Sa nu judecam aproapele
 

Daca aproapele este iubit, el este primit cu deficiente cu tot, nu este judecat. Daca nu-l iubesti, atunci il judeci si pierzi din vedere si calitatile pe care el le are.

Imi spunea un prieten: "Daca nu iubesti pe acela intru neputinte, nu'l iubesti deloc."

Si asa este. Daca omul ar avea numai calitati si numai ganduri/cuvinte/fapte bune, atunci oricine l'ar putea iubi pe acela. Insa atunci cand apar neputintele, slabiciunile, patimile, dragostea putinora fata de el mai ramane in picioare.

Tocmai intru neputintele celui din fata noastra ni se verifica dragostea fata de el.

Daca iubesti pe oricine atunci ce valoare mai are iubirea ta? lucrurile bune sunt rare.

Din contra, daca nu iubesti pe oricine, ce valoare are "iubirea" ta ?!

A iubit Hristos pe toti sau nu? Daca da, de ce?! Pentru ca iubirea nu cunoaste selectii si departajari.

Daca a iubit pe toti atunci cum se face de unii nu sunt in rai cu el?

Problema aceasta a nejudecarii aproapelui se aseamana f. bine cu cea a iubirii aproapelui si a iertarii aproapelui ,desigur neconditionat, fara frontiere si rigori !
Credeti ca Hristos a dat aceasta porunca fara nici o conditie ? Pai binele de rau sau faptele bune de cele rele sau omul bun de cel rau cum il deosebim ? Credeti de exemplu ca alegerea unui staret (si a oricui)pt. propasirea unei minastiri este indiferenta (nu conteaza daca-i bun sau rau)...si de cite ori au fost favorizari cei slabi minastirile au inflorit ? Sau credeti ca patriarhii de Constantinopol eretici si nevrednici ca si alti episcopi si mitropoliti din istoria bisericii au fost caterisiti si alungati din scaun prin facere de iubire sau prin judecare ?
Credeti ca Hristos l-a separat/deosebit pe Iuda de sf. Petru(amindoi vinzatori !) prin facere de iubire sau prin judecare ? Credeti ca toti sfintii bisericii se deosebesc categoric de marii vinzatori si prigonitori ai Mintuitorului prin facere de iubire sau prin judecare? Este cunoscuta fapta (isvorita din dragoste fara de judecare)a sf. Grigorie cel mare care s-a rugat neincetat pt. mintuirea imparatului Nerva Traian si care a fost mustrat de Hristos .De aceea in ortodoxie se stie clar ,,dogma" iubirii gresitilor : ,,iubim pe fratii nostrii dar urim pacatul lor de care ii ajutam (dupa cum putem fiecare)sa se isbaveasca" Hristos insusi ne spune la Matei : ,,...omul se judeca dupa faptele sale si nu dupa vorbe"!si iarasi spune :,,...pomul bun se judeca dupa roadele sale "! Pai asta nu se face decit prin judecarea faptelor lor si nu doar prin iubire ! Exemplele din lumea duhovniceasca pot continua cu nemiluita ajungind pina la ispititor care prin judecare a fost alungat in vazduh si nu din iubire. Si se poate ajunge si la lumea laica care are la baza mai intii judecarea , ca principal instrument de discriminare, si mult mai pe urma iubirea !

Deci ne apare f. clara intrebarea : ce se judeca (care fapte)si cum se judeca ? In cazul acesta ,noi oamenii, lasindu-ne la libera noastra judecata si emotie am cadea f. usor in greseala . Nu am sti cum si ce sa facem .
Avem insa multul ajutor de la Hristos pt. ca ne-a dat colectia sf. canoane prin care ne-a arata ca faptele rele se deosebesc totdeauna de cele bune si ca ele se judeca deasemenea ,totdeauna,si se si pedepsesc !
Ca atare, judecam ,da, judecam pacatul fratelui nostru ,cel care este stipulat in canoane ... si mai mult nimic !

Daca o mama isi iubeste copilul, oare acea dragoste il va impiedica pe copil de a se droga sau a desfrana ?!
De multe ori vedem cum copii din familii bune o iau razna.
Dragostea nu impiedica pe cel iubit sa raneasca pe cel care il iubeste sau sa fuga de el.
Pentru a mosteni Imparatia lui Dumnezeu este nevoie de o dragoste reciproca. Doar iubirea lui Hristos nu este de ajuns.

Hristos ne'a dat cheia, insa noi trebuie sa descuiem usa.

Nu continui discutia. Nu cauti raspunsul, ci aperi o idee la care nu renunti.
Sa fii bine si multa odihna dea tie Domnul. Noapte cu pace.

Desi se uita in mod voit amintim ca Hristos nu a iubit pe :
- pe farisei ,saduchei ,pe irod
- pe zarafi
- pe Iuda
- pe ispititorul
s.a.m.d.
Sau i-a iubit si nu am inteles eu bine ?

...dar nici nu i-a urit...ii erau doar indiferenti
Raminea doar ocazional impresionat cind aceste categorii dadeau dovada de intelepciune

Isvorul ,,uriciunii" nu este dumnezeirea. Adevarat, nu a urit pe nimeni... dar intrebarea pusa era despre iubire !

Inteleg, dar cind afirmi ca nu i-a iubit logica ne dicteaza ca in consecinta i-a urit!..ceea ce nu este cazul

Ce voiam sa punctez este faptul ca indiferenta este tot o forma de iubire. Citeodata este mai bine sa nu ne implicam in viata creatiei lui Dumnezeu iar prin asta dam dovada de intelepciune si iubire

Indiferenta este un foarte mare pacat, sub orice forma ar fi ea camuflata.

Dumnezeu iubeste tot, faptura vazuta si pe cea nevazuta, pe sfinti si pe pacatosi, pe ingeri si pe diavoli.
Iubirea lui Dumnezeu cuprinde atat raiul, cat si iadul.

Doar ca, iubirea se manifesta in doua moduri total diferite: mangaietoare pentru cei ce I'au intors iubirea si macinatoare fata de cei ce I'au respins'o.

windorin, ai putea sa imi spui, iubirea pentru un copil ce moare la 6 ani de ce tip e: mangaietoare sau macinatoare?

Este o iubire mangaietoare sau macinatoare !
Vom vedea la sfarsit, cand vom intelege de ce a ingaduit Domnul aceasta.

Copilasul a ajuns cu siguranta in rai.
Iar parintii primesc prin aceasta o urmare a unor patimi sau a unor fapte trecute. Sau o ferire de ceva mai rau. Domnul stie.
Nu caut sa explic tainele mortii si ale vietii.

Nu mai cauta sa intelegi totul cu mintea. Multe sunt mai presus de limitata noastra vedere a lucrurilor.
Vede bine acela ce se ridica peste prezent si vede si viitorul, iar omul nu poate face aceasta.

:)
Eram speriat, credeam ca cineva intelege asta cu mintea
Totusi, ia in calcul si o iubire indiferenta

/////
 

Nu stiu domn' Topcat, daca tot sunteti var primar cu maimuta, de ce nu incercati pe un forum de-a lor? O sa fiti mai lesne lamurit.
Numai bine!

Banuiesc ca nu intelegi despre ce este vorba si nu-i vina ta.
Oamenii, animalele si plantele mai vor sa fie tratate si cu INDIFERENTA, vor sa fie LASATE IN PACE!.....si ascultind dorinta lor, dam dovada de iubire, si SUB NICI O FORMA, DE PACAT

Lumea este satula de inventariere si catalogare in numele "salvarii" lor. Mi se face rau cind vad lebede inotind cu numere mari, vizibile, de inventariere pe aripi, animale terestre si marine cu etichete si GPS-uri agatate de urechi.

Intram cu agresivitate peste triburi amazoniene si-i inventariem si pe ei din "IUBIRE CRESTINA" si altceva nu faecm decit sa-i contaminam cu boli incurabile si sa-i decimam pina la ultimul suflet

Arborii vor sa fie lasti in pace, sa trecem cu indiferenta pe linga ei, nu sa-i cojim si sa-i ciuntim cu briceagul crezind ca numele nostru si a prietenei zglobii este cel mai important

Asta inseamna respect pentru creatie si iubire

nu e cea mai grea porunca lasata de Iisus-iubeste/ti dusmanul.altfel ne iubim fratii si parintii,altfel pe cel de care ne indragostim--si altfel pe Dumnezeu.apoi-Iubeste/ti aproapele.si ii stim semnificatia.apoi iertarea ca iubire.de n/ar fi credinta,nu am cunoaste atatea moduri de/a iubi.

[quote=flegmatic;169478]Daca a iubit pe toti atunci cum se face de unii nu sunt in rai cu el?[/quot
Omul [COLOR=#004276]vrea sau nu vrea[/COLOR] sa iubeasca si sa fie iubit, sa ierte si sa fie iertat. Iar Dumnezeu Se supune. Nu are nimic a reprosa cuiva. Nici macar omului... il respecta si Se respecta. Este riscul ranirii unei Iubiri care, dupa cum am mai spus, nu avea nevoie de om. Si este riscul deja implinit ca Iubirea sa ajunga in iad.Nu l-a creat pentru a-l tine doar pentru Sine. Nu l-a legat de inima Sa si nu l-a obligat sa stea in bratele Iubirii Sale. L-a creat si l-a chemat la Sine. L-a iubit, dar nu l-a sufocat cu Iubirea Sa. L-a creat ca sa fie al Lui, dar nu ca sa-l posede ca pe un obiect.deci EL iubeste numai ca omul tinde spre alt ceva....nu ii ea cu forta cu EL in rai daca omul vrea....i a dat libertatea de a alege....asta insemnad iubire sa lasi pe om liber sa nu i ingradesti libertatea...!

cel mai greu nu e sa-ti iubesti aproapele ci sa-l suporti,sa-l ajuti sa-l intelegi sa te lasi pe tine pt el

Ba da i-a iubit cu sabia duhului, dar ei erau prea drepti ca sa priceapa.

Bine, esti alegorica dar sunt de acord cu tine !
sa fi binecuvintata !

Ei cum sa nu iubeasca Dumnezeu Iisus Hristos pe Iuda sau pe Pilat sau pe altii?
Mai apoi inainte de Sfintele Pasti se canta Prohodul Domnului dupa care Iuda a fost si el scos din Iad de Dumnezeu Iisus Hristos.
La fel zice si Sfantul Ioan Damaschinul in stihirile Pastilor ca toti care erau in Iad la coborarea lui Dumnezeu Iisus Hristos l-au urmat in Rai.
Mai intai cateva citate din Stihirile Invierii de Sfantul Ioan Damaschinul:
"Acum toate s-au umplut de lumina
Si cerul si pamantul si cele dedesubt.
Deci sa praznuiasca toata faptura
Invierea lui Hristos,
Intru care s-a intarit."
Cele de dedesubt sunt Iadul.
Mai incolo:
"Milostivirea Ta, cea nemasurata
Cei tinuti in legaturile iadului, vazandu-o
La Lumina au mers Hristoase, cu picioare vesele
Laudand Pastile cele vesnice"

Pai nu Sfantul Ioan Botezatorul era tinut in legaturile Iadului ;Sfantul Ioan Botezatorul ajunsese acolo ca sa propovaduiasca celor din Iad pe Dumnezeu Iisus Hristos care urma sa vina acolo cu Sfantul Sau Suflet.
Desi spatial se aflau toti in Iad tinuti in legaturile Iadului nu erau toti care se si aflau acolo.

"Coboratu-te-ai intru cele mai de jos ale pamantului
Si ai sfaramat incuietorile cele vesnice
Care tineau pe cei legati, Hristoase.
Si a treia zi, precum Iona din chit,
Ai inviat din mormant."

"Cât este de simtita cu adevarat si mult praznuita
Aceasta noapte de mântuire si stralucita.
A zilei celei purtatoare de Lumina a Invierii
Mai-nainte vestitoare fiind.
Intru care Lumina cea fara de ani,
Din mormânt trupeste tuturor a stralucit."

Si de la Prohod de se canta in Sfanta si Marea Vineri:
"2. Dar cum mori, Viaţă,
Şi cum şezi în mormânt ?
Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?"

Si aceasta strofa ca sa fie clar:
"23. Luând în pântece
A vieţii Piatră,
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit."

"32. Iisus, Viaţa,
Gustând moartea acum,
Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit
Şi viaţa tuturor le-a dăruit."

"44. Răstignit pe cruce,
Ai chemat pe oameni,
Iar curată coasta Ta împungându-se,
Tuturor iertare dai, lisuse-al meu. "

"49. O, ce bucurie,
Ce dulceaţă multă,
A fost ceea ce-a umplut pe toţi cei din iad,
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui."

Eu stiu ca Mantuitorul a luat cu el numai pe cei drepti.

Crezi ca e posibil asa ceva? Dar daca parintii s-au spovedit tot vor avea urmarea asta?

podolski_2 ®

• Ne iubeste pe toti la fel. Dar noi alegem cat de mult ne impartasim din Iubirea Lui si cat nu.

• Comparati pe Petru si Pavel, niniviteni si sodomisti, farisei si soldatul care l-a impuns. Toti au primit iertarea, ca dar al Iubirii Sale , dar nu toti au ales-o.
  

• Cu cat ne vom dezlipi sufletul de la viata asta , cu atat ni-l vom lipi mai mult de Dumnezeu.

* Petru si Iuda

Era o posibila interpretare. Domnul stie insa cand, de ce si cui i se intampla un lucru.
Spovedania are mare putere, atata timp cat este facuta cu pocainta, iar nu mecanic.
Ai pace, Domnul e mult prea iubitor si bun ca sa poata fi suspectat de razbunare.

Si eu cred asta. Dar te rog frumos sa-mi spui ce sa-i zic prietenului meu care de fiecare data cand e vorba de Dumnezeu citeaza din Vechiul Testament partile in care e prezentat ca un Dumnezeu razbunator. Si daca incerc sa spun ceva el spune ca atunci acela nu era Dumnezeu, era altul? Ce sa-i spun?

Oamenii de atunci erau cu mult mai barbari decat noi (cu toate ca uneori tare vad niste triste asemanari).
Frica era cea care ii facea pe oameni ascultatori.

Apoi, prin Hristos, legea iubirii a depasit tot.
Hristos nu s'a razbunat, sa citeasca Evangheliile. Iar Hristos este Dumnezeu Insusi.
Daca nu crede ca Hristos este Dumnezeu, inseamna ca nu e crestin.
Vechiul Testament nu poate fi despartit de cel Nou.

El spune ca de ce Dumnezeul din Noul testament e altfel decat cel din Vechiul, s-a schimbat Dumnezeu sau era altul?

Nu s-a schimbat Dumnezeu, s-a schimbat perceptia oamenilor despre El.
Dumnezeu se reveleaza oamenilor atata cat sunt ei in stare sa-l inteleaga.

In copilarie, parintii se folosesc uneori si de pedeapsa (in educatie), iar mai apoi, dupa o anumita varsta, pedeapsa nu mai poate avea roade bune, deci dragostea ii ia locul. In primii ani, copilul nu intelege de ce parintele este uneori aspru (sa nu treaca strada, sa nu se joace cu cutitul, etc), de aceea el are nevoie de mustrare si de pedeapsa. Copilul mare asculta de parinti din dragoste, intelegand ca aceia ii vor numai binele, iar nu din teama sau frica. Aceiasi parinti sunt si in copilarie si mai apoi.

Dumnezeu s'a revelat deplin in Hristos. El este cunoasterea lui Dumnezeu asa cum este El.

Nu cauta sa'l convingi pe prietenul tau de acest lucru. Va intelege singur, cand va binevoi Domnul sa'i lumineze mintea.
Apostolii propovaduiau, nu umblau sa convinga lumea. Roaga'te pentru el si ai pace.

foarte frumoase cuvinte

am si eu o intrebare...de ce in momentul in care ne greseste cineva primul gand care ne trece prin minte este acela de a ne supara pe persoana respectiva?si mie mi s-a intamplat sa-mi greseasca mai mullti oameni si prima data m-am suparat chiar daca mai apoi m-am pus in locul lor,i-am inteles(chiar daca in prima faza m-au deranjat anumite gesturi sau vorbe),i-am gasit scuze si am iertat dar de ce nu se poate sa iert din prima?

Si mie mi se intampla la fel... cred ca este din cauza mandriei si a iubirii de sine... ne iubim pe noi muult mai mult decat pe ceilalti si de aceea primul gand se indreapta catre onoarea noastra lezata. Cred ca asta se rezolva prin rugaciune.

"A judeca este a spune: Cutare e mincinos, cutare e un om furios, cutare e un curvar. Prin aceasta a judecat insasi starea dinauntru a sufletului aceluia si s-a rostit impotriva vietii lui intregi, zicand ca este asa, si l-a judecat pe acela ca atare.

Si lucrul acesta e foarte grav. Caci altceva este a spune: s-a maniat si altceva a spune ca e furios si a se rosti, cum am spus, asupra vietii lui intregi. A judeca orice pacat e asa de grav, ca Insusi Hristos a zis: Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si apoi vei vedea sa scoti si pail din ochiul fratelui tau (Luca 6,42). El a asemanat pacatul aproapelui cu paiul, iar judecata lui cu barna. Vezi cat de rau lucru e a judeca?

Ce voim noi de la aproapele? De ce trebuie sa ne incarcam cu povara lui? Avem noi pentru ce ne ingriji, fratilor! Fiecare sa ia aminte la sine insusi si la pacatele sale. Numai lui Dumnezeu I se cade sa indreptateasca si sa osandeasca. Caci numai El cunoaste starea dinauntru a fiecaruia, purtarile, darurile, firea si destoinicia lui, ca sa poata judeca potrivit cu fiecare, precum numai El stie" (Avva Dorotei).

Sfantul Ioan Scararul afirma ca "dracii ne silesc fie sa pacatuim, fie, daca nu pacatuim, sa judecam pe cei ce pacatuiesc, pentru ca prin lucrul al doilea sa patam pe cel dintai. Cunoaste ca semnul clevetitorilor, sau al pizmasilor, este acesta: barfesc si ponegresc cu placere si cu usurinta invataturile, sau faptele, sau implinirile aproapelui, scufundandu-se jalnic in duhul urii."

Mi-au placut aceste cuvinte: "Sa mori oricarui om, nu prin indiferentism, ci prin a nu da importanta cuvintelor si comportamentului sau care-ti starneste mania sau alte patimi". Poate ii foloseste cuiva, atunci cand vine vorba de judecata.

I-a iubit, dar ei nu au primit sa fie iubiti. Zic sfinti ca e suficient sa zica aghiuta un "Doamne miluieste-ma!" si s-ar transforma din nou in inger de lumina. Dar e mandru si nu zice, degeaba il asteapta Dumnezeu cu bratele deschise, ca nu vrea.

Cat despre zarafi, saduchei, farisei, ii iubea, ca de aceea ii dadea pilda si-i certa, caci incerca sa-i indrepte, sa-i schimbe si cu unii chiar a reusit (deseori se spune ca era dezbinare intre ei, dupa ce le vorbea, caci unii isi deschideau inima, alti nu)...