..intre oameni bunavoire!
 

Luca 2.13-14: Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand:
Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!

Oare mai putem in conditiile acestei lumi cu religii si culturi amestecate sa infaptuim acest deziderat al Ostirilor Ceresti? Porunca care se refera la BUNAVOIRE intre OAMENI nu NUMAI intre Ortodocsi. Ce usor ar fi fost sa se fi limitat doar la acest grup(desi nici intre noi nu sunt toate pe roze)

Cum stam cu toleranta? cu acceptarea aproapelui in forma, orientarea si culoarea in care se afla?

Cum stam cu respectul reciproc?

Oare Nationalismul sovin ajuta sau este o piedica in fata indeplinirii acestei porunci?

Reformulez ultima intrebare:

Oare Nationalismul sovin de care, MAI NOU, este infectata toata Europa de Est ajuta sau este o piedica in fata indeplinirii acestei porunci? Nationalism care deseori este "plantat" fara stiinta noastra de cei care vor sa denigreze si sa dezbine fratii, si cu siguranta nu vine din interiorul tarii, noi doar ciugulim dim palmele lor. Daca am putea urmari banii cum se spune "Follow the money!" am avea mari revelatii in legatura cu cine ne plateste sa facem pe nebunii si pe nationalistii isterici, si mai ales am afla DE CE O FAC!

Andrei, foamea dupa putere, setea de dominatie sunt mai vii ca niciodata astazi. Nu stiu cand vom ajunge sa invatam de la ingeri, care desi sunt diferiti in slujire, in ierarhie, traiesc in armonie.

Bunavoirea inseamna deschiderea catre celalalt, ingaduinta. Noi cum vedem ceva diferit la el, incercam sa-l dam mortii.

Si un lucru pe care nu trebuie sa-l dam uitarii este ca atunci cand ingerii au rostit aceste cuvinte, pastorii nu dormeau. Noi de aceea nu suntem partasi la aceasta armonie - dormim.

Andrei, sa-ti spun cum vad eu problema tolerantei.. intai trebuie sa invatam sa-i respectam si sa-i iubim pe cei din famile (sotie, copii, parinti, frati), apoi pe vecini, pe colegi de munca etc.
Apoi sa-i iubim pe cei din orasul in care locuim, apoi pe cei din aceeasi tara (da, nationalism)..

Altfel spus: daca eu nu am pornit cu dreptul (cei sapte ani de acasa, respectul datorat parintilor.. sau iubirea reala pentru sot).. atunci nu voi fi in stare sa-i iubesc nici pe cei la care te referi tu.

Daca nu-mi iubesc complet familia (de ex. beau, vorbesc urat, imi pedepsesc copiii pentru a ma descarca eu de frustrari etc..) pot sa vorbesc oricat despre iubirea aproapelui (nu sunt decat arama sunatoare, cum spune Sf. Ap. Pavel).
Eu vad iubirea pentru cei de acelasi neam (nationalism, cum ii spui tu) ca o preconditie pentru deschiderea catre altii. Cat timp nu iubesti si respecti ce ai, nu iubesti si respecti nimic cu adevarat.

Cred ca adevarata iubire pentru aproapele (care cuprinde in ea si toleranta, si bunavoirea) este un dar de la Dumnezeu; inseamna a iubi cu iubirea lui Hristos, nu cu iubirea noastra (care are mereu tendinta sa fie interesata).

Monica, daca-mi permiti sa reformulez, ceea ce spui tu ma duce cu gindul la faptul ca noi nu putem iubi cu iubirea lui Hristos deoarece noi ca Ortodocsi suntem mult prea pacatosi si nevrednici de acest dar de la Hristos, si ca urmare nu ne ramine decit sa continuam sa iubim in felul nostru interesat si egoist

...iar Hristos este asa un ideal, care nicidecum nu poate fi imitat sau la care se poate ajunge. Mie-mi suna ca o scuza convenabila de a persista in ceea ce vrem sa facem NOI nu El

Deci sa inteleg ca Hristos ne-a aratat lucruri si ne-a dat porunci la care putem DOAR aspira? imposibil de inFAPTuit?

Ca sa reformulez si eu: doar Hristos ne poate invata sa iubim cu adevarat. El ne invata si ne daruieste iubirea adevarata (dupa puterile noastre duhovnicesti).
Nu inteleg de ce spui ca suna ca o scuza. Omul care se afla gol (onest) inaintea lui Dumnezeu nu cauta scuze, nu va incerca sa se ascunda inaintea Domnului, nu voieste sa ramana intru ale lui, ci va fi bucuros sa faca ceea ce poate pentru a implini voia lui Dumnezeu. Voieste sa iubeasca, chiar daca nu stie bine cum, dar cere asta.

Am inteles, dar PINA ATUNCI, cind se va intimpla MINUNEA, el continua sa nu se schimbe( ca doar este asaaaa de neputincios, nu? si sa iubeasca interesat.

Felul in care pui problema si nu nunmai tu, ne absolva de greutatea chiar si de a incerca sa facem vre-un efort ca doar suntem asa de pacatoooosi nu?

Mie nu mi se pare in regula sa ne tot gasim scuze convenabile pentru a nu iubi aproapele, deoarece suntem mici si chipurile neputinciosi...gindeste-te ca asa ne justificam de ex. dispretul fata de cei care nu sunt ca noi.

..iar Hristos, in nici un caz nu a poruncit lucruri imposibil de atins sau de imitat. Jugul sau este foarte usor de dus insa ne incapatinam in ale noastre si cautam tot felul de teologhisiri ca sa ne eschivam si sa NU NE SCHIMBAM.

de aceea si suna fals si ca o ipocrizie toata jalea asta continua de genul :
vaaaaaai de mineeeee, pacatosul si nevrednicuuuul, care nu pot face nimic pina nu mi se da acest dfaaaar al iubirii, pina atunci fac si eu ce poooooot (adica nimic)

Pai cum sa nu se sperie de noi strainii si catolicii cind ne vad si care nu stau de jeluiri ci isi sufleca minecile si pun mina pe treaba! si isi manifesta dragostea fata de aproapele prin actiune directa!
Nu spun ca la noi nu exista si aceasta forma de ajutor, insa este muuuult prea redusa.

Andrei, eu nu asta am spus, asta ai inteles tu (si asta e un sablon al tau).

In cazul asta ma bucur ca faci parte dintre cei care nu sunt inclusi in "sablonul" meu.
Doamne Ajuta!

Totul se trage din [COLOR=darkred]racirea dragostei[/COLOR] si din [COLOR=darkred]cresterea egoismului[/COLOR].

Ca duhuri slujitoare,trimise in ajutorul celor care doresc mantuirea, ingerii vor intampina cu urarea de "buna venire" in ceruri pe cei care s-au straduit sa-si insuseasca invataturile Domnului nostru Iisus Hristos si poruncile Sale si punerea in practica a acestora si sa sadeasca "pe pamant pace intre oameni buna voire".Daca facem voia Domnului, care doreste sa aduca toate neamurile sub milostiva Lui carmuire, este posibil sa fie "pace si intre oameni buna voire".Ceea ce facem noi ca si ortodocsi este ceea ce se vede in jurul nostru.Dumnezeu voieste ca pamantul sa fie plin de bucurie si pace.Oare avem pace in sufletele noastre cand asistam la toata mizeria umana existenta la toate nivelurile societatii in care traim?
Dumnezeu a creat pe om pentru a se bucura si, El voieste sa umple inimile oamenilor cu pacea din cer.Neamurile care L-au primit sau Il vor primi pe Dumnezeu-Cuvantul , El le vrea sa fie un simbol al marii familii ceresti.
Din nefericire pentru noi, oamenii crestini sau de alte religii , care suntem adanc scufundati in pacate, incat am pierdut orice intelegere pentru viata vesnica si, aproape ca nu mai stim daca avem suflet de salvat sau nu avem , care, multi, foarte multi, nu avem credinta in Dumnezeu , nici incredere unii in altii , etc., etc.,...nu vom putea aduce pace pe pamant."Daca vei umbla in caile Mele si de vei pazi poruncile Mele, atunci vei carmui Casa Mea si vei pazi curtile Mele, si Eu iti voi da tie dregatorie printre slujitorii Mei, de aici",(Zah.3,7)adica, printre ingerii din jurul Tronului ceresc.
Ce as mai putea spune?!Va las pe voi , dragi crestini mai tineri, mai instruiti, sa dezbateti , in continuare , aceasta problema.Imi plce sa va citesc postarile.

da,asa este!Dar ce este DRAGOSTEA ,IUBIREA!!sau mai bine zis cine este ea,caci iubirea este o persoana .La fintina din SAMARIA ,IISUS HRISTOS sta linga o fintina si spune apostolilor cea el are de mincat o mincare pe care ei [la acea data] nu o stiu.Si ce spune el?ii spune samarinencei ca EL ESTE HRISTOSUL ,despre care ea spera sa vina.Adica ii descopera ADEVARUL ,in legatura cu persoana sa,adica ii descopera ca iubirea este ADEVARUL ,adica o persoana.Deci IUBIREA este mincare,a minca ADEVARUL ,care este Iisus HRISTOSUL.Atunci daca iubirea este a minca pe ADEVAR ,adica pe HRISTOS,cit ,unde si cum se manica ,aceasta iubire care este Hristos?!FINTINA ne semnifica izvorul apei vii ,care il aflam in Biserica .Adica aci in biserica se maninca iubirea ,care este HRISTOS,in SFINTA EUHARISTIE.CUM se manica iubirea?!Pt.a fi cu vrednicie ea se maninca dupa spovedanie prin taina SFINTEI IMPARTASANII.CIT se manica ,..in posturi ,sau cind constiinta incarcata de pacate simte nevoia sa se spovedeasca pentru a putea ...iubi ,caci iubirea este invers proportionala cu pacatul .Iata deci ca iubirea ,dragostea este o persoana ,ADEVARUL INTRUPAT si ea se daruieste noua ;spre a ne bucura de ea,de iubire]in SFINTA EUHARISTIE ,ca mincare,dupa spovedanie si impatasanie.Ei dc e asa atunci stim de ce lumea asta este lipsita de iubire!!pt ca nu este crestina decit cu numele sau nici macar atit!Atunci domina ura ,indiferenta ..si alte pacate si mai rele in societate.Daca vrem sa ne bucuram de iubire lumea ,oamenii ar trebui in numar f.mare sa se intoarca la ORTODOXIA PRACTICANTA ..caci vb.goale nu aduc ..iubirea.:1:

Intai trebuie sa stabilim ce vrea să însemne termenul "bunavoire" deoarece si-a cam pierdut sensul...
Nu cred că doar este un cuvant care se limteaza la o toleranta tâmpă a răutăţilor si faradelegilor.

Bunavoire este un cuvant compus din "bună" si "voire", asadar "voire bună" intre oameni.

Cuvinte ca "voie", "voire", "vrere" etc... sunt foarte raspandite in textele duhovnicesti inclusiv in rugaciunea "Tatal nostru". Ar fi foarte util de analizat termenul original din limba greaca pentru redarea unui sens cat mai actual...

"Voire bună" poate avea echivalentul de "dorire bună" sau "intenţie bună", "gânduri bune şi curate" între oameni, adică din partea oricărui om către alt om. Or, nu putem vorbi de "bunăvoire" între oameni, atâta vreme cât în lume există răutate şi gânduri viclene. Atâta timp cât oamenii caută să se fure unii pe alţii, să se înşele, să se invidieze etc. nu va fi posibil să existe "bunăvoire", şi deci, nici ca frumosul îndemn să fie generalizat... insa, macar de-ar fi aplicat de catre oricare crestin in viata lui s-ar schimba fata intregii omeniri

Cred ca este normal ca in familie in primul rand si apoi in societate in general, sa promovam o atitudine de buna intelegere, colaborare si respect reciproc.
In general in relatiile inter-umane, mi se pare normal a-i ajuta pe cei care au nevoie - in limita posibilitatilor fiecaruia din noi- si a-i ierta pe cat posibil (exceptand situatiile deoasebit de grave) pe cei care gresesc fata de noi.