Ce (mai) inseamna Bucurestiul pentru noi?
 

Doamne ajuta!

Chiar daca nu are legatura( prea mare)cu religia, mi-ati fi de mare ajutor pentru un proiect la care lucrez (pentru facultate), daca mi-ati spune cum vedeti capitala tarii? Este ea Micul Paris de altadata sau doar un simplu oras? Care sunt primele 3 cuvinte care va vin in minte cand ii auziti numele? Nu este un chestionar ci doar un mod de a va lasa frau liber imaginatiei si de a spune ce stereotipuri, imagini, ganduri, sentimente, amintiri, locuri, biserici, parcuri, mezee s.a. va evoca acest oras...M-ati ajuta foarte mult...cu cat mai multe raspunsuri cu atat mai bine :)

Va multumesc din suflet!

Pentru un turist de weekend, orasul arata bine in conditiile in care nu e trafic pe sosele, oameni putini prin oras. Cat despre restul saptamanii, sa-ti spuna cei care locuiesc acolo prin ce trec zilnic...

Forfota, lume pestrita, cladiri noi care se nasc peste tot.

Bucurestiul e un loc unde preturile cazarii sunt atat de mari, incat lucrezi doar ca sa-ti platesti chiria. E bine si asa isi spune romanul - iti merge vechimea in munca.

Este un loc minunat, iti ia cel putin o ora si jumatate ca sa parcurgi cativa km pana la serviciu.

Ajuns la serviciu cauti cu disperare un loc de parcare. Iar la plecare te uiti cu atentie daca a mai aparut o urma de cheie pe ea.

E totusi bine, soarele mai rasare si aici.

Draga Madalina, eu nu sunt bucuresteanca insa intamplarea face sa fi trecut destul de des prin capitala tarii (cu "stationari" intre 3 ore si 3 saptamani). Asa ca imi permit sa-ti spun parerea mea. Voi incepe cu cele 3 cuvinte care-mi vin in minte cand ma gandesc la Bucuresti: betoane, sclipici si mizerie.

Imi aduc aminte ca la prima vedere Bucurestiul mi s-a parut grozav! Ce n-as fi dat sa locuiesc acolo... Oportunitatile de joburi erau nenumarate la vremea respectiva, orasul nu era (inca) supra aglomerat, magazine moderne, muzee, acces la cultura, de toate erau acolo, numai sa vrei sa profiti de ele.
Intre timp Bucurestiul a devenit o citadela strangulata de milioanele de masini care se-ngramadesc pe soselele pline de gropi, arhipopulata de provincialii in cautare de slujbe pe bani multi, de miile de studenti de la miile de facultati care fiinteaza acum in capitala, de magazine shic a caror fatada acopera muntii de gunoaie de pe strazile secundare, de terase de fitze in care postul gust si fandoseala sunt rege si regina, de mii de cersetori aciuati prin toate cotloanele, de fanfaroni si pitzipoance, de politicieni corupti si fara simtul masurii cand vine vorba de bagat mana pana la cot in banul public, de Louis Vuitton si caini vagabonzi...

Si-n Paris am vazut cersetori (80% din ei romani), gunoaie, zoaie, nitica saracie, getto-uri si blocaje rutiere. Dar parca este totusi o diferenta de la cer la pamant intre Bucurestiul nostru si capitala Frantei. Eu cred ca sintagma "micul Paris" se refera la atmofera interbelica, prin excelenta boema, mustind de cultura si stil. Intre timp au aparut Poponet (personaj monden), Raduleasca, Otil si Naomi (transexualul) in peisaj, unde sa mai fie loc si de cultura si stil?!

sunt studenta in Bucuresti si cand spun Bucuresti, prin urmare, spun: Universitate, Carturesti, Muzeul Satului- asta sunt reperele mele, cel putin. Dupa cursuri, dupa cititul la biblioteca, ma retrag o ora la carturesti, iar la sfarsit de saptamana, duminica dupa-amiaza in parc, in herastrau, la muzeul satului. Bucuresti mai inseamna si teatru, conferinte, targuri si lansari de carte, "nopti albe" ( cu toate defectele lor, nu prea imi place sa lipsesc de la ele), stradute intortocheata cu biserici ascunse in care descoperi sfinte moaste, multa multa lume care functioneaza pe "pilot automat" . Insa ma rezum la ce vad eu frumos aici. Imi place ca ma pot pierde in multime, in Bucuresti.

Este bine ca vezi "partea plina a paharului". Si pe mine ma bucura, nespus de mult, cand descopar ca inca mai sunt locuri minunate chiar si in Bucuresti. Dar si mai mult ma bucur cand vad ca inca mai sunt multi "oameni frumosi" care stiu sa le aprecieze si sa se bucure de ele.

De fiecare data cand ies din Bucuresti linistea satelor si oraselor de provincie ma apasa greu. Sunt dependent de zgomotul de fond generat de trafic si locuind la sosea nu pot sa adorm in liniste totala. Noaptea pentru mine inseamna iluminat stradal. Cand imi vizitez neamurile la tara si se lasa bezna peste sat nu ma simt deloc bine. Culmea e ca neamurile au pareri diametral opuse cand vin in Bucuresti. Pana la urma astea nu sunt merite ale orasului, ci consecinte ale sale.

Faptul ca pot sa cobor din bloc la 4 dimineata si sa merg 100 de metri ca sa-mi cumpar tigari sau orice altceva mi se pare un lucru bun. La tara magazinele se inchid la ora 8 si nu exista varietate in produsele vandute.

Bucurestiul are o viata de noapte activa si sunt multe de facut pentru cei ce vor sa viziteze orasul la ore tarzii.

Observ ca oamenii au devenit mai curati si nu mai arunca gunoaiele pe strada asa cum o faceau in trecut. Soferii sunt la fel de nesimtiti, din pacate, dar aglomeratia crunta la anumite intersectii pe care le vizitez zilnic a disparut in ultimul an din cauza unui sistem bine pus la punct de semafoare.

Imi place orasul si cu greu m-as desparti de el.

Sufletul unui oras sta în cladirile sale vechi în copacii lui si bineînteles în oameni, institutii etc. Cu fiecare casa veche demolata moare putin din spiritul orasului, spirit cladit de generatiile de oameni care s-au succedat în acest loc si care au imprimat prin vietile lor atmosfera locala, înmagazinata în aceste cladiri.

Cu fiecare copac taiat sau ciuntit "ca sa nu cada cracile pe oameni" moare un martor al aceluiasi spirit. Un copac e o opera de arta a lui Dumnezeu, mai ales daca e vârstnic. Nici un copac nu seamana cu altul.

Bucurestiul pentru mine
 

este acel oras cu vreo un milion jumatate de locuitori din care aproape o treime au fost evrei romani. Acel oras cu strazi pavate cu pietre de bazalt,cu tramvaie pline de oameni, cu impresionante cladiri publice care s`au construit pe timpuri mai bune.
Bucurestiul pentru mine era strada Vacaresti,Olteni,Udricani si Mamulari pe care am locuit. Bucurestiul erau si cinemaurile Tomis, Izbanda si Gloria unde am vazut de 37 de ori filmul "Aventurile Baronului Minhausen", film german in culori. Pentru mine, Bucurestiul a fost locul unde am imbratisat si sarutat pe prima mea dragoste la 12 ani...
Azi,cand ajung in Bucuresti,trebuie sa caut si sa gasesc acele lucruri care i-mi desteapta amintiri ca multe locuri s`au schimbat. Si pomul cu dude a disparut.Strazile nu mai arata cum au fost o data. Ceausescu a bagat Bucurestiul intr`o masina de tocat.Cam asa arata azi.
Strazi intregi au disparut si in locul lor au aparut blocuri mari si urate. Unde "Micul Paris"....?
Nici macar mititelul...
In pavalia lui Babailiescu de branzeturi se face azi manichura. La cofetaria lui Taihman azi se vand haine vechi. Fabrica de sifon a disparut. Si templul Unirea Sfanta de pe Mamulari a disparut. Tempul Coral este azi muzeul evreilor din Romania. Eu mai tin minte cum mergeam de sarbatori la templu. Nu pentru credinta ,numai pentru atmosfera...

Bucurestiul este si va ramane orasul meu de suflet din Romania, un loc care iti ofera deopotriva viata trepidanta dar si linistea de care ai nevoie, daca stii unde sa le cauti.

mi-am adus aminte cu drag de Schitul Darvari...

http://www.schituldarvari.ro/images/...oto_ext038.jpg

de Manastirea Plumbuita...




de targurile de suflet de la Muzeul Taranului Roman si Muzeul Satului... mergeti la targul iconarilor de Ziua Crucii !

http://www.muzeultaranuluiroman.ro/i...ari%202009.jpg

http://media-cdn.tripadvisor.com/med...eum-muzeul.jpg

Primele trei cuvinte care imi vin in minte, legate de Bucuresti:
- cu tristete: aglomeratie, poloarea, zgomot.
- cu bucurie: biserici, muzica psaltica, Moaste.

http://www1.pmb.ro/pmb/bucuresti/poz...tinental_L.jpg

Stau in Bucuresti de doi ani, dar nici pana acum nu m-am obisnuit cu orasul asta atat de trist. "Emana" atat de multa singuratate, desi e locuit de atatia oameni. Eu nu-mi gasesc locul aici. Nu mi-a placut niciodata Bucurestiul. Prea multa bogatie, dar in acelasi timp, prea multa saracie.

Adevarat spus, Anastasia. Bucurestiul este plin de singuratate, in pofida miilor de oameni.

Fiecare isi idolatrizeaza familia. Spunea profetic, Parintele Staniloae, cum ca "cel mai grav pacat al familiei nu este desfranarea, etc, ci autoidolatrizarea ei, inchiderea acesteia in sine, anularea deschiderii spre ceilalti, spre comuniune, spre Imparatia lui Dumnezeu".

Precizare
 

Templul Unirea Sfanta este cel ce gazduieste Muzeul Evreilor din Romania.
Templul Coral este in curs de renovare.

Mie unul imi place bucurestiul....locuiesc de mult aici....e cam poluat, dar are si locuri faine...biserici, parcuri....case vechi, samd....e mai bine in provincie....e mai mult aer...dar, parca tot bucurestiul imi place mai mult...

Am venit în Bucureşti în 1979. Eram copil. La început nu mi-a plăcut. Era după cutremur şi se construia masiv. Se ridicau cartiere muncitoreşti mari şi urâte.
De altfel, cartierul în care am locuit atunci nu-mi place nici acum (Berceni).
Dar pe măsură ce timpul a trecut am descoperit multe locuri care puteau fi iubite: Floreasca, 1 Mai, Titulescu, unele cartiere de case; nu neapărat selecte.
Trecând acum prin cartiere pe care nu le-am mai văzut de ani buni, văd o schimbare în bine. E, parcă, un pic mai civilizat, mai curat, spaţii verzi îngrijite. Se construiesc case. Cele mai multe frumoase. Se dărâmă case vechi, cu istorie.
Numărul copiilor a scăzut drastic; numărul animalelor de companie a crescut.
Generaţiile care l-au populat masiv în anii dinainte de Revoluţie încep să îmbătrânească şi să se aşeze. Dacă va fi lăsat să îmbătrânească frumos, Bucureştiul are şansa să devină din nou un oraş iubit.

Provincialii care se muta in Bucuresti se plang de el,ca de cel mai rau lucru din viata lor,desi nu cunosc presiunile care-i forteaza sa ramana intr-un loc"atat de urat"...
Din cate s-au vazut exista posibilitatea si in provincie sa ai un job cumsecade sau sa-ti deschizi propria afacere.
Cunosc ipocriti din astia care au venit sa inhate joburi grase iar cand ii intrebi cum le place noua situatie,iti raspund nonsalant ca le lipseste WC-ul din fundul curtii...

Slava Domnului ca jumatate din prietenele mele cu toate ca sunt din provincie,au venit sa studieze si le place Bucurestiul;de altfel nu are cum sa nu-ti placa,este un oras vechi cu istorie,cosmopolit,are multi locuitori intelectuali,nu duce lipsa de evenimente,un oras care a reprezentat esenta perioadei interbelice,orasul lui Anton Pann,Nicolae Filimon, Ion Luca Caragiale, M.Eliade,Hortensia P.Bengescu,Camil Petrescu,George Calinescu(si sa-mi fie cu iertare ca nu o sa-i enumar pe toti,scriitori,pictori,muzicieni,actori,critici s.a.m.d.)

Traficul Bucurestiului este infernal ca in orice alta capitala de stat,iar pentru cei care nu fac mofturi se pot deplasa rapid si cu metroul...

Îmi place Bucureştiul fiindcă este oraşul meu. E adevărat, e un oraş al contrastelor. Bijuterii de arhitectură coexistă cu urâţenia absolută în materie de construcţii. Uneori, chiar pe aceeaşi stradă. Aglomeraţie şi spaţii largi. Artă şi prost gust. Aici locuri aerisite, acolo năclăială.

În Bucureşti am universitate, am biblioteci, am filarmonică, am muzee. Am o şansă de a cunoaşte oameni cu aceleaşi preocupări cu ale mele, unde să mă duc ?
Cel mai mult îmi place Duminica. Oamenii se agită mai puţin, traficul e lejer. Pot să mă las pradă lenei. Indiferent la ce oră mă trezesc, indiferent la ce oră mă duc, există cel puţin o biserică în care se face Sf Liturghie. La şapte la Catedrală, la opt la Sf Cruce, la nouă la Bărăţia, la nouă jumate la Sf Elena, la zece la mine, la parohie, la Sf Vasile. Am ajuns după ce preotul a spus "Binecuvântată este împărăţia..." ? Nu-i nimic, în jumătate de oră am timp să ajung la Catedrală la slujba de zece şi jumătate. Pot să mă şi plimb între timp, fiindcă la 11 este iar Liturghie la Bărăţia. O pierd ? La 12 e la Cioplea. La 12.30 la Sf Ana. Chiar şi dacă merg la o petrecere şi mă scol la amiază, la ora 16 încep Liturghiile de după amiază. Numai aici mă pot ruga seara, împreună cu episcopul meu. Numai aici copiii mei pot participa la întruniri de cercetaşi, alegând în ce parc să meargă împreună cu instructorii lor.

Uneori, când Bucureştiul îmi pare agitat, plin de oameni nervoşi alergând ca zevzecii după câte o ştampilă, când betoanele blocurilor mă sufocă şi peste tot văd tăcerea lui Dumnezeu, îmi amintesc de ce povestea un tânăr preot. Imediat după terminarea Seminarului şi ordinarea sacră, este trimis în misiune de reevanghelizare în cartierele mărginaşe ale Marsiliei. Se aştepta, probabil, să întâlnească oameni însetaţi de Cristos. Dar nu a întâlnit decât mizerie umană. Când s-a plâns şefului misiunii, un bătrân iezuit cu experienţă, acesta i-a răspuns: "Frate, aici este Galileea noastră !". Aşa şi eu, dacă sunt apăsat de necredinţa floridă, îmi spun că Bucureştiul este Galileea mea.

Bucurestiul este locul de unde se da ora exacta!
Nu-l poti intelege pana nu traiesti in el. In Bucuresti am petrecut cei mai frumosi ani-studentia, aici mi-am gasit marea iubire, aici am coborat cu picioarele pe pamant, aici am invatat sa impletesc ratiunea cu spiritualul.

Mi-a placut Bucurestiul cand eram mai tanar, desi in ultimii ani mi se pare foarte aglomerat.

1. Nu este Micul Paris, clădirile istorice și multe altele au bulină de risc seismic, nu-mi place că pavajul e spart sau denivelat în multe locuri sau sunt rămase bucăți de fier în asfalt în care dacă nu ești atent te poți tăia, accidenta, îți poți rupe chiar ligamentele dacă ai călcătură gravă.

Bucureștiul e un mix interesant de: aglomerație, oameni nervoși, instituții de cultură, murdărie, Biserici interesante cu Sfinte Moaște + Dealul Patriarhiei, Biserica Zlătari, Biserica Stavropoleos, clubalăi, homleși, pițipoance, vicioși de tot felul și la polul opus antreprenori, corporatiști și oameni foarte cucernici și cu bagaj bun cultural, Bucureștiul e un miraj cu bune și mai puțin bune.

Apoi contrast puternic între enclave de bunăstare (cartierul Primăverii), zona corporate din sectorul 1, zonele Pipera, Tunari și enclave de sărăcie zone de graniță între sectoarele 4 și 5.

Piețe interesante cu produse agroalimentare care încă mai au gust din Brăila, Buzău, Teleorman, Dâmbovița.

„Bucureștiul fură fraierii” cum li se zicea în anii 2000 fotbaliștilor veniți din provincie care risipeau timpul pe distracții și adaug eu, smerește și-i sporește pe cei inteligenți care stau departe de vicii, sunt autodidacți și accesează spațiile de cultură și potențialul religios al orașului.