Eu, pacatosul...
 

In primul rand vreau sa imi cer iertare pentru toate cele scrise...
Ma simt oribil pentru cele ce vreau sa le scriu, dar vreau totushi sa le spun...

De unde atita rautate in lumea noastra ? De unde ea provine ?
In ultimele zile tot stau shi ma gandesc... Cine suntem noi ? Suntem noi oare personajele pozitive in toata aceasta invalmasheala...
Da, trebuie de rugat pentru toata lumea, dar de ce atunci nu ne-am ruga numai pentru ei shi nu pentru noi ? Nu e aceasta o lashitate ? Ideea e ca ne rugam pentru mantuirea noastra, respectiv pentru a fi iertati, prin asta acceptam ca celelalte miliarde de oameni vor arde in iad pe vecie... Este aceasta mantuirea care o cerem, sau este un egoism din partea creshtinilor de rand ? Multi stau shi se gandesc despre o persoana "negativa" : 'las' ca il va pedepsi domnul, va arde in iad...', nu face insashi acest gand un monstru' din acel creshtin ? Da, multi nu gandesc direct asha, dar totushi...

De ce oamenii care ajung la capatul puterilor, oamenii care inebunesc in propria durere, oamenii care nu mai rezista, oamenii distrushi, oamenii chinuiti in fiecare secunda a vetii lor, si recurg la pacatul cel mai mare sunt numiti 'egoishti',ca nu se gandesc la ceilalti, ca la toti le e greu... Nu e oare asta egoism din partea celor care au un scop, care au o familie shi ishi traiesc viata de zi cu zi in fericire... Nu este oare acesta egoism, ca cei care traiesc o viata cat de cat normala, sa ii mustre shi sa ii invete pe cei care shi asha nu mai vad lumina in tunelul intunecat al vietii lor ?? 'Nu mai rezishti - arzi in iad pe vecie, iar eu daca traiesc bine shi rezist voi sta in rai...'

Mereu cel mai puternic in credinta, e cel cu o vointa puternica, care poate rezista ispitelor... Bine, cum ramane cu cei cu vointa slaba, cum ramane cu toti prapaditi, cum ramane cu 'tocilarii' shi cei cu mintea pe alta faza, cum ramane cu timizii care nu pot sa intre in vorba cu preotii ? cum ramane cu cei care nu vor sa fie rai, dar nici nu mai pot sa fie buni ?
Cum ramane cu omul care nu are un caracter de care ar avea nevoie un creshtin...

De ce cel care ureshte credinta din cauza oamenilor tampiti pe care ii intalneshte, din cauza preotizlor falshi, din cauza preotilor care sustin o anumita extremitate politica, e socotit el cel vinovat... "Omul trebuie sa asculte ce zice preotul, dar nu sa se uite ce face el... Acest om pacatueste, shi va arde in iad pentru ca nu are de gand se mantuiasca" - Nu e asta ideea ?? Nu ne face pe noi asta nishte monshtri ??
Ce e pretuit mai mult ? Omul sau animalele ? "Omul ca are suflet" - Are oare intradevar omul suflet ? Sau e doar o aparenta, doar o iluzie care ne o cream.. Poate animalele sunt cele cu suflet, iar noi suntem doar nishte abominatii, nishtre moshtri care au luat-o haisa... De ce de exemplu calugarii budishti vor arde in iad, daca majoriatatea din ei sunt mai buni ca creshtinii ??
Ei sunt mai buni ca noi - Dar vor arde in iad - Pentru ca se roaga la cine nu trebuie... Dar oamenii blanzhi shi milostivi, necreshtini nu sunt oare mai buni ca cei care 'incearca' sa fie blanzi shi milostivi numai din cauza ca urmeaza legile creshtine ??


Stau shi ma ingrozesc de aceste vorbe, pe care eu ca creshtin le scriu...
Incerc sa caut scaparea, da nu o mai gasesc... nu simt nimic... nimic... O fi poate ca sunt intr-o stare depresiva... Sa insemene oare asta ca creerul nostru, materialul, poate influenta crezul nostru ? Mintea mea a inceput sa respinga totul.... Totul... Pentru ca tot la ce tineam ca creshtin, acum ma face sa cedez.... Totul trosneshte, shi cedeaza sub tensiunea propriilor reguli create ca crshtin... Credeam ca niciodata nu voi fi personajul rau, dar daca acuma voi deveni, ce se va intampla ??

Ma ingrozesc de cele scrise, si ma ingrozesc de catre cine sunt impins sa scriu aceste chestii... Dar le scriu... Nu shtiu daca voi fi iertat vreodata pentru cele scrise... Dar am ajuns shi eu la o limita...

Buna...ma doare ce scrii tu.. Si eu am fost considerata si sunt consideranta o tocilara, si eu am simtit si cateodata mai simt tristetea in sufletul meu, dar dragul meu...de ce vezi paiul din ochiul vrajmasului tau, si nu si barna din ochiul tau...Dragul meu, nici nu trebuie sa te rogi numai pentru tine. Sa te rogi pentru toata lumea, sa fie mantuita. Daca ceilalti te judeca, sau ii judeca pe cei slabi in loc sa se roage pentru ei, nu-i judeca si tu pe cei ce judeca la radul lor...Tu...bucura-te de zilele acestea pe care ti le-a dat Dumnezeu, roaga-te pentru sufletul tuturor, ajuta-i tu, daca nu vor altii, incerca tu sa-i intaresti cu ajutorul lui Dumnezeu.Chiar daca majoritatea sunt asa, nu-i judeca, ca-i judeca Dumnezeu. daca un preot huleste,bea, si face pacate, e om. Tot trebuie sa-i saruti mana, pentru ca Dumnezeu va intoarce tot raul spre bine. Nu-l judeca tu, tu vezi-ti de pacatele tale, il va judeca Dumnezeu pe el. Roaga-te si pentru el ca nu exista om fara sa fie viu si sa nu greseasca. Fa tu fapte bune, nu huli tu daca altii o fac si nu-i judeca, roaga-te si pentru sufletul lor...si daca ai ajuns la capatul puterilor, nu dispera. Imagineaza-ti doar cat de norocos esti ca ai 2 maini, 2 picoare si ca esti sanatos. ca poti sa simti ploaia rece, ca poti sa privesti cerul, sa auzi ciripitul pasarelelor. Viata e cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat. Bucura-te de ea cum trebuie. Fii tu bun, iarta tu, ca sa te ierte si pe tine Dumnezeu. Vei primii rasplata inzecit in Ceruri daca faci acestea...
Dumnezeu sa iti lumineze mintea! >:D<

Mersi mult de raspuns..

Toate cele scrise nu se refera numai la mine..
Shtiu multe alte persoane, unele din ele se uita cam urat cand spun ceva de religie, din cauza preotului din satul lor, persoane foarte apropiate mie... Inseamna asta oare ca ei vor arde in iad ??? Pot eu sa stau linishtit ?? Cum pot eu sta linishtit in asha momente... toate cele scrise se refera la multe cazuri intalnite... multe din ele se refera shi la mine...

Dragul meu, daca preotul tau huleste, si ii intoarce pe cei din sat impotriva lui Hristos, nu este vina ta. Nici sa nu-i judeci. Roaga-te pentru ei si pentru preot....Du-te la alta biserica care e putin mai departe de tine, dar unde sa se predice despre adevaratul cuvant a lui Dumnezeu. Chiar si in oras. Fa acest sacrificiu, daruieste-i aceasta zi lui Hristos, si du-te la o biserica in care nu se huleste. Nu-ti pot spune eu daca vor arde sau nu in iad,nu am eu puterea sa judec pe nimeni, roaga-te pentru ei, sa-L descopere pe Dumnezeu. Pentru preoti, pentru toti!

Fratele meu, sa nu crezi ca exista familii fericite. Peste tot exista greutati. Sunt persoane care'si ascund foarte bine sentimentele. Tu le vezi fericite, dar defapt ei sufera inauntru. Si se auto-distrug!

Insa, sa nu ne pierdem nadejdea in Dumnezeu, pentru ca de nu, incepem sa'l hulim si o dam in ateism.

De mici tata si mama ne mai freaca cate o palma sau nu ne lasa in discoteca, etc. Noi nu intelegem, plangem, ii injuram in interiorul nostru. Zicem ca nu e bine. Dar cu timpul ne dam seama, ca aveau dreptate. Si ne pare rau!

Asa e si cu Dumnezeu, insa in plan mult mai mare pe care noi nu'l putem intelege in totalitate! Raul, boala, un fiu cu handicap sunt crucea care trebuie s'o purtam! Eu ma rog in fiecare zi ca sunt sanatos, ma rog si pentru ai mei sa nu li se intample ceva, Doamne Fereste!

Sa ramanem in credinta, sa ne rugam si sa avem incredere in Dumnezeu. Sa ne rugam la Preacurata, sa ne rugam la Sfinti. Sa facem totul pentru Dumnezeu, ca daca facem voia lumii, desfranati si iubitori de argint ajungem!

Cu Dumnezeu, inainte!

Ce bine ai zis! Deci, cu riscul de a-l cita pe Antonio, dragul meu, nimeni si nimic nu e mai important decat Dumnezeu. Lasa-i pe ei sa se uite urat, sa te certe, sa te batjocoreasca.

"Fericiti veti fi , cand din pricina Mea va vor ocari si va vor prigoni si mintind vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra . Bucurati – va si va veseliti , caci plata voastra multa este in ceruri ." Deci, tot raul spre bine. Viata Dumnezeu ne-a dat-o. Buna, rea. Trebuie sa pazim Poruncile Sale indiferent de pret.

Nu, viaţa ne-a dat-o Bună , presărată cu ispite şi-ncercări , la care nu toţi răspundem la fel. Dumnezeu nu poate să-ţi dea răul, dar ţi-a dat libertate de a alege, iar pentru a putea alege, există cel puţin două variante. Nu poţi spune că ai libertate în a alege ceva, dacă nu ai ce alege ! Apoi , ispitele şi mai toate câte vin asupra noastră , ne dau înţelepciunea şi maturitatea necesară lepădării de cele nefolositoare, precum fierul înroşit şi trecut prin foc, se leapădă de rugină .

Devii "personajul rau" numai daca vrei asta, in rest cred ca treci ca orice alt om din lumea asta printr-o perioada de indoiala, e normal si chiar necesar cateodata pentru ca o sa cauti raspunsurile de care ai nevoie, dar TREBUIE sa fii atent ce fel de raspunsuri. Apoi ai si un pic de deznadejde...uiti ca CEL ce te-a facut te si iarta? Sa nu uiti asta. Nu stiu ce varsta ai, insa nu prea exista in viata numai norisori roz, lapte si miere. Viata este o modalitate de a ajunge la, sa "zicem norisorii roz".
In ceea ce-i priveste pe oameni, Dumnezeu ne-a inzestrat cu LIBER ARBITRU si fiecare il foloseste cum crede de cuviinta. Daca eu ma rog pentru mine este pentru ca mi-am constientizat starea de neputinta, de nevoia ajutorului primit numai de la Dumnezeu. Stiu, asadar, ca nu pot face nimic din ceea ce cred ca-mi este de folos fara voia si ajutorul Domnului. Dupa ce mai urc un pic duhovniceste imi dau seama ca nu traiesc singura pe lume ;) si incep sa ma rog si pentru altii. Apoi incep sa ma observ, ce am rau etc. Intre timp intervine si mandria, ia uite x e mai pacatos decat mine si uit de ale mele zicand de x. Aici e nevoie de o oarecare finete si onestitate caci SCOPUL meu principal este mantuirea, intai a mea caci eu am in grija asemanarea cu Dumnezeu=sufletul pe care trebuie sa o duc la conditia primordiala aceea de a ne indumnezei. Apoi ma rog si pentru altii ca sa se mantuiasca si ei insa luand in seama propriul lor liber arbitru, peste care eu ca egal al lor nu pot trece.
In afara bisericii NU exista blandete si iubire asa cum o intelegem noi crestinii. Ce vezi tu este doar caritate, sau alte forme de ajutor reciproc. Caritatea se face pentru publicitate. Iubirea din crestinism inseamana muult mai mult. Pe de o parte inseamna sa renunti la tine, dar nu la tine ca persoana ci la omul vechi din tine, la patimi, sa spargi granitele care te despart de lumea aceea roz :)
Pe de alta parte inseamna sa-L iubesti pe Dumnezeu, dar nu robotizat, sau dn interes ci din adancul tau, asa cum, de ex, iti iubesti parintii, dar la o scara mai mare.
Apoi trebuie sa-l iubesti pe cel de langa tine, cersetor, prieten, batranel din ratb, copil plangacios etc. Sa-l iubesti ca pe unul ce are in el sufletul=asemanarea cu Dumnezeu, templu al Duhukui Sfant, un egal.
In sfarsit, dezanadejdea are multe fete. Nimeni nu zice ca viata e usoara, ba din contra e exact cat ii trebuie fiecaruia, insa daca cadem trebuie sa ne si ridicam caci Dumnezeul nostru cel ilimitat si de nepatruns in adancul sau, care nu foloseste doar 5% din creier si care este Iubire, are un plan pentru fiecare din oameni si mai ales, fiind iubire ne iarta. Si-ti iarta si tie mesajul :)
Cauta raspunsuri si roaga-te sa le intelegi, fii ca o albina, culege doar nectarul din flori! Citeste si unde nu intelegi INTREABA caci nimeni nu s-a nascut invatat, asta cu timiditatea e apa de ploaie, e doar o piedica spre intelegere.
Doamne ajuta!

Mersi de raspunsuri...
Apropo de varsta, am 22 de ani, da ma simt deja ca un moshneag... Cum zicea o cunoshtina ca cel mai rau e sa fii tanar dar cu sufletul batran...

"Apoi , ispitele şi mai toate câte vin asupra noastră , ne dau înţelepciunea şi maturitatea necesară lepădării de cele nefolositoare, precum fierul înroşit şi trecut prin foc, se leapădă de rugină" - Chestia ar fi ca daca treci metalul prea mult prin foc acesta ishi schimba forma, la fel ca mintea mea, pierzandushi cu totul forma care a avut-o candva... La fel ziceam shi eu de ispite shi pacate... Dar cand acestea te chinuie prea mult, fara oprire, acestea te fac sa vrei sa te lepezi de alt ceva... Te fac sa vrei sa te lepezi de asha viata...

Cele scrise de mine nu e doar rezultatul unei nopti stresate... Toate aceste chestii se acumuleaza de ani de zile...

Cele scrise de mine nu se refera numai la mine, se refera la mai multe cazuri cunoscute...
MadalinaM, am incercat pe parcursul vietii cat de cat sa respect legile de care spui tu... La biserica nu merg prea des, dar macar ceva respectam shi eu... Nu toate mi s-au dat ushor, mai ales chestia cu "iubirea de aprope", caci sa ma impac cu gandul despre comunishtii de la noi, carora le-am dorit mereu moartea in cel mai oribil mod posibil, nu a fost deloc ushor... Shtiu suna urit ceea ce spun eu, dar oricum tot ceea ce a fost, a trecut demult...

Omul din firea sa este rau... In el sta samburile urii shi rautatii... Nu e lucru mai urat pe pamant ca oamenii... Sunt oameni buni, care nici nu se zaresc intre multimea de 'monstri', si care conform crezului nostru, o mare din aceshtia vor nimeri in iad...

Eu cred ca Dumnezeu are mila pentru toata lumea, insa nu stiu daca putem fi mantuiti impotriva dorintei noastre. Ce putem face e sa ne rugam lui Dumnezeu sa aiba mila si de noi pacatosii, si de toti ceilalti, si sa avem incredere ca le va tocmi pe toate cum stie El, pentru ca noi suntem mici si nu stim nimic, iar El e atotcuprinzator si ne cunoaste mult mai bine decat ne cunoastem noi insine.

Silencer, nu pot sa-ti dau sfaturi si nici nu vreau, dar cred ca trebuie sa facem pasi mici, pentru ca nu toti putem sa o luam cu ruptul. Framantarile tale, oricat de bine intentionate, sunt sterile daca nu Ii sunt incredintate lui Iisus Christos Dumnezeul nostru. Nu zic de la mine, ci am citit si eu la maica Siluana Vlad care ne indemna sa Ii spunem lui Dumnezeu totul: indoieli dubii, dorinte, pofte, pana si revoltele, pana si faptul ca Doamne, nu Te iubesc si nici pe aproapele, ajuta-ma cum stii - numai sa fim sinceri si sa nu fim fatzarnici in acest dialog. Dumnezeu nu poate fi decat bun si daca Il percepem altfel, asta e doar din cauza intunecimii noastre, nu a Lui.

Deci nu dispera si nu te mai framanta in gol. Se vor mantui si dintre cei care au alte religii, Ii iconomiseste Dumnezeu pe toti dupa cum stie, noi sa avem in primul rand grija de sufletelul nostru si sa facem putinul pe care il putem face CONCRET: mergem la biserica, ne rugam, ne spovedim, cu mila Domnului ne vom impartasi. Acestea sunt niste minuni in sine dar cred ca daca perseveram si nu dam cu pumnul in masa, vazandu-ne rabdarea, Dumnezeu ne schimba si pe noi si pe cei din jurul nostru si ne ajutam sa facem si mai mult, cu scaderea raului pe care il comitem si cu inmultirea binelui pe care il facem. Nu cred ca oamenii sunt atat de rai si de murdari, mai prejos decat animalele. Oamenii sunt doar slabi si inselati iar inaintea de a le vedea lor paiul din ochi, sa ne uitam la barna din ochiul nostru.

Asa ca: pasii mici si concreti (faptele) aduc mai mult folos, zic eu, decat cele mai bune intentii care-s consumate doar in mintea noastra. Singura problema e ca, pentru a ne convinge de asta, trebuie sa ii si facem, oricat de nesemnificativi ne-ar parea.

Silencer, din câte înteleg ai niste gânduri care sunt diferite de învatatura crestina dar care ti se par corecte si asta te înspaimânta.

Nu trebuie sa te tulbure asa ceva, crestinismul daca e preluat doar teoretic nu e de prea mare valoare, chiar daca teoria e pusa în practica. Trebuie sa avem o confirmare harica a credintei noastre si pentru asta sa facem abstractie de ceea ce am fost învatati dar si de propriile convingeri sau pareri, cum sunt cele descrise de tine. Aceasta metoda se cheama apofatism, adica a renunta la cunoasterea prin afirmatii pentru a depasi nivelul teoretic al întelegerii:
http://ro.orthodoxwiki.org/Apofatism

Vezi si articolul în engleza, mai bogat:
http://en.wikipedia.org/wiki/Apophatic_theology

Doamne ajuta!
 

Rautatea in sine nu exista este un miraj,doar bunatatea e reala la fel ca Dumnezeu,rautatea e doar departarea de Dumnezeu,e exercitarea libertatii umane cu care ne-a inzestrat.Daca noi alegem sa traim fara Dumnezeu,El ne respecta decizia si nu se mai implica in viata noastra si ne lasa in propria voie si atunci apare pacatul,robia patimilor si suferinta care apare ca o consecinta fireasca a acesteia.
Eu nu pot sa intorc milioane de oamenii din robia pacatului,oricat as vrea si pana la urma pot doar sa ma ajut pe mine si prin mine pe ceilalti.
Caci tu bolnavule,vrei sa vindeci pe bolnavi?
"Mai important este omului a se curati de patimi,decat a scoate popoare de sub robia pacatului."
Rugaciunea in sine nu e desavarsita,pana cand tu nu te rogi si pentru aproapele tau,un parinte mergea si mai departe spunand ca nici nu e primita,daca nu te rogi pentru mila Domnului asupra fratilor tai.
Suferinta va fi mereu,la fel si pacate,caci nu e decizia lui Dumnezeu ,ci alegerea noastra,noi putem doar sa ne rugam pentru ei si pentru noi ca mila Lui sa fie asupra noastra si pana la urma in viata asta suntem musafiri nu?
Nu am venit aici sa stam,ci sa dam examenul mantuirii si rabdarii noastre,ani trec repede si pana la urma tot murim scopul nostru este sa ne pregatim moartea,sa ne rugam si sa nu ne osandim sau judecam aproapele,caci Dumnezeu e judecatorul,nu noi pacatosi.
Fiecare om e unic in felul sau si cu fiecare Dumnezeu lucreaza in multe minunate chipuri si feluri,e timid roaga-te pentru el,ajuta-l, si Dumnezeu nu va intarzia sa apara in viata Lui.De la noi care stim mai multe,ni se va cere mai mult,de la bastinasi no sa li se ceara ca si noua,ci fiecare dupa cum i s-a dat.
Dumnezeu are grija de tot si toate ,doar omul este cel care distruge si alege iadul pentru asta nu exista scuza,nici aparare Domnul bate la fiecare usa si noi suntem cei ce alegem ori sa deschidem,ori sa ignoram.
PS Imi cer scuze nestintei mele cele multe si proastei mele exprimarii am incercat sa-ti arat prin putinele mele cunostine sa-ti arat Lumina ce vine de la Viata,fie ca Domnul sa te lumineze si sa te ajute!!!

multi traim in aceasta lume rea, dar gandeste-te ca atunci cand tu vezi lumea rea acolo unde esti, altii sunt abuzati, batuti, ucisi, torturati, se sinucid, etc. si eu ma gandesc ce "lumea rea"... dar pe urma imi spun: am ce manca? - da, am unde sta? - da, sunt sanatoasa? - da, sunt persoana care tin la mine? - da, si intrebarile pot continua.... si atunciiii??? dependenta de net, de jocuri, de televizor e urata si rea. si mie imi plac jocurile, cand ajung acasa dau instictiv drumul la TV, chiar daca nu stau sa ma uit, trebuie sa fie deschis. cand vad ca nu pot deschide o carte sa citesc, dar caculatorul il deschid, ma ambitionez sa citesc ceva util, decat sa ma joc sau sa chatuiesc ore in sir. asa am inceput sa citesc Sfanta Scriptura, on line, despre Parintele Cleopa, Staniloaie, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, etc. Am dat de forumul acesta si am gasit multe trimiteri la site-uri interesante, mai citesc parerea ta, al lui, a ei, a lor.... si tot citind, ascultand, unele lucruri nu pot sa le mai fac, chiar daca as vrea. :5:
cineva mi-a spus ca e mai usor sa darami decat sa construiesti. m-am gandit sa incep cu greul - cu construirea.

incer si eu sa explic sau mai bine zis sa ma explic....spunea cineva ca avem liberul arbitru..da cred acest lucru,este darul primar de a decela raul de bine,ne a innobilat Dumnezeu si cu el(pe langa multe altele)...apoi iarasi citez si chiar cred ca in perspectiva celui de mai sus....viata este un dar de la El ! avem perceptele cu care sa ne o conducem si aici:poruncile evanghelile si altele;o putem face "rai" aici si prin asta ...dincolo!deci viata nu este chin-cel putin creat de Dumneezu-dar poate fi ,atunci cand il cream noi! datorita liberului arbitru si a capacitatii harice de a distinge raul de bine,avem alternative de ..."caractere",unele bune altele rele! noi le producem noi le conducem! acum ,bine...alta calitate daruita ...oricand (pana in ultimul ceas)Dumnezeu ne da posibilitatea de a accepta binele ,asa cum El il defineste!iata de ce suntem multi si altfel...iata de ce unii aleg binele si altii raul...iata prima organizare din istorie care depinde de noi! depinde este drept dar este condusa in iubire de ..EL! in ce sens? cheama L si va venii!....inseamna mult aceasta chemare?unde mai pui si perceptele minime morale de viata credinta..care le implici?! inseamna putin? raspunde ti tu! dar daca o facem....indeplinim iubirea! si cu asta cred ,si imi cer iertare daca gresesc,capatam darul de intelegere a celorlalti,dar si forta harica...de ai schimba...dar ii iubim in Hristos!

Zambesc, poate trist, cand citesc aceste cuvinte. Si apoi sa te miri ca te refugiezi in jocuri. :) Bine ca ai avut in ce sa te refugiezi. In cazuri din astea sunt oameni care nu mai gasesc refugiu in nimic. Zambesc, fiindca multe dintre intrebarile astea despre suferinta, mantuirea celorlalti din alte religii si multe alte lucruri legate despre Dumnezeu inca ma mai macina. Si totusi, poti gasi raspunsuri, mai degraba nadejde daca vei cauta. Trebuie insa sa cauti unde trebuie. Stiu ca in astfel de cazuri e greu sa ceri raspunsuri de la Dumnezeu, fiindca desi te chinui sa nu-ti pierzi credinta, sunt prea multe intrebari, indoieli pentru a mai putea sa strigi catre Dumnezeu. Exista speranta si iubire in lumea astea, chiar daca nu e atat de usor de sesizat. Poate daca ai incerca sa citesti unele carti, sa vezi cum au vazut lucrurile astea oameni care au experimentat din plin suferinta te-ar face sa gasesti un sens. Pentru mine speranta a venit din "Daruind vei dobandi" de Nicolae Steinhardt. Aia a fost cartea care m-a intors la Dumnezeu. E o carte de predici foarte frumoase. Din unele din ele poti extrage si opiniile lui cu privire la mantuirea oamenilor din alte religii de exemplu si multe alte lucruri. Si apoi mai sunt alti autori care ar putea aduce bucurie in sufletul tau pentru ca mai apoi, prin ei, sa ajungi sa privesti spre Dumnezeu. Cu intrebari fara un raspuns care sa te multumeasca deplin vei ramane poate toata viata, dar important e sa pornesti pe un drum si te lupti sa-ti pastrezi credinta, sa te micsorezi acceptand ca poate nu-ti este dat inca sa ai raspuns la anumite intrebari.

Doamne ajuta!
 

Vai, vai, parcă m-ai fi scris pe mine si (poate) pe toti crestinii incercati de deznadejde. Sa ne ajute Dumnezeu ca, pe viitor, inca de la inceputul senzatiei de durere sufleteasca, inca de la primele ganduri de neputinta si lasare de sine, sa avem taria sa spunem: Sa fie cum vrea si ce vrea Dumnezeu! si sa ne ridicam privirea din pamant cu incredere. Doamne ajuta!

De fapt aceasta tema a fost creata cu ceva timp in urma... Deja gandurile mele s-au mai limpezit, la multe intrebari mi-am gasit raspunsul...
Shi totushi citindumi propriele cuvinte, mi-am adus aminte de haosul din sufletul meu de atunci..

As dori sa aflu, daca se poate, unde ai gasit raspuns la intrebarile tale. Te-au indreptat spre credinta in Dumnezeu sau spre altceva? :)

Daca sincer nu am gasit raspunsuri foarte concrete, dar cu timpul m-am linishtit shi mi-am revenit...
Am mai citit pe net, m-am uitat la ceva interviuri, shi putin cate putin mai gaseam cate o "piesa" lipsa...
Nu am gasit raspunsuri la multe din intrebari, dar am vazut filmele "Insula" shi "Ţarul", nishte filme minunate, recomand tuturor creshtinilor, shi m-au facut sa inteleg ca "Caile Domnului sunt neshtiute" shi respectiv nu putem shti totul cu siguranta despre caile Lui...
Apoi am citit cate ceva scrise de Piotr Mamonov(actorul din cele doua filme mentionate mai sus) care la sfarshitul anilor '90,s-a convertit la Ortodoxie, shi s-a retras din capitala Rusiei intr-un sat, langa o padure...
Toate aceste chestii in final m-au reapropiat de Dumnezeu...

Ma bucur. Si pe mine m-a impresionat Ostrovul. Parca e desprins din Pateric.