|
Bătrânii
Asistăm neputincioși la îmbătrânirea populației.Vârsta omului nu mai este 70 de ani așa cum spune psalmistul David ci 85,9o și chiar mai mult.
Aș dori să fim foarte sinceri așa cum trebuie să fie un om care are credință; iubim oare acești bătrâni (ai noștri sau ai altora) sau credem că prin dispariția lor ar fi mai mult spațiu în jurul nostru,că ne-ar rămâne de la ei o casă,un teren.niște bani ... Am deschis acest topic deoarece cu tristețe văd în fiecare zi bătrâni împovărați de ani agresați verbal de către proprietarii mijloacelor de transport,de către comercianți,de către funcționari publici și chiar de către proprii lor copii sau nepoți. Bătrânii noștri sunt triști singuri.trăind în timpul lor,bolnavi,lipsiți de frumusete,cu haine cenușii care de cele mai multe ori nu-și doresc decât puțină atenție și un strop de iubire. Ce face bătrâna ta mamă? Dar bunica ta? De când nu ai mai văzut-o? Bunicul mai trăiește oare? |
Depinde cum privim lucrurile. Sunt multi batrani de la care avem ce invata,insa sunt si multi care sunt foarte nesuferiti,rai,plini de ura,invidie,cu mentalitate de comunisti etc. Acum depinde de noi care parte a paharului vrem sa o privim.
|
Mie dintotdeauna, sa ma ierte Dumnezeu, mi-a fost mai mila de batranii abandonati decat de copiii abandonati... Poate e stupid sa fac o asemenea comparatie - o fiinta la inceput de drum (copilul) si una la sfarsit de drum (batranul). Insa m-am gandit ca de cei mici intotdeauna se va indura cineva, ca sunt dragalasi, vizibil neajutorati, nu stiu nici de unele, etc. Insa de batranii nostri nu-i mai pasa nimanui :( si mi se rupe sufletul cand ma gandesc la truda mainilor lor. Lor le datoram faptul ca am crescut, ca stim de Dumnezeu si ca n-am dus grija de nimic. Adevarat este ca natia care nu-si respecta batranii nu se respecta pe sine insasi!
Te uiti la oamenii din jur - batranici garbovite infofolite in haine vechi de cand lumea, batranei care lucreaza ca paznici ca sa castige bani de dat pe medicamente, pensionari care se tocmesc la piata si pentru ultimul banut, altminteri nu le-ar ajunge pensia de-ale gurii... Si lumea ce face? Lumea merge inainte; si-asa vine o noua zi, trece o noua noapte. E trist ce se intampla cu batranii nostri, asa ca haideti sa ne gandim macar o clipa sau, eventual, sa le trecem pragul celor care ne-au facut oameni. Doamne ajuta! |
Am intalnit batrani mai tineri decat mine si tineri mai batrani decat multi alti batrani.
Are dreptate si "Nevrednicul" - sunt trist cand vad un batran care nici nu a urcat bine in masina ca isi arunca mana in mine ca sa ma traga de pe scaun. Si stand e deranjat de totul si de toti. Cred ca si daca ar calatori singur, tot nemultumit ar fi. Admir batranul care mai are putere sa zambeasca si sa se plimbe cu batrana lui de mana. Cat despre imbatranire - eu cred ca sunt din ce in ce mai putine cazurile cand se ajunge la varsta de 80 de ani. Din nefericire eu fac parte din categoria celor care nu mai au bunici. S-au mutat tainic in mine. Le mai vorbesc din cand in cand, dar simt nevoia sa-i mai ating, sa mai fiu luat de mana de ei. |
Eu cred ca tocmai,din contra, atitudinea noastra ar trebui sa nu fie dependenta de nimic : batrinii sunt batrini. Este adevarat ca nu-i plingem pe cei integrati in familiile lor ,cu pensii mari si f. mari ci pe cei aflati in nevoi,de orice fel.Sunt multe tragedii care se intimpla cu ei fara ca noi cei multi sa cunoastem sau si mai mult sa traim drama lor ,ca parinti ai nostrii.
Iata un exemplu magistral care arata diferenta dintre ortodoxie si restul lumii. Dintre dorinta si interesul bisericii catolice si a celor f. multe protestante si neopr.de a fi umanitare si utilitare in continutul lor incercind astfel sa inlocuiasca dragostea crestina pe care au porunca sa o invete dar pe care au pierdut-o,o data cu duhul sfint ,abia amintindusi-o in substanta ei. Rostul unei biserici nu este sa preia sarcinile publice ale societatii ca sa para cumsecade si ca chipurile se preocupa de enoriasii ei ci sa invete(printre multe altele)dragostea in Hristos Dumnezeu si iubirea aproapelui.Este posibil insa ca prin secularizarea accentuata a BOR si aceasta sa caute sa-si devieze interesul(slujirea)spre lucruri care nu-i sunt proprii. Dupa cum a evoluat societatea si biserica in ultimii 20 de ani nu este de mirare ca respectul,devotamentul si grija pt. batrini arata asa cum arata astazi. Citi dintre noi pot spune sincer ca periodic(lunar,trimestrial,semestrial,anual)au facut ceva pt. batrini sau pt. copii strazii,orice : sa doneze bani, sa faca munca voluntara in azile, sa doneze imbracaminte,hrana,medicamente, sa presteze ingrijiri medico-sociale paleative sau orice cu caracterul de ,,ajutor". Desi nu sunt profet ,sa stiu apriori,am totusi o doza mare de scepticism. Iar tineretul prezent pe care noi ,adultii topicisti de astazi,il crestem nu pare(cel putin la prima vedere)sa fie mai iubitor de aproapele. Dumnezeu stie ce vremuri vom ajunge ! |
Citat:
Pe mine mă înduioșează nu nevoile materiale în care mulți se zbat ci lipsa de comunicare între generații. Este adevărat și ce spune Nevrednicul că unii au rămas blocați în timpul lor și chiar încearcă să te ducă cu forța în acel timp. |
Foarte bun subiect.
Felicitari. Depinde cum imbatranim fiecare: am vazut oameni in varsta foarte frumosi, tineri la inima, piele placuta la privit, purtandu-si anii cu multa demnitate, sufletul tinut curat si in legea Domnului... Am vazut si altii...urati, ma iertati, dar asa pareau. Oricum, au nevoie de ajutor, de a fii sprijiniti, de ingrijiri medicale, de o vorba buna, de o mangaiere... |
Sufletul isi pune amprenta pe chip , pe felul de a fi ..
De aceea , sunt batrani frumosi si buni de sa-i pui la rana si altii mai putin ..Indiferent cum sunt , ma gandesc ca au fost si ei candva ..copii , asa cum am fost si eu , si mama si bunica..Adevarata binecuvantare sa imbatranesti frumos .. Doamne ajuta-ne ! |
Batranii frumosi... au o expresivitate exceptionala pe care niciodata tineretea nu o va avea. Chiar daca sunt oameni simpli, fara carte ai intotdeauna ce invata de la ei. Nu am vazut niciodata batrani frumosi si sa fie rai... nu stiu de ce, dar nu am vazut. Poate pentru ca la acea varsta porti chipul propriului suflet. Sufletul si chipul au convietuit atata timp impreuna incat nu se mai poate sa nu semene unul cu altul.
Am avut o prietena o fata foarte buna si foarte desteapta. Era studenta la medicina. Prietenul ei cu care s-a casatorit locuia impreuna cu un unchi al sau batran si foarte bolnav. Amandoi il ingrijeau cu devotament. Fata aceasta mi-a spus ca pe unchiul acesta il "ingrijea iubindu-l". De cand a intrat ea in casa lui nu i-a spus niciodata altfel decat "domnita"... |
Batranii:
Avem nevoie de ei, avem de invatat de la ei. Ii iubim, dar ne si incurca... Parintii nostri ajung si ei batrani. Noi ajungem si noi batrani si acolo este o problema. Din pacate la noi in tara batranii se duc devreme, in marea majoritate, sau devin neputinciosi de prea timpuriu. Nu duc o viata vesela nici la tara si nici la oras, la pensie incepe boala si gata: greu cu nepotii, sau cu viata dupa pensie. Acum se doreste pensionarea cat mai tarziu. Si ma intreb: copiii nu mai au bunici (ca lucreaza...pana mor)? Iar bunicii nu au cine sa-i ajute la batranete si boala, ca...lucram. Noi cam de la 40 ani deja suntem prea batrani ca sa mai facem copii, ca sa mai capatam un job, pentru orice. O societate denaturata. Este greu sa vezi cum se duc toti pe rand: bunici, parinti, unchi, matusi. De pe al 40 ani incepi sa ramai singur si este greu. Batranetea este grea, caci viata este grea si nu intru in detalii. Generatiile comunica tot mei greu. Uite de ex. de pe la 40 ani, batrani ori n-ai, ori trebuie sa te ocupi sa-i ajuti ca incep sa nu mai poata. Copiii si tinerii sunt f...altfel decat cum eram noi inainte. Si ma uit la batrani din alte tari care ajung si...strabunici, care traiesc bine pana la 100 ani si mai mult, care isi fac o pensie frumoasa cu nepoti si excursii si alte hobbiuri, si sunt frumosi si ingrijiti. Ma mai uit si ca lumea devine din ce in ce mai devreme ...parinti, bunici, strabunici. Si in mod paradoxal exista si tot mai multi parinti mai varstnici (peste 40, 50 ...si 60 ani). |
O intamplare ...
Plecam de la un magazin de fructe si, prin oglinda retrovizoare, am vazut un batran (cred ca trecut bine de 80 de ani) care mergea clatinat, cu pasi tare maruntei. Am parcat, m-am dus la el sa-l intreb daca are nevoie de un sprijin. S-a asezat pe o bancuta din apropiere si mi-a povestit de bolile care-i zdruncina echilibrul mai ales cand e prea cald. M-am oferit sa-l duc acasa cu masina mea, dar mi-a raspuns ca dumnealui este cu masina, asteapta sa-si revina putin si apoi urca la volan. M-a cam ingrijorat ideea si i-am spus ca, daca nu se simte in stare sa conduca, il duc acasa in masina dumnealui. "oooo, nu, medicul mi-a spus ca pot sa conduc." Bietii batrani, obisnuiti cu increderea oarba in medici, care nu au initiativa propriei protectii. Pe el, sarmanul, il facea sa se simta in siguranta faptul ca medicul i-a spus ca poate conduce... Seara, pe postul local TV, la stiri, se prezenta un accident... Masina s-a rasturnat intr-un viraj fara a fi si altcineva afectat ... |
Citat:
Ma uit in jur si peste tot, indiferent de domeniu, varsta, etc... constat o ardere a etapelor. Fetitele de 13-14 ani sunt preocupate de lucruri care, acum 10-20 de ani, reprezentau apanajul tinerelor domnisoare de 18-19-20 de ani. La baieti - la fel. In diverse companii, la locurile de munca - toata lumea vrea sa fie (si ca atare este) manager. Chit ca un angajat presteaza o activitate simpla de curatenie, trebuie sa se numeasca pompos "manager intretinere" sau eu stiu ce alta denumire mirobolanta pentru o indeletnicire atat de comuna. Cand vine vorba de promovari, se trece de la director la senior director, n-am prea auzit in ultima vreme de avansari de la muncitor / lucrator / palmas la muncitor - fruntas sau ceva similar (fara nici o legatura cu titulatura functiei in perioada comunista). Adultii de peste 40 de ani, asa cum spune si Sophia, sunt considerati demodati, invechiti, incapabili sa tina pasul cu iuresul tehnologic in care ne invartim ca bezmeticii si tot asa. Faptul ca la o asemenea varsta esti "rodat", ca ai trecut prin diverse experiente de pe urma carora ai invatat cate ceva (fie in viata ori la serviciu) a ajuns sa nu valoreze prea mult. In ziua de azi tinerii se nasc gata invatati, ies din gaoace cu Wikipedia in mana si dau peste nas oricand poftesc unui profesor care a invatat in stil clasic, lustruind cu coatele bancile scolii si ale bibliotecii. De ce se intampla aceste lucruri? Care a fost punctul de "turnura" care a dus la o accelerare dementiala a ritmului de viata si, implicit, la arderea etapelor firesti din existenta unui om? |
Lumea comercializata in care traim forteaza mintile slabe sa adopte o anume viziune asupra vietii: o realitate a reclamelor, in care toti copiii sunt frumosi si inteligenti, nevestele rad fericite toata ziua, oamenii sunt bucurosi ca se duc la munca sau ca se dau cu nu stiu ce deodorant s.a.m.d. In orice reclama totul este pus cu minutiozitate la punct, curatat, indreptat, soarele zambeste sus pe cer si nu exista problemele cu care ne confruntam zi de zi.
Oamenii sunt astfel incurajati sa bage gunoiul sub pres, sa se invinuiasca singuri pentru neajunsurile vietii. Li se induce in cap ideea ca exista viata perfecta, fara griji si unde oamenii sunt nemuritori, iar daca nu au ajuns la standardul asa e numai vina lor, asa ca trageti mai tare la serviciu ca niste sclavi, indatorati-va in banci si faceti-va cumparaturile sub luminile colorate ale supermarketului. In toata magaria asta uitam ca avem batrani. Uitam ca batranetea e "boala grea", ca la un moment dat ajungem cu totii acolo. Ca unii se imbolnavesc de boli nenorocitecare ii tin ani de zile la pat, ca traiesc dintr-o pensie mizera, ca n-au bani de medicamente, mancare si utilitati de baza. Ca batranii sunt batjocoriti pe strada, in autobuz, in public. Ca nu li se da atentia cuvenita de catre tineri, adulti, autoritati, chiar si de proprii lor copii - societatea, in general, nu-i doreste. In interminabila noastra cursa catre iluzoriul statut social mai bun ingropam tot ce nu ne place sa vedem. Fugim de responsabilitati, alegem cel mai mare televizor din magazin, chiar daca dam pe el o avere, cautam sa ne imbuibam si sa ne satisfacem cele mai exotice placeri. Toate astea ca sa ne reaminteasca ce viata placuta si plina de bunastare avem. In ecuatia asta un batran in familie pare de neconceput. Pentru tanarul antreprenor la curent cu cele mai recente neologisme englezesti, o bunica sau un tata batran e ca o bila de puscarias legata de picior. Oamenii care ne-au facut ceea ce suntem azi sunt cei pe care nu-i mai suportam, pe care nu vrem sa-i mai vedem si pe care abia asteptam sa moara. Stiu ca e o generalizare, dar nici nu se poate altfel cand vorbim despre intreaga societate romaneasca, sau, daca vreti, de tip occidental. Intre timp, tinerii angajati bleastama in continuare pe bietii pensionari (care n-au nici o vina ca sunt atat de multi), ca le "sug" impozitele pe salariu pentru "mofturile" lor (medicamente, hrana, intretinere). E o boala a intregului sistem, o problema de mentalitate. Cei de acum se vor gasi la batranete in aceeasi situatie ca batranii de azi, poate chiar mai rau. Copiii nostri ne vor canibaliza cum am facut noi cu batranii nostri, doar ca vor fi mai inraiti, mai ahtiati, mai starniti de adevarata lege a junglei pe care a instaurat-o sistemul capitalist. Departe de mine a fi comunist sau anarhist, chiar nu stiu cu ce-am putea inlocui starea de fapt de azi astfel incat sa fie mai bine pentru toata lumea (unii dintre dumneavoastra poate se gandesc la un stat religios sau, in orice caz, bazat pe principii crestine), dar este evident unde duce capitalismul salbatic. Si noi ne indreptam vertiginos in aceasta directie. Mai bine sa punem de pe acum bani deoparte pentru batraneti, ca vom ajunge sa nu putem avea incredere in nimeni; o sa ne ingroape primaria si vecinii. Nici in moarte nu ne vom recapata decenta. PS: userul scrabble saluta pe toti vechii forumisti. |
Bătrânețea nu este frumoasă.Nici pentru cei care sunt în această stare și nici pentru acei care au bătrâni cărora le poartă de grijă.
Trăind lângă un bătrân este ca și cum te-i vedea pe tine într-o oglindă iar ceea ce vezi nu-ți place. Mă uit în jur.A murit unul din cei doi.A rămas celălalt.Nici nu s-a răcit bine și încep certurile pentru bruma de avere sau marea avere pe care au strâns-o cu sudoarea frunții.Se împiedică de cel care încă mai trăiește.Unii sunt amabili dar puțini.Sentimente?? Poate puțină compasiune. Iată un exemplu.Bătrâna are 9o de ani.I-a făcut fiului acte.Stă singură.Are pensie rezonabilă dar nu mai are voie să-și gestioneze banii căci este senilă.În timp ce ea așteaptă poștașul fiul i-o ia înainte, ia el banii.Îi aduce demâncare dar o închide cu lacătul ca să nu plece de acasă. Își petrece serile cu câinii maidanezi cărora le povestește din viața ei... Ceva mai încolo stau într-o casă părăsită doi bătrâni cu fiul lor.Au fost funcționari dar nu mai au nimic.Ca să-și scape fiul de închisoare au vândut tot,apartament,mobilă,mașină.El are cancer și bea mereu .Fiul bea și îi bate.Biata bătrănă...Merge pe la porți si spune la toată lumea ce viață are la cei 80 de ani... Mai sunt câteva bătrâne oarbe(printre ele și a mea),deprimați căci asemenea pruncilor depind de cei din jurul lor. Când începe luna începe maratonul pentru medicamente gratuite,ore și zile petrcute pe la medic,și în căutarea medicamentelor. Și teama alimentată de mass-media că într-o zi nu vor mai primi aceste medicamente sau nu vor mai fi bani pentru plata pensiilor. Și câte nu ar mai fi de spus... Nu știu cum o fi în alte țări dar, a fi bătrân în România este cumplit. Totuși e bine că alegeri sunt destul de des.Atunci guvernanții se mai gândesc și la bătrâni căci au nevoie de votul lor.Mai primesc câte un mic(acei care se mai mișcă)câte o sticlă de ulei sau de făină... |
Infiorator. Ma gandesc ca bunica mea a fost pana la urma norocoasa ca ne-a avut pe noi la capatai, sa alergam dupa medicamente si alte trebuinte. Nu a fost o perioada placuta, nicidecum, sa vezi cum un om se degradeaza pe zi ce trece. Dar nici intr-un caz nu as fi procedat altfel, nu mi-as fi lasat a doua mama fara ajutor si nu din datorie sau din obligatie, ci din cauza ca am iubit-o.
|
Citat:
|
Mersi, mersi. Sper si eu ca m-am schimbat, pentru ca am realizat ca multe din discutiile in care m-am bagat in trecut au fost sterile, puerile si teribiliste. Tot ateu agnostic sunt, dar am citit forumul in perioada cat am lipsit si am vazut mesajele unora ca ai2 sau topcat. Seamana izbitor de mult cu ale mele, dar nu mi-au placut deloc. In consecinta nu-mi place de mine, cel din trecut.
|
Citat:
|
strabunicul meu are 96 de ani iar strabunica 86. ea a ramas paralizata. nu au fost chiar niste parinti minunati din cate mi-a povestit bunica. si nici pentru mama nu au fost niste bunici prea buni , din cate mi s-a povestit. Am fost prezenta la cateva scene foarte urate si triste intre ei si bunica. toata lumea ii stie de "rai", se cearta, se lovesc si fac tot felul de lucruri urate. nu prea mai e liniste, mai ales decand strabunica a ramas paralizata, si sunt considerati "o povara inutila". ma intristeaza si ingrozeste cand ma uit la ei. Sincer ma face sa vreau sa nu traiesc atat. Sper sa-mi dea Dumnezeu de trait numai cei 70 de ani rezervati omului, ce e peste e in general numai chin si tristete. Iar daca Dumnezeu imi va da sa traiesc mai mult, o sa fac tot ce pot sa nu chinui pe nimeni , sa nu fiu o povara. M-a impresionat nefericirea mamei din cauza batranilor..... dar stiu ca exista si altfel de batrani, am auzit despre acei batrani care au bunatate in privire, mangaiere in vorbe si o intelepciune molipsitoare in gandire... o sa-L rog pe Dumnezeu sa ma ajute sa ajung asa...
|
Citat:
Am asistat si eu la o scena oribila, dupa parerea mea. Faceam stagiu intr-o sectie si au venit doi batrani, sotul bolnav de alzheimer, adus de sotia lui. eram in incapere eu, medicul care il consulta si cei doi soti; la sfarsitul consultului, medicul incearca sa o convinga pe doamna ca cel mai bine ar fi sa isi duca sotul la azil, ca sa aiba si ea o viata a ei...iar doamna vadit multumita il aproba. pacientul asculta. cand am ramas singura cu el, a inceput sa planga si sa ma intrebe ca sotia vrea sa il paraseasca, nu-i asa? |
Cand ai un batran in familie are nevoie de asistenta. Unii sunt paralizati, altii au Alzheimer si nu-si mai recunosc copiii, altii nu pot manca singuri si asa mai departe. Numai cine a avut in ingrijire unul stie ce vorbesc. Unii nu se pot lipsi de serviciu si angajeaza pe cineva, un fel de bona. In strainatate personalul de genul asta e foarte scump pentru ca pana la urma e o slujba ce ocupa tot timpul. Ori se sacrifica un membru al familiei, ori angajezi pe cineva, ori il trimiti la azil. Deciziile apartin fiecarei familii in parte si fiecare isi va face apoi procese de constiinta sau nu, se va intreba daca a luat decizia cea buna sau nu, dupa posibilitati si atasamente.
Dar ce-i mai grav e ca in Occident a trimite un batran la azil e deja ceva subinteles, putini se intreaba daca e bine sau nu. Au ajuns sa-i trimita acolo cum isi trimit copiii la gradinita, institutionalizarea asta li se pare ca facand parte din sfera normalului. Am zis mai sus ca exista trei solutii, dar nici una dintre ele nu trebuie sa fie usoara! Cand a trimite un batran la ghettoul numit azil e ceva normal stii ca lumea s-a intors cu susul in jos. Dar destul despre partea urata a batranetii, exista si batrani fericiti, ce-i drept, putini. Depinde si de noi sa ducem o viata cat mai sanatoasa ca sa nu ne prelungim suferinta la sfarsitul vietii si sa facem de pe acum tot posibilul sa nu aruncam pe copii chiar atat de mult. Cand n-ai respect fata de propriul organism o viata intreaga e mai greu sa emiti pretentii la batranete, desi cei care te iubesc cu adevarat vor fi alaturi chiar si in atare conditii. Batraneti fericite tuturor :) |
Stii, Scrabble, asa gandeam si eu prima data cand am vazut cu cata lejeritate sunt "debarcati" batranii la "azil" in Olanda. Pun cuvantul "azil" intre ghilimele pentru ca felul "clasic" de-a ne inchipui un asemenea loc nu se potriveste deloc acestei institutii cu un rol vital in societatea olandeza.
In Olanda este de la sine inteles ca la batranete, atunci cand nu te mai poti intretine singur, vei merge intr-un centru specializat in asistarea celor de varsta a treia. Sunt multe feluri de-asemenea institutii insa principala diferenta o constituie capacitatea celui asistat de-a-si purta (sau nu) cat de cat de grija. Si cand spun asta ma refer la gatit, sters praf, facut mici cumparaturi, etc. Soacra mea, Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca, a fost intr-un asemenea centru. La inceput a avut o camera in partea rezervata celor "mobili" - se imbraca singura, isi facea sandvisuri, cafea, iesea la plimbare sprijinita de cadru. Mai apoi, cand starea sanatatii ei s-a deteriorat brusc, a fost mutata intr-o camera similara insa in care era asistata 100%: i se facea dus, era schimbata de haine, i se facea curatenie in camera, i se udau florile, tot, tot. Masa o lua in restaurantul de la parter, comun tuturor celor "mobili". Meniul era foarte variat iar mancarea gustoasa; de multe ori am mancat acolo impreuna cu toata familia! In acel centru erau organizate numeroase activitati care sa le faca viata placuta locatarilor: intr-o zi se juca bingo, in alta zi venea o coafeza si le facea frumoase pe toate doamnele de-acolo :), in alta zi era "piata de flori" si-si puteau cumpara flori, in weekend veneau diverse formatii care cantau melodii vechi si frumoase, etc. Totul se desfasura intr-o ambianta foarte placuta. De cateva ori pe an se mergea in excursii cu vaporul si toata lumea participa. Mi-a trebuit destul de mult timp ca sa inteleg de unde vine lejeritatea cu care batranii olandezi sunt dusi in asemenea centre, acest lucru parandu-mi-se initial o barbarie curata (aveam in cap imaginea azilului romanesc, loc al abandonului total). Insa trebuie sa stiti un lucru: bunicii nu-si cresc nepotii in Olanda. Fiecare are dreptul la viata sa: parintii merg la lucru pentru ca au credite la banci de platit, copiii merg la cresa / gradinita / scoala iar bunicii se bucura de pensie, dupa o viata de munca. Eu imi doresc ca si-n Romania sa se-ajunga la un asemenea nivel de respectare a celor in varsta, sa se infiinteze aziluri in care demnitatea umana sa nu fie doar un cuvant din dictionar. |
Citat:
PS: Monica, nu stiu daca ai vazut cand am postat la "stiri ..." ca in Franta se cauta medici generalisti romani pentru mediul rural. Daca te intereseaza...:6: |
,,Eu imi doresc ca si-n Romania sa se-ajunga la un asemenea nivel de respectare a celor in varsta, sa se infiinteze aziluri in care demnitatea umana sa nu fie doar un cuvant din dictionar.,,
Oh ..Coralina frumos gand ai ! Suntem atat de departe de Olanda.. daca nu vine sfarsitul lumii , cine stie , poate sa avem asemenea aziluri...dar e logic ca decalajul de zeci de ani dintre ei si noi ..nu va dispare . :6: |
Citat:
Oricum iti multumesc ca te-ai gandit la mine:6: |
Sa nu uitam ca exista o mare deosebire intre azilele (alea care exista) in tara si cele din vest.
In tara este nevoie de mai mult si de aceea ma gadeam ca biserica si mai ales cei din monahism ar putea sa se implice m ai mult in partea sociala: sa faca azile si orfelinate si sa ajute la domiciliu pe cei aflati in nevoie. Familiile nu pot face fata. Cine n-a avut un bolnav,sau batran de ingrijit...pana la sfarsit, nu stie ce inseamna asta. Nici in vest nu este asa roz situatia. Material, adica azilele in sine si alte servicii oferite la domiciliu sunt bune, dar uman este f.greu. La salariile mici si munca grea din acest domeniu (in 3 schimburi!!!) nu se incumeta multi. De aceaa lispeste fosta de munca si se aduc oameni din tarile sarace care sa lucreze acolo. Si acestia ii lasa pe ai lor si ingrijesc de straini. Cam greu de inteles. Exista azile si azile in vest, in functie de veniturile oamenilor. Cei care au posibilitati, o duc bine si in azil, ceilalti... Discriminare este pana la moarte. Exista si alte solutii in vest: 1. Anslambluri de locuinte pentru seniori cu sprijin medical si social. Adica exsita o centrala care vegheaza zi si noapte si fiecare batran are in casa un sistem prin care poate anunta cand ii este rau. 2. Altii se aduna si locuiesc impreuna in locuinte la comun si se ajuta intre ei, cei mai sanatosi, pe cei mai putin sanatosi. 2. Exista si asistenta la domiciliu pentru aspecte medicale, de igiena, curatenie in casa etc. Astea le-am vazut. In mare parte aceste servicii sunt oferite de ... institutii sub patronatul B.C sau B.Protestante. Deci bisericile lor se implica. 3. Cei care au in ingrijire persoane cu boli grave, dementa, paralizii etc. primesc ajutor in sensul ca peste zi le este dat fie o persoana la domiciliu, fie pot duce pe cei bolnavi la centre speciale. Si macar peste zi si poate si pe perioade scurte de concediu, mai au si ei un respiro. Sigura ca toti preferam sa stam cu familia, sau macar aproape de ea. Serviciul nu-ti permite sa ai copii, sa ai batrani sau bolnavi de ingrijit, sau alte probleme sociale. Chestia cu "bunicii nu ingrijesc nepotii" mi se pare oribila. Stiu ca este asa, pentru s-a marit mult varsta de pensionare si atunci nu au cum. Cand parinti au varsta optima pentru facut copii (25-40 ani), bunicii au (45-65 ani) si lucreaza inca. Eu sunt pentru o colaborare intre generatii si ...intre cei care au copii mici si cei care n-au. Se pot ajuta intre ei. Si daca se plang aceia care au copii si rude care pot sa-i ajute la o varsta, sa-i viziteze in spital sau azil, atunci aceia fara copii (ca nu le-a dat Dumnezeu), ce trebuie sa faca si sa simta? Altii nu vor copii si nu se gandesc ce vor face la batranete. Sigur ca nu e bine sa te gandesti ca faci copii pentru asta, dar este in firea lucrurilor ca tinerii sa ajute pe cei in varsta, asa cum si ei sunta jutati de la nastere si pana la crestere de nepoti. |
Pentru sophia
Doamne , Sophia nu te mai chinui atat !
,, atunci aceia fara copii (ca nu le-a dat Dumnezeu), ce trebuie sa faca si sa simta ? ,, Ce sa faca... sa-si puna nadejdea in Dumnezeu ! Ce sa simta ..bucurie ca au ajuns la batranete ..cu sau fara copii ar trebui sa multumim ptr fiecare varsta pe care o implinim ptr ca sunt milioane de copii sau tineri care mor fara sa ajunga la adolescenta , la maturitate .. Pai bine zici ca daca n-a dat Dumnezeu ... atunci de ce inca e suferinta ? Sunt incredintata ca stie Domnul de ce n-a dat si daca accepti ca judecata Sa e Sfanta si Dreapta atunci nu mai e loc de ..de ce ? Apoi vezi si tu ca sunt atatia parinti care n-au parte de respectul cuvenit si nici de ingrijire sau ajutor la batanete din partea copiilor..ba mai rau sunt atatia parinti ucisi de fiii lor !! sunt atatea si atatea mame (???) care avorteaza, abandoneaza sau isi ucid copiii ..stiu ..si n-as vrea sa stiu ..si n-as vrea sa fie .. Simt ca-ti plange inima ..iarta-ma te rog , poate nu te inteleg eu bine , dar asta ajunge la mine din partea ta , o durere inca vie , o permanenta intrebare de ce ? Nu stiu daca ai nevoie de imbratisarea mea dar te rog , primeste-o.. :6: :53: |
pentru un prieten
Am un prieten bun care la chefuri se cam imbata,dar din cand in cand si cand nu e al chef.Eun baiat bun in rest si as dori sa stiu cum l-as putea putea ajuta.De vorbit am vorbit cu el si mereu a spus k nu mai bea sau ca si daca bea nu se imabta,dar stiti cum e una zici si alta faci.
Singura varianta crae mi-a rams e s ama rog pt.el pana nu e prea tarziu.dar nu stiu ce acatiste sau ce rugaciuni sa fac. Ma puteti ajuta? Edit/Delete Message |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 05:22:36. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.