşiţilor Tăi / Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri"?
Altfel spus cum pot eu spune "Doamne iartă-mă!" când eu ca un om ticălos nu am iertat pe fratele meu şi sunt asemenea datornicului nemilostiv...

Exact ! Mai precis , ni se vor ierta şi nouă în măsura cu care iertăm şi noi . Este o promisiune, un angajament al nostru faţă de Tatăl Ceresc . Spunea Dorina pe la "umanitare", că iertarea poate fi tainică ( ascunsă ) . Nu, nu, nu ! Iertarea se face cu inima deschisă şi la lumina zilei şi în nici un caz cu jumătăţi de măsură.

Iertarea Cristian (dacă este sinceră şi din suflet) este ca o floare care se deschide în lumina soarelui.Şi flori frumoase mai sunt şi prin locuri ascunse dar,ai dreptate dacă eşti iertător o faci în văzul lumii!

:53::53:bine ai revenit, sophia ! :103:

cat despre cei care fac rau... sa-i lasam in plata Domnului, ca-i indreapta El pana la urma, cu sau fara voia lor.

Toti cunoastem rautatea sub o forma sau alta. Toti avem momente in care ne manifestam rautatea. Important este sa nu ne facem din ea un tovaras de drum si nici sa urmam calea ei, in calatoria acestei vieti.

Mai mult, rautatea poate fi "stinsa" cu usurinta. Dupa cum apa stinge focul, in mod asemanator dispunem de iubire pentru a stinge atat rautatea din noi, cat si a celor de langa noi. Nu se cere de la noi doar sa avem suficienta iubire, ci este necesar sa o si manifestam.

Am dorit sa spun ca iertarea pe care eu trebuie sa o dau, nu trebuie sa fie conditionata de iertarea pe care o primesc de la oameni. Adica, am fost iertat in procent de X, in acelasi procent iert. Se poate intampla ca procentul sa fie foarte mic si atunci nu dau dovada de dragoste in adevaratul sens al cuvantului. Daca ne raportam la iertarea lui Dumnezeu si am ierta dupa cum El iarta, am avea raiul pe pamant de astazi.

"Că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta"Ps142
 

Citind postarea Sofiei am vrut să spun următoarele:om fiind în trup încerc să fac voia Sa, rugându-l să mă înveţe aceasta ,greşesc,îmi cer iertare,mă ridic,mă poticnesc din nou dar,merg înainte considerând fiecare zi o provocare şi o lecţie pentru ziua următoare dacă mi-o mai dă Dumnezeu.
Mi-aş dori mult să fiu un om bun dar...nu sunt .
Ajută-mă Doamne să fac voia Ta ca să fiu mâine mai puţin rea decât am fost ieri!

Conditionarea nu are ce cauta cand vorbim de "Iubirea aproapelui!" Daca celalalt nu stie, nu vrea sau nu poate, eu care ma cunosc, stiu si nu am nici o scuza daca astept sa mi se ceara iertare. Iert tocmai pentru ca eu insumi supar fara sa-mi dau seama si din orgoliu poate ca evit sa-mi cer iertare.
Iertarea fara uitare este ca o ungere cu sapun a funiei sinucigasului!

Orice explicatie oferita unui "tiitor de minte", poate avea efect contrar. Iar acest: "Altfel NU!", nu face decat sa confirme ceea ce spun!

Sa nu-ti doresti sa fii in locul lor cand le-o veni vremea. Pentru fiecare suspin, pentru fiecare lacrima, pentru fiecare povara nedreapta, Dumnezeu are masura pedepsei. Am vazut de multe ori rasplata unor astfel de fapte. Odata, in Londra mi s-a intamplat sa fiu coleg de lucru cu un roman de vreo 25-30 de ani, certat cu toate legile lumii. Mi-a creat multe neplaceri doar fiindca nu gandeam la fel. Vazand neintelegerea, am preferat sa plec de la acel job, desi tot ce era acolo mi se datora mie. Managerul nu intelegea de ce renunt, dar eu nu voiam sa dau explicatii. Ciudat era ca in sufletul meu nu am simtit nici o clipa nici ura nici dispret pentru individ, ci mai degraba compasiune fiindca vedeam ca e pierdut sufleteste. Asta se intampla joi. Luni dimineata, managerul m-a sunat sa vin sa preiau jobul. I-am raspuns ca atat timp cat acea persoana e acolo, eu nu pot veni. "Pai nu stii, a fost expulzat din UK!" Credeam ca glumeste, pentru ca Dumnezeu il pedepsise multe prea repede. In Romania il asteptau vreo 10 ani de inchisoare pentru care era urmarit de multa vreme. Motivul expulzarii si alte amanunte le-am aflat mai tarziu de la romani care-l cunosteau din tara. Cu cat avem inima mai deschisa, cu cat suntem mai intelegatori, cu atat rautatea altora nu numai ca nu ne poate atinge, dar se intoarce impotriva lor cu o putere insutita. Nu suntem noi in masura sa judecam, sa pedepsim, sa ne razbunam. Mai buna judecata ca Dumnezeu, nu face nimeni! Deci Accepta, Uita, Iarta! Si-ai sa traiesti cu toata pacea lumii in suflet!

Multumesc pentru ceea ce ma/ne inveti si...
 

Daca citim cu atentie,cu tot sufletul vedem cat adevar este in ceea ce spui om bun:Daca celalalt nu stie, nu vrea sau nu poate, eu care ma cunosc, stiu si nu am nici o scuza daca astept sa mi se ceara iertare. Iert tocmai pentru ca eu insumi supar fara sa-mi dau seama si din orgoliu poate ca evit sa-mi cer iertare.
Offf cat de frumos spus si de adevarat
Cat despre uitare:offf uitam nu zic nu,daca vrem cu adevarat asta,ne rugam si cu rabdare invatam si asta
Cineva,un alt om bun ,m-a invatat ca in biserica sa ai urechile deschise doar pentru slujba,pentru ceea ce rosteste parintele si tu sa rostesti totul odata cu el in gand,fara sa iti pese de ce se vorbeste langa tine,sau cum este imbracat si ce face altu langa tine.Nu e usor sa faci asta ,adica sa fii ochii,urechi,trup si suflet cu slujba,cu vorba parintelui,dar se poate ,va spun din propia experinta,si este ceva extraordinar,iesi de la sfanta liturghie un alt om,cald,bun,intelegator,rabdator cu fiecare de langa tine asa cum sant,nui mai judeci,ci ai puterea sa te rogi ca ei sa se schimbe in bine.
E totusi pentru o clipa un pic de durere sau intristare cand vezi pt o clipa poate cum se poarta sau imbraca oameni cu o varsta inaintata de la care astepti un exemplu pentru cei mai tineri ca tine,dar ce poti face decat sa te faci ca nu vezi si sa asculti cuvantu Domnului ,caci pentru asta ai mers acolo in Sfanta Biserica,nu sa clevestesti,sa judeci.
Doamne ajuta!

Incercati sa vreti sa uitati si veti reusi. Absolut sigur!
 

Incercati sa vreti sa uitati si veti reusi. Absolut sigur!
Eu am incercat si am reusit pentru trecut si inca reusesc pentru prezent.
E adevarat ca si mie mi-se mai pune "paraponu'" pe "flagelator" dar ma grabesc sa imi treaca repede caci stiu ca supararea suparare aduce-asta se stie decand lumea-si nu-mi place sa am suparari. Am observat ca acestea ma tin in loc, ma invartesc in jurul ranii sufletului precum cainele in jurul cozii. Iar si iar o zgarm iar si iar o sangerez. Pe cand daca ma duc imediat la Tatal. ca la tata cu lacrima-n suflet, voi primi o imbratisare, o sarutare si o vindecare rapida.Pai, nu-i mai bine si mai usor asa?!
Cat despre partea ne-uitarii, va trebui sa inteleg ca nu trebuie legata fapta (pe care am iertat-o) de persoana "faptuitoare". Ba chiar mai mult, sa-mi spun in "barba" ca ar trebui sa-i multumesc ca mi-a reamintit ca daca tragi mata de coada s-ar putea intampla sa te zgarie.
Daca tu, omule, spui ca ierti da' nu poti uita atunci sigur ai o problema! Pune repede "masca pe figura" si coboara in "canalul" sufletului tau si ai sa vezi ce "minunatii" ai sa gasesti acolo! Bucati de suflet mort, dopuri de mandrie intarite de vanitate, bolovani de vorbe grele gandite dar nerostite si cate si mai cate mizerii ale sufletului necuratat cu peria spovedaniei.

da asa este, de asta se spune ca facem pacate cu voie sau fara voie. important este sa ne venim in fire, macar din cand in cand.

aici nu prea sunt de acord cu tine, depinde foarte mult de om "usurinta" asta, de inima invartosata, de calitatile apostolice charismatice (ca sa zic asa) pe care nu toata lumea le are.

In primul rand "Bun venit, nelupop23!" si la cat mai multe postari pline de duh!
Imi place foarte mult cum gandesti si mi se pare ca oricare dintre noi ar trebui sa se regaseasca in citatul de mai sus!

Pai tocmai, cred ca e greu sa uiti din cauza memoriei...toate lucrurile le tinem minte, dar cel mai important este sa nu avem resentimente, dar cum sa uit asa voit lucruri si evenimente din viata mea???

Legat de incapacitea noastra de nu tine minte raul sau de a ierta, recomand un articol, de pe acest site, al parintelui Constantin Coman, profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti. Titlul este graitor: Tinerea de minte a raului sau omul hazna

Sub imboldul unei curiozitati am cotrobait prin arhiva si am descoperit acest thread. Viata este amara, cruda, unica. Si noi ce facem cu ea? O irosim. Vremea e scumpa si cu toate acestea, cu cata usurinta ne gandim la ea? Cat de putin o pretuim? Nu exista timp pe care sa-l neglijam fara primejdie caci in orice vreme ne putem mantui sau ne putem pierde.
Asa cum vorbele spuse nu se mai pot intoarce, tot astfel vremea pierduta nu se mai poate afla.
Ati ascultat vreodata toaca la manastire? Suna dumnezeieste in linistea codrului. Dar nu toti prind drag de ea si nici nu-i patrund plansul si chemarea catre Dumnezeu. Uneori am descoperit toaca manastirii in vorbele matale, om bun......

iubirea inseamna sa dai sansa cuiva sa te distruga si sa ai incredere ca nu o va face
 

Viaţa este o călătorie onirică. În care nu există dreptate. Capacitatea de emoţie estetică conferită omului este o răsplată a acestei nedreptăţi. Ce este important în viaţă? Să nu răneşti pe cei care te-au iubit. Cadoul suprem al existenţei la sfârşitul EI...sa iubesti pe tot omul din tot sufletul dar sa nu iti pui nadejdia in oamenii niciodata,CA ORICAT DE PRIETEN ITI VA FII TOT TE VA DEZAMAGI...O DATA....
si uite asa invatand ca toti suntem la fel e mult mai usor sa iertam si evident sa uitam...caci uitarea e lege a firi si am trebui sa o lasam sa isi faca treaba si sa nu o obligam sa tina in loc anumite fapte rele si rautati ale unora.....daca am reusi sa ne implementam lucrurile si faptele bune atunci si sufleteste vom fii mult mai liberi si linistiti...
e adevarat ca e pacat ce scoti din gura ca ce ese se duce la inima omului si de acolo apar vrajba,ura etc....

ok
 

am remarcat,citind uneori tot felul de subiecte, de pe aici, ca in general, aproape nimeni nu da amanunte concrete de viata personala,in sensul unor experiente sau fapte traite si facute !

oamenii se feresc ca dracu de tamaie sa se deschida,asa ca vorbesc de orice ...numai de ei si de persoana lor,deschis ,total deschis, nu !

in putine locuri am vazut postari in care sa fi fost prezentata o experienta de viata, o poveste reala si personala, din care fiecare cititor ar fi avut ceva de invatat !

Ai dreptate "ombun"...am vazut si eu deseori oameni care o fac pe "evlaviosii "in Sfanta Biserica,in timp ce in afara ei.....cam lasa de dorit prin comportamentul lor,dar tot eu zic:nu se poate ca un om sa nu aiba chiar nimic bun in el...si poate chiar atunci in acea biserica iese la suprafata acea bunatate.Eu chiar nu vreau sa cred ca exista oameni cu adevarat"RAI"....si sper sa nu ma insel si atunci zic:Doamne Ajuta-ne sa ne vedem noi intre noi si acea "bunatate",care de multe ori e ascunsa din diverse prejudecati.

M-a pus pe ganduri subiectul acesta. Rauratea oamenilor(altora) si puterea de a ierta( a noastra) este un subiect despre care se poate vorbi mult. Eu simt ca este mult mai greu sa iert o rautate / nedeptate decat sa o ignor. Poate pare absurd ce zic, dar din experienta mea, pare a fi mai usor sa caut circumstante atenuante celui ce greseste fata de mine decat sa -l iert dupa ce m-am lasat patrunsa de acel sentiment dureros "vai ce tare m-ai ranit !" Poate ca gandesc asa si pt ca nu prea am avut parte de suparari din partea oamenilor. Si, ca o paranteza, de cate ori zic rugaciunea pt. dusmani, ma gandesc ca eu nu am dusmani, sau cel putin nu-i stiu eu, nu sunt declarati. Eu ii spun "rugaciunea pentru dusmanii anonimi"...
Deci, revenind, cred ca ar fi mult mai usor sa nu ne suparam pe cineva, decat sa-l iertam. Poate ca de multe ori chiar noi provocam rautatile celor din jur. Acum, Doamne fereste!, nu vorbesc despre lucruri grave, crime, acte de violenta, vandalism sau alte f. grave. Acestea pot fi iertate doar de oamenii sfinti. Cu toate ca Domnul Hristos, cand ne-a spus sa iertam celor ce ne gresesc nu a facut o clasificare a greselilor si nici a gresitilor...
Dar pentru mine este interesant sa aflu nu atat despre cum as putea sa iert cat despre cum as putea sa nu ma mai supar pe aproapele meu.

[quote=OmuBun;170722]Cred ca fiecare dintre noi a avut macar odata ocazia sa fie contrariat de anumite persooane extrem de evlavioase in timpul slujbelor dar care au o rautate dezarmanta in viata de zi cu zi. [quote]

Pana a fi contrariat de alte persoane, de nenumarate ori am avut ocazia sa fiu contrariat de propria persoana. Sunt situatii in care observ ca ating cu usurinta si in scurt timp anumite limite peste care nu pot sa trec. Acesta este si cazul puterii de a ierta, a iubi etc. Situatiile concrete ne arata ca suntem mult mai "limitati" in acest sens decat credem.

Cu toate acestea trebuie sa incercam a impinge aceste limite cat mai departe cu putinta. Dar nu numai atat. Nu virtutile trebuie limitate, ci pacatele. Sa punem limita, pe cat putem, egoismului, parerii de sine, invidiei, rautatii. Atunci oamenii ni se vor parea mai buni, iar cele ce ei ne gresesc, nu ni se vor mai parea de neiertat.

cine are minte sa ia aminte
 

Parintele Arsenie Boca spunea ca daca noi asteptam iertare si faceri de bine de la oameni,atunci de la DUMNEZEU ce mai asteptam?

Măi , Cristian , nu ştiu de minte dacă are cineva , sau de o foloseşte aşa cum trebuie, dar ştiu că atâta timp cât aşteptăm Slava omenească, uităm să dăm în mod real şi cinstit SLAVĂ lui Dumnezeu. Cel ce aşteaptă linguşeli, cuvinte mieroase , iertări peste iertări , nu va călca nicicând pe urmele lui Hristos ! De-ţi stă mintea la aşa zisă răutate omenească, să fi sigur că eşti mult mai rău decât cel pe care îl consideri rău şi incomod în viaţa ta.

nu vei intra in imparatia in care nu ai trait pe pamant
 

Sa ne vedem noi mai rau decat pe ceilalti si vrednici de adancul iadului.Pentru toate,sa nu dam vina pe altcineva.Sa ne acuzam in fata lui DUMNEZEU pentru tot raul din lume.

@cristiboss56,titlul pe care-l folosesc cateodata postarilor mele nu-mi apartine mie si parintelui Arsenie Boca,daca te-ai simtit cumva rau,imi cer iertare tie frate,sau sa fie adevarat ca vorbele parintelui Arsenie cam ,,ard'' cum de altfel se si spune?