am nevoie de incurajari
 

Buna ziua,

Eu sunt oana, si am 26 ani. zilele acestea am primit o lovitura care poate pt unii pare usoara, desi eu pe pielea mea o simt crancena: omul pe care il iubesc de aproape 7 ani,mi-a zis ca nu mai vrea. Spune ca nu ma mai iubeste, ca nu ma merita si alte si alte motive. Adevarul este undeva incurcat, atat de incurcat incat eu nu gasesc nici o cale de rezolvare. In urma cu aproape un an jumate, el s-a imbolnavit de o boala extrem de grava, cu care va trai toata viata...De atunci nu a mai fost el, ne-am mai despartit de vreo 2 ori in rastimpul asta, motivand mereu ca nu are ce sa imi ofere, ca bolnav fiind, nu mai poate simti nimic pt nimeni, nu mai poate fi cum era. Eu, am incercat sa il inteleg, sa il sprijin, dar el prefera sa ma lasse sa plec din viata lui, ca sa nu ma faca nefericita, zice el...In ciuda acestor intamplari, eu stiu ca ma iubeste...stiu ca poate parea ciudat ce zic, dar iubirea o simti in toate modurile posibile.
Am incercat sa iau calea credintei, m-am spovedit, am citit acatiste ale unor sfinti,merg la maslu, la dezlegari. Ma rog ff mult pt el, pt ca este ratacit, nu stie cum sa ia viata asta in piept, cu greutatile si necazurile ei.
Zilele astea, am avut din nou acelasi raspuns din partea lui: pleaca, du-te, lasa-ma in durerea mea, nu sta dupa mine, eu sunt un ratat. Cuvintele astea ma ucid, ma termina...mi se rupe sufletul cand il aud asa...este departe de Dumnezeu, de tot ce inseamna credinta
Eu una, nu vad acum, nici o rezolvare a acestei situatii...adica, nu ne putem desprinde unul de altul dar nici impreuna nu se poate, pt ca nu vrea el. Eu, banuiesc ca aici ar fi ceva necurat, anume niste farmece facute de o femeie, sau chiar de doua....una dintre ele este amanta tatalui meu....
nu stiu ce sa mai fac, incotro sa o apuc..Duhovnicul meu, mi-a zis sa il las, sa nu ii mai permit sa ma caute de nici un fel, dar nu am reusit, mi se pare crancen...:((

Si daca are dreptate,daca langa el nu poti avea nici un viitor,nu vei putea fi fericita (la nesfarsit)? Tu de ce esti asa indragostita de el? Ce diferenta de varsta e intre voi?

de ce sunt indragostita?asta nu cred ca poate explica nimeni...de ce e indragostit de cineva:)
el are 30 si eu 26

Ai facut bine ca te-ai rugat pentru el, insa pentru tine de ce nu te rogi? Bunului Dumnezeu si unui sfant, poate cuvioasei Parescheva ca mijlocitoare catre Domnul sa iti arate calea. Neaparat cu post si cu rabdare. Sigur ca vei primi un raspuns despre ce sa faci. Dumnezeu sa te ajute!

...
 

oana,
nu stiu de ce fel de incurajari ai nevoie... insa, ceea ce faci tu e fortat. daca el vrea sa fie lasat in pace atunci e clar ca isi doreste spatiu iar tu, prin atitudinea ta, s-ar putea sa-i dai impresia de sufocare.
sa zicem ca il iubesti si ca inseamna mult pentru tine. atunci iubeste-l cu adevarat si da-i ce are nevoie. da-i spatiu, da-i libertate. daca e sa va intalniti vorbiti dar fara sa-l cauti tu. il poti suna la ocazii deosebite dar in rest lasa-l sa rumege singur. mingea e in terenul lui si urmatoarea mutare trebuie s-o faca el. tu nu poti sa faci nimic, decat sa te rogi pentru voi. si daca e sa fiti impreuna veti fi. insa nu te inversuna sa va impacati cu orice pret. pentru ca va ajunge sa te urasca.
ai incercat! nu-ti poti reprosa nimic. ai facut totul sa inteleaga ca esti langa el si la bine si la rau. insa acum e momentul sa il lasi sa se limpezeasca si sa continui sa-i fii alaturi doar in rugaciune. nu il ajuti cu nimic si, in niciun caz, nu-ti faci tie vreun serviciu.
e frustrant, te cred! insa e singurul lucru pe care il mai poti face. si asta inainte ca sa devina si mai rau. lasa lucrurile sa se vindece de la sine, in timp. roaga-te si... faca-se voia Domnului, cum e mai bine pentru amandoi.
si, foarte important, nu inteleg de ce mai ai nevoie si de alte pareri si nu faci ASCULTARE DE DUHOVNIC.
oricine de aici iti poate spune ca e cea mai inteleapta decizie, sa asculti de parintele tau.
Doamne ajuta si s-auzim de bine!

Multumesc pentru sfaturi.
Eu incerc sa ii dau cat de mult spatiu pot, si sa il ajut prin rugaciune. Nu eu il caut mereu, facem o pauza de 2-3 luni, apoi ma cauta el, sa petrecem cateva clipe frumoase impreuna( exact astea sunt cuvintele lui), si nu se refera la sex,ci stam, vorbim, dormim impreuna si apoi fiecare la viata de dinainte....practic, din cand in cand, are nevoie de mine sa il fac sa traiasca...cum de altfel a recunoscut si el..

si asa e, aveti dreptate, trebuie sa ascult de cuvantul duhovnicului...

Buna sa iti fie inima, eu sunt Dan si am 23 de ani. Nu pot sa te ajut in niciun fel, departe sunt de mine orice sfat sau indemn. Dar sper ca 2 lamuriri pot sa iti aduc, desi nu sunt chiar asa de clare la suprafata, in special cel legat de farmece.



Farmecele nu exista in sensul popular. Adica nu exista magie care sa produca efecte fizice reale doar in urma unor practici oculte. Insa, cu vinderea sufletului practicantului, cat si a clientului care a solicitat asta vrajitorului, se pot "arunca blesteme" asupra cuiva. Nu cred ca am scris destul de clar, dar ideea pe care vreau sa o intelegi e ca blestemele nu se leaga de cel nevinovat; trebuie musai sa fie un pacat, ca pod de trecere al demonului asupra celui vizat. Daca crezi ca intr-o masura relativa nu ati pacatuit, atunci nu aveti absolut niciun motiv de ingrijorare. Nu veti gasi lemne sau impletituri in pernele pe care dormiti:1:. Dar daca a fost si/sau este un pacat grav pe capul vostru, atunci lucruri ar fi destule de reparat greseala... Sfaturi nu iti pot da, pentru ca nu le stiu, dar poti cere duhovnicului vostru: sfestanie in casa, post etc etc. Pana atunci insa, nu acuza de vrajitorie pe niciunul, nici pe amanta tatalui sau altcineva, pentru ca le manci cinstea. Vezi-ti de treaba ta.
E ciudat ca ai mentionat ca el a fost bolnav o vreme si ca nu si-a revenit complet: e posibil, spun din ce ne-ai scris, ca in timpul bolii sa fi deznadajduit, luat numele Domnului in desert, injurat pe Domnul, manios pe Domnul s.a.m.d.? Sa fi facut el atunci in perioada aceea un pacat grav care i-a dat mana libera dracului asupra lui? Sau a voastra? Diavolul uraste casniciile; in mod clar incearca sa le distruga, si sa le impiedice, cum e cazul vostru.

Nu trebuie sa o apuci nicaieri. Raspunsul e in tine.

A motivat sfatul sau? Daca l-a motivat, spune-ne si noua care sunt motivele. Daca nu l-a motivat, nu il mai intreba ca sa vada ca vrei sa ii pui sfaturile pe balanta. Ia aminte si de sfatul lui. Acum crancen orice este, nimeni nu a zis ca in viata o sa huzurim de bine si apoi vom participa la repriza a doua in rai. Cel ce nu va lupta nu va primi cununa victoriei. Pana la urma, el este doar un... om, dar Dumnezeu e Dumnezeu. Ai grija pe cine preferi.

Dar nu incercati destul. Este ratacit... hmm. Poate ca duhovnicul vostru a avut o anume ratiune in a da sfatul de mai sus.

Sper ca Domnul sa va lumineze calea si sa va indrepte pasii pe ea. Cei ce citesc acest topic sper sa se roage, macar o rugaciune scurta, chiar acum in momentul acesta, pentru Oana.

Pacate, avem amandoi destule. El este departe de Dumnezeu, nu s-a spovedit de ani si ani de zile, si da, intr-adevar, este f manios pe Dzeu, de ce i-a dat lui boala asta, de ce el care nu a facut nimic, si altii, care duc pacate grele, nu patesc nimic...

Nu are duhovnic si nu merge la biserica.Pacatuieste destul si destul de grav...
Multumesc din suflet pt rugaciune, Dan...culmea, si pe el tot Dan il cheama:)

Buna, Oana
Inteleg in mare masura prin ce treci. Ma doare sufletul pentru tine si-ti spun ca nu vei gasi alinare intre oameni.
Sfatul meu este sa ai grija de tine si sa-ti pazesti gandurile, sa nu cazi in disperare. Nu este doar el care sufera, esti si tu. Nu ai cum sa ocolesti durerea, accept-o. Gandeste-te ca tu suferi pentru omul care-l iubesti, dar Iisus Hristos sufera mult mai mult pentru fiecare dintre voi.

Buna Oana, nici nu stii cat de bine te inteleg! La mine din pacate e si mai urata situatia, pentru ca in decaderea lui, m-a si inlocuit repede, si este atit de hotarat ca imi este mai bine fara el, incat nu ma mai cauta DELOC! Ce pot sa iti spun.... am plans mult, am urlat, am jelit, dar ma rugam. Nu vedeam ce citesc de lacrimi, dar citeam Paraclisul Maicii Domnului. Strigam la Ea in durerea mea si o rugam sa stea cu mine ca nu mai pot... Am fost la un pas de a-mi pierde mintile. Dar Dumnezeu, Maica Domnului, duhovnicul, nu m-au lasat! Numai si numai rugaciunea mi-a putut alina suferinta. Dar sa nu te astepti ca dorul sa dispara. Nu dispare. Nu ai incotro. Trebuie sa iti traiesti suferinta, durerea. Nu exista alte solutii magice. Sa o traiesti constient, ca sa nu cazi in disperare, in deznadejde. Stii, eu chiar daca stiu ca pina la urma cel mai bine pentru mine este ASA cum este acum situatia... tot nu ma pot impiedica de la a-mi fi dor dureros de el, sau de la a-mi dori mult sa ne impacam. Dar ma stradui ca atunci cand imi zboara gandurile si ma apuca tristetea, sa ma adresez repede Maicii Domnului sau ingerului meu pazitor. Sa stii ca numai comunicarea constanta cu Ei cu toti, doar asta ajuta.

:(:(:(:(......

da, e dureros...foarte:((((((

tu, Oana draga, trebuie sa intelegi ca nu esti singura in durerea ta. oamenii nu te pot ajuta. din pacate. stii, eu cu cat vorbeam si vorbesc cu cei din jur despre subiect, cu atit mai mult ma doare si imi este rau. vorbind cu altii noi incercam sa ne lamurim unele lucruri, incercam sa ne explicam, sa intelegem, sa gasim "ceva" de care sa ne agatam speranta... si nu e asa. nu e deloc asa. din pacate. de asta spun, incearca sa iti opresti gandurile, incearca sa iti opresti pornirea asta "turbata" de a obtine niste raspunsuri, (observi ca e turbata aceasta dorinta, ca nu e ceva calm si linistitor, asa cum ar trebui sa fie fiind de la Dumnezeu? observi cata tulburare iti aduce??? ) . si gandul ca mai sunt si altii care sufera ca tine nu iti aduce nici un folos, stiu si asta. nu trebuie sa te gandesti la ajutorul omenesc. trebuie sa te gandesti doar ca orice ar fi, Dumnezeu stie ce e mai bine pentru noi, chiar daca noua nu ne convine, si suntem mai impacati daca ne lasam in grija Lui. si, repet, incearca ca comunici cu Ei. de la Dumnezeu totul este cu putinta, dar eu una nu vreau sa se faca cum vreau eu si de fapt sa nu fie bine pentru mine...

asa e,ai dreptate.Faptul ca eu de un an jumatate ma rog lui Dumnezeu sa mi-l redea pe de intregul si totusi nu am primit raspuns la rugaciunea mea, ar trebui sa ma puna pe ganduri. Poate EL nu il vrea pe acest barbat pt mine....
si intr-adevar este o incrancenare f apriga, in mine de a obtine ceea ce doresc, practic cred ca l-am innebunit pe Dzeu cu cererea mea:))), daca se poate spune asta...

Si eu ma rog ff mult Maicii...si faptul ca de cateva ori am primit niste semne de la ea, ma face sa sper in continuare.Nu stiu...am in mine o speranta cum ca totul va fi bine pana la urma, cum nu am avut cu nimic. El poate sa imi faca orice, eu ma incred in puterea Maicii si a Sfintilor la care ma rog...cu toate ca acum mi se pare aproape imposibil..dar la ei nimic nu e imposibil:)

Oana, pentru o imagine mai clara a ce se intimpla intre voi poate ne spui despre ce afectiune grava este vorba.

In ceea ce priveste deochiurile si blestemele sa nu le iei cu usurinta si indiferent ce spun unii (si este parerea lor personala ca nu ar exista ca doar este democratie) aceste blesteme si vraji sunt foarte reale si trebuiesc tratate cu toata seriozitatea

Nu degeaba la parastase se aduce vorba de iertarea pacatelor savirsite prin blestem parintesc sau al copiiilor. Vrajitoria intr-un fel cade in aceeasi categorie.

Exista preoti care dezleaga asemenea nenorociri insa trebuie sa-i cauti. Nu toti au darul de a scoate aceste mizerii din sufletul si trupul omului. O sa fi poate contactata pe privat pentru informatii suplimentare de la cei care au fost in situatii similare.

este vorba de epilepsie
si intr-adevar stiu si eu, despre puterea farmecelor si la modul f sigur ca exista o femeie care a facut chestia asta, vrajitioare de meserie, chiar. Dar ma gandesc pe de alta parte, ca dupa atata timp s-ar fi dezlegat..eu merg la maslu de aproape un an, si dau acatiste pe la ff mullte manastiri.Am tinut post negru, am facut sfestanie..dar ce-i drept, doar eu

acum si mama mea se roaga pt mine, am avut niste vise semnificative in aceeasi noapte si eu si ea, si desi nu prea ma incred in ele,mi-au dat de gandit...

Ahhh, Oana, in cazul asta scuza-ma dar nu cred ca boala asta este cauza acestor neintelegeri intre voi.
Intradevar, prietenul tau se pare ca a trecut printr-o stare de depresie cind a aflat de boala insa pina acum trebuia sa-i treaca si sa-si revina.
Mai cunosc si eu alte persoane cu epilepsie si care se poate controla din medicamentatie insa reactia lui vizavi de tine nu este legata de boala.
Reactia normala a unui om care sufera este sa se tina cit mai aproape de cei dragi pentru dragoste si suport nu de respingere.

tocmai am avut o discutie cu el si raspunsul a fost: nu te mai iubesc si nu o sa mai iubesc pe nimeni, niciodata....am sa ma prefac mereu..sufletul meu nu mai exista...

:(((( ma ucid cuvintele astea.

Oana, asa este te inteleg, insa incearca sa privesti si altfel, ...cit poti tu de realist ce metode poetice-viclene foloseste... si iti doresc sa te trezesti.

Parerea mea bazata din experienta observarii cazurilor similare este ca el demult a asteptat un motiv CONVINGATOR pentru a scapa de tine, iar acum il are si se foloseste din plin de el

Inca o intrebare... tu l-ai vazut vreodata in timpul crizelor? ai fost personal cu el la doctor, ai participat la discutii?, cit de grave sunt atacurile epileptice, te intreb deoarece muti epileptici au doar niste mici scuturaturi de cap si simt ca nu mai sunt acolo cu cei din jur, dupa care isi revin in citeva minute

Oana,intr-un fel il inteleg si pe prietenul tau si poate ca asa as fi facut si eu in locul lui (repet,poate,adica afirmatia e oarecum conditionata). Cred ca gandeste ceva de genul "am o boala grava,sunt incurabil,mi-e rusine de mine,viata mi-e distrusa,de ce s-o mai distrug si pe-a altora? De ce sa fiu o povara,sa provoc numai lacrimi,suferinta si nefericire?"

Eu unul poate ca asa as gandi fiind in situatia lui. Mai bine sa sufar eu singur. De ce sa-i mai trag si pe altii dupa mine?

Repet,e doar o parere personala. Dumnezeu sa va ajute!

PS intr-adevar,treaba cu vraji,farmece,blesteme etc. e cat se poate de reala,de adevarata!

Oana, daca boala asta era de natura terminala exista poate posibilitatea de a se manifesta altruist(desi nici atunci), insa eu, din ce povestesti, am indoieli serioase in privinta lui.

Intr-adevar, epilepsia, daca nu are la baza o boala mai grava, poate fi controlata foarte bine cu medicamentele care exista azi. in asa fel incat sa nu mai aiba deloc atacuri. si eu as zice la fel ca si Andrei, ca e un pretext.

Problema ar fi ca daca epilepsia e diagnosticata la varsta adulta, ar putea sa ascunda o tumora cerebrala sau alta boala cerebrala, si sa stie ca are ceva mult mai grav si sa nu-ti fi spus, Doamne fereste. acuma tu stii care e situatia cu adevarat.

Domnul sa te ajute! oricum castigul tau e mare daca te rogi mereu si Il chemi in ajutor, pe Domnul , Maicuta Lui si sfintii. :6:

Multumesc tuturor pt sfaturi.
Nu stiu cum se simte el, dar eu sunt sfarsita...simt ca nu mai am resurse..ca nu mai pot...am avut azi nenumarate discutii, si se pare ca nu ajungem la nici un rezultat.

Mi-e atat de frica sa nu cad in deznadejde...mi-e atat de frica de singuratate, ma simt a nimanui...stiu ca suna hilar si ipocrit, dar am impresia ca toata lumea mi-a intors spatele...

Sunt totusi constienta ca numai Dumnezeu nu mi-a inchis-o si ca stie El de ce se intampla toate astea.:( :( :(

Nu il vrea langa tine? Dumnezeu? Dumnezeu l-ar vrea langa tine dar nu vrea el langa Dumnezeu! Daca tu esti langa Dumnezeu si el nu vrea langa voi atunci Dumnezeu, care respecta libertatea tuturor oamenilor, il lasa in legea lui.

Parca e un caz asemanator cu al tau. Priveste:

http://www.youtube.com/watch?v=V8nliVPCy2Y

anna, este identica povestea...
multumesc din suflet! :)

Am urmarit si eu povestea asta cu accidentul...uneori, din cauza unui accident sau abces cerebral (in partea anterioara a creierului) oamenii ...se schimba efectiv. devin nepasatori, reci, brusc si inexplicabil. nu stiu ce se intampla in constiinta lor de sine, dar asa devin, nu mai comunica...e foarte frustrant pentru cei din jur care habar n-au ce se intampla...

in 1892, un muncitor englez (i-am uitat numele, dar e cunoscut) a avut un accident, un tarus intrandu-i in cap, trecandu-i prin partea din fata a creierului si iesin prin spatele urechii. el a supravietuit, dar dintr-un om harnic si bun s-a transformat intr-un hot si a devenit foarte rautacios si vulgar.

Uite, vezi, mai sunt si altii care au suferit asa. Si fata asta desi zice ca i-a trecut, dupa 3 ani se vede ca inca o mai misca. Doar ca a gasit puterea de a merge mai departe.
Sfatul meu pentru tine e sa pui absolut tot ce simti in rugaciune. In felul acesta nici n-o sa-ti reprimi si inghiti durerea, si o sa poti sa-l lasi si pe el in pace o perioada. Lasa totul sa curga in rugaciune, toata durerea ce o simti si toate dorintele tale, vorbeste cu Dumnezeu. De exemplu, daca simti nevoia sa vorbesti cu el, spune-i lui Dumnezeu sa-i transmita El ceea ce ai de transmis, daca El crede ca e bine. Daca te doare, spune-i lui Dumnezeu (sau Maicii Sfinte) cum te doare si de ce, si toate cele. Vei vedea ca asa vei gasi alinare. Crede-ma. E ffffff greu, dar merita. O sa vezi, o sa simti...

Scuza-ma ca intervin,dar sunt si eu ''patita''...

Cred ca andreicozia are dreptate,multi barbati asteapta un motiv pentru a se elibera de tine,ei nu te mai vor ,dar daca nu gresesti cu nimic cum ar putea scapa de tine?!

''El'' plangea in hohote,si spunea cat de mult ma iubeste,ca eu eram viata lui....bla,bla...dar ca are el probleme psihice,ca de cate ori are parte de fericire simte ca n-o merita,si o respinge!Pana cand m-a vazut vorbind cu un coleg si m-a parasit pe motivul asta!Bineinteles,plangand si spunandu-mi cat m-a iubit el...
Nu intelegeam!Am ajuns la 40 de kilograme,lesinam de vreo doua ori pe zi....si tot asa....Atunci s-a indurat si el de mine,sa-mi spuna,ca de fapt nu mai ma vroia si ca alt motiv nu a gasit... ADEVARUL m-a linistit.

Ceea ce incerc eu sa-ti spun este ca unii barbati dau vina pe ei,cand nu au alt motiv sa te paraseasca....si asteapta ceva....orice..... epilepsia nu e o boala terminala,si chiar si asa,ar trebui sa-si doreasca sa fii aproape de el....

Pe tine,de fapt incertitudinea te omoara,ca dac-ai stii sigur ca nu te mai iubeste,te-ar durea,ai suferi,dar l-ai lasa in pace!Nelinistea iti da incordare,suparare,zbucium sufletesc...
Asta cred eu....
Roaga-te la Dumnezeu sa-ti dea liniste sufleteasca,ca-n rest are El grija de ceea ce-i bine pentru tine.

Alt "tarus" Epilepsia lobului temporal
 

"
Căutările după “modulul divin” neural, despre care se crede că gestionează credinţa religioasă, i-au condus pe oamenii de ştiinţă spre diferite regiuni ale creierului. Concurentul iniţial pentru această titulatură a fost lobul temporal, întrucât oamenii cu epilepsie de lob temporal spun că trăiesc experienţe religioase intense când suferă atacuri în această regiune cerebrală.

Unul dintre principalii susţinători ai acestei teorii a fost Vilayanur Ramachandran, de la Universitatea din California, San Diego, care a îndemnat bolnavi de epilepsie să asculte un amestec de cuvinte cu tentă religioasă, sexuală şi neutră în timp ce le-a măsurat nivelul de stimulare şi reacţiile emoţionale. Cuvintele religioase au stârnit un răspuns neobişnuit de puternic la aceşti pacienţi.
"
extras din:

http://74.125.95.132/search?q=cache:...&hl=en&ct=clnk

Doamneeeeee ce bine le zice Casandra!!!! tare bine le-a punctat. bravo, multumim!

Si Oana, sfatul Annei este cel mai concis si relevant. Si cel mai bun. Asa sa-ti ajute Dumnezeu!

Multumesc inca o data tuturor celor care mi-ati dat sfaturi.
sunt inca data peste cap, bulversata...singura, dar stiiu ca imi voi reveni

am decis sa pun punct definitiv acestei povesti, desi e greu, dar ma rog Maicii sa imi dea putere. Altfel nu cred ca voi putea.

si lui sa ii lumineze mintea...desi mie mi se pare absolut imposibil acest lucru la ora asta...sa ma ierte Dumnezeu pt ce zic. :(

Oana, crede-ma pe cuvant, iti spun cu mana pe inima, eu abia am inceput sa imi revin cat de cat, sa zicem ca sunt cu una-doua luni inaintea ta asa, la evolutia suferintei, si da-mi voie sa iti spun ca daca te rogi, cat poti de mult, si vei incerca ca toate gandurile tale catre problema ta sa le inlocui cu rugaciunea, vei vedea cum iti va fi mai bine! incet incet te vei linisti! si inca ceva: ce nu ne omoara, chiar ne face mai puternici!!! sa stii ca din toata aceasta tulburare, tu vei iesi cea mai castigata pina la urma, pentru ca te vei apropia de Dumnezeu! vei vedea! ai curaj si rabdare, si incredere in bunul Dumnezeu si in Maicuta Lui!

ai incredere in Dumnezeu
 

Salut Oana!
cea mai mare incurajare este sa ai incredere in Dumnezeu ca El iti va da intotdeauna ce e mai bine pt tine(pt. fiecare din noi). Uneori ni se pare ca primim lovituri, dar odata cu trecerea timpului realizam ca si ceea ce consideram noi "lovitura" este tot spre binele nostru.
Eu zic sa zici asa "Doamne, faca-se voia ta intru mine!" si oricare ar fi rezolvarea priveste-o cu incredere ca este spre binele tau.
Eu una am pierdut o sarcina anul trecut in 24 dec. Poti sa-ti dai seama ca am fost distrusa. Dar mi-am data seama cat am gresit si cat am pacatuit si ca am meritat asta. Acuma ma caiesc si incerc sa ma indrept. A fost momentul de rascruce care m-a reintors la calea cea buna.
Cu mult drag,
Ioana

Da, se pare ca toate au un rost....numai ca noi nu ne impacam cu tot ce ne da EL.

sper sa trec, sa pot uita si el sa aiba putere sa mearga mai departe sa isi refaca viata, ca are totusi 31 ani si o viata intreaga inainte. Eu indiferent de starea relatiei noastre, am sa ma rog neincetat pt el. Pt ca indiferent de ce se intampla, este o parte din mine...inca.
e usor sa iubesti pe cei ce te iubesc, dar e ff greu sa ii iubesti pe cei care nu o te iubesc...imi inchipui, acum in nemernicia mea, cat de mare e iubirea Lui pt noi.

Inca o data MULTUMESC, si doamne ajuta!!

Ioana, te-ai gindit ca poate Dumnezeu te-a eliberat de o sarcina defecta, putea iesi un copil handicapat cu cine stie ce anormalitati ingrozitoare si in Marea Lui Iubire pentru cit de sirguincioasa esti in pastrarea poruncilor Lui te-a miluit si ti-a luat din greutatea crucii pe care o porti, usurindu-ti existenta. Altfel gindeste-te ca ar fi trebuit POATE sa ai grija de un copil handicapat toata viata lucru care ti-ar fi macinat viata.
Asa ca nu o da doar pe pacate si si pe merite pentru ce faci pentru El!
Mare este Dumnezeu intru Sfintii Sai!

Tind sa-ti dau dreptate.
Si eu am trecut prin asta.. el se comporta ingrozitor, eu ma straduiam sa fiu perfecta.. Il tot intrebam ce se intampla, de ce ma "impinge", de ce se distanteaza de mine? Imi tot gasea nod in papura.. Pana la urma am spus-o eu: "ti se pare doar ca ma iubesti, dar nu ma iubesti. Vrei doar sa nu-ti strici buna imagine despre tine admitand ca nu ma iubesti, desi nu ti-am gresit cu nimic". A amutit. Apoi a spus: da, nu te iubesc.
(Barbatii sunt f orgoliosi.. pot renunta la multe, dar nu la impresia lor buna despre ei! Sper sa nu supar pe nimeni, asta este parerea mea).

Stii cum se spune:''boala lunga ,moarte sigura''!
Ti-as da un sfat,e ceva mai concret,dar nu stiu daca ai puterea s-o faci.....
Fa un ''experiment'':reda-i libertatea!!!Trebuie sa-i spui cat mai convingator ca din acest moment e LIBER sa faca ce vrea ,ca nu va mai leaga nimic,ca ai decis sa nu-l mai vezi si ca sa-si urmeze fiecare drumul lui.Tu il cunosti mai bine,tu trebuie sa stii cum sa-i spui asta cat sa-l convingi.Eu am apelat la o scrisoare,foarte foarte profunda ,dar transanta!
Si.......ai sa vezi ce sa intampla...!!!Ai sa vezi ce inseamna pentru el ''libertatea''.Cum o sa se foloseasca de ''eliberare''.Eu cred ca stiu ce urmeaza...dar mai bine sa vezi tu...

casandrasa, nu prea imi dau seama?tu ce zici ca ar urma?
nu prea am idei la ora asta, sunt destul de data peste cap:)

ai grija de mantuirea ta ...
 

Il vei intalni in compania altei fete, sau ... a altor fete. Asta vroia sa spuna, cred, colega noastra.

Ai grija de tine, impaca-te cu gandul ca asa este viata. Vezi bine cate povesti asemanatoare s-au spus pe-aici. Ceea ce inseamna ca o trasatura a multora dintre barbati este bine subliniata: nu au curajul, barbatia, de a fi limpezi, directi si clari. Asta e!