Liturghia de dupa liturghie
 

La fiecare Sfanta Liturghie, afirmam ca "am vazut Lumina cea adevarata, am primit Duhul cel Ceresc, am aflat credinta cea adevarata", insa, in ce masura dam marturie in fata celorlalti, dupa ce parasim biserica, despre "ceea ce am vazut si auzit"?

Se intampla sa venim la Liturghie raniti, si ne intoarcem tamaduiti, uneori, venim deznadajduiti si plecam cu nadejde, alta data, venim cu intristare si plecam cu bucurie. Toate acestea trebuie sa le impartasim, la randul nostru, lumii. Numai in acest mod continua si prin noi lucrarea Lui.

Episcopul Anastasie Yannoulatos, profesor la Universitatea din Atena, descrie in chip minunat aceasta lucrare, numita Liturghia de dupa liturghie: "Liturghia trebuie sa se continue in imprejurarile personale, de fiecare zi. Fiecare credincios este chemat sa urmeze a savarsi o liturghie personala pe tainicul altar al inimii sale, spre a implini vestirea vie a vestii celei bune intru folosul intregii lumi. Fara aceasta urmare, Liturghia ramane nedeplina. Intrucat din momentul Euharistiei suntem cuprinsi in trupul Celui ce a venit sa slujeasca lumii si sa fie jertfit pentru ea, trebuie sa infatisam in diaconia concreta, in viata obsteasca, noua noastra fiintare in Hristos, Slujitorul tuturor. Jertfa Euharistiei trebuie prelungita in jertfele personale pentru oamenii nevoiasi, fratii pentru care Hristos a murit."

Marius, se intampla ca in zilele noastre multi sa fie pasivi chiar in cadrul Liturghiei, cu atat mai mult dupa Liturghie. Nu mai canta in comun, nu cunosc momentele Liturghiei si semnificatiile ei, nu se cunosc... nu traiesc in altii, ci doar in ei. Liturghia va rodi numai in momentul in care omul va iesi din el. Numai asa Hristos si semenii vor avea loc sa locuiasca in el. Atunci vom putea vorbi cu adevarat de Liturghie dupa Liturghie.

De multe ori prefer Vecernia. Simt mai multa liniste si asezare.
Este dureros insa ca inima mea nu da voie Sfintei Liturghii sa o umple de dor dumnezeiesc.
Sfanta Liturghie tine lumea. Cat am cazut si cat ne'am impietrit de nu mai putem intelege asta.

Fiecare zi este o Liturghie, fiecare intalnire cu un om este o Liturghie, fiecare bucurie venita in inima prin frumoasa faptura a lui Dumnezeu este o Liturghie... o multumire pentru toate, o comuniune, o treapta spre o alta.

nu m-as fi gandit
 

O viziune deosebita.

Sfantul Ioan Gura de Aur vorbeste despre Liturghia care are loc in afara Bisericii, unde la altarul saracilor sunt chemati sa slujeasca toti crestinii alaturi de clerul Bisericii. Este vorba de slujirea lumii, a orfanilor, vaduvelor si saracilor, in numele iubirii lui Dumnezeu.

Cred ca lumea ii vorbeste altfel omului care participa la Liturghie. Cel putin pot spune ca lumea nu tace pentru acesta. Lumea nu-i ramane exterioara si neapropiata. Mergeti la Liturghie si veti simti ca lucrurile vorbesc neincetat despre rostul si obarsia lor.

antipozi
 

Asa mi se pare...
Sfanta Liturghie e oaza de rai in pustiul desertaciunilor lumii. Mai suntem pentru ca apa ei vie nu ne lasa sa murim...

Initial am crezut ca topicul se refera la rugaciunea din restul timpului, in afara Liturghiei.

Nu trebuie sa pierdem din vedere ca scopul Sfintei Liturghii este unirea noastra cu Hristos in Duhul Sfant. De aceea, in rugaciunea epiclezei, preotul invoca pogorarea Sfantului Duh, peste cei prezenti si peste Cinstitele Daruri puse inainte. Participarea la Sfanta Liturghie este temeiul marturisirii lui Hristos si slujirii aproapelui, in lume.

Sfantul Marcu Ascetul spune ca in liturghia interioara credinciosul isi aduce ca jertfa nu painea si vinul spre prefacerea in Trupul si sangele lui Hristos, ci toate gandurile sale Arhiereului Hristos care Se afla pe altarul inimii sale, pen*tru a le adauga la jertfa Trupului Sau prezentata neincetat Tatalui. Hristos Se afla deci ca Arhiereu si in interiorul nostru, primind jert*fele noastre.

In acest an,odata cu calendarele impartite de biserica la credinciosi,odata cu ele s-au dat si carticele cu titlul ''Cum trebuie sa stam/ascultam sfinta liturghie''.(nu mai retin exact)
Nu este nevoie decit de aceia,care este asa subtite cred ca nu are 20 de pagini,si e cit un carnetel de notite,dar cuprinde TOTUL.Altceva nu e nevoie.Nici volume mari,nici carti multe,caci incarcam memoria cu gunoaie.Doar acea carticica SI ATIT.
Amin.

Indraznesc sa nu fiu de acord cu tine.
Unele din carticelele care circula nu sunt prea bune, sunt moraliste si pietiste, nu explica adevaratul sens al liturghiei. (de asta nu stiu, zic in general)
Sigur, cartile sunt pentru cei care au timp, minte si rabdare sa le citeasca. Ele pot ajuta pe unii, altii au nevoie de invatatura orala. Dar daca vrem sa progresam in credinta, trebuie sa nu ne oprim la ceea ce stim deja ci sa incercam sa intelegem din ce in ce mai mult, fiecare dupa talantii pe care i i-a dat Dumnezeu.

Sunt intru totul de acord. Cunoastem intamplarea in care Apostolul Filip il intreaba pe famenul etiopian, care citea din Scriptura, daca intelege ceeea ce citeste. Consider ca aceesi intrebare ne poate fi adresata atunci cand participam la Sfanta Liturghie: "Intelegi cele ce asculti?" Cu acest sens s-au scris multe talcuiri sau erminii ale Sfintei Liturghii.

Chiar si asa, niciodata nu va putea indrazni a spune cineva ca stie TOTUL despre aceasta slujba sfanta si dumnezeiasca. Sensul ei se cere mereu adancit.

Liturghia euharistica nu este o "escapada pioasa" in lumea rugaciunii si o intoarcere de la realitatile sociale ale lumii in care traim prin inchiderea intr-un spatiu ghetou din care nu mai iesim, ci ea cheama pe fiecare credincios sa celebreze "taina fratelui" in afara Bisericii, in pietele publice si in mahalale, acolo unde se aud strigatele saracilor, ale bolnavilor si ale marginalizatilor. Nicolae Steinhardt, un evreu din Romania convertit la crestinism in temnitele comuniste, comentand textul de la Matei 25 referitor la criteri*ile Judecatii de Apoi, subliniaza intr-o celebra predica faptul ca in acest text nu ne aflam in vreun spatiu sacru, vreo academie platoniciana, ci la nivelul celor umiliti si obiditi, care pot gusta din plin savoarea unei fapte bune.

Ceea ce este dureros este ca omul nu are constiinta atotprezentei lui Dumnezeu. El a ajuns sa creada ca Dumnezeu este doar in Biserica. Intra acolo si Il intalneste. Iese de acolo si Ii ramane departe. E o falsa credinta. Dumnezeu este pretutindeni. Pentru aceea se cuvine sa fim peste tot asa cum suntem in Biserica - cu constiinta prezentei lui Dumnezeu.

Dacă vreau să rămân în comuniune cu Hristos, şi după Sfânta Liturghie, mă străduiesc să fac din cele ce ştiu că îi plac Lui: să vorbesc cu El (în rugăciune), să-l port în gând, să mă feresc de păcate, să cer iertare, să iert, să înmulţesc talanţii pe care i-am primit.

Liturghia de dupa Liturghie.
 

Citind cuvantul de pe prima pagina ( Stapana sa iti rasplateasca efortul Adrian) mi-a venit in inima acest topic. Liturghia de dupa Liturghie... Imi voi permite sa il postez aici ca o completare la ce ati scris voi pana acum, dragii mei.

"Ar trebui sa incercam sa traim in asa fel incat, daca s-ar pierde Evanghelia, numai privindu-ne cineva, ea sa poata fi scrisa din nou".

Mitropolitul Antonie al Surojului

Motivul pentru care painea si vinul se prefac in Trupul si Sangele Domnului in cadrul Sfintei Liturghii este prefacerea omului. Asa ca cel ce a cunoscut prefacerea, poate sa fie luat drept model pentru scrierea Evangheliei. Minunat a grait Mitropolitul Antonie.

Omul, prin natura sa, este o persoana liturgica si in afara bisericii. Faptul ca ne rezumam doar la slujbele din biserica (daca participam si la acelea) este un semn al caderii, al unei firi omenesti slabite de pacat.

Am citit mai demult pe acest site un articol numit "Schima mare, un antimis al liturghiei neincetate sau al liturghiei de dupa liturghie". Mi-am dat seama ca monahul (schimonahul) se apropie cel mai mult de aceasta stare fireasca, de a fi in permanenta - nu doar in timpul slujbelor - in comuniune cu Dumnezeu, prin rugaciune. Dar aceasta stare, de indumnezeire, pana la urma, nu este numai vocatia sau tinta lor, ci a fiecaruia dintre noi.

Am vazut ca exista un proiect de catehizare a copiilor, numit daca nu gresesc "Hristos impartasit copiilor". Ceea ce ar fi trebui sa faca Biserica era sa-l lege de o slujba, daca nu se poate de Liturghie. Fara slujba, va fi o noua ora de religie. Dar nu asa vom ajunge sa avem parte de Liturghie dupa Liturghie.

Ce bine ar fi dacă mai mulţi copiii s-ar împărtăşi deseori cu Sfintele Taine. Mai ales cei mai mici de 6 ani, care pot lua direct Împărtăşania, fără spovedanie. Ar primi şi sănătate, luminare şi tot ajutorul de la Dumnezeu.
Din păcate, pe unii nu are cine să-i aducă la biserică.

??
 

paote ca motivul necunoasterii momentelor liturghiei e si din vina preotilor. v-ati intrebat vreodata?

:) Si mai bine ar fi daca mai multi copii, din cei peste 6 ani, s-ar impartasi mai des cu Sfintele Taine. Ce e rau in spovedanie, oricum?

Copiii sub 6 ani ii vezi destul de mult si de des. Pe cei peste 7 ani, doar din an in Pasti, si poate nici atunci.

te-ai intrebat vreodata? de nu e vina celor ce fac auditoriu, nu a lucratorilor evangheliilor.

Este greu sa traim "liturghia de dupa Liturghie", din pricina neputintelor noastre, chiar si atunci cand ne impartasim regulat cu Trupul si Sangele Mantuitorului, dar, cu atat mai mult, atunci cand ne impartasim rar sau nu o facem deloc.

Putem pastra in suflet aceasta stare de sarbatoare si sa traim neincetat lumina si bucuria ei, in masura in care participam constient la taina prezentei lui Dumnezeu, in biserica si in afara ei.

Ce este sarbatoarea, in esenta sa, daca nu a marturisi, "Hristos in mijlocul nostru" sau "cu noi este Dumnezeu" si a ne minuna neincetat de taina prezentei dumnezeiesti?