Primit pe mail
 

Priviti cu atentie ambele fotografii si cititi mesajul de sub ele. Trimiteti acest mesaj catre cat mai multi oameni cu putinta. Acest gest nu va va indeplini nici o dorinta, si nici daca il stergeti nu veti pati un necaz. Este insa datoria noastra morala sa ne pese de oameni... asta e! La revedere si aveti grija de voi.
Fotografia a castigat premiul Pulitzer in anul 1994, si a fost facuta in timpul foametei din Sudan . In ea poate fi vazut un baietel care se taraste spre o tabara cu alimente a Natiunilor Unite, plasata la un kilometru distanta.

Vulturul asteapta ca baietelul sa moara, ca sa-l manance. Aceasta poza a socat o lume intreaga. Nimeni nu stie ce s-a intamplat cu baietelul, nici macar Kevin Carter, fotograful, care a plecat de indata ce a facut poza. Trei luni mai tarziu s-a sinucis in urma unei depresii.

Kevin Carter

Iata ce s-a gasit in jurnalul sau ,

Draga Dumnezeule, iti promit ca nu voi risipi mancarea, oricat de rau i-ar fi gustul si oricat de satul as fi. Te rog, Doamne, sa protejezi acest baietel, sa-l indrumi si sa-l scoti din nefericire. Te rog sa ne faci mai sensibili fata de lumea din jurul nostru si sa ne ajuti sa nu mai fim orbiti de egoismul si de interesele noastre.

Sper ca aceasta fotografie sa serveasca intotdeauna ca un memento care sa ne spuna cat suntem de norocosi si ca nu trebuie sa consideram niciodata ca totul ni se cuvine de drept.

Va rog sa trimiteti forografia prietenilor vostri. Sa ne rugam pentru indepartarea suferintei care se gaseste oriunde, in orice loc de pe glob si sa le trimitem si altora asemenea memento-uri pline de prietenie. Ganditi-va si priviti forografia, ori de cate ori va plangeti in legatura cu mancarea pe care o aveti, sau cand vedeti cata mancare se iroseste zilnic.


PROMITETI ASTAZI:
"NICIODATA NU VOI MAI RISIPI MANCAREA "

Aceasta este lumea reala in care traim. M-am gandit sa o impart cu voi.

Impresionant ! Extraordinara lectie pe care ne-o transmite .....pacat ca n-a facut fata depresiei si s-a sinucis ..prin fotografiile lui ar mai fi avut multe astfel de ,,lectii ,, de dat omenirii .

p.s. am ceva totusi ..sa-i reprosez ..de ce oare n-a ajutat baietelul ? Oare cum a putut sa plece de langa el fara sa-l ajute ..?

Da, si eu m-am gandit la asta. Dar poate ca gandul asta a fost sursa depresiei..cine stie..

Tocmai aminteam la Generalităţi la un topic intitulat : Ortodoxia ( credinţa ) poate înebuni un om mai . . . Se confirmă şi în acest caz ( din păcate ) !

Cred ca lipsa credintei poate innebuni un om... el s-a rugat lui Dumnezeu sa ocroteasca baietelul, dar nu a avut credinta. si cel rau stie sa se foloseasca de remuscare ca sa piarda oamenii. :2:
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Doamne fereste! O fi facut ceva (ca si pagan daca esti tot te doare sa vezi asa ceva).

ajutor
 

Sa il ajutam pe Ionut Pomian
Ionut Pomian este un tanar de 29 de ani caruia viitorul ii promitea perspective stralucite: absolvent al Facultatii de Litere din Cluj in anul 2003, Ionut era cel mai bun din generatia lui in domeniul lingvisticii si al gramaticii limbii romane. Din pacate insa, in ultimii ani Ionut s-a confruntat cu o serie de drame familiale care s-au tinut lant: la putin timp dupa absolvirea facultatii si-a pierdut mama, bolnava de cancer, iar de curand aceeasi boala necrutatoare i-a rapit si tatal. Profesor de limba si literatura romana in orasul sau natal (Tasnad), unde s-a intors o data cu terminarea studiilor universitare pentru a fi mai aproape de ai lui, apreciat de colegi si iubit de elevii sai, pe care i-a condus cu vocatie pe drumul performantei, Ionut nu si-a abandonat, in ciuda tragediilor din familie, preocuparile si pasiunea sa fundamentala, gramatica. Drept pentru care, anul trecut, in 2008, si-a sustinut, cu aceeasi daruire si tenacitate care-l caracterizeaza, teza de doctorat in domeniul sintaxei limbii romane, obtinand distinctia Magna cum laudae, publicandu-si la scurt timp teza la o editura prestigioasa.

Cu toate acestea, seria intamplarilor nefericite din viata lui nu se termina aici: in martie 2009 Ionut a suferit un accident vascular-cerebral, in urma caruia a ramas paralizat pe partea dreapta. Pentru a avea sanse de insanatosire este neaparat nevoie sa inceapa recuperarea cat mai curand posibil. A reusit sa isi gaseasca in Germania un spital cu proceduri complexe de recuperare, dar care il costa in jur de 7000 de euro. A reusit sa stranga o parte din bani, dar mai are nevoie de inca aproximativ 4000 de euro.

Parintii sai, din pacate, nu il mai pot ajuta - mama lui a murit in urma cu 5 ani, iar tatal lui a fost rapus de cancer pulmonar in urma cu cateva zile.

Persoanele care doresc sa il ajute sau cunosc pe cineva care ar putea sa il ajute, pot face donatii in urmatoarele conturi:


■Cont RON: RO06 BTRL 0310 1201 R799 97xx
■Cont EUR: RO78BTRL03104201R7999xx,
deschise la Banca Transilvania, Sucursala Satu-Mare, Agentia Tasnad, titular cont Pomian Ionut Adonis.
Reclamati abuzurile la adresa office@asistentapentruconsumatori.ro sau la adresa Senatorului : iulian.urban@gmail.com

Fotografia a făcut-o într-un sat, unde se dusese cu o echipă a operaţiunii Lifeline Sudan a ONU pentru duce alimente celor de acolo.

carti
 

"Astazi am aflat intamplator de o campanie organizata de centrele de voluntariat din mai multe orase din tara, prin care incearca sa stranga carti pentru cateva scoli din mediul rural din fiecare judet. Cartile se vor strage dupa cum urmeaza CLUJ-NAPOCA– 2 oct.,SIBIU – 3 oct.
BRASOV – 5 oct.,CONSTANTA – 7 oct., BACAU – 9 oct., IASI – 10 oct., SATU MARE– 12 oct., ORADEA – 13 oct., SIMERIA – 15 oct., RESITA – 16 oct., VLADESTI – 17 oct., SLATINA – 19 oct., CRAIOVA – 20 oct., BUCURESTI – 21 oct. Mai multe informatii aflati pe www.voluntariat.ro. "

Frumoasă iniţiativă şi mai ales de folos !

Ce fel de carti?Spune mai multe amanunte.Doamne ajuta!

Ce am postat este un mesaj pe care l-am primit si eu pe mail, fara alte detalii. Din context am inteles ca este vorba despre carti utile copiilor din clasele I - VIII in bibliotecile scolilor: beletristica, culegeri de exercitii (gramatica, matematica, fizica, chimie), dictionare, atlase, pliante pentru biologie etc... Viziteaza si site-ul afisat pentru mai multe detalii in ceea ce priveste modul de organizare a actiunii.

Doamne ajuta!

a ars o casa (mesaj primit pe mail)
 

Bunii mei colegi si prieteni, buna ziua,
Viata noastra curge cu bune ,cu rele, cu bucurii cu necazuri. Din pacate adineauri am aflat si eu ca pe la ora 10 astazi, 8dec.2009., i-a ars casa in intregime distinsei noastre profesoare, directoare la Palatul Copiilor, Mirela Nistoroschi.Nu a mai ramas nici macar un pai. Eu am intrat in actiune la noi la Colegiul Economic"Anghel Rugina" si incercam s-o ajutam fiecare cu cat poate.E singura, creste un copil infiat care are in fata examenul de admitere la liceu, are o mama batrana de peste 80 de ani pe care tot ea o ingrijeste.Va rog sa nu va suparati , dar vreau sa va rog sa fiti alaturi de noi si poate mai sar si alti oameni. Este iarna, trebuie sa umblam repede pentru a incropi macar ceva.
Adresa ei: Prof. Mirela Nistoroaschi, Palatul Copiilor, Str. Stefan cel Mare, Nr. 62- Vaslui,Romania
Cu recunostinta,
Prof. Anusca-Doglan Elena

primit pe mail
 

http://us.mg1.mail.yahoo.com/ya/down...Inbox&inline=1 Recent o batranica de 98 de ani pe nume Irene a murit...dar

dincolo de banalitatea acestei morti.....Irene, in timpul celui de al doilea razboi mondial, fiind de etnie germana, a cerut permisiunea sa lucreze in Lagarul de concentrare pt evrei din Varsovia ca si croitoreasa sau femeie de serviciu. Mai tarziu s-a dovedit a avea un motiv bine intemeiat: aflase ce intentii marsave aveau nazistii cu copiii evreilor. Asa ca, zilnic, ea scotea copiii supusi pieirii intr-o cutie de unelte sau un sac de panza groasa (pt copii mai mari) pe care le cara cu ea intr-un carucior! De asemenea, mai avea un caine dresat sa latre ori de cate ori era nevoie sa intre si sa iese din lagar, dar mai ales pt a latra ca sa acopere scancetele copiilor ascunsi in carucior! Soldatii nu banuiau nimic pt ca era germanca si nu aveau nimic importriva cainelului! In tot acest timp ea a reusit sa smulga din gheara mortii 2500 de copii sau bebelusi. Totusi ea a fost prinsa si a fost batuta cu bestialitate de compatriotii sai, fiindu-i rupte in bataie si bratele si picioarele. Irene a tinut o evidenta a tuturor copiilor salvati de ea, carora le scrisese numele intr-un jurnal inchis intr-un borcan si igropat in spatele casei ei. Cu ajutorul acestuia ea a incercat sa localizeze parintii copiilor care au supravietuit la sfarstiul razboiului si sa le reuneasca familiile, dar majoritatea fusesera ucisi in camerele de gazare naziste. Astfel ca toti copiii care au fost salvati de ea au fost plasati in familii adoptive sau case de copii.Anul trecut, Irena a fost nominalizata pt Premiul Nobel pt Pace pt anul 2007....dar.....nu a fost aleasa ca si caastigatoare....in schimb a castigat un anume domn...pt un banal slide show legat de Incalzirea Globala ....ce mai pacifist, domnule, nu gluma...e greu sa faci un slide show...nu??? Cu atat mai greu sa salvezi 2500 de suflete nevinovate...lumea e cu susul in jos!!! Adevarata valoare nu se mai recunoaste! Acest mesaj este un semnal de alarma si un omagiu adus celor care au murit fara a avea vreo vina, pt cai care considera Holocaustul un "mit" care nu a existat vreodata, dar care pare a se repeta! Scopul acestui mesaj este de a ajunge la peste 40 de milioane din intreaga lume!!! Alaturati-va si pastrati acest lant comemorial, pentru ca niciodata sa nu se mai intample ce s-a intamplat !!! Asa ca ..nu il stergeti, cel putin cititi-l...

Impresionant!

Da, întradevăr un semnal de alarmă şi un omagiu, ce nu va rămâne prea mult în atenţia şi mai ales în memoria unora ce au alte priorităţi în astă lume trecătoare . . . !

Primit prin e-mail
 

^ Mi-a adus aminte de un mic afis pe care il am, "Despre mamici"(parerea copiilor). E oarecum asemenator, avand caracter moralizator. L-am transcris:

la 4 ani: Mamica mea poate sa faca orice.
la 8 ani: Mamica stie multe, foarte multe.
la 12 ani: Mamica nu stie totul bine.
la 15 ani: Aceasta femeie nici asta nu stie.
la 18 ani: Mama ii de moda veche.
la 25 ani: Poate ca stie ceva.
la 35 ani: Inainte sa hotarasc sa o intrebam pe mama.
la 45 ani: Sunt curios ce ar zice mama.
la 65 ani: Daca doar as putea vorbi cu ea...

Da sa-i promitem la Dumnezeu ca suntem mai buni si mai induratori ca nu mai risipim mincarea,ca o sa dam si celor flaminzi ,ca nu ne mai huzurim in bunatati ,dar daca promitem sa si ducem la indeplinire aceste promisiuni -