Comentariu la articolul "limba de lemn"
 

[SIZE=3]Domnule Adrian Cocoşilă,[/SIZE]
[SIZE=3]Am scris, încă de prin 1991-1992 cîteva articole pe tema... jignirii lemnului - aşa cum şi d-ta faci aici...[/SIZE]
[SIZE=3]Lemnul este un material viu, sfînt chiar. A folosi expresii de tipul acesta, după acel franţuz sfertodoct, care a introdus sintagma, fără a fi trăit însă comunismul, fără a fi fost vreodată terorizat de şedinţele de sindicat ori de acelea, tot obligatorii, destinate învăţămîntului ideologic constituie o simplă pălăvrăgeală... [/SIZE]
[SIZE=3]Am propus, aşadar, prin acele intervenţii - o propun din nou, nu numai d-tale, ci şi cititorilor acestor rînduri - dacă tot ar fi nevoie de o sintagmă referitoare la încremenire stilistică, la împietrire sufletească şi sterilitate ideatică - LIMBA DE PLASTIC.[/SIZE]
[SIZE=3]À bon entendeur salut![/SIZE]

Interesant, limba de plastic!
Dar cred ca lemnul este vazut aici ca lemnul mort, deja taiat, nu ca lemnul viu, al unui copac care creste. Mie imi place sintagma asta. Si mi-a placut si articolul - pentru ca si eu cred ca suntem amenintati mereu de limba de lemn. Este o ispita atotprezenta in Biserica.

"Limba de lemn" e mai degraba expresia lipsei de intelegere a auditoriului... Niciodata versetele din biblie, sau scrierile Sfintilor Parinti, sau alte scrieri inspirate din acestea, nu se vor transforma in "limba de lemn", daca vor fi intelese; dar ele sunt "limba de lemn" pentru cei, care nu le inteleg sau nu le acorda toata atentia necesara. Parerea mea.
Intr-adevar expresia "Limba de lemn" este sugestiva, caci aminteste de "piciorul de lemn", ca in expresia "frectie la piciorul de lemn", adica ceva inutil si fara efect. Ori limbajul bisericesc este departe de a fi inutil si fara efect.
Desigur ca Adrian Cocosila face referire al folosirea repetata a acelorasi sintagme, fara ca cel, care le foloseste sa le fi partruns cu adevarat. Este posibil; dar la fel de posibil este si faptul ca cel care foloseste aceste sintagme sa le fi inteles si patruns. Doar Dumnezeu stie care este adevarul...

Originea expresiei "limba de lemn" este ruseasca, vine de la "limba de stejar" (dubovii iazik). De ce limba de lemn? Pentru ca lemnul desi este un obiect nobil, sufera de elasticitate. El nu se poate mula. Ce se umarea printr-un asftel de limbaj? O uniformizare impersonala. Limba de lemn sugereaza saracia de idei a vorbitorului.

Lemnul nu este sfant prin el insusi, el este sfintit atunci cand vorbim de o cruce de lemn, de un locas din lemn, etc. (Adrian Cocosila)

Cand si de ce este folosita aceasta limba:

- evitarea unor raspunsuri la intrebarile incomode;
- neputinta de a atrage atentia printr-o argumentatie foarte slaba;
- mascarea absentei unor informatii precise;
- ascunderea unor obiective reale;
- impunerea unei ideologii;
- disimularea unui adevar dezagreabil;
- imposibilitatea de a impresiona interlocutorul;

"limba de lemn" exista
 

"Limba de lemn" desemneaza acele expresii, insiruiri de cuvinte, de formulari gata pregatite de limbajul comun care mascheaza lipsa argumentelor, a persuasiunii in comunicare.
Ascultam mai zilele trecute interviuri luate unor parlamentari de la Bruxelles. Un tanar din Bulgaria spunea "vrem sa dovedim ca am meritat sa intram in UE". Exemplu tipic de limbaj de lemn, atitudine de sluga, fara demnitatea propriei identitati.

Ati putea sa-mi dati un exemplu de limba de lemn in biserica?

V-ati adresat mie? Sincer si deschis, nu am considerat niciodata vreun cuvant din limbajul predicilor de dupa Sfanta Liturghie ca facand parte din categoria aceasta! Prin cuvintele preotilor vorbeste Domnul catre noi! Fie ca Bunul Dumnezeu sa dea har si nevointa preotilor Sai!

Predicile care simti ca te tulbura si te smintesc in loc sa te linisteasca. Motivele sunt multiple...si le cunosti si tu foarte bine.

Mi se pare exagerata sensibilitatea ta pentru o bucata de lemn mort.
Daca spunea limba de copacel, ar fi fost o alta nuanta, insa limba de buturuga...sa avem pardon.
Acum ce ne facem daca schimbam in ..limba de bolovan si ne trezim cu geologii si iubitorii de cristale pe cap?.

In ziua de astazi cind fiecare are o voce in uriasa diversitate existenta, nu ai cum sa nu superi pe cineva

Sunt o multime de exemple de limba de lemn in Biserica.
Va recomand articolul lui Radu Preda despre asta si altele asemanatoare, este pe sit.
Limba de lemn este asa cum a descris-o Costel, si apare cand cineva vorbeste cu raspunsuri prefabricate la intrebarile altora, de ex. Poate expresiile folosite nu sunt la origine de "lemn", ci vii, in general sunt, dar limba este un instrument care are nevoie de duh ca sa traiasca. Nu exista expresii sfinte prin ele insele.

[quote=Anca-Miha;148673]"Limba de lemn" e mai degraba expresia lipsei de intelegere a auditoriului... Niciodata versetele din biblie, sau scrierile Sfintilor Parinti, sau alte scrieri inspirate din acestea, nu se vor transforma in "limba de lemn", daca vor fi intelese; dar ele sunt "limba de lemn" pentru cei, care nu le inteleg sau nu le acorda toata atentia necesara. Parerea mea....


Perfect de acord! Cred ca acesta este raspunsul corect. E o problema de receptor, nu de emitator.

http://www.crestinortodox.ro/editori...sului-teologic

Este articolul asta vorbeam. L-am citit mai demult si mi s-a parut foarte interesant.
Din pacate cred ca insasi limba bibliei si a parintilor se poate transforma in limba de lemn. Nimic din ce e omenesc nu este incoruptibil. Putem folosi orice in mod mecanic si gresit.

Cand spunem "limba de lemn" [COLOR=darkred]nu jignim in nici un fel lemnul[/COLOR], ci spunem doar ca nobletea limbii, ca ceva ce este cu mult superior naturii vegetale, este coborata la nivelul unei plante, la nivelul unei materii lemnoase, inferioara nobletei persoanei umane.

Problema aceasta a numelui folosit, mi se pare una secundara si irelevanta. Fie ea limba "de lemn", "de plastic", sau oricum am numi-o, in esenta ramane aceeasi, o trista realitate.

Cheia rezolvarii problemei o avem fiecare dintre noi, deoarece cuvantul poate via sau muri prin noi. Nu stim oare ca la Judecata vom da seama pentru orice cuvant rostit in desert? Daca prin "desert" intelegem lipsit de miez, de consistenta, de esenta, atunci cuvintele Scripturii se refera si la asa numita "limba de lemn".

Ar fi absurd sa afirm ca limba de lemn in Biserica este inexistenta. Mai mult, traim vremea cand in Biserica, "limba de lemn" pare ca a luat locul "cuvantului cu putere multa".

Exact, asta am vrut si eu sa spun mai sus! Daca si numele lui Dumnezeu il putem lua in desert, apoi orice cuvant din teologie il putem lua, transformandu-l in cuvant mort. Trist, dar adevarat.
'cuvantul poate via sau muri prin noi', ce bine zis!

In ce conditii? Asa cum scrie si autorul articolului, Radu Preda, lumea apostaziata, lipsita de intelegerea discursului religios, poate percepe tot ceea ce e legat de Dumnezeu, ca fiind limba de lemn, adica neinteleasa. Deci, inca odata, este o lipsa a receptorului.

Dar si discursul religios poate fi imbunatatit, daca din simplu discurs el se transforma in rugaciune; intelectului trebuie sa i se alature inima.
Tinta articolului este mai ales lumea vestica apostaziata, care traieste numai partea materiala a lumii, lipsindu-se fara sa stie de jumatatea nevazuta, cea spirituala, care e legata de Dumnezeu.

Este lumea in care traim, si tu, si eu. Nu putem si nu ar fi crestineste sa ne izolam intr-un turn de fildes.
Ei bine, lumea asta rea si apostaziata cum este, adica oamenii, ca de ei vorbim, au nevoie de dragostea noastra si de cuvintele noastre VII, nu de formule pe care nu le pot intelege cu educatia lor de acum. daca ei, nestiind mai bine, ne pun intrebari ce provin din spiritul deformat al lumii de azi, iar noi le raspundem cu formule din Biblie si sf. parinti, fara sa tinem seama de ''receptor' si de bruiajele inevitabile ale culturii de azi, fara sa incercam sa le explicam pe intelesul lor actual, problema nu este doar de receptor ci si de emitator.. Si mai ales daca le raspundem acru si fara dragoste. Atunci cuvintele pot fi ele cat de corecte, tot de lemn este limbajul nostru.

Da, asa este, pentru ca acum oamenii nu mai marturisesc, ci vorbesc.
Nu limbajul este de lemn, ci inimile noastre sunt de lemn, ai celor care vorbim de parca am fi Sfinti Parinti la Sinoadele Ecumenice, nu bieti cersetori ai mantuirii.

Da-ne, Doamne, inima de carne!

Bine spus. Nu intamplator in cadrul acestui avant comunicational prilejuit de tehnologia de care dispunem astazi, paradoxal, suferim de o criza a comunicarii. Suntem niste "robotei" transmitatori de informatii, prea grabiti pentru a mai pune si suflet in cuvinte.

Să vezi replica lui Sophia nu o să întârzie ! Atunci să vezi durere . . .

Exact la ce se refera limba de lemn in biserica?
 

Se refera la limbajul tipic bisericesc folosesc, sau la modul in care comunica preotul cu credinciosii. N-am inteles bine.
In primul caz este o mare problema si asta chiar ar fi limba de lemn, pentru ca este atat de vechi si de indepartat oamenilor de acum.
In sensul ca nu cunoastem termenii si expresiile. Sunt de origine salva sau greaca si daca n-ai invatat undeva e cumplit.
Ca exemplu eu stradui sa inteleg denumiri de cantari, de slujbe, de carti bisericesti, expresii.
Am ajuns la "catehumen" si "cei chemati sa iasa", proscomidie, dver, ectenie, axion, agnet, otpust, sfestanie etc.,
Carti. aghiasmatar, molitfelnic, ceaslov, minei etc.
Acum unele le mai dibui ca am mai facut rusa la scoala. Da este greu.
Citesc tipicul bisericesc si zau daca-l inteleg. Este unul facut de un preot moldovean cred.
Oare de ce nu se traduc in limba romana? Suntem romani.

In ceea ce priveste a doua varianta: depinde si de preot si e crestin si cat stie fiecare si cat vrea sa comunice cu celalalt.
Sufletul? Ala cam dispare, devenim robotei cu monezi. Bagi moneda, primesti raspunsul.

Cristi, io-te ca am raspuns. Nici nu vazusem mesajul tau.
Durere da...
Sophia se munceste sa priceapa si sa invete. Stiti cum ma simt? Ca un elev care trebuie sa fie premiant, sa lucreze, dar fara a face scoala, fara a invata alfabetul, fara profesor. Sau sa fac o casa direct de la acoperis, sarind peste fundatie si pereti si fara specialist.

Aşa Sophia ! Aşa trebuie ! Niciodată nu-i prea târziu .

Sophia, te inteleg, ca nu cu mult timp in urma, am fost nevoita sa caut in dictionarul bisericesc fiecare cuvant cre imi suna strain. Dar nu a trecut mult timp si am inceput sa inteleg ce se scrie. deci, cauta fiecare cuvant si vei invata. Nu trebuie sa schimbamterminologia, pentru ca sunt unii care nu o cunosc. La urma urmei, si alte limbaje trebuie invatate, nu?!?

Parca nu erai de acord cu apostazia in tarile vestice...
Nu e vorba de turn de fildes, dar o diferenta este intre un om care are credinta si se situeaza in Biserica, si altul care e in afara ei. Credinta e benevola; trebuie ca oamenii sa aiba credinta si apoi vor arata interes... Ar fi bine daca le-am raspunde cu formule din biblie sau citate din Sfintii Parinti, caci biblia este usor de citit (dar greu de patruns), iar Sfintii Parinti vesnic tineri, asa ca e imposibil sa nu ajunga mesajul la receptor daca acesta manifesta un mini de interes.
Ma intreb cum ar fi posibil sa vorbesti despre Dumnezeu raspunzand "acru si fara dragoste".
Sa nu confundam raspunsul in graba de pe forum, (desi si acesta trebuie formulat cu grija si acuratete), cu o conversatie despre Dumnezeu cu cineva, fata in fata.

Si mie mi se pare ca este foarte legitim felul in care cauti tu. Intrebi sincer, ce te intereseaza, din perspectiva ta proprie.

Nu sunt de acord sa zicem ca ceilalti crestini, asa, luati la gramada, au apostaziat, cum zic unii pe aici. Si nu sunt de acord sa se puna in carca occidentului toate pacatele si apostaziile.
Dar ca lumea moderna s-a departat de Dumnezeu, sigur, este adevarat.

Sigur, nu propun sa nu le vorbim de Biblie si de invatatura patristica, sau, Doamne fereste, sa ne lipsim de acestea, dar sa nu venim cu ele asa cum zice Sophia, pune omul moneda, cade raspunsul. sant pe creier, la intrebvarea x se da raspunsul y.
Nu merge asa! Trebuie ceva inteligenta, ceva limbaj modern, adaptat urechilor moderne, ceva imagini plastice la care sunt sensibili oamenii de azi. Pe urma, poti sa le dai si textele originale, daca continua sa caute.

Hai sa luam un exemplu, ca sa inteleg mai bine:
cum explici intr-un limbaj modern si insotit de imagini plastice, necesitatea spovedaniei?

Nu inteleg de ce ar trebui mers pe usa "din spate"?

Adica, banuiesc ca in fiecare dintre noi, ajunge momentul oportun, adica, acel moment al chemarii.
Cand ai chemarea, nu te mai uiti la limbaj modern, plastics, etc.
Te duci, cauti duhovnic, te smeresti si cauti singur texte, nu ti le impune nimeni.

In limbajul modern: poti crede, poti nu crede, Dumnezeu ne-a lasat liberi...alegerea este a noastra, modernism sau nu.

Ar fi bine daca pentru toti ar fi la fel de usor.

Oricum, nu intotdeauna cand cineva ne intreaba inseamna ca are chemarea, insa daca ne exprimam pe intelesul lui poate sa vrea sa mai intrebe si sa mai caute, daca nu, ne claseaza de talibani anacronici si ne inbtoarce definitiv spatele. Si l-am smintit pe un om 'pentru care s-a rastignit Hristos', cum spune sf. Pavel.

Sa dau cateva exemple: elevi care intreaba ceva; teolog intrebat de un jurnalist; colegi care intreaba ce serbam noi de Paste; un adolescent care este in cautare, un catolic sau un protestant care intreaba de credinta ortodoxa ca sa se lamureasca unde sa te claseze. Se mai pot da multe..
Fiecare intreaba cu anumite prejudecati, anumite tipare de gandire pe care noi ar trebui sa le cunoastem un pic ca sa putem raspunde bine.

Anca, e greu sa dau un raspuns la intrebarea ta pentru ca depinde de persoana care imi pune intrebarea. Trebuie croit si dupa el raspunsul, primul raspuns, nu cel copiat din catehism.

"Tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii." [COLOR=darkred](I Corinteni 9,22)[/COLOR]
[COLOR=#8b0000][/COLOR]
[COLOR=black]Nu exista un sablon, desi exista un singur Adevar, nu exista o replica, desi invatatura e una. [/COLOR][COLOR=black]De fiecare data contextul, personalitatea, nevoile, dorintele, trecutul si aspiratiile celui din fata noastra ne schimba abordarea oricarui subiect.[/COLOR]