Scopul nuntii
 

Sf Ioan Gura de Aur:

Chiar dacă de nimic altceva, dar măcar de aceste lucruri ar trebui să se teamă părinţii, şi să oprească venirea cântăreţilor şi dansatorilor la nuntă. Căci nunta a fost rânduită nu ca să ne destrăbălăm, nici să ne desfrânăm, ci ca să dobândim întreaga înţelepciune. Auzi-1 pe Pavel, care zice: „din pricina desfrâului fiecare să-şi aibă femeia lui, şi fiecare femeie bărbatul ei". Două sunt pricinile pentru care s-a rânduit nunta: să dobândim întreaga înţelepciune şi să devenim părinţi29. Dintre acestea două, întâietate are întreaga înţelepciune.
Când a intrat pofta [în fire], a venit şi nunta ca să taie lipsa de măsură şi să ne înduplece să avem o singură femeie. Căci naşterea de prunci nu o săvârşeşte deloc nunta, ci acel cuvânt al lui Dumnezeu: „creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul" (Facere l, 28). Şi dau mărturie de aceasta toţi câţi s-au împărtăşit de nuntă, dar nu au fost părinţi. Aşa încât aceasta este cea dintâi pricină, adică întreaga înţelepciune, şi mai ales acum, când toată lumea s-a umplut de neamul omenesc. Căci la început era dorire de copii fiindcă tot omul îşi lăsa prin ei urmaşi şi pomenire vieţii sale. Şi fiindcă nu era nicidecât nădejde de înviere, ci moartea stăpânea, iar după viaţa de aici cei ce se săvârşeau socoteau că pier cu totul, Dumnezeu a dat mângâierea cea din copii, ca ei să rămână chipuri însufleţite ale celor duşi, şi neamul nostru să dăinuie şi să se desăvârşească prin cei ce vin după, şi urmaşii acelora să fie cea mai mare mângâiere pentru cei ce i-au îngrijit. Şi ca să vezi că pentru aceasta erau mai cu seamă copiii doriţi, ascultă de ce i se plânge femeia lui Iov după multele năpaste. „Iată - zice -, pierit-a pomenirea ta de pe pământ, fiii tăi şi fiicele tale". Iar Saul zice către David: „Jură-mi-te că nu pierzi seminţia mea şi numele meu după ce mă voi duce" (I Reg 24, 22). Acum însă, de vreme ce învierea stă la uşi şi moartea nu mai are cuvânt, ci suntem pe drum către cealaltă viaţă, mai bună decât cea de faţă, de prisos este râvna pentru acestea. Căci dacă pofteşti copii, mult mai buni şi spre mai multă mângâiere poţi să-i capeţi acum, când sunt dureri duhovniceşti şi naştere mai uşoară şi îngrijitori de bătrâni mai buni30, încât una este pricina nunţii, să nu desfrânezi, şi de aceea s-a şi rânduit acest leac. Iar dacă şi după nuntă petreci în desfrâu, degeaba te-ai însoţit, de prisos şi în zadar. Ba, mai mult, nu numai în zadar, ci şi spre vătămare. Că nu este acelaşi lucru ca, neavând femeie, să desfrânezi, iar după nuntă să faci la fel. Nici desfrânare nu mai este după, un asemenea lucru, ci adulter. Şi chiar dacă ciudat ţi se pare ceea ce am spus, e adevărat.

Abstinenta totala = lipsa realtiilor sexuale in cuplu (traiul ca frate si sora)
Abstineta periodica = abstinenta tinuta doar in anumite perioade - ceea ce se intampla in cazul difeitelor metode naturale

Exista duhovnici care recomanda abstinenta totala (traiul ca frate si sora) atunci cand sotii nu mai vor copii si nu ingaduie nimic altceva.

Exista insa si duhovnici care nu permit nici macar abstineta totala daca sotii nu mai vor copii. Ideea e ca daca te-ai casatorit asta ti-e soarata sa faci copii cati or veni. Practic ei resping orice posibilitate de a limita nasterile in familie.


Altfel, exista si duhovnici care permit abstinenta periodica (calendar sau alte metode naturale) si eventual metodele de bariera care sunt sigur neabortive, adica prezervativul.

Si sunt si altii care permit orice... :39:

Zicea cineva odata: "Daca omul ar fi avut nevoie de metode contraceptive sigur gasea Dumnezeu o solutie, poate de la inceput il facea cu prezervativ". :)
Cred eu ca scopul casatoriei este sa micsoreze cat se poate de mult sansele de a fi stapaniti de pacatele trupesti.

Scopul nuntii - a face din "doi" - "unul", un singur trup. Pacatul ne-a facut sa traim unul langa celalalt, tainele ne ajuta sa traim prin ceilalti si in ceilalti.

In Noul Testament nu exista nici un text care sa considere nasterea si cresterea pruncilor drept scopul primordial al casatoriei. Nasterea de prunci poate fi mijloc prin care omul se poate mantui numai in masura in care ea se infaptuieste "in credinta, in dragoste si in sfintenie" (I Tim. 2, 15). Nu nasterea de prunci sfinteste prin sine, ci ea ar fi de dorit sa aiba loc, sa se produca, intr-un mediu familial in care sfintenia sa fie preocuparea membrilor ei. Ea are insemnatate in procesul de mantuire a omului atunci cand contribuie la cresterea gradului de generozitate si de jertfelnicie a cuplului conjugal.
Dupa Sf. Ioan Hrisostom, scopul casatoriei omului este si nasterea de prunci, dar, mult mai mult, scopul casatoriei este evitarea desfraului, deci "infranarea" (Despre feciorie, 10, P.G. 48, col. 547).
A vedea scopul primordial al casatoriei in nasterea si cresterea pruncilor, ar insemna sa limitam casatoria la legaturile trupesti dintre soti si la consecintele lor, ceea ce nu se potriveste cu sensul crestin al casatoriei. Aceasta nu inseamna ca nasterea si cresterea copiilor nu constituie unul din obiectivele casatoriei. Ele constituie unul din obiectivele si roadele de dorit ale familiei, dar nu scopul primordial. Daca ar fi altfel, atunci cuplurile care nu au copii nu-si realizeaza scopul pentru care s-au constituit? Nu se mantuiesc, cu toate ca ele dovedesc o viata cu adevarat crestina? Un asemenea punct de vedere ar fi de neconceput. Asadar, scopul primordial al casatoriei trebuie gandit altfel.

Abstinenta totala sau partiala trebuie sa fie cu acordul ambilor soti, asa scrie si in Biblie, sa nu se lipseasca unul de altul, cu exceptia posturilor si sarbatorilor.

In perioadele de non-abstinenta (de activitate), sunt interzise orice fel de metode contraceptive, inclusiv calendarul.

Bogdan.

Cum adica e interzis calendarul, Bogdan?? :-)
Calendarul este TOCMAI una din metodele de abstinenta partiala..

Altfel, sigur ca trebuie sa fie cu acordul ambilor abstinenta, e valabil si pentru post.

implicatii ale spuselor sf. Ioan
 

Exact, georgeval. Scopul principal al casatoriei este altul, insa nasterea copiilor vine firesc pentru un cuplu care nu se inchide in sine, nu vrea sa traiasca o dragoste egoista. Cand iubesti cu adevarat vrei sa iti reversi iubirea si asupra altora, iar revarsarea cea mai fireasca in acest caz este nasterea copiilor. Pentru cei care nu pot avea copii se pot gasi alte moduri - adoptia, ingrijirea altora, dedicarea pentru altii (de ex. intr-o asociatie, sau pur si simplu ajutarea unor familii cu multi copii, posibilitati se gasesc..)

Asta nu inseamna insa ca un cuplu trebuie sa-si concentreze toata energia in nasterea si cresterea copiilor.
1) Daca sotii se gandesc numai la copii si isi mai cultiva relatia dintre ei, risca sa se departeze unul de altul si astfel sa nu mai fie un singur trup.. si sa nu mai fie un adevarat cuplu crestin. (uitati-va in jur si o sa gasiti destule exemple)
2) Daca au mai multi copii decat pot duce, material sau sufleteste. Asta este rezultatul ideilor extremiste ale unor duhovnici (sau cupluri) care nu accepta nici abstinenta ca metoda de oprire a nasterilor... Este adevarat ca daca avem credinta mare acceptam tot ceea ce ne trimite Dumnezeu, dar Dumnezeu accepta si colaborarea noastra, si asteapta mai ales si de la noi intelepciune si dreapta socotinta.
Mai sunt si situatii extreme in care exista boili genetice, sarcini extrauterine repetate, si pericol de moarte. Ce facem atunci?

Este adevarat ca sf. Ioan nu spune explicit ca daca scopul principal al casatoriei nu este conceptia copiilor, atunci nu este nici cel al relatiilor trupesti dintre soti. Dar mi se pare ca este evident. De baltfel s-ar putea sa spuna asta in alta parte. De exemplu, acolo unde comenteaza spusele sfantului Pavel spunand sa nu se lipseasca unul de altul decat daca sunt de acord, pentru perioade scurte, ca sa se concentreze la rugaciune.

Anumite lucruri parintii din vechime nu le-au spus pentru ca nu existau in vremea lor toate metodele medicale care pot depista problemele, pentru ca oamenii traiau altfel atunci. Dar se pot deduce din spusele lor consecintele pentru vremea nosatra.

:-) Nu l-a facut cu prezervativ, insa i-a dat o unealta mai buna si mai eficienta: MINTEA!

Este UNUL din scopurile casatoriei, de altfel cel care este valabil in toate culturile si religiile: aducerea sexualitatii in fagasuri domestice, pentru ca altfel ea, ca un torent, ar napadi viata umana si ar produce pagube. Ceea ce se intampla astazi in mare parte.
Asta pentru ca sexualitatea este o energie puternica, necanalizata poate distruge, insa canalizata aduce mult bine.

Scopul principal este unirea sotilor, cum zice Costel. Unirea este opusul duhului dezbinarii, al individualismului (diavol inseamna cel care desparte, etimologic). Unirea este o imagine a raiului si mai ales a Imparatiei, und evom fi toti uniti in Dumnezeu. Si de aceea se spune ca familia este o mica Biserica - Biserica fiind avangarda Imparatiei in lume.

Corect Fani!

De acord cu tine Fani! Da, am facut o greseala - este doar UNUL din scopuri.

Acuma mi-am dat seama. Daca pornim de la premisa ca a face dragoste e permis doar pentru procreere si asta ar fi unicul scop al apropierii dintre soti atunci n-ar mai fi pacat s-o faci inainte de nunta. Nu vi se pare logic? Nici sa traiesti in concubinaj. Daca plecam de la premisa asta, ar fi pacat doar doua lucruri: sa ai mai multi parteneri sau sa folosesti anticonceptionale, dar nicidecum sa faci sex inainte de nunta.

Poruncile Domnului nu sunt logice ci practice. Relatiile trupesti înainte de nunta afecteaza sfintenia ei în constiinta celor doi. Tot ce opreste Biserica e daunator. De pilda daca cei doi au mai avut relatii cu alti barbati/femei în afara de cel cu care se casatoresc asta se va reflecta în constiinta lor si implicit a copiilor, care vor fi niste fii de desfrânati, în masura în care parintii nu s-au cait de acele relatii.

O familie în care ambii parinti au fost la prima relatie sau s-au cait nu doar formal de relatiile anterioare va da nastere la niste copii sanatosi si fericiti. Iar una în care parintii sunt desfrânati va da nastere la niste copii cu probleme.

Curatenia ceruta de Dumnezeu si Biserica are scopul fericirii oamenilor. S-au înselat toti care au crezut ca placerile neîngaduite aduc vreun folos.

Traditie, mai citeste o data ce am spus, ca n-ai inteles ce vreau sa zic. Tot ce spui e adevarat, dar nu are legatura cu ce zic. Si citeste si prima postare a mea, cea cu care am deschis topicul. Sunt unii care spun ca trebuie sa ai relatii trupesti cu sotul/sotia DOAR pentru a avea copii, ceea ce nu merge nicicum cu invatatura ortodoxa, dupa cum se vede...

Si mie parintele mi-a spus ca prin casatorie se "vindeca" pacatul desfranarii, pentru ca cei doi au relatii trupesti permise..

De asemenea mi-a vorbit si despre metoda calendarului si am ramas destul de surprinsa. Stiam ca la catolici este acceptata, nu si la noi, ortodocsii..

Cred ca in scrierile Sfintilor Parinti se numeste "ferire/ pazire" si nu este acceptata..Aveti un citat relevant? :-)

Nu e vorba de anticonceptionale aici, cred ca sunt alte topicuri despre asta. Aici vorbim doar despre scopul/ scopurile nuntii.

Am înteles ce vrei sa zici, ca relatiile trupesti nu sunt doar pentru procreere si ca scopul nuntii nu e doar procreerea. Eu m-am legat de cuvântul logic pentru ca unii au impresia ca poruncile Domnului sunt o lista de halal si haram cu un scop misterios.

Cât despre afirmatia ta, sunt de acord cu ea cu precizarea ca relatiile trupesti nu trebuie sa fie pentru placere, trebuie sa ne înfrânam toate gesturile si simtirile în timpul actului trupesc iar el sa fie o forma de liturghie, de unire mistica între cei doi, nu o vânare de distractii.

Are dreptate Anna ca nu vorbim de asta aici, dar este un subiect conex. De accea pe scurt: ferirea sau pazirea de care voresc unele canoane este cea care folosea mijloace terte pentru a nu procrea (anticonceptionalele - care in vremea acceea erau toate abortive de altfel), nu infranarea periodica (metoda calendarului, a temperaturii si altele).

Suna foarte frumos, si cred ca este ceva adevarat in ceea ce zici, in sensul ca o dragoste adevarata si curata duce nu la cautarea placerii propriuzise, pure, ci la cautarea unurii cu celalalt, insa si a bucurarii lui, nu numai a ta.
Insa in actul trupesc este foarte greu de despartit unirea de placere. De obicei merg mana in mana.
De asemenea, placerea nu este ceea ce se crede, in cazul unei dragoste adevarate si binecuvantate de care vorbim. Se aseamana si cu un fel de bucurie si nu este numai trupeasca, depaseste nivelul trupesc. Cei care sunt casatoriti pot sa-mi confirme spusele, cred.

Este putin utopic sa ceri unor oameni sa controleze perfect actul trupesc. El presupune multa spontaneitate si lasare in voia a ceea ce se intampla - a partenerului si a propriilor trairi. Este adevarat ca presupune si un anume control al instinctelor negative (de posesiune, de tratate a celuilalt ca un obiect de placere etc), daca exista.

Este un subiect delicat si cred ca se stie putin despre el pentru ca oamenii adesea se jeneaza sa-si descrie experientele altora. Cel putin, crestinii se jeneaza. Ceea ce este destul de firesc.

Suntem insa iarasi un pic off topic, pentru ca este vorba de scopul nuntii.

Da, dar se spune si ca Dumnezeu binecuvanteaza unirea.
Daca ar fi asda, insa, am ajunge la alte lucruri aberante, de ex. daca un cuplu nu poate avea copii, sa se desparta. Daca se stie dinainte sa se casatoreasca ca unul din ei sau amandoi sunt sterili, sa nu se poata casatori. Mi-a spus cineva ca a existat in Biserica catolica un astfel de canon, un preot ortodox la care au venit doi catolici rugandu-l sa ii cunune, ca preotul catolic nu le permite asta, pentru ca ea era sterila.
Dar poate era numai o aplicare aiurea, pentru ca nu l-am gasit cand l-am cautat.
A existat in orice caz in BC idea ca relatia sexuala este buna exclusiv daca se face in scopul procreerii. Este o idee care nu exista in ortodoxie si care a fost imprumutata de acolo.
Catolicii s-au mai eliberat de ea, ortodocsii vad ca nu.

Eu inteleg ca Dumnezeu e dincolo de logica si mai presus de ea. Dar asta nu inseamna ca logica e rea oricand. Logica e logica, nu e rea in sine. Ceea ce am spus eu e logic, ce-i rau in asta?

Citat interesant din Sf Ioan Gura de Aur
 

"Daca, pentru o anumita perioada, tu si sotia ta v-ati infranat prin buna intelegere, poate pentru o perioada de rugaciune si post, impreunati-va iarasi, de dragul casniciei voastre. Nu aveti nevoie de procreare ca o scuza. Ea nu este principalul scop al casatoriei." (Sf Ioan Gura de Aur, Despre feciorie)

Scopul casatoriei este in primul rand mantuirea familiei nou formate, iar apoi nasterea de copii..Asta nu este parerea mea proprie,mi-am format-o dupa ce am mai citit cateva carti..

Aici gasiti la download mai toate cartile existente pe piata despre castorie..citind ne putem lamuri daca smintim si inselam cu parerile noastre sau nu:
http://tainacasatoriei.wordpress.com/carti/

Cred ca stiti deja raspunsul la intrebarea "scopul casatoriei", vreti doar sa vedeti ca nu sunteti singurele care "calca stramb", ca sa va inselati cu gandul "astea sunt vremurile"..

Nimeni nu a spus ca impreunarea sotilor se va face strict pentru procreare si atata timp cat casatoria este vazuta ca un mijloc impotriva desfranarii,e de la sine inteles ca asta este firea omului, slaba si cazuta spre placere..deci se impreuneaza de placere, nu "obligat de scopul casatoriei"

Deci nu mai cautati citate care va suna a "metoda calendarului acceptata"..NU este

Parintele Arsenie Boca recomanda metoda calendrului doar cuplurilor care aveau rh diferit, si o nastere ar fi curmat poate cu moartea cuiva(atunci nu erau solutii pentru problema asta ). Parintele a fost un sfant inca din timpul vietii, deci eu il cred..

Nu am nici un drept sa va judec, probabil ca daca as fi casatorita as vedea cu alti ochi aceste aspecte si nu as mai fi atat de batoasa cand vine vorba de acest subiect

Multa dragoste si nu uitati vorbele unui parinte:"Dureaza exact o viata sa te mantuiesti!"

Nu sunt casatorita si topicul nu e despre metoda calendarului...

E_my, multumesc pentru lista care contine multe carti frumoase pe carele stiu si eu (si care nu sunt de parerea parintelui Arsenie Boca), multe pe care nu le stiu inca.
Ai poate dreptate cand zici ca daca ai fi casatorita ai vorbi poate altfel.
Tu pari sa zici ca unii de aici, dintre care banuiesc, eu, cautam citate ca sa ne indreptatim modul de viata neconform de fapt cu credinta ortodoxa. Ei bine, eu nu am spus aici nimic despre modul meu de viata, asa ca te rog sa nu judeci unde nu cunosti. Eu discutam aici despre intrebarea Annei, care este scopul casatoriei, intr-un mod pe care il doream obiectiv, desi recunosc ca este trecut si prin prisma experientei.

Si mi se pare ca sunt altii aici care vor sa vada si sa auda numai o anumita fateta a lucrurilor, iar la cealalta sunt surzi si orbi, oricate citate le-ai da, fie ele si din sfintii parinti si oricat de clare. ;-)
Sper pentru voi, cei care ganditi asa, sa fiti totusi pe calea cea buna cand va veti casatori, pentru ca in acest domeniu nu exista cale unica, asta tot incerc eu sa zic. Sper pentru voi ca mantuirea sa fie scopul si urmarea casatoriei, chiar daca in alt fel decat pentru altii.
De asemenea va doresc sa aveti forta si curaj sa va cresteti cei 10, 15 copii, sau mai multi, cati ati face daca nu ati tine de loc seama de ciclul fertilitatii (care se reflecta in metoda canedarului) ;-)

Nu cred ca am gresi spunand ca principala finalitate a casatoriei este indumnezeirea sotilor, unirea lor cu Hristos. Evitarea desfranarii e alt scop al casatoriei, dupa cum spune chiar Sfantul Apostol Pavel: Celor ce sunt necasatoriti si vaduvelor le spun: Bine este pentru ei sa ramana ca si mine. Daca insa nu pot sa se înfraneze, sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca, decat sa arda . Iar cel de-al treilea scop al acestei mari Taine ar fi nasterea de copii.

Si eu am gasit in randul multor teologi exprimata aceasta idee: Scopul principal al casatoriei il reprezinta desavarsirea celor doi.

Ofer doar un exemplu: parintele Dumitru Staniloaie.

(Reiau o postare de pe un alt topic.)

Este scopul casatoriei nasterea de copii? Bineinteles ca nu, caci scopul casatoriei este mantuirea intregii familii sot, sotie, copii. Daca scopul casatoriei ar fi doar nasterea de copii, cuplurile care nu pot avea copii din motive bilogie ar putea spune ca Taina Casatoriei nu si-a atins scopul.

Este sexul un lucru rau in sine? Bineinteles ca nu, caci altfel nu ar mai fi nici un om pe lume daca Dumnezeu nu ar binecuvanta aceasta in Taina Casatoriei. Rau este sexul facut necorespunzator, adica in afara casatoriei si intr-un mod necorespunzatori (preversiuni si refuzul de a avea copii. Nu o sa intram in detalii...)

Este rau ca am dorinte sexuale? Bineinteles ca nu, caci asa a fost facut omul de Dumnezeu sa aiba si aceasta activitate sexuala. Rau este pentru cei ce sunt bolnavi si nu poat avea o activitate sexuala normala in cadrul familiei.

Cum sa procedez cu dorintele mele sexuale? Pai daca le pot infrana cu ajutorul lui Hristos e bine. Daca le pot infrana de tot este foarte bine caci inseamna ca pot merge pe drumul celibatului, al monahismului in care toata viata este dedicata numai lui Hristos. Daca nu le pot infrana atunci ma casatoresc cu o persona potrivita evident, unde exista atat potrivire sufleteasca cat si trupeasca. (Daca este doar turpeasca este vai si amar de acea casnicie. Daca este doar potrivire sufleteasca iar trupeste nu, iarasi nu este bine, caci comuniunea deplina in cadrul casatoriei este sufleteasca si trupeasca.)
Evident ca trebuie evitata activitatea sexuala in afara casatoriei si trebuie sa avem grija sa nu picam in alte patimi cumplite: masturbare, pornografie...

Dar casatoria ne ferste de desfranare? Bineinteles ca nu, caci sunt oameni care sub "umbrela casatoriei" savarsesc niste perversiuni sexuale impotriva firii care aduc moartea, prin aceasta pervertind insasi Taina Casatoriei.

Dar este rau ca sotii sa doreasca unul pe altul trupeste, implinind aceasta unire sexuala? Bineintele ca nu (cititi Cantarea Cantarilor), caci de aceea se casatoresc, pentru a se implini trupeste si sufleteste si a trai intr-o comuniune deplina atat trupeasca si sufleteasca (dupa cum spune parintele Dumitru Staniloaie). La fel spune si Sfantul Pavel in Corinteni cap 7, iar parintele Arsenie Boca de asemenea spune ca in casatorie "nu este bun nici abuzul nici refuzul" activitatii sexuale. Totul trebuie faucut cu cumpatare, cu chibzuinta cu resprectarea posturilor etc.

Se mantuieste femeia prin nastere de prunci? Bineinteles ca nu, caci ar insemna ca femeile care au 15 copii "se mantuiesc mai mult" decat altele care au doar un copil (desi si-au dorit mai multi), iar femeile casatorite care nu pot avea copii (din motive medicale fie ale lor fie ale sotilor) nu se mantuiesc. Pai in cazul incare barbatul este steril femeia ar putea spune, "vreau sa divortez si sa ma recasatoresc ca sa ma mantuiesc prin nasterea de copii".

Femeica ca si barbatul, in cadrul casatoriei se mantuiesc prin viata intru Hristos. Fiecare trebuie sa isi cunoasca rolul si locul in familie si in Biserica si sa il indeplineasca corespunzator.

Asadar sa luam aminte.

Da, femeile cu 15 copii se mîntuiesc mai mult decît cele cu un copil, care se mîntuiesc şi ele, dar nu datorită acestui fapt. Pentru că a avea 15 copii presupune o viaţă întreagă în stare de jertfă pentru a aduce 15 fiinţe la existenţă, nu numai una singură. Aşadar, mamele cu mai mulţi copii îşi adună mult mai multă roadă spre viaţa de veci, deci o mai bună înviere decît cele comode, care au răbdat o sigură sarcină şi mai puţină responsabilitate, zicînd că e suficient atît.

Gîndeşte-te că cei 15 copii vor avea la rîndul lor să spunem fiecare cîte doi urmaşi. Peste cîteva generaţii, iată cum se vede roada femeii care se sacrifică născînd atîţia copii, prin comparaţie cu cea cu un singur urmaş. La Judecata de Apoi mult mai mult va primi prima decît a doua - sper că eşti de acord. Evident, depinde cît de bine ştiu să-şi educe şi să-şi crească fiii şi fiicele fiecare mamă, dar asta e altă discuţie.

Ca meditaţie, să ne gîndim că lumea ar fi arătat cu totul altfel dacă Abel nu ar fi fost ucis. De unde se vede gravitatea enormă, a păcatului lui Cain, cu urmări cosmice, uriaşe, imposibil de imaginat.

Subscriu la aceasta frumoasa idee. Desavarsirea prin formarea unui singur trup. De fapt, in Hristos noi toti formam un singut trup, toti suntem madulare ale unui unic trup, si toti traim sau ar trebui sa traim unii prin altii. Asa si sotii, traiesc unul prin altul, unul pentru altul si amandoi in Hristos.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Frate nu uita ca manutirea este un dar gratuit al lui Hristos. "Nu voi m-ati ales pe mine ci Eu v-am ales pe voi"... "Ce poate da omul in schimb pentru sufletul sau" ca sa traiasca vesnic?

Ca sa raspund conform argumentatiei tale, o femeie care naste dar un copil si adopta 14 si ii creste, este "mai mantuita" in acceptiunea ta, caci are dragoste si de straini.

Sau o femeie care este casatorita dar nu poate avea copii insa face multe fapte bune, milostenii ajuta multa lume, ducand o viata dedicata semenilor (cantitativ facand mai multe fapte bune decat cea care are 15 copii bilologici)... se mantuie mai mult decat cea care are 15 copii.

Nu trebuie sa pierdem din vedere ca toata fapta buna care o facem este rodul conlucrarii cu Hristos, dovada prezentei LUI in viata noastra, a comuniunii cu EL.
"Fara EL nu putem face nimic" (Ioan 15,5), nici o fapta buna (nici mica, nici mare, nici multe nici putine), iar cand facem fapta buna aceasta este datoria noastra "caci ca slugi nevrednice am facut ceea ce eram datori sa facem".

Mantuirea nu este un troc, Domne ia utie cate fapte bune iti aduc... trebuie esti obligat sa imi dai muuuulta mantuire. Daca era asa erau suficiente faptele legii pentru mantuire, si nu mai era nevoie sa se intrupeze Fiul lui Dumnezeu. Nu mai era nevoie de Hristos pentru mantuirea omului, faptele legii erau suficiente.

Procesul mantuirii este unul complex, de durata in care omul mai cade, mai se ridica dar Hristos este prezent in viata LUI.

Singurul merit al omului in lucrarea faptei bune este acela de a-L lasa pe Hristos sa lucreze in el, caci Hristos este cel care face faptele mari si bune nu noi. Si sa nu credeti ca este usor sa IL lasam pe Hristos sa traiasca in noi... putini reusesc, precum sfantul Pavel care spune "Nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine".

Sfintii Apostoli sau marii sfinti au facut ei singuri minuni? Nicidecum, ci Hristos care era in ei conlucra cu ei si ii ajuta sa faca fapte mari si multe intru Slava lui Dumnezeu si ca sa ii ajute si pe celilati oameni pe drumul mantuirii intru Hristos Iisus.

Maica Domnului si toti sfintii lui Hristos au cautat doar Slava lui Iisus Hristos (nu slava proprie), au cerut si cer oamenilor sa asculte de Hristos (si nu de ei), au ajutat si ajuta pe oameni sa traiasca intru Hristos.

Har si pace. Doamne ajuta.

De ce am vrut neapărat să comentez această idee? Ca să îi încurajez pe cei căsătoriţi să facă prunci, pentru că acset lucru este una din cele mai bune fapte care se poate face de către cineva, după părerea mea.

De acord, mîntuirea este un dar de Sus şi cu conlucrarea noastră de bunăvoie.

Acesta este alt caz, eu am comentat numai cealaltă situaţie. Dar şi aici fapta de a naşte de 15 ori trebuie să fie mai bineplăcută Lui Dumnezeu decît de a adopta 14 şi a naşte numai unul. De ce? Pentru că existenţa este infinit mai bună decît nefiinţa, deoarece prin creaţie ne asemănăm mai bine Creatorului, pentru că urmaşii urmaşilor vor fi mult mai mulţi decît ai unuia singur. În cazul concret al unui cumplu, mai bine să aducă pe lume o existenţă nemuritoare decît să înfieze un copil care există deja - dacă e să se excludă una pe alta. Ideal ar fi să le facă pe ambele dacă îşi permite... :)

Binele înfăptuit este preferabil gîndului rămas la stadiu de intenţie, indiferent dacă femeia este sau nu fertilă. Eu aşa văd lucrurile vorbind la modul simplist.

Corect.

Noi aici dinscutăm de un cuplu ortodox autentic, trăitor de credinţă, care are posibilitatea să se înmulţească. Înţeleg ce spui, dar nu este cazul să înţelegem greşit ideea de a face fapte bune. Faptele bune sînt consecinţa credinţei, iar credinţa sporeşte întărindu-se ca urmare a roadelor concrete ale faptelor bune.

De acord.

Aşa este. Nu este uşor, pentru că sînt alţii care ocupă teritoriul, deci trebuie să-i alungăm pe ei ca să-I lăsăm loc Lui Hristos. Dar, toate cu ajutor tot de la Hristos-Domnul, pentru rugăciunile Bisericii.

Este adevărat. Dar nu uita că unii au fost Apostoli, alţii ucenici. Unii au ajuns la desăvîrşire, alţii s-au mîntuit mai la limită. Unii Sfinţi au făcut şi fac încă minuni mari (a se înţelege că Duhul Sfînt le-a făcut, nu ei înşişi), altora li s-a dat mai puţin, după credinţa şi dragostea fiecăruia. Cu toţii s-au mîntuit, dar pe trepte diferite de apropiere de Dumnezeu după măsura apropierii de Hristos, Modelul nostru de perfecţiune divino-umană.

Iată cum Sfinţii Ioachim şi Ana au avut un singur copil, care a acceptat să conlucreze planul divin de salvare a omului din moarte. Iată cu Maria a ajuns să fie mai înălţată decît Cerurile, mai presus decît cetele Serafimilor, devenind Preasfîntă, mai aproape de Dumnezeu decît orice făptură văzută sau nevăzută. Deci se vede că mîntuirea se face pe mai multe trepte, asta numai Dumnezeu hotărînd-o. De unde şi ideea că cei care sînt mai activi în fapte bune, care aduc mai multă roadă, ajung mai aproape de Domnul, în particular părinţii a 15 copii în loc de unul singur.

Doamne ajută şi weekend plăcut! Mă bucur că am discutat un pic la acest sfîrşit de săptămînă.

Profit si eu de aceasta ocazie pentru ai multumi lui Eugen pentru rabdarea si intelepciunea cu care raspunde fiecaruia dintre noi. Doamne ajuta!

Teologia ortodoxa crestina considera ca pruncii sunt urmarea fireasca a dragostei adevarate intre soti. Din aceasta perspectiva nu este doar o fapta buna (in sensul de placuta lui Dumnezeu), ci este datoria implinirii dragostei intre soti (inmultirea talantului). Insa scopul casatoriei nu este nasterea de prunci ci acela al mantuirii intregii familii intru Hristos. Sunt familii care din motive bilogice nu pot avea copii dar care se mantuiesc, si familii care au copii dar nu se mantuiesc.

Daca sotii nu isi doresc copii, in acea familie nu domneste dragostea deplina trupeasca si sufleteasca, ci doar cea trupeasca, care duce intotdeauna la patima (inrobirea sexuala), pervertind insasi Taina Casatoriei.

Repet, Onan a fost omoart de Dumnezeu pentru ca nu dorea nici un copil cu sotia lui, ci dorea doar activitatea sexuala si atat. Daca Onan ar fi avut vreo 12 sau mai multi copii oare situatia ar fi fost aceeasi? (Ferirea de a face copii nu este tot una cu avortul, sau cu uciderea ovuluilui fecundat).

Avortul in prespectiva teologica crestin ortodoxa este o crima, intrucat omul este fiinta fie inca din momentul zamslirii in pantecele mamei sale. Exact in acel moment pruncul primeste suflarea de viata de la Dumnezeu si nu mai tarziu (o spune foarte clar Sfanul Ioan Damaschin).

Frate draga ma bucur ca ai adus-o in discutie pe Maica Domnului. Este cel mai clar exemplu cu putinta care ilustreaza ca singurul merit al omului in procesul mantuirii, este acela de a accepta voia lui Dumnezeu lasand-ul pe Dumnezeu sa lucreze in om.

Faptele bune nu sunt nicidecum urmarea starii de mantuire (asa cum zic cultele protestante si neoprotestane), ci sunt urmare a conlucrarii cu Dumnezeu pe drumul mantuirii.
Cum vedem cata credinta avem? Cum vedem ca Hristos este intru noi, conlucrand activ cu noi in viata noastra? Pai evident doar in fapte.
Sfintii nu au zis ca Hristos lucreaza intru ei, ci au aratat prin faptele lor ca lucreaza intru ei.

Dar sa nu mai lugim mult vorba, si sa revenim la Maica Domnului.
De ce este Maica Domnului pururi de-a dreapta tronului slavei lui Hristos (la stanga fiind Sf Ioan Botezatorul asa cum reiese fara echivoc si din iconografia ortodoxa crestina)?

Ce a facut Maica Domnului ca sa fie acolo? Multi se vor grabi sa spuna: a facut faaaaapteeeee maaari, a nascut pe Fiul lui Dumezeu. Pai cum a facut ea aceasta minuntata fapta? Care a fosr roul ei in acest proces? Maica Domnului a facut cel mai greu lucru cu putinta pentru om, acela de a face pe deplin voia lui Dumnezeu, a acceptat ca Dumnezeu sa lucreze deplin intru ea. Putea ea singura sa faca ceva? Evident ca nu.
Bineinteles ca ea stia clar riscurile la care se expune cand face voia Lui Dumnezeu de a lucra in ea Taina intruparii Fiului lui Dumnezeu (sa fie acuzata de adulter, caci ara logodita, iar pedeapsa era omorarea cu pietre cand bineinteles si pruncul din pantece murea), insa ea si-a pus toata nadejdea exclusiv in Dumnezeu.

Astfel, Sfanta Scriptura este clara cand spune ca singurul merit al Maicii Domnului este acela de a fi acceptat sa faca pe deplin voia lui Dumnezeu, a acceptat ca Dumnezeu sa lucreze aceasta minunata Taina a intruparii in ea, prin cuvintele: "iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1,38). Nimic nu s-a intamplat pana ce Maica Domnului nu si-a dat consimtamantul, nu a acceptat sa conlucreze cu Dumnezeu. Iar momentul intruparii Fiului lui Dumnezeu, in care EL se salasluieste in pantecele Fecioarei Maria, incepand procesul firesc in care omul se formeaza in pantecele mamei sale, este exact acesta in carea Maica Domnului, prin cuvinte clare, accepta sa faca voia lui Dumnezeu.

Maica Domnului, patrunsa fiind de Duhul Sfant marturiseste Adevarul, ca Dumnezeu i-a facut ei marirea, caci fara Dumnezeu nu putea face nimic.
"46. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
47. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. " Luca 1,46-49.

Doamne ajuta. Har si pace :)

Si eu va multumesc si ma bucur sa vad ca sunt frati si surori care vor sa inteleaga si sa urmeze ortodoxia crestina nu doar formal ci din toata inima intru dragoste si adevar.

Dragostea deplina este numai in comuniune frateasca. Nu se poate bucura omul de nimic cand este singur, cand nu are cu cine impartasi dragostea si adevarul... cand nu are cu cine imparti o bucata de paine. Hristos insusi spune: "mai fericit este a da decat a primi".

Sa ne ajuta Dumnezeu intru Duhul Sfant sa ii multumim cum se cuvine LUI, "facatorului cerului si al pamantului, a tuturor celor vazute si nevazutie".
Fara Hristos nu putem face nimic, insa cu EL "toate sunt cu putinta celui ce crede" ADEVARAT intru Duhul Sfant.

Doamne ajuta. Har si pace.

Salut Eugen,

Se mîntuiesc şi unii, şi alţii. Cu toate acestea, unii se aseamnănă mai mult cu Dumnezeu, prin activităţile creatoare, prin iubire, milă, sacrificiu şamd. Alţii se mîntuiesc mai la limită, probabil prinzînd loc mai la uşa Raiului. :)

Asta am vrut să subliniez: contează cîte fapte bune faci (vorbim de cazul în care părinţii pot avea copii, dar aleg să facă numai unul), cît creezi (în cazul discutat cîţi copii ai), cît de mult îţi manifeşti dragostea faţă de aproapele.

Exact, aceasta relatie dintre madularele unui trup. De aceea si Apostolul spune ca amandoi devin un singur trup, fara a vorbi despre confundare sau piedere a identitatii. Aceasta unitate este ca o perihoreza (intrepatrundere) dupa modelul Sfintei Treimi, cand Persoanele Sfintei Treimi au aceeasi vointa si lucrare, spre acest model trinitar trebuie sa tindem si noi.

:)
Salut Florin-Ionut,
Reformulez: Pot exista anumite faminii care din motive biologice nu pot avea copii si care se mantuiesc daca duc o viata intru Hristos. (Aceasta nu implica ca toate familiile fara copii se mantuiesc, ci doar ca toate familiie fara copii din motive biologice au aceeasi sasa la mantuirea intru Hristos in Taina Casatoriei, ca si familiile care au copii).
De asemenea, pot exista familii care au muuulti copii dar care sa nu se mantuiesc, pentru ca nu traiesc corespunzator intru Hristos in Taina Casatoriei. (mai concret, care chiar daca au multi copii au insa si pacate de care nu se pocaiesc).

Asa este. "In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt. De nu ar fi fost asa v-as fi spus. Acum insa ma duc sa va gatesc voia loc si iarasi voi veni la voi..." spuen Domnul Iisus Hristos.

Din nefericire multe familii fac fac muuulti copii crezand ca prin aceasta "vor obtie un loc mai bun in Rai", iar dupa ce au facut acesti copii nu ii mai ingreijesc corespunzator. (Nu se ocupa corespunzator de cresterea lor, educatia lor religioasa si sociala, de nevoile lor sufletesti, spirituale, trupesti...). Aceste familii gandesc cam in felul urmator: "Dumnezeu v-a facut, Dumnezeu sa va poarte de grija."

Asa este frate. Nu trebuie oprite faptele bune, caci prin acelea Hristos lucreaza in noi.
Cum spui si tu, daca parintii pot ingriji corespunzator mai multi copii, dar refuza sa faca acest lucru din egoism, din comoditate etc. ... este rau.

P.S. In cazul copiilor omul nu creaza viata, ci omul doar participa activ la voia lui Dumnezeu de a da viata, caci Dumnezeu este cel care da suflarea de viata pruncului care se zamisleste, Dumnezeu a creat legea vietii, omul doar o urmeaza si conlucreaza cu ea.
Deci omul nu este creator. Exista doar un singur Creator: Dumnezeu. (ingreii nu sunt creatori).

N-avem voie să petrecem sau am citit eu aiurea? Iisus a și transformat apa în vin, ca să poată petrece lumea.

Asa este.
Doresc sa precizez insa ca in cazul Sfintei Treimi, atributele (iubire, mila, bunatate etc) tin de fiinta si nu de ipostas. In acest caz unitatea vointei divine este fireasca (nu depinde de ipostas).
Fiul, Cuvantul lui Dumnezeu nu are o voita deosebita de a Tatalui, insa dupa intrupare, cand Ipostasa Fiului lui Dumnezeu ia si firea omeneasca (cu trup si suflet), atunci in Hristos coexista firea Dumnezeiasca si firea umana, fiecare cu voia ei.

De accea Hristos a spus ca om, potrivit voii umane: "Parinte treaca de la minte Paharul acesta, insa nu voia Mea ci voia Ta sa se faca" ... sau "Dumnezeul Meu Dumnezeul meu de ce M-ai parasit" caci Hristos doar potrivit firii umane a fost parasit pe cruce cand a murit ca om, intruca ca Dumnezeu este este pururi "una cu Tatal" (Ioan 10,30) si "toate cate face Tatal asemenea face si Fiul intocmai" (Ioan 4) si "precum Tatal are viata in sine asa si Fiul are viata in sine" (Ioan 5)

Si tot Hristos insa de data aceasta ca Dumnezeu a zis: leprosului "voiesc, curateste-te si indata s-a curatit leprosul" sau "Iertate iti sunt pacatele" sau "Lazare iesi afara" si a invitat Lazar cel mort de 4 zile, sau "Nimeni nu ia viata mea de la Mine ci putere am sa imi pun sufletul meu (omenesc) si putere am iarasi sa il iau" (Ioan 10)


Insa in cazul omului, atat barbatul cat si femeia au multe deosebiri personale, si trebuie cu ajutorul lui Dumnezeu sa ajunga sa traiasca "intr-un singur cuget" (o singura vointa, caci in cazul omului vointa depinde de ipostas) si "barbatul sa se inteleaga bine intru toate cu femeia". Deci fara ajutorul lui Dumnzeu, fara Sfanta Taina a Casatoriei, fara Hristos Iisus nu se poate vorbi de unitatea familiei, intru desavarsirea omului pe aceasta cale.