Mediocritatea
 

Mi-au placut mult cuvintele IPS Bartolomeu Anania despre mediocritate. Asa ca redau o parte din spusele lui: " Mediocrul este caldicelul din Apocalipsa. Cel care nu e nici rece, nici cald si care se simte bine asa. Nu are sau si-a taiat singur aripile, si nu are nici entuziasm pentru inaltimi, nici complexe pentru ca s-ar tari ca sarpele. E prieten cu inertia si ii face jocul cu fidelitate. Cand incearca sa scape de inertie nu-i merge. Dar de obicei nici nu incearca. Se multumeste cu putin si parca ar face anume efortul de a nu produce si a nu se angaja in ceva semnificativ. La idei inalte nu se ridica fiindca are picioarele mintii prea scurte. Nu-l ajuta capul, cum zice romanul. Nu-i place sa iasa din comun.

Omul mediocru nu este smerit. Ca sa fie smerit, ar trebui sa stie de ce. Ca sa stie de ce, ar trebui sa nu fie mediocru. Ori, inteligenta lui e slaba pentru ca nu e lucrata.

Catre sfintenie nu tinde pentru ca n-o percepe. Catre opusul ei nu cade de tot, pentru ca nu e in stare sa indrazneasca pacate mari. Mediocrul e mediocru si in pacatosenie. Mediocrii aplauda si pe sfinti si pe demonizati. Fiindca nu stiu ce aplauda".

Omul trebuie sa fie viu, iar nu dus de val, de vant ori de societate.

Mediocritatea ucide.
Mediocrul' ramane in zeama proprie la intalnirea cu o bucurie ori cu o suferinta a celui de aproape.

Intreb si eu la ce se refera de fapt Sfintia Sa. Il credeam, adica auzisem, ca nu-l stiu, ca este un om f.bun.
Ceea ce spune este acolo este f.multa rautate.
Sa nu confundam mediocritatea cu moderatia, cu o cumpatare, asa cum spunea Andreicozia, cu dorinta de a gandi si a alege un drum de mijloc, pentru a evita extremele.
Extremele sunt daunatoare, in orice domeniu.
A dori sa eviti extremele si a alege modestia si drumul de mijloc nu inseamna mediocritate.
Mediocritatea poate fi o limitarea a unor posibilitati, este adevarat (de ex. la invatatura, sau in orice domeniu), o neputinta, o limitare.
Dar ceea ce cred eu ca judeca Par. Anania este moderatia.
A fi moderat nu inseamna a fi mediocru, limitat.
Poti mediocru si extremist, si rau, dar poti fi si moderat si cu un nivel ridicat de gandire, simtire etc.
Inca o data sa nu amestecam mediocritatea cu moderatia

Cred marele minus al mediocritatii consta in incapacitatea de a sesiza potentialitatea sadita de Dumnezeu in fiecare dintre noi prin creatie. Mediocrul se limiteaza considerabil pe sine pentru ca nu crede si, prin urmare, nu face nimic pentru a fi mai mult decat este. Prin urmare mediocrul e o persoana fara tinta, fara idealuri, mai mult static decat dinamic. El poarta intreaga viata povara monotoniei.

Uitandu-ma in jurul meu, vad ca marea majoritate ne scaldam intr-un soi de amorteala, luam de bun tot ce ni se serveste la Tv, ziare, reviste, reclame... indiferenta fata de tot ceea ce ne inconjoara, parca am fi niste robotei, fiecare ne vedem de grijile de zi cu zi si atat.

Exact asta voiam sa spun si eu. Intr-un fel sau altul cu totii putem fi catalogati astfel fiindca exista atatea metode de a fi manipulati incat cei ce ne manipuleaza au toate motivele sa ne considere astfel. Bun, sa lasam la o parte manipularea mass-media. Suntem capabili sa patrundem dincolo de aparente Adevarul Divin? Ma indoiesc ca cineva poate spune cu certitudine ca ar cunoaste acest adevar? Eu cel putin am multe nelamuriri in ce priveste ideea ca cei ce nu-l primesc pe Iisus in suflet, nu vor ajunge la Dumnzeu. Mi se pare cu totul absurd ca acei calugari buddisti, care urmeaza o viata extrem de aspra, sa nu fie bine-vazuti de Dumnezeu! Cum si cine este in masura sa ofere un raspuns CORECT in aceasta privinta, fara a fi suspectat de ignoranta. Dincotro bate vantul, care este inamicul aici, pe cine aplaudam si pe cine trebuie neaparat sa hulim desi nu stim mai nimic din viata acelor oameni?
Hm! Mie mi se pare o mare ironie doar gandul ca poti face pe cineva prost/ignorant!

Nu cred ca la oamenii rezervati din Biserica facea apel IPS Bartolomeu cand vorbea de mediocritate. Cred ca mai degraba ii viza pe cei care in loc sa se impartaseasca, dau buzna sa fie atinsi cu cinstitele daruri sau sa se atinga de preot cand iese cu ele; cred ca se refera la cel care trece pe la biserica sa aprinda o lumanare, dar nu sta la slujba pentru ca doreste sa aiba mai mult timp de piata.... Iata una din idei pe care eu o vad in sensul mentionat de mine:"Se multumeste cu putin si parca ar face anume efortul de a nu produce si a nu se angaja in ceva semnificativ."

Mediocritatea e o "insusire" cu care te nasti. Ca si cum ai avea ochi albastri sau verzi... Dar, oameni buni, daca suntem intr-un fel sau altul, nu e meritul nostru. Nu poti sa razi de un om fiindca-i urat! Nu poti sa razi nici daca - dupa sistemul nostru de valori - il catalogam ignorant, prost, mediocru. El nu stie, saracu' fiindca nu-i dotat de Mama-Natura. Ce poti sa reprosezi celui care asculta manele? Daca nu-i intelege pe Beethoven sau Bach ce vina are el? Ce merit sau ce vina avem noi ca ne-am nascut in tara asta atat de frumoasa dar atat de... manelista?
Menirea de a fi preot mi se pare extraordinar de grea si delicata. Pentu ca de tine depine ce faci in fiecare clipa, iar o vorba un gest, o fapta are greutate insutita. Cu blandete, bunatate, intelepciune si rugaciuni adanci, cred ca poti face fata situatiilor dar nu-i usor. Imi inchipui atatia care se scalda in afaceri dubioase cu multa suferinta si lacrimi in culise, dar care ofera cu generozitate mascata bisericii sume de bani, iar preotii ii trateaza ca pe niste imparati (nu ma refer la Gigi Becali ca asta tot mai are frica si respect fata de Dumnezeu!). Poate ca nu preotii sunt de vina, fiindca nu toti sunt inzestrati cu harul vederii sufletului, dar nu inteleg cum poti pune "caramizi insangerate" la baza unui lacas sfant? Si mai ales sunt mult prea "ignorant" sa inteleg cum pentru a se impartasi un om de rand, i se dau niste canoane, iar unuia care oricum are destule pe suflet pe care nu le spune, multi bani, masini tari si vile, e tratat cu mult respect si evlavie si nu i se cere nici macar sa invete crezul. Darul adevarat este acela care il dai din ce ai mai scump si nu din ce-ti prisoseste!

Dumnezeu sa ne ierte de pacatele pe care le facem din ... ignoranta!!!

Omul medioacru este acel "caldut" care va fi scuipat afara...

Na vad decat adevar in aceste cuvinte si este exact spiritul acestor timpuri.

Toata lumea crede , dar putini se jertfesc. Lumea a uitat ca face parte din biserica care a dainuit prin mucenicie ci nu prin comoditate.

Cum sa te nasti mediocru? Unde este libertatea?

Mediocru inseamna ca alegi calea cea mai sigura si comoda. Mediocritatea se trage din trandavie.
Mediocru e cel care vra sa-l impace pe diavol cu Hristos , ca prea se razboiesc de inceputuri.

Sa de Dumnezeu sa ma insel eu! Ca sa alegi trebuie sa fii capabil sa intelegi lucid valoarea, cel putin cea recunoscuta de marea masa in care-ti traiesti veacul. Mediocrul nu cred ca e capabil de asa ceva si nu neaparat din comoditate, ci fiindca atata il duce mintea.
Si cum se impaca trandavia cu dorinta de a impaca cele doua parti? O vorba din batrani spune; "Nu te pune cu prostu', ca are mintea odihnita!" N-am vazut perseverenta si incapatanare mai mare ca a ignorantului, dar asta numai fiindca el nu stie (nici n-ar avea cum!!) ca e ignorant. Paradoxul consta in faptul ca se crede extrem de destept in mediocritatea lui...

Valoarea nu inseamna "spirit de turma". Ca sa descoperi "valoarea" trebuie sa o cauti neincetat si nu se descopera dupa inteligenta , ci dupa ravna. Deci daca esti o persoana comoda , nu cauti nimic si toata viata te multumesti cu ce-ti da turma sa rumegi.

Trandavia te opreste sa intrii in lupta, pantru ca intre Hristos si diavol nu exista cale de mijloc.

Vorba din batrani cred ca este : "Sa nu stai in fata prostului si in spatele magarului" .

Cred ca trebuie sa te pui si cu "prostii" ca altfel lasati de capul lor ajung sa se creada mari intelepti si invincibili - vezi modelul politicianului actual.

Eu sper ca din ecuatie sunt exclusi oamenii care au intr-adevar probleme de dezvoltare a inteligentei, acestia sunt intr-o proportie asa de mica incat nu reprezinta o amenintare si in majoritate sunt niste oameni foarte blanzi.

,, Cine sunt mediocrii? Intra in aceasta categorie oameni simpli, cei cu o cultura limitata, adica toti cei care nu intra in categoria oamenilor culti, destepti, talentati, geniali? Nu. ,,

1) Am inteles citind articolul , ca IPS B. Anania analizeaza nu omul nescolit , simplu , mediocru
ci omul care , zic eu scolit sau nescolit , se crede crestin dar ... alege ,, calea de mijloc ,,
Crestinul se poate multumi cu calea de mijloc , adica sa nu fie un pacatos ordinar pe a carui frunte scrie iad , dar nici crestin adevarat , zice dansul ,,catre sfintenie nu tinde ,, . De aceea face trimitere la Apocalipsa ..sa intelegem mai bine , ori esti rece - ori esti Fierbinte !
,,Mediocrul e , caldicelul din apocalips,, deci Dumnezeu il va arunca ..

2) Pana acum am zis ca am inteles ..desi nu am pretentia ca ce am inteles e si corect !
CE NU AM INTELES si am nevoie de ajutorul vostru , este aceasta afirmatie :
,, Catre sfintenie nu tinde pentru ca n-o percepe.
Catre opusul ei nu cade de tot, pentru ca nu e in stare sa indrazneasca pacate mari. Mediocrul e mediocru si in pacatosenie.,,

Pai nu e de preferat sa nu indraznesti pacate mari ? Nici asta nu mai e o stare crestina ? daca nu indraznesti pacate mari , poate inseamna si ca ti-e gandul la Dumnezeu si de aceea te feresti sa le faci ! Nu ca nu esti in stare !
Domnul Iisus ne-a spus in Casa Tatalui Meu multe locasuri sunt ..asta -mi da nadejde ..
Mai oameni buni ,
Daca nu esti sfant , fierbinte , ..esti demn de iad ?

De ce nu percepe sfintenia? - pentru ca nu o cauta
De ce nu se hotaraste sa fie total impotriva lui Dumnezeu ?- pentru ca si asta e o lupta, iar pentru ea iti trebuie vointa. Iar daca ai vointa nebiruita vei afla mai multe decat daca alegi calea de mijloc (exemplu Sf.Ap. Pavel)

unde a vorbit IPS Anania despre mediocritate, in ce context?

Nu inteleg de ce este rau...
 

Costel, nu te inteleg, sau nu-l inteleg pe par. Anania daca a spus asa ceva, daca la asta s-a referit prin mediocritate.
Te impartasesti atunci cand esti pregatit pentru asta din toate punctele de vedere. Impartasania nu este lingurita de sirop pe care o primesti zilnic la biserica, ca medicament sau mangaiere.
Este ceva deosebit, special si de aceea trebuie facut cu suflet si socoteala.
In schimb sa te atingi de Sfintele Daruri o poti face oricand, nu presupune nimic special, in afara de faptul a fi curat (mai ales femeile, dar nu reincepem aici discutia asta).
Am vazut ca toata lumea doreste sa se apropie de ceva care sa-l apropie de Dumnezeu: daruri, hainele preotului.
De ce este asta mediocritate?
La fel si la partea cu lumanarea. Unii se duc si stau mereu la slujba, dar nu aprind lumanari daca nu au un motiv special, altii au o problema, dar se duc totusi la biserica si se inchina si aprind o lumanare macar.
De ce judecati oamenii pausal?
Revin la ideea mea ca se face o mare confuzie intre termenii: mediocritate si moderatie.
Ambele pot fi inascute sau dobandite.
Unul se refera la neputinta/nedorinta fizica, intelectuala, etc., celalalt se refera la dorinta de pace, de a evita extremele si de a alege calea de mijloc.
Vad ca multi persevereaza in confuzie si judeca aici oamenii fara noima.

Sofia, nu cel care se impartaseste, dar se atinge si de Sfintele Daruri este neroditor, ci cel care se multumeste doar cu atingerea Darurilor. E ca si cand ai rupe o creanga din copac, o lasi in apa o vreme si astepti sa-ti dea roade din vasul respectiv. Asa cum ai spus, e nevoie de mai mult. O creanga rupta din copac nu are aceeasi putere cu cea ramasa in copac. Are toate sansele sa se usuce. Iar cand vezi cum se imping sa ocupe un loc mai bun cand preotul iese cu Cinstitele Daruri, dar nu raspunde niciodata la chemarea preotului sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului, e semn de mediocritate.

Iar ne invirtim in jurul cozii si intram in discutiile legate de accesul la Impartasire al credinciosilor limitat in multe cazuri la modul transant de catre preoti.

Este foarte greu de inteles de ce este descurajata Impartasirea iar invinuirea oamenilor care chipurile se feresc de ea deoarece asa au fost programati ,este gresita.

Comparatia facuta de tine, Costel, nu o pot intelege.

Priviti catolicii care se impartasesc cu mic cu mare aproape in fiecare Duminica cu Trupul si Singele Mintuitorului

Sa lasam oamenii in pace si sa nu mai cream imagini false ca ar fi asa de nevrednici si nemernici incit nici de Daruri nu se mai pot atinge.

Oare ce va urma? Alungarea lor?

Andrei, imi pare rau ca nu m-am facut inteles, eu tocmai asta doresc sa scot in evidenta, ca oamenii trebuie sa se impartaseasca. Ma doare sufletul sa vad ca la chemarea preotului spre impartasire nu vin decat doua trei persoane, desi in biserica sunt zeci.

..si de ce nu continui sa povestesti de ce nu raspunde nimeni la chemare desi multi sunt spovediti recent?

...deoarece cind te apropii incepe sa te ia cu frica ca vei fi anchetat, judecat de catre preot si trimis la plimbare deoarece nu te-ai spovedit in dimineata respectiva sau mai stiu eu ce, ceea ce este absurd.

Oare ce s-o fi putut intimpla de ieri sau de o saptamina de cind m-am spovedit ultima oara?
Am pacatuit de nu mai stiu de mine?

Este de-a dreptul ridicol si foarte neziditor pentru toti

poi mediocru e ala care umbla dupa medie, sa aiba el media cat mai buna, sa le dea "clasa" la ceilaltzi dar nu prin fapte bune ci cu diploma care o obtzine pentru slava de la oameni... sau ca asha e moda... daca n-ai diploma te simtzi inconfortabil ca nu eshti in trend cu gLumea...

iar ocru am impresia ca e culoare păcatului... un fel de gainatz, câinatz...

shi e tot mai trist ca mediocrul ala e ca un medium la toate barfele... shi cand ma uit la mine parca mereu e vorba numai de mine... parca atunci cand se vorbeshte de mediocru mi se pare mereu ca ma descrie perfect pe mine insumi... e groaznic dar daca incerc sa ma schimb ajung mereu mai rau, mai mediocru... chiar daca pare ca e vorba de dio... asta pentru ca nu-s in stare sa spun adio pacatelor... ci iata ca imi place sa primesc slava de la oameni dorind inchinaciuni mie ca shi cum eu mantuiesc shi nu Hristos, dar shi aia e inchipuita shi apoi ajung sa ma complac in neascultare shi visare cu teologhiseli ce se contrazic sfarshind in hule shi cartiri, o joaca distractiva shi dincand incand de spaima din superstitzie ca un lingau iarashi ma arat supus, ca sa fiu vazut de oameni... in mediocritatea neascultarii... asha ca tipul ala ce pare ca ar asculta dar defapt e doar pielea de oaie pe care shi-o vopseshte pe obraz ca sa para ca-l intoarce shi pe celalalz... dar care celalalt ca mediocrul n-are obraz... shi n-are nici ce i se mai ieie ca a ajuns cu obraz de catifea... de matase... de mucava... crezand ca are obraz de fier datorat credintzei sale... shi astfel ishi baga râtul peste tot pana o sa-i puie dracul belciug shi zgarda shi o sa-l lege de cushca fiindca shi mushca... asha ca tzantzarii crezand ca sunt sjmecheri, ca defapt asha prin hocus pocus, prin scamatorie, brusc au devenit nishte intzeleptzi... ironici shi gLumetzi... caci cinismul lor li se pare simpatic shi le mai shi da aere creznadu-se imbatabili, de neinvins... shi au dreptate... mediocritatea e aproape de neinvins... caci e starea aia din care n-ai mai ieshi niciodata crezand ca eu rod al Harului... shi ca eshti shi dumneata in cinul celor inaintatzi... defapt eshti demult in cadere libera spre hău... shi mandria nu iartă ci e fara crutzare un cosh+a+mar...

Andrei, e dureros ca la noi impartasirea are un caracter cu totul exceptional. Si mai dureros e ca sunt preoti care nu se spovedesc cu anii, dar care opresc de la impartasire pe altii - pe motiv ca acestia nu s-au spovedit.

si tu?
 

Oo frate, cata dreptate ai...Parca vorbesti despre mine!

poi chiar despre tine vorbeam :) ...
ei vezi ca te-ai shi molipsit de la mine? crezand amandoi ca avem noi dreptate... noi... noi amandoi... un actor shi un broscoi... dar te rog nu ma intreba care joaca mai bine... care se preface cel mai bine ca nu se preface... da deloc... deloc.

intr-adevar
 

Cred ca esti un broscoi psiholog.
Doamne, ajuta la dreptate!

Dumnezeu nu ne vrea mediocrii. Si de aceea intervine de multe ori in viata noastra si ne cheama sa iesim din mediocritate. Sub pretextul ca noua ne convine viata pe care o traim, ne asemanam cu cei din tinutul Gadarei, care desi au fost partasi unei minuni - vindecarea demonizatului, I-au cerut lui Hristos sa plece de la ei. Acest lucru ii cerem si noi lui Hristos - sa ne lase in pace, sa nu ne mai deranjeze si sa plece din jurul nostru.

Probabil nu vom intelege niciodata, in timpul vietii, cum stau lucrurile. E mult prea simplu sa privim sub aceasta forma si sa dormim linistiti fiindca noi, niciodata... noi nu... Cine suntem noi? Cine sunt ei? Unde ne situam noi fata de unii? Unde ne situam fata de altii? Cumva ni se pare ca... nu suntem mediocri?... Paradoxal, asta inseamna ca chiar suntem, daca nu recunoastem in ce ape ne scaldam.
Privind detasat, doua flori nu sunt identice: unele au un parfum mai placut, altele dimpotriva, desi arata cu totul divin; altele au tepi, altele sunt otravitoare, altele sunt bune de leac... Dumnezeu le-a lasat cu rostul lor pe pamant. In psalmul 103 este descris extrem de simplu relatia lumii cu Dumnezeu:
21. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;
22. Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
23. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
24. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
Si puii leilor, si balaurul, sunt lastate de Dumnezeu cu un rost anume. Si desteptul, si prostul, si bogatul si saracul, si uratul si frumosul si bunul si raul, contribuie intr-un fel sau altul la viata asta pestrita si pana la urma toate au un sfarsit. Cei... "rationali"... vor plati mai scump, pentru ca au fost privilegiati... Despre mediocri, Dumnezeu cu mila... Iar mila lui Dumnezeu se raporteaza in mare masura la... mila noastra. Nu stiu cati dintre voi aveti frati si surori. Eu am. Multi. Ii cercetez discret si ma intreb cine e mai placut lui Dumnezeu. Da, ei nu tin post, nu merg la biserica, nu se impartasesc, uneori mai si fumeaza... Dar au acel bun-simt inascut in ei; toata viata au muncit cinstit si nu s-au bucurat de bunul altuia, n-au injurat si n-au pomenit raul, au sarit intotdeauna in ajutorul celui in nevoi, fara sa fie solicitati, au varsat o lacrima la mormantul prietenilor, au aprins o lumanare si au spus un "Dumnezeu sa-i ierte", fiindca ei stiu ca Dumnezeu vegheaza de acolo de sus. Daca ma privesc pe mine si ma raportez la ei, eu sunt nimic, fiindca nu-mi gasesc nici un talant deosebit. Fiecare dintre ei, cand vor ajunge dincolo, vor fi intrebati: "Ce-ai facut tu in viata ta?" "Pai, Doamne, eu toata viata am facut case, am facut sobe sa se incalzeasca omul si sa nu-i fie frig, am facut asta, am facut cealalta..." Oare eu ce las in urma mea? Care este talantul pe care mi l-a lasat Dumnezeu, ca iata am imbatranit si inca nu stiu care-a fost rostul meu pe lumea asta, desi nici nu m-am lenevit...
Cum as putea eu, biet muritor, indiferent de "eticheta" sa privesc critic spre cel de langa mine si sa-l judec? Nu cumva il manii pe Dumnezeu? Pe un alt thread, se spunea ceva despre un om pacatos, care la batranete s-a calugarit si dupa toate aparentele a mai ajuns si sfant. Iar cei ce-l cunosteau continua si acum sa sustina ca... n-are cum, intrucat facea parte din categoria celor... mediocri...
Pana una-alta, n-am nimic cu nimeni, dar Dumnezeu poate face din uscat verde si din verde uscat. Daca am puterea sa ma rog pentru toti"mediocrii" lumii, cu atat mai bine, dar in nici un caz sa nu ma inalt cu duhul ca nu stiu niciodata ce-mi aduce ziua de maine...

Multumesc. Iata, e bine sa ne gandim ce vom raspunde la Judecata. sa nu ne osandim singuri! E asa de trist sa stii ca degeaba S-a rastignit si a inviat pentru persoana respectiva...

Sa stii ca m-ai pus pe ganduri cu intrebarea aceasta, dar dupa ce m-am gandit putin, eu, care ma lenevesc intruna, mi-am dat seama ca pot raspunde, cel putin la stadiul in care sunt acum, ca in viata aceasta L-am cunoscut pe El si ca m-am bucurat de muuulte daruri ale Lui, macar ca de multe ori nu am stiut ca de la El vin.

Citeste Acatistul "Slava Domnului pentru toate" si vei vedea ce viata binecuvantata avem cu totii... :8::8:
Eu cred ca rolul fiecarei fapturi in viata aceasta este sa Il iubeasca si sa Il slaveasca pe Dumnezeu asa cum stie si cum poate mai bine, chiar si facand sobe pentru oameni. Ce frumos ar fi ca la sfarsitul acestei vieti sa putem spune ca ne-am folosit timpul pe pamant pentru invatand sa-L iubim pe Hristos. Sa zicem ca la Liturghie, "pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa i-o dam!"

Oooooo, poti sa o mai spui odata! Mare, mare adevar este in afirmatia ta, numai cine stie poate spune asta.