dragostea
 

am infintat acest nou topic pt ca ma treceau fiorii de cate ori vedeam in dreptul nuntii:URA.vreau sa vb despre dragoste. ce credeti, dupa ani de casnicie se poate vb tot de dragoste sau vb de obisnuinta, respect?sau mai e aceeasi dragoste ca la inceput? ar fi interesant pareri din experienta, nu din carti

Daca la inceput chiar e dragoste si nu e ceva de moment,atunci ea va dainui vesnic. Depinde cat de crestina e mentalitatea celor doi.

dar ma gandesc ca si dragostea trebuie intretinuta,mai corect zis vegheat sa nu se raceasca. cum s-ar putea face asta?

Atata timp cat exista sinceritate intre cei doi,intelegere,armonie,cand amandoi IL iubesc pe Dumnezeu,nu vad de ce dragostea nu s-ar mentine.

Interesant subiectul mai ales ca prin dragoste putem simtii o particica infima din durerea lui dumnezeu cand nu ii dam atentia cuvenita si dragoste ,un mic exemplu daca ai iubii pe cineva neconditionat stiind ca persoana respectiva nu te iubeste cat ai putea rezista sa mentii intensitatea si vazand ca acea persoana te ignora stiu suna ingrozitor dar cam asa arata durerea lui dumnezeu scary nu?:)

Aici ar trebui sa scrie numai oamenii casatoriti, avand ceva ani buni de casnicie, caci ceilalti ar scrie din carti ori din povesti. Personal, nu pot scrie multe. Spun doar atat: parintii mei au peste 25 de ani de casnicie si inca se tin mereu de mana. Pentru mine e un lucru mare.

:24:Eu sunt responsabila cu ura, scuze...(chiar voiam sa sochez, ca sa citeasca lumea ce am scris...)
Raspuns la topic: e f importanta creativitatea, atentia pt celalalt si pt relatie (ffffff importanta atentia) si jocul. Intr-adevar dragostea e ca o floare, trebuie udata cu multa atentie, tinuta sub soarele afectiunii si intretinuta, altfel de ofileste. Sa fii mereu atent la celalalt si sa faceti multe lucruri placute impreuna, pentru ca acestea va vor lega fffff mult

Experienta mea (care este limitata, desigur), mi-a aratat clar un lucru: EU NU POT FACE ASTA!
Nu pot tine dragostea sa nu se stinga, nu-l pot face pe celalalt sa ma iubeasca, oricat m-as stradui.
Numai Dumnezeu face asta.
(nu vreau sa intelegi gresit.. ca nu-mi asum responsabilitatea pt. mersul relatiei sau alte de-astea... pur si simplu, viata mi-a aratat foarte clar ca nimic bun nu iese de la mine, daca eu imi iubesc sotul si copiii, asta este tot din iubirea lui Dumnezeu).

"Este un om deosebit cel care iubeste, dar este un om mare cel care invata si pe celalalt sa iubeasca "...cam asa spunea o maxima pe undeva.
Este un lucru mare sa iubesti si o responsabilitate extrem de mare sa fii iubit, drept pentru care toti, aproape toti fugim de aceasta responsabilitate in momentul in care ne-am potolit setea de pasiune. Dar, de ce oare nu fugim inainte de a ne adapa aceasta pasiune, daca tot ne este teama si ne simtim incapabili sa ne asumam aceasta maretie, de ce totusi indraznim a ne atinge de infinitul ei sentiment ? De ce luptam pentru el in pofida nesigurantei si a imprevizibilului care stapaneste situatia fermecatoare. Aproape intotdeauna in iubire nu salasluieste si ratiunea, poate ca tocmai de aceia se soldeaza cu atatea dezamagiri si controverse.
Dar, despre ce iubire vorbim noi aici ? Iubirea nu este cea descrisa mai sus, ci doar un sentiment trecator implinire si nesat.
Ce este, pana la urma, iubirea ? Miliarde de oameni au tot incercat sa o defineasca de-a lungul timpului, dar un numar atat de nesemnificativ au reusit sa o si respecte si sa o simta prin sacrificiu. Iubirea inseamna sacrificiu.

Dragostea dintre bărbat şi femeie...!!!???
Ar trebui ca odată cu timpul să se consolideze şi să devină mai profundă şi mai adevărată dar de cele mai multe ori nu se îmtâmplă aşa.
Eu nu ştiu cun să definesc sentimentul care se formează între două persoane care au trecut peste ani împreună acceptându-şi unul altuia defectele şi neâmplinirile,sprijinindu-de atunci când au fost să cadă,îngrijindu-se unul de altul în boli şi sufrinţe iertându-şi infidelităţile bucurându-se sau întristându-se de reuşita sau nereuşita copiilor...
Este ceva mai presus de iubire căci iubirea din tinereţe după umila mea părere este dorire,este poftă este foc.
A rămâne lăngă cel cu care ai primit cununia când acesta nu-ţi oferă nimic când este bolnav şi neputincios şi nici bine nu se poartă cu tine căci este frustrat de neputinţă,când lumea întreagă ar putea fi a ta aceasta este adevărata iubire.

deci iubirea inseamna sacrifiicu, jerfa.cred ca atunci te simti implinit cu adevarat cand poti sa-i fi de folos celui de lg tine(sot, copii), sa fi lg el in boala, sa veghezi la capul lui pana ii scade febra, sa ii pregatesti mancare, sa ii saruti dimineata cand se trezesc, sa le pregatesti haine la toti, toate astea in schimbul uni zambet, in schimbul unui "multumesc"sau mai simplu "metesc".

Aici ar trebui sa scrie numai oamenii casatoriti, avand ceva ani buni de casnicie, caci ceilalti ar scrie din carti ori din povesti. Personal, nu pot scrie multe. Spun doar atat: parintii mei au peste 25 de ani de casnicie si inca se tin mereu de mana. Pentru mine e un lucru mare.

foare frumos exemplu, windorin

...sau in schimbul a nimic

Ce inseamna "metesc"?

Eu cred ca intr-o casnicie exista si dragoste si obinuinta cu timpul.
Acum depinde si de dragostea care exista la inceput.
Daca este una puternica, un foc ardent, atunci acesta cu timpul se mai potoleste (de aici obisnuinta), dar nu inseamna ca dispare.
Exista si relatii in care n-a fost dragoste la prima vedere ci aceasta s-a format si a crescut in timp.
Acum eu cred si imi place f.mult acea epistola catre Corinteni care se refera la dragoste. Acolo se spune: "dragostea nu moare".
Casnicia nu este usoara si nu este numai lapte si miere, ci sunt multe greutati de surmontat. In multe cazuri tocmai aceste greutati unesc mai puternic perechea, in altele ele distrug relatia (si atunci inseamna ca n-a fost dragoste adevarata).
Eu una nu stiu cum s-ar putea intretine dragostea, reaprinde focul si de ce? pentru ca nu stiu de sa fie nevoie. Daca dragoste exista, ea nu moare.
Ma gandesc mai degraba la aspectul sexual, acolo s-ar putea sa apara probleme in timp si nu toata lumea le vede in acelasi fel.
Si eu ma gandesc mult la ceea ce face unele cupluri sa traiasca atat timp in casnicie, in deplina armonie.
Daca o sa reusim si noi?
Un raspuns ar fi ca o casnicie nu este formata si mentinuta numai din dragoste ci mai exista si respect, intelegere, toleranta si mult compromis (renuntari).
(La noi astea sunt).
Si esentialul este: alegerea partenerului potrivit. De obicei aici este problema fundamentala. "Ah m-am indragostit, cu el/ea vreau, e superb(a), sexy, etc.)". Dar putini gandesc cu adevarat si pun in balanta: da de ce vreau sa raman cu el, dar ce-mi doresc eu cu adevarat si primesc, ma multumeste celalalt, ce ofer eu, etc. Si mai ales nu se discuta probleme importante inainte de casatorie si se ajunge pe urma la surprize si discutii.
Nu conteaza (asa cum spunea cineva in alt fir) nici nationalitate, nici religie, nici studii sau avere, ci omul in sine si acceptarea lui asa cum este sau daca nu, atunci renuntare. Conteaza ce vrei cu adevarat: vrei avere, frumusete, titluri, sau respect, iubire. Toate nu se pot avea.
Ex. de probleme care nu se cunosc dinainte si care pot umbri o casnicie: relatii anterioare (discutat si clasat subiectul), daca exista copii din alte relatii anterioare (ii acept si iubesc, sau nu), probleme de avere, de rude si f.important dorinta de copii (inclusiv fertilitatea), chiar probleme de sanatate.

Unul vrea copii, altul nu si mai ales unul poate avea si altul nu. De aici apare multa suferinta.
Este unul din punctele care ma imping sa accept sexul inainte de casnicie, pentru a verifica fertilitatea.
Referitor la felul in care tin unele casnicii f.mult (mai ales in trecut) imi amintesc ca spunea cineva, si pe buna dreptate: casnicia poate dura si pentru ca nu se doreste despartirea din diverse motive (copii, nesiguranta materiala, rusine, etc.).
O casnicie lunga nu presupunea intotdeauna fericire, pace si iubire!
Nu putem noi stii ce este cu adevarat in acea familie.
Referitor la experienta mea personala in final: maturitate, modestie (am stiut de la in ceput ca nu suntem Robert Redford si Marilyn Monroe), am discutat totul in liniste, respect, toleranta (multa) si compromis.
Am avut si avem greutati si suferinte, dar pe noi ele ne intaresc.
Cel mai greu a fost cu ne-fertilitatea: n-am stiut dinainte nimic. M-am intrebat: daca am fi stiut ne-am mai fi casatorit? Nu stiu. Poate ca nu. Am fi abandonat pe parcurs pentru altcineva? Au fost momente de suferinta puternica cumpana si intrebari.
Acum ne-am inchis durerea in noi si mergem mai departe.
Atentie si la interventiile din afara: rude (mai ales mame soacre), prieteni. "Sa nu dezlege nimeni ceea ce a unit Dumnezeu"

Cred ca asa spune un copil mic "multumesc" :)

Eu cred ca dragostea in casnicie nu trebuie 'mentinuta', ci trebuie sa evolueze. Trebuie sa construim impreuna pe bazele dragostei, care creste si se schimba.
La cele care s-au spus, as mai adauga ca pentru asta e foarte important sa stim amandoi sa spunem 'iarta-ma' cand am gresit. Intotdeuana cand apare un conflict, cand te certi, vina este intr-o oarecare masura a amandorura. Daca amandoi, cand se calmeaza furtuna, stiu sa vada asta si sa-i spuna celuilalt ca a gresit, atunci fiecare cearta devine construciva, in loc sa distruga relatia.
Este foarte impotanta comunicarea. Sa nu ascundem ce nu ne place, ce ne deranjeaza. Altfel tinem in noi si frustrarea se transforma in acreala si distruge dragostea.
Este important sa ii spunem celuilalt ca il iubim. Nu formal, ca o fraza spusa papagaliceste, ci din inima. Sa nu credem ca el stie deja, sa nu consideram ca apropierea da dreptul la neglijenta.
Cred ca dragostea adevarata este si jertfa, da asata a mai spus cineva. Uneori, cand auzim asta inainte sa fim casatoriti, ni se pare trist si descurajant, dar nu cred ca este asa, pentru ca jertfa este si la baza creatiei, si te ajuta sa transfigurezi micimile vietii zilnice in Altceva.
Eu sunt casatorita abia de doi ani jumatate dar am trait lucuri impreuna care ne fac sa mutam virgula mai la dreapta si sa sarbatorim deja nunta de argint la 2,5 ani :-)

Poate o sa vi se para o absurditate, dar citeam ca un profesor de matematica de la o Universitate din State, a ajuns la concluzia ca un cuplu nu dureaza "vesnic", daca nu discuta minim 15 minute /zi despre 2 subiecte.
1. bani.
2. sex.
Ciudat, nu? Dar, daca stai sa te gandesti, primul este subiectul preferat al maj. femeilor, iar cel de al 2-lea, al maj. barbatilor.
E adevarat ca acele cupluri care, au aceasi viziune asupra Divinitatii au sanse mai mari de a rezista. Dar nu 100 %. Ispitele materiale si cele trupesti sunt puternice.
Daca nu au inteles amandoi sensul cuvintelor " Sa va iubiti unul pe altul, asa cum v-am iubit Eu!", nu au cum sa treca peste testul anilor.
Cred totusi ca un cuplu, rezista daca cei doi au caractere(tipologii) care se potrivesc.
Problema este ca isi pot da seama doar dupa mult ani. Sau poate dupa cateva discutii doar.

Cred ca nu ste asa cinic cum suna: trebuie sa vorbim de bani, pentru ca impreuna chivernisim casa si nu trebuie ca numai unul sa hotarasca, trebuie sa se gandeasca impreuna cum isi folosesc venitul. Trebuie sa vorbim si de sex, pentru ca in domeniul asta daca apar neintelegeri, lucruri doar gandite si nu spuse, poate duce la probleme grave.
Nu stiu daca chiar 15 minute pe zi, toate astea.. ;-)

dragostea,eterna sau efemera
 

In limba romana se folosesc,destul de confuz,mai multi termeni:dragoste,iubire,afectiune sufleteasca,etc.Corpul omenesc are si organe diferite in care se reflecta diferit aceste sentimente(creier,inima)determinind realitati la fel de deosebite.Putem spune cu siguranta ca exista termeni lumesti si termeni duhovnicesti care traduc raporturile interumane.Despre termenii si trairile lumesti(simple,conventionale)s-au ocupat destul de subtil si elevat poetii,filosofii,psihologii,etc.Despre trairile duhovnicesti dintre barbat si femeie(cu siguranta cel mai inalt nivel de traire)s-au ocupat desavirsit sfintii.Cei care si astazi privesc lumeste o asemenea relatie recomanda ,in retetele pt. perenitatea ei,atitudini de genul:dragostea trebuie intretinuta,alfel se raceste;creativitatea si jocul sunt esentiale pt.longevitate;avem nevoie neaparat de sinceritate,intelegere,armonie.Totul depinde de fiecare ,la ce nivel de ,,elevare"doreste sa-si duca relatia cu persoana aleasa.Termenul consacrat pt.relatia desavirsita este ,,dragoste".Aceasta isi are salasul in inima partenerilor.Ea a fost descrisa impecabil de sf. ap. Pavel in epist.I catre Corint,cap XIII.Facind asa cum ne indeamna el nu numai ca vom ajunge la dragostea adevarata dar ca o vom duce in timp pina la sublimare.Deci,este posibil traind insa virtuos(si nu in pacate care mai de care)si implinind cuvintul sf. apostol.Restul este lumesc si rapid perisabil.

discuta minim

Si eu fac parte dintre cei care cred ca iubirea poate exista si poate fi la fel de vie si dupa multi ani de casnicie. Parintii mei au 35 de ani de casnicie si inca se iubesc, nu pot sta despartiti, isi fac cadouri si surprize unul altuia. La fel si bunicii mei, au avut impreuna 52 de ani de casatorie pana a murit bunicul, si au fost un adevarat model de intelegere si iubire la ei in sat. Toata lumea ii dadea de exemplu. Iar pe vremea cand s-au cununat ei, in sat casatoriile se faceau pe baza unei "vorbiri", a unei intelegeri, in principal fiecare barbat cauta sa isi gaseasca o fata cat mai "vrednica", sa stie sa munceasca si sa fie harnica, nu se indragosteau, se tineau de mana si erau romantici, cum stim noi de la oras.

Adica, dragostea dintre un barbat si o femeie este descrisa exhaustiv de Corinteni 13? Eu cred ca nu. Acolo e vorba de dragostea crestina, agapé. Dragostea 'erotica' este totusi alta forma de dragoste. Bineinteles, ar trebui sa fie legata de aia, dar contine si alte elemente care NU sunt efemere si perisabile, altfel nu am fi casatoriti pentru eternitate...

multe tratate frumoase despre dragoste citim in carti. dar cel mai importante cred ca sunt parerile din experienta unora care au avut casnicii frumoase si lungi, cum au reusit?teoria poate parea simpla, dar punerea in aplicare e f grea.e f greu sa il accepti pe celalat asa cum este cand are pareri sau idei diferite de ale tale si e convins ca are dreptate. cred ca si micile gesturi cladesc relatia, si ii dau frumusete.ex: o plimare prin parc, o prajitura in oras, o floare, o rugaciune in doi etc.dar cati mai au timp pt "asa ceva"?

Cand se pune problema obisnuintei e JAAAAALNIC!!! Eu sunt casatorita de 12 ani, am si 4 copii. Consider obisnuinta ceva foarte placut (in sensul ca il cunosti pe celalat, nu in sensul de motonie). Nu stiu ce inseamna monotonia in familie (sa zicem deocamdata)! Iubirea in familie trebuie sa evolueze, cum bine spunea Fani. Asa ca, inca de la inceput, trebuie sa iti bagi in cap ca iubirea se lucreaza non-stop, si prin rugaciune si prin forte proprii. Cum omul evolueaza, nu este niciodata consumat, asa trebuie sa fie si cu casatoria. Si in om si in familie exista intotdeauna forte creatoare, regeneratoare... nu avem decat sa ne punem capul la contributie, ca d-aia il avem pe umeri. Cum-necum, trebuie sa ne straduim sa-l facem fericit pe cel de langa noi si trebuie sa ne gandim si cum putem face sa fim noi fericiti.

La nunta mirii atrag ochii, mai ales mireasa. Cu multa grija se alege rochia si podoabele... si nu e deloc rau. Este o lectie despre cum trebuie sa ne impodobim sufletul, ca pe o mireasa; este o lectie despre cum trebuie sa fim in cuplu, sa-l surprindem pe cel de langa noi, daruindu-ne frumosi (pe dinafara si pe dinauntru); este o lectie despre cum trebuie sa fim priviti de restul lumii (ca fiind foarte frumosi, chiar daca ne strang pantofii, sau ne jeneaza gulerul, nodul de la cravata). Daca ne vom stradui mereu sa fim mire si mireasa, frumosi, surprinzatori, draguti, dispusi sa facem compromisuri de dragul frumustii nuntii... nu exista sansa sa moara dragostea ci doar sa creasca.

Dragoste adevarata e un cuvant mare. Nu stiu daca chiar pornim la drum cu aceasta dragoste adevarata, pornim cu un fel de dragoste pe care trebuie sa-l imbunatatim in timp pana ajungem la acea dragoste adevarata, sau cat mai aproape de ea.
Ar fi ca si cum Hristos ne-ar fi iubit, S-ar fi urcat pe cruce si ar fi pantimit pentru noi si apoi ar fi inviat si ne-ar fi lasat niste scrisori de iubire prin intermediul sf. apostoli si gata... Ei bine nu e asa, S-a suit la cer si ni L-a trimis pe mangaietorul ca sa putem lucra dargostea noastra, este impreuna cu noi, se jertfeste la Sf Liturghie si ne cere sa fim acolo, ne mangaie si ne cearta... ba chiar ne bate cand o luam razna, se apropie cand Il dorim, se retrage cand ne indepartam noi... Din cand in cand ne surprinde cu cate o minune si in fiecare zi ne face mici daruri (un rasarit frumos, cantecul unei pasari, buntatea unui semen, zambetul copilului nostru...).
Cat despre deplina armonie... eu ma indoiesc. Adica ea este, dar ca intr-o piesa muzicala, cu tonuri inalte, sau grave, cu intensitati diferite, cu ritmuri diferite, uneori chiar cu dizarmonii, neplacute daca ar fi luate singular, dar fascinante in ansamblu...
Ai tu o problema cu deplinatatea, desavarsirea... Sunt termeni confortabili, dar pentru conditia noastra umana nu prea se potrivesc decat ca tinta a noastra. Tii minte expresia din Star Treek, "space, the final frontier" (nu o granita, ci o limita dinamica ce poate fi mereu deplasata inainte, pe masura ce noi inaintam), asa e si cu dragostea adevarata, armonia deplina, etc.
Asta e si parerea mea.
Fireste ca trebuie discutat cat mai mult si atinse cat mai multe probleme, dar sa nu uitam ca multe aspecte sunt dinamice. Sanatatea, fertilitatea, virilitatea, etc se schimba foarte mult... chiar si dorinta de a avea copii. Un accident si totul s-a dus de rapa. Un tratament naturist auzit de la un om intalnit intamplator, un nou medicament descoperit sau un nou tip de aparatura care permite anumite operatii medicale si un defect grav se rezolva. Introducerea in alimentatie a unui aliment care contine mult magneziu sau multa vitamina B12 (cu ocazia faptuli ca schimbam meniul dupa dorintele sotului) si fertilitatea revine, la fel cum poate disparea datorita unor obiceiuri alimentarea nesanatoase, deprinse tot cu ocazia schimbarii de meniu dupa dorintele celuilalt.
Sexul inainte de casatorie nu spune nimic despre fertilitate, nimic despre virilitate, compatibilitate, etc... Pare un fel de certificat (fireste ca atesta calitatile intr-un anumit moment) si nu certificatul de fertil, desavarsit, casatorit tine casatoria ci lucrarea noastra continua. E cam cum e si cu calugarii. Ei nu intra in manastire desavarsiti ci lupta necontenit sa se desavarseasca si inca mai pot cadea. E obositor, dar nu putem vea linistea desavarsirii in viata aceasta...

Iar fac o paralela cu calugaria: le citeam copiilor mei o povestire din patericul copiilor despre un calugar tanar din Muntele Athos, care facea ascultare de un staret neinduhovnicit, care il punea la multa munca fizica, ii cerea sa manace bine ca sa poata munci si sa doarma suficient, iar el voia sa se nevoiasca in post si rugaciune. A vrut de mai multe ori sa il paraseasca pe staret si sa isi caute altul, dar duhovnicul l-a sfatuit sa rabde asa. A murit la scurt timp si s-a mantuit.

... Parerea mea pe care as vrea sa le-o impartasesc celor tineri in mod special: considerati-va frumosi, foarte frumosi pentru cel/cea cu care v-ati insotit pe viata si faceti-l pe celalat sa se simta foarte frumos si admirat. Toti avem nevoie sa fim frumosi in ochii cuiva (nu sa fim vedete TV). Pentru asta e absolut necesar sa exersati sa vedeti frumusetea din celalt... fiti artisti! Artistul este ca un instrument cu coarde sensibile care vibreaza la o usoara atingere si reda acea atingere printr-un sunet frumos pe care toti ceilati il aud.
In urma cu vreo 15 ani am vazut o emisiune la TV despre modelele dupa care lucreaza nuduri (deseneaza, sculpteaza) elevii/studentii la arte plastice. Era un baiat tanar, inalt si relativ slab (bolnav, spunea ca nu putea sa depuna munca fizica deloc) si o femeie de vreo 45 de ani destul de grasa, neinteresanta. Vai, si ce nuduri frumoase apareau in desen. Era aceeasi femeie grasa, dar avea ceva, ochiul si mana artistului o transformasera. Ramasesera colacii de grasime de pe burta si solduri.... dar in desen aratau bine... Invatati sa-l priviti si sa-l impodobiti pe cel de langa voi... asa cum face si Hristos cu noi. Chipurile celor care au trait mult timp alturi de El, pe care El ii iubeste sunt intotdeauna frumoase, au o expresivitate aparte, le alegi dintre multe altele bine aranjate de stilisti. Eu am vazut baba frumoasa, si mos frumos (mai ales printre calugarii batrani).


Chiar nu mai e nimic, nimic de facut? Ce anume n-ai stiut? Varsta sau o boala nu mai permit? Si de ce trebuie inchisa durerea in voi? Ar fi mai buna transformata, asa cum moartea pe cruce s-a transformat in Inviere!!!
Am pus intrebarile in ideea ca poate eu (pentru ca stiu unele lucruri in domeniu), sau oricine altciva citeste mesajul tau ar putea sti ceva care sa te ajute, care sa merite incercat.

Fani 71- ieri am ezitat sa-ti raspund, mai ales ca topicul are alt rost. O fac insa astazi:te rog deosebit sa incerci sa citesti mesajele cu atentie,fara graba si fara vanitate,si sa cauti sa descoperi si posibilele sensuri sacunse.
1.dragostea nu este descrisa ,,exhaustiv" la Cor. XIII,ci am spus ca este descrisa ,,impecabil",este cu totul altceva.
2. ieri l-ai corectat bine pe fratele ,,prost si cu mintea inegurata de pacate lumesti"-mihailt,amintindu-i(referirea la Apoc.)ca toata Scriptura are 2 sensuri de interpretare:literar si alegoric.Astazi cum de ignori aceasta ?Sti f. bine si probabil ca doctoratul tau te ajuta mult si aici ca de-alungul istoriei crestinismului au existat 2 tipuri de scoli care interpretau diferit(cum am spus mai sus)sf. Scriptura.In ziua de astazi dubla tilcuire a Scripturii este un fundament pt. scolile teologice romanesti. Nu o mai lungesc,cred ca este clar.Ma refer in final la interpretarea completa a DRAGOSTEI de la Cor.
3. pe Hristos,apostoli,sf. parinti,parintii bisericesti,etc nu i-a interesat partea erotica a dragostei iar eu cred ca nu are o f. mare importanta deoarece cu siguranta macar unul dintre ei ar fi analizat subiectul.Asta poate pe tine te preocupa .Deci, nicaieri nu este prezentat,analizat,cultivat erotismul.Ar fi fost si culmea,nici macar pe departe nu are aface cu Sf. Scriptura ,cu scopul ei, cu rolul si sensul omului nou rascumparat de Hristos.Si ,sarind etape pe care sunt sigur ca le intelegi ,,...cine poate sluji la doi stapini?"Sau daca cuvintul revelat ar fi omis asa ceva poate s-ar fi ocupat vreun sf. parinte sau sf. traditie.Dar,nu,nimeni.Ori stim f. bine ca tot ceea ce ii este necesar omului pt. mintuire(asta daca si vrei sa te mintuiesti)a fost dat in Sf. Scriptura,sf. Traditie si mai apoi la parintii bisericii.Doar pt.noi caldicei(cum spuneam ieri)este atragator erotismul si ne preocupa in fel si chip cum sa-l exploatam si-i dam importanta de virtute marcindu-ne mai mult decit este necesar.Hm,ce ciudat este, ca si cum ne-am cere dreptul la pacat rasvratindu-ne impotriva lui Hristos care a dat o Scriptura incompleta. Nu incerc sa fiu ipocrit,chiar nu doresc asta,dar sa nu ridicam pacatele la rang de virtute.Familia crestina se imtemeiaza si are la baza cu totul altceva decit placerea carnala exploatata la fine perceptii si sub masca groteasca a dorintei de perenitate familiala.Ea se intemeiaza pe cuvintul si invatatura lui Hristos(probabil ca acum si fratele mihailt intelege ca sunt din BOR).Dar,asa cum spun de fiecare data ,nu ne obliga nimeni sa ne alegem o cale sau alta in viata,de virtuti ,de pacate sau de ...caldicei. Fiecare face cum doreste,am putea spune intr-un asemenea caz :dupa moftul fiecaruia.
Te rog sa ma ierti ca-ti fac o recomandare: vegheaza atent ca toata stiinta ta sa nu se intoarca impotriva ta ,subtil,insidios prin lucrarea tatalui inselarii.Spuneam ca este recomandare...Imi placi totusi pt. ca esti prompta si ...aspra!

Nici o teorie nu se compara cu vocea experientei practice (cristina2021). Tot ce scrii este foarte adevarat. O familie fericita cu 4 copii este o binecuvantare (este pacat ca multe familii nu mai doresc sa faca mai mult de 2-3 copii).

Pentru eternitate? Nu pana ce moartea ii desparte pe cei doi?

Cristina2012 - f.frumos ai scris.
O iau in alta (aleatoare) ordine cu raspunsurile:
1. pentru noi nu conteaza frumusetea trupeasca ci aceea interioara, dar asta vine cu maturitatea si experientele vietii. La un moment dat stii precis ce ai nevoie, in mod f.realist, in functie de ceea ce ai avut sau nu in viata.
De aceea tinerii mai rasfatati care primesc multe, isi gasesc mai greu perechea potrivita.
2. arta este mai ciudata si cam abstracta - din urat poate face frumos, dar si...invers. Sa nu ne incredem in ea.
3. in viata/casnicie nu putem fi numai mire si mireasa, caci apar atatea probleme si necazuri. Si astea unesc sau despart, si astea lucreaza o relatie intre doi oameni (sau mai multi, cand sunt si copii) si o modeleaza.
4. mai pe romaneste ce spui tu acolo s-ar traduce in: se mai intampla si minuni. Si eu cred asta, dar din luptele vietii mai tragi si niste invataturi si de multe ori doresti sa le spui si altora:
- exista lucruri pe care oamenii trebuie sa le stie si sa le discute inainte de casatorie, pentru ca dupa aceea ori te desparti, ori iti porti suferinta si neimplinirea in suflet pana la moarte si in amebele cazuri este mai rau. Inainte de casatorie se mai pot rezolva niste lucruri, cu cat mai devreme, cu atat mai bine.
Din pacate omul a fost lasat asa: barbatii pot face copii pana la adanci batranete, femeile numai pana la o varsta (pe cale naturala, pe alte cai se mai poate, dar si acolo sunt niste limite si costuri si riscuri).
Si atunci: daca abia pe la 30, 35 ani incolo iti gasesti perechea si pana te mai mariti si mai "lucrezi" cu sotul, timpul trece si daca afli candva ca nu merge (pe cale naturala), nu prea mai ai nici timp si nici alternative.
Si la adoptie sunt limite de varsta si alte conditii severe.
De aceea spun ca este bine sa se stie mai devreme, si unele lucruri se stiu de fiecare inainte de casatorie (anumite diagnostice, sau probleme) si atunci consider ca este mai cinstit pentru amandoi sa stie dinainte: uite eu poate nu pot face copii, sau nu vreau sa am copii, sau avem boli genertice, sau traume din trecut care pot avea efecte toata viata. Poate se va lua o decizie care sa-i faca pe fiecare mai fericit in viata (de ex. alt partener, sau incepem mai devreme alte alternative, sau alte decizii mai potrivite).
In orice caz in cansicie sunt doi si amandoi trebuie sa stie si sa poata sa accepte sau nu de comun acord niste lucruri.

Un deosebit respect pentru Cristina2012...ai dezvoltat situatia mai bine decat a facut-o cineva , pe forum, vre-odata, in priviinta familiei si a personalitatii noastre.

Si mie mi-a placut foaaaarte mult! Multumesc, Cristina! Avem ce invata de la tine.

:53::53::53:

:9:

nu, "totdeauna acum si pururrea si in veci vecilor"amin.
asta inseamna ca atat aici cat si dincolo, pt todeauna.

Iarasi o idee catolica. Anca, parca eu eram aia ecumenista :-)))
Nu, la ortodocsi ne casatorim pentru eternitate. De aceea chiar vaduvii nu se pot casatori decat maximum de trei ori. Casatoria nu se incheie cu moartea. Formula 'pana ce moartea ii va desparti' este din misa catolica de casatorie. Pentru ca la ei, casatoria este vazuta ca un contract, mai ales, si un contract se incheie cu moartea unuia din cei doi.
Moartea nu desparte un cuplu. Noi credem in inviere, de altfel.

S-ar cuveni luat in considerare, pentru intregire, ca unele precizari sunt date aproximativ asa: -va rataciti nestiind puterea lui Dumnezeu...- si in alta parte- In cer oamenii nu se vor casatori, si nu vor fi barbati si femei-. Ceea ce ne obliga sa spunem ca nu stim cum va fi, adica nu stim nici ca vor fi sotii casatoriti ca pe pamant. Exista unele lamuriri, dar nu imi amintesc unde am citit, asa ca mi se pare ca este destul de clar si asa, schimbarea pe care trebuie sa o asteptam, si deci si legatura intre soti sa nu fie absolutizata cat suntem pe pamant.

Ma amuzi, Fani... iti amintesti de saducheii aceia care intrebau cine a cui sotie va fi? Hahaha..
"Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. "
( de fapt asta a scris si Cris..)

Da, cris si anna, asa este. Nu stim cum va fi, asa cum nu stim nici cum vom fi noi insine cu trupul inviat. Nu avem pentru asta decat imagini, cea a bobului de grau de exemplu. Este clar ca nu vca fi la fel relatia unui cuplu casatorit, insa va fi, asta ni se spune, va exista si dupa inviere. Probabil chiar relatia trupeasca va exista intr-un mod transfigurat, inviat, cumva.. Nu se stie cum.
Insa legatura dintre soti este 'absoluta' totusi - poate intr-un sens nu trebuie absolutizata, ca nu este mai presus de legatura omului cu Dumnezeu.
Cat despre cei care se casatoresc de mai multe ori - e o taina..

Pare exclus sa existe relatii trupesti in cer, ca sa nu spun chiar sigur. Este precizat ca -vom fi ca ingerii-. Adica trupul pe care il vom avea dupa inviere nu va aduce o diferenta semnificativa fata de ingeri care nu au trup. De aceea si la liturghie avem heruvicul.

Mai degraba comentariile Parintilor trimit spre ideea ca nu ii vom simti lipsa , relatiei de pe pamant dintre soti, fiind atat de aproape de Dumnezeu ca va coplesi orice alta relatie. Totusi , faptul ca sunt tratati ca un singur trup, lucru ce se spune si despre intreaga Biserica , despre care se spune ca este logodita cu Hristos si formeaza un singur Trup, Hristos fiind Capul acestui Trup, arata o "asemanare" care va ramane intre soti,( posibil sa aiba aceeasi slava, adica trupurile de slava, de lumina, vor fi asemenea, dar nu identice-totusi, nu imi amintesc unde am citit aceasta idee, deci este doar o ipoteza).

Casatoriti pentru eternitate, dar cu posibilitatea de a divorta... Dar in caz de vaduvie?
Nu mai vin cu citate din Epistole, caci Sf. Apostol Pavel are obiceiul de a-si spune parerea "personala"...

Si precum zice Anna, cand vom invia nu vom mai fi nici barbati, nici femei.

Anca, sa stii ca aici arati ca nu vrei sa recunosti cand nu ai dreptate. recunoaste ca totusi aici ai inteles ceva gresit, sau esti inca pe cale de a invata. Nu e nici o rusine, toti mai avem de invatat. Si eu, bineinteles.
Deschide orice catehism ortodox si o sa gasesti ce am spus eu.
Uite-te de ex. pt casatorie in cartea parintelui Vasile Gavrila, Cununia, viata intr imparatie. (daca o ai, vezi daca nu este pe scribd, este o carte foarte buna, si este lucrarea lui de doctorat, foarte documentata)

Faptul ca ne putem recasatori (chiar dupa divort) vine din 'iconomie'. La catolici te poti recasatri dupa vaduvie si de 10 ori, la noi tot numai de trei ori ca si dupa divort, si nu se recomanda (de la sfantul Pavel citire) dar se lasa 'pentru slabiciunea omului' (din iconomie, adica).
Poti sa vii cu ce citate vrei. Dar sa le analizezi ortodox, si daca nu sa spui ca e parerea ta.
Cand vom invia nu se stie cum va fi, probabil cum spune anna si cris, nu va mai fi acelasi fel de relatie, insa ceva va ramanea, altfel nu s-ar spune ca suntem casatoriti pentru vesnicie.

@Fani71: ai din nou dreptate. De altfel daca nu ar fi asa, si preotii s-ar putea re-casatori dupa ce le moare sotia. Divortul si re-casatorirea sunt lasate exclusiv pentru slabiciunea omului. Iar sf. apostol Pavel recomanda in primul rand castitatea, dar daca omul e slab si nu poate, "este mai bine sa se casatoreasca decat sa arda".

Acest citat este foarte bun, dar pentru a sustine ca Fany are dreptate doar in foarte mica masura, anume in aceea ca nu stim sigur cum va fi, dar 99 la suta putem spune ca Fany nu are dreptate, in fondul problemei, adica in considerarea casatoriei la inaltimea duhovniceasca a starilor monahale, preotesti, a relatiei dintre duhovnic si fiul duhovnicesc, sau intre nas si fiul pe care l-a botezat. Acestea toate sunt deasupra casatoriei crestine, ca inaltime duhovniceasca, sau ca apropiere de Dumnezeu pe care o cauta.