am nevoie e un sfat
 

Buna,
Locuiesc si muncesc de aproape 3 ani intr-o tara musulmana.Din cauza programului de la servici trebuie sa muncesc duminica, ziua libera fiind in schimb vinerea.Prin urmare, imi e destul de greu sa tin post(vinerea iesind de obicei in oras sau pe la prieteni), nu pot merge la biserica(deoarece nu exista una ortodoxa), iar viata mea duhovniceasca lasa mult de dorit.Mi-ar placea sa imi dati sfaturi spre a schimba in bine aceasta situatie.Multumesc

Alegerea a fost a ta , ştiind ce "riscuri" îţi asumi :
 

Greu de dat sfaturi în această privinţă, mai ales că alegerea "nefericită", a fost a ta. Eu persnal nu risc a -ţi da sfaturi în situaţia în care eşti, dar e bine în viaţă să ne gândim de zece ori înainte de a ne folosi voia liberă dată , pentru a nu regreta mai târziu.

Primele ganduri care imi vin in minte sunt urmatoarele:

Daca programul te forteaza sa lucrezi duminica, munceste, nu o faci de bunavoie. Cat despre mancatul de dulce vinerea, nu cred ca pot fi la fel de ingaduitor. Nu ai de ales, trebuie sa te nevoiesti. Daca nu ai avea nici un fel de mancare de post, ca sa nu mori, ai putea manca de dulce, insa iesirea cu prietenii nu este suficient de motivanta.

Lipsa unei biserici este o lipsa pe care nu o pot constientiza. Nu inteleg cum poti duce o viata crestina fara Spovedanie si Impartasanie, fara Liturghie si slujbe de Sfestanie si Maslu. Imi pare aproape imposibil. Intreaba un preot din tara, la care obisnuiai sa mergi inainte de a pleca.

Cat tine de puterile tale, citeste cartile Sfintilor Parinti. Iti recomand Paisie Aghioritul, Sfantul Ioan Gura de Aur. Nu te lasa pentru nimic de canonul zilnic de rugaciune.

Toate sunt pareri. Cauta insa un preot din tara.

Banii care ii castigi Duminica stiu ca se dau de pomana.Iar vinerea ,ca nu tii post,te sfatuiesc macar sa incerci sa refuzi carnea.(ionela)

Legat de banii castigati duminica, tin minte ca imi spunea parintele meu: "Daca ai neaparata nevoie sa lucrezi duminica, poti lucra, insa numai cu o conditie, sa nu lucrezi pentru a castiga bani. Adica poti ajuta pe cineva sau poti face curat in biblioteca." Interesant aspect, mai ales in ziua de azi a orasului, unde timpul a disparut (tot din cauza noastra).

(Isaia 1)
11. Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi!
12. Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu!
13. Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire!
14. Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!
15. Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă!
16. Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
17. Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!

Multumesc pt sfaturi.Am vazut ca ati mentionat "banii castigati duminica"-lucrez cu contract si salariu, deci ar fi destul de greu de determinat care sunt acei bani.Alegerea am facut-o crezandu-ma mai puternica decat sunt (in duh), iar vinerea nu mananc de dulce-ma refeream la post in sensul de mai multa rugaciune si reculegere.Viata crestina o duc asa cum pot, si nu cum ar trebui , tocmai de aceea cer sfaturi.Vin in tara de Paste, insa preotul la care mergeam a murit, iar noul parinte m-a facut sa simt ca era mai mult nerabdator sa termine sirul de pacatosi veniti la spovedanie.Multumesc pt recomandarile literare si ma bucur ca macar "virtual"sunt intr-o comunitate ortodoxa.
P.S.am postat raspunsul la ultimul reply, e insa pt toti

Salut.uite, si eu cu familia muncim acum antr-o tara unde nu e biserica ortodoxa,aici majoritari sant protestanti sau evanghelisti,dar mi-am facut acasa un coltisor cu iconite aduse din Romania,sfintite,am si candela,un calendar biserivesc.acolo ma anchin si ma rog ori de cate ori am nevoie,nu numai Duminica.Si apoi eu cred ca e bine sa ai credinta cu tine si sa te rogi de iertare ori de cate ori simti .
apoi,iesirea cu prietenii,cum spui,cred ca se poate schimba,antr-un fel care sa nu te afecteze,daran acelas timp nici sa te separi de ei.

Foarte bun raspunsul cu coltisorul cu iconite,tocmai acesta vroiam si eu sa il dau. Imi amintesc de filmul Ostrovul,cand sfantul se ruga in acel coltisor unde avea o icoana cu domnul Hristos! Cat de minunat!

Ce frumos!
Dar Dana, vroiam sa te intreb, ai cautat, poate exista si Biserica ortodoxa? In general in tarile unde se emigreaza exista si multi ortodocsi si exista si biserici, daca nu romanesti, rusesti, grecesti etc. Poate exista ;-)
Doamne ajuta si spor in toate!

am nevoie de un foarte bun sfat
 

Buna, numele meu e Maria.Lucrez si locuiesc la Londra,Anglia de trei ani de zile.Aici lucrez intrun atelier auto si mam indragostit de un musulman, casatorit cu doi copii.Eram si foarte buni prieteni inainte si stateam impreuna in aceeasi casa.Eu avea chirie un flat si el o camera.Si totul a inceput in februarie, cu toate ca eu il cunosc de trei ani niciodata nu mam gandit ca va fi ceva intre noi.Si toate bine si frumoase mam indragostit de el si el ma iubeste dar nu poate sa isi lase familia pentru mine.are doi copii unu de un an jumate si unu de doua luni.Si pentru ca el o avut casatoria aranjata de mama lui ii casatorit cu fata lui sorasa lui mamasa.la ei ii permis casatoriile acestea.Si din cauza familiei lui, rusinei ce o sa o provoace, a copiilor, nu poate sa isi paraseasca familia.Eu il iubesc asa de mult ca am vrut sa ma sinucid.Sotia lui statea in Pakistan si a trebuit sa vina la Londra pentru ca le expira viza si ii aici cam de o luna.Si eu de o luna intreaga plang absolut in fiecare zi si ma apasa o durere in suflet de simt ca nu mai am loc in lumea asta.Si eu nu inteleg de ce pentru ca nu neam despartit, inca ii cu mine, atat tot ca nu mai are timp asa de mult pt mine.Stiu ca ii un pacat foarte mare dar nu pot sa renunt la el.Si el imi tot zice ca nu ii viitorul meu, dar inima mea nu poate sa accepte ca il pierde.Va rog ajutatima!
Nu mai pot sa dorm, nu mai mananc.Azi miam adus aminte ca nu am mancat ieri.Toata lumea ma intreaba ce ii cu mine?de ce tot plang? Nu ma pot opri.Ma simt asa de distrusa sufleteste ca simt ca nu mai am loc in lumea asta! Va rog ajutatima!
Sa nu imi dati sfaturi ca sa il parasesc sau sa incerc sa il uit ca nu pot! Am incercat deja.
Am inceput sa iau calmante care deja nu isi mai fac efectul si am numai 21 de ani.Parintii mei zic ca e o pasiune de adolescenta.Dar inima mea nu poate sa simta pasiune cand sufera asa de mult! Imi doresc doar putere de la Dumnezeu ca sa pot sa trec peste asta dar nu stiu cum! Va rog ajutati-ma.Am vorbit si cu un preot si mia zis sa citesc Paraclisul Maicii Domnului! Il citesc de prea multe ori pe zi dar tot asa de prost ma simt! Va rog sa ma ajutati cu un sfat foarte bun ca simt ca incet inebunesc.Nici inima nu imi mai bate normal.am slabit sase kg intro luna.va rog,multumesc

Ar fi posibil sa te intorci in Romania?

draga mea , desi [COLOR=red]iubirea[/COLOR] este cel mai frumos dar de la Dumnezeu ea [COLOR=red]nu[/COLOR] [COLOR=red]se[/COLOR] [COLOR=red]poate[/COLOR] [COLOR=red]implini[/COLOR] [COLOR=red]pe[/COLOR] [COLOR=red]nefericirea[/COLOR] [COLOR=black]altora[/COLOR] . Gandeste-te la sotia lui care poate -l iubeste ca si tine sau chiar mai mult avand si cei doi copii impreuna . Asculta de parinti ca stiu ei ce stiu ..
Te-ai indragostit de cine nu trebuie si doar in tine sta puterea de a renunta .Pentru ca vrei nu vrei ,[COLOR=red]TREBUIE[/COLOR] sa renunti ..
Stiu ai doar 21 de ani si crezi ca se termina lumea la el ..dar nu e asa .. incearca sa rationezi ..vezi, chiar el ti-a spus ca nu-i viitorul tau [COLOR=black]. [/COLOR]
[COLOR=black]Mai intai spune-i sa nu te mai caute si nu o mai face nici tu ..tot e ocupat cu sotia care a venit in Anglia ..iesi in orasi cu prietenii . ..roaga-te la Bunul Dumnezeu sa te tina pe calea cea dreapta ca acum ai luat-o pe alaturi ,mergi mai des la preot si cere ajutor. Sper ca m-ai inteles ..dar daca nu apelezi la ratiune ,vei ramane in continuare sclava sentimentelor tale care nu-ti vor oferi decat o viata de cosmar . De fapt, tu alegi ce vrei sa fii ..amanta unui barbat insurat cu doi copii sau o femeie demna cu propriai familie crestina pe care ai putea sa ti-o intemeiezi ..renuntand la acest barbat si rugandu-te sa intalnesti unul necasatorit si crestin . [/COLOR]
[COLOR=black]Draga Maria , oricate sfaturi vei primi puterea sta in tine sa renunti ..ma mir ca ai intrat in aceasta relatie fara sa-ti pui intrebarea elementara ..,,oare ce fac ? ,,[/COLOR]
[COLOR=black]Timpul le rezolva pe toate si rugaciunile la Domnul te vor intari .Totul insa cu conditia sa constientizezi ca TREBUIE sa renunti ! [/COLOR]
[COLOR=black]Te imratisez si ti doresc intelepciune sa alegi calea dreapta .[/COLOR]

Lovemariuta, N-ai sa poti niciodata sa te desprinzi de el cata vreme il mai vezi. Solutia cea mai buna in aceasta situatie este distanta fizica. Asa am scapat si eu de o dragoste nepotrivita. Du-te in alt oras sau intoarce-te in tara. Ai sa vezi ca e mai greu la inceput dar cu timpul te regasesti...

Copilă dragă tare m-a făcut să plâng postarea ta.Parcă te văd şi parcă mă văd la 2o de ani îndrăgostită,părăsită şi fără nici o speranţă.Uite că nici nu văd să scriu de lacrimi ce am în ochi!Eşti aşa de sinceră şi aşa de îndrăgostită şi nefericită!
Eu mă voi ruga pentru tine ca să ai tăria de-a trece peste această perioadă nefastă din viaţa ta şi să te lumineze Dumnezeu să vezi în ce întunecime te afli căci suferinţa pe care o ai vine din preplinul păcatelor care s-au adunat în bietul tău sufleţel.
Acum nu înţelegi ce se întâmplă cu tine dar dacă vei depăşi acestea(şi cu ajutorul lui Dumnezeu cu siguranţă că aşa va fi) vei fi mai puternică şi vei înţelege că nimic ce este de furat nu-ţi poate aduce fericirea.
Dacă aş îndrăzni să-ţi dau un sfat ţi-aş spune doar atât:FUGI CÂT ÎNCĂ MAI AI TIMP.
Şi încă ceva..bine ai venit pe forum creştin-ortodox şi să-ţi faci cât mai mulţi prieteni.Sunt aici tineri minunaţi!:6:

Sfat
 

Deci orice sfat accepti de la noi numai acesta "Sa nu imi dati sfaturi ca sa il parasesc sau sa incerc sa il uit ca nu pot!" nu ?
Atunci nu vad la ce bun sa-ti mai dea cineva sfaturi. In orice caz apreciez ca ai intrat pe un forum religios si sa dea Domnul sa asculti de sfaturile de pe aici.

Scumpa Mariuta !,
Tare te inteleg si tare este greu sa poti intelege tu situatia din afara ei !
Uite, iti scriu acum din experienta proprie intampinata tot la varsta ta.
La fel m-am indragostit de un om , sa-i spunem asa, cu obligatii, este varsta in care doar naivitatea si surplusul de energie da atata viata instinctelor si simtirilor, in realitate, privind din exterior, totul este ca o piesa de teatru, dramatica, insa doar un joc complex si rafinat precum iubirea imbracata in straie de disperare.
Nimic, nimic din ceea ce-ti vom spune nu ar putea sa-ti atinga ratiunea si discernamantul in asa masura incat sa intelegi ca totul este pe cat de puternic, pe atat de efemer. Insa, macar i-a seama la cei care au trecut prin asa ceva, fiindca experientele unora pot cladi in tine portiti de nadejde.
Eu am plans asa ca si tine, m-am zbuciumat cum nu credeam ca poate fi posibil intr-un trup atat de firav de om (copil, pana la urma), mi-am scrajelit din suflet orice potentiala bucurie intalnita pe drum si am umplut locul cu amaraciune, nemarginita amaraciune si disperare pentru omul iubit.
Simti ca fiinta-ti tremura violent din toti rarunchii de nefericire, in asa masura incat , parca moartea ar deveni cea mai placuta evadare.
Insa, totul tine si de o alimentare perpetua a propriei fiinte cu sentimentul neastamparat si mereu viu despre iubire si atasament. Este mult prea alimentat dincolo de orice ratiune a imprejurului .
Ma rugam, ma culcam seara inghemuita de durere si plans, ma gandeam obsesiv la persoana respectiva...o aveam cu mine in orice gand, orice lucru, in orice imprejurare. Nu puteam scapa de ea si nici de asocierea durerii neastamparate, cu ea. Era cumpli, stiam ca nu merita, stiam ca nu are rost, stiam ca nu am cum sa ajung undeva in acest sens, undeva benefic...dar nimic, felul imi este incapatanata, asemenea si durerea si autoflagerarea. Ma rugam la Dumnezeu tare mult, imi era teama, nu-mi mai concepeam viitorul...pana ajunsesem sa nu mai stiu sa zambesc. Filozofam, scriam poezii, proza, uram si iubeam cu aceiasi intensitate. Uneori cadeam intr-o deznadejde atat de profunda, ca nu-mi mai pasa de este noapte sau zi...De fapt, nu exista cuvinte pentru o astfel de stare. Simteam cum mi-o i-a razna inima, ma apasa tot mai mult.
Astfel am incercat sa evadez in invatat, aveam note mari...dar, degeaba, nimic nu-mi putea ridica moralul, astfel am hotarat sa las balta si scoala, si prieteni si familie si am plecat in Japonia. M-am gandit ca singura solutie si ultima pe care o mai intrezaream, ar fi sa schimb oamenii, sa schimb limba, locurile, traditiile, mancarea...moneda si orice, numai sa-l uit.
Mi-a prins bine, in cele din urma, dar, doar pana la un moment dat, acasa in tara ma regaseam in el si iarasi ma gandeam. Nu am apelat la pastile sau ajutor de specialitate si, poate ca am facut rau, fiindca simt si astazi ca suport sechele ale acelei perioade, un fel de sensibilitate la suparari si presiuni.
A trecut, pana la urma, dar, dupa mult prea multi ani si, acum, privind in urma imi dau seama ca a fost o mare tampenie sa dedic atat de mult din fiinta mea, pentru o incertitudine. Cea mai mare tampenie, dar stiu sigur ca atunci ma gandeam la o asemenea concluzie peste ani, insa nu puteam sa nu sufar.
Acum cred ca Dumnezeu nu mi-a ascultat rugaciunile disperate atunci, pentru ca avea alte planuri cu mine, iar planurile Lui Dumnezeu sunt cele de care avem cu adevarat nevoie, nu cele care avem noi impresia ca ne-ar ajuta si le-am dori.
Crede-ma, mariuta, o sa treaca aceasta perioada cu intensitatea ei cu tot, crede-ma ca dincolo de ea exista viata, si-nca o viata frumoasa care merita traita. Acum detii cea mai mareata energie si ar trebui sa te bucuri de ea si sa o canalizezi spre lucruri si oameni care te pot face cu adevarat fericita, fiindca, chiar daca nu suntem constienti, exista fericire si in lucrurile aparent minore si lipsite de importanta.
Esti tanara, esti sanatoasa, ai o singura viata, incearca sa nu o dedici unei simtiri efemere, chiar daca pe moment pare totul...totul insemni, de fapt TU, tu insemni mai mult decat orice pasiune, pentru ca doar prin tine si sanatatea si energia pe care o detii, mai pot trece pasiunea si supravietuirea. Trebuie sa sa te menajezi, sa lupti, nu sa uiti, ci sa accepti situatia pana cand aceasta se va risipi de la sine, incearca sa o tratezi mai putin serios, sa te resemnezi si vei vedea ca-ti va da multa putere aceasta atitudine si, mai ales limpezirea cugetului, aparent afectat.
CU SIGURANTA VEI IESI DIN ACEST IMPAS, TREBUIE DOAR SA AI RABDARE, DAR MAI ALES SA FACI DIN ACEASTA RABDARE O ARMA A SUPRAVIETUIRII NU A DISTRUGERII. TREBUIE SA CREZI !

Salut si multumesc din nou pt sfaturi.Dana123 si Nevrednicul, va multumesc din suflet.Mi-am facut si eu un mic colt cu 2 icoane si o candela improvizata, cat sa ma ma pot linisti atunci cand intru in casa.
Un sfat pt Mariuta, daca imi permiti.Cunosc doua fete casatorite cu pakistanezi, ambele convertite la islam, una britanica, cealalta romanca.Ambele sunt nefericite, desi sunt foarte tinere si ele si sotii lor.Multa violenta fizica si verbala, multe diferente care nu pot fi trecute cu adevarat.Stiu ca nu toti oamenii sunt la fel, dar uneori exista trasaturi comune generate de mediul general in care s-au format.de exemplu, incurajaza si chair indica si practica bucurosi casatoria intre verii primari.Nu isi va parasi nevasta, de asta poti fi sigura.Romanca de care iti spuneam a petrecut Craciunul si Revelionul in primul an de casatorie fara sotul ei, care plecase in Pakistan la ai lui fara sa o ia cu el si fara sa respecte ca ea sarbatorea ceva.Iti doresc sa poti gandi cu mintea si sufletul tau asa cum erau inainte de a-l cunoaste pe el.Gandeste-te ca cea mai buna prietena a ta ar trece prin situatia prin care treci tu-ce sfat i-ai da?Apoi,aplica acel sfat la tine. Mult noroc si liniste in suflet, sa iti gasesti drumul potrivit tie si sa mergi pe el alaturi de Domnul!

Draga mea, uneori, la o anumita varsta se intimpla ceea ce se intimpla si cu tine acuma.
A iubi omul neportivit.
De ce este nepotrivit?
Pai in primult rand este de o alta religie, unde femeia nu vine respectata si unde in conformitate nu Ku-Ran-ul lor, cine nu este de credinta lor sa fie omorati.
In al doilea rand, el este casatorit, adica tu traiesti in adulter cu el, si el cu tine.
Nu este acceptat nici de ortodocsi, nici de musulmani.
Voi doi sinteti in afara ambelor religii.

Acestea fiind spuse, eu cred ca tu trebuie sa te rogi mult lui Dumnezeu, sa te ajute, sa te lumineze si sa schimbi orasul, casa etc ce poti ca sa fii in afara de raa lui, adica d efamilia lui.
In religia noastra spunem: ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta.
Acuma oricat ti s-ar parea de dur, de nedrept deoarece tu suferi asa de mult acuma, daca prin absurd el si-ar lasa sotia( din experienta mea, din ceea ce vad eu aici, el nu o va lasa niciodata pentru tine, care esti d eo alta credinta in primul rand), tu te-ai gandit ca el intr-o zi te poate lasa pe tine (adica tu sa fii sotia aceea cu 2 copii si el umbla cu altele, in vreme ce tu ii cresti copii) asa cum discuta cu tine sa o lase pe ea acuma?

Roata se intoarce.

Nu ai copii, ai gresit, du-te departe de el si lasa-l sa-si vada de familia lui, de copii lui, ca in felul asta tie iti face doar o favoare.

Roaga-te mult la Maica Domnului sa te ajute sa iesi din aceasta problema.

Multumesc
 

Va multumesc tuturora pentru sfaturile care mi le-ati dat din inima.Sper sa am puterea sa pot sa tin cont de toate.Nu pot sa fug pentru ca sufletul ma impiedica sa fac acest lucru.Imi doresc asa de mult sa fie al meu incat ratiunea nu isi mai are loc.Imi doresc asa de mult sa revin la normal, sa incep sa zambesc, sa mananc, sa dorm, sa am puterea sa ies cu prietenii si sa ma gandesc ca viata mea nu se termina la el.Cu toate ca durerea ma apasa asa de tare si ma simt asa de slaba in interior o sa incerc cu ajutorul lui Dumnezeu sa fiu puternica pentru parintii mei care ma iubesc din tot sufletul.Nu o sa pun iubirea pentru el mai presus de iubirea pentru parintii mei.
Sufletul meu trebuie sa inteleaga ca acest barbat nu imi apartine si nu o sa fie al meu niciodata, nu stiu cum o sa fac asta dar trebuie.


Singura mea dorinta e sa ma trezesc intr-o dimineata fara sa ma simt durerea aceasta in suflet si fara lacrimi pe obraz.

Va multumesc din suflet!

o vacanta
 

Mariuta grabeste-te si dute intr-o vacanta macar citeva zile da o fuga pina in Romania ca esti mai aproape decit mine, schimba atmosfera draga nu pierde timpul, tot spui ca nu poti forteaza-te, am auzit ca e cald si frumos in Romania chiar acum am vb cu cineva care a venit recent de la Tr. Mures. Of, of de ce nu am eu 21 de ani..........:78:

Incredere
 

La 21 de ani este absolut normal sa gandesti astfel, sa simti astfel, sa iubesti astfel ... Varsta frageda si pentru minte, si pentru trup, si pentru suflet!
Dar, fetita draga (imi permit sa-ti spun astfel pentru ca ai varsta nepoatei mele si parca simt ca stau de vorba cu ea ... scuze), mintea omului matur vede altfel situatiile de genul acesta, din alta perspectiva. Necuratul, impielitatul este un mare profitor si ne impinge de multe ori in directia slabiciunilor noastre. De aceea este intotdeauna o neconcordanta intre glasul inimii si cel al sufletului. Inima te indeamna pe cai "large" (vorba lui Eminescu), iar sufletul si ingerul pazitor iti spun ca nu aceea este calea cea buna... E greu sa lupti impotriva inimii, doare, doare la culme! Dar izbanda sufletului si a caii Domnului este de mii de ori mai aducatoare de dulceata decat calea larga.
Nu-ti va fi usor, dar in ziua in care te vei trezi cu gandul ca Domnul Iisus te iubeste real, fara ratiune, cu o dragoste plina de lumina, curaj, incredere vei fi cu adevarat fericita!
Roaga-te Lui sa-ti usureze durerea... Post, rugaciune si infinita nadejde, om al lui Dumnezeu!

Sper ca Dumnezeu sa isi arunce ochii catre mine si sa ma ajute sa trec peste toate.Niciodata nu m-am gandit ca sunt oameni asa de buni in jurul meu care ma pot ajuta cu o vorba buna.Va multumesc tuturora pentru ca sunteti alaturi de mine, cu toate ca ma simt asa de singura.As vrea ca inima mea sa se trezeasca si sa zica gata.....dar.....pentru durerea ce o am in suflet am nevoie de prea mult timp ca sa imi revin.Astept ca Dumnezeu sa faca un miracol pentru mine si sa imi asculte rugaciunile.

Lucruri care imi intuneca ratiunea, care ma impiedica sa vad adevarul, sa trec peste iubirea asta asa de puternica ce o simt pentru el, sunt urmatoarele:
-nu inteleg de ce Dumnezeu m-a facut sa ma indragostesc de el?
-nu inteleg daca ma iubeste de ce nu lupta pentru mine?
-cum poate sa fie tot mai important decat persoana iubita?
-oare is prea copila si cred prea tare in iubire?

Cand iubesti totul e asa de frumos, fericit, nu conteaza greutatile,iubirea depaseste tot.Sper ca iubirea ce io port sa nu ma omoare incet.

,,Iubirea intodeauna ramane cu tine, pentru ca iubirea nu e facuta cu timpul ci cu persoana cu care iti doresti sa iti petreci timpul.Nu conteaza cum e maine pentru noi, o sa facem sa ne fie bine impreuna, dar daca nu esti langa mine nu exista azi nu exista maine''

Cand iti deschizi ochii si vezi in fata ta persoana ce o iubesti cum iti daruieste cel mai furmos zambet, cel mai dulce sarut, cea mai calda imbratisare atunci simti ca traiesti.Simti ca ai un rost in lumea asta, ca ai puterea de a trece peste toate greutatile...simti ca esti om !
Sper sa ii fie mila la Dumnezeu de mine si sa imi ia durerea asta prea mare pentru mine din suflet.Am incredere ca o sa o faca!

Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti si va multumesc din suflet pentru vorbele bune care mi le-ati scris.Multumesc

'Instinctul' acesta e înselator, sa nu regreti.

Asa este ! Poate fi controlat, daca incercam sa judecam si dicolo de el.
Este, cu adevarat deosebit...deosebit de puternic, dar tot atat de inselator daca este pus mai presus de viata insasi, de simplitatea linistitoare.

Faceam o legatura cu alt topic în care cineva se plângea de persoana pe care o urmase orbeste ani de zile.

Ieși din casă, pur și simplu, și stai în Biserică în continuă rugăciune, varsă lacrimile acolo, cu nădejde și credință în puterea vinecătoare a Domnului. Înțeleg cât de greu îți este, dar trebuie să te ridici deasupra acestor probleme, să-ți impui să fii puternică...
Nu de la Domnul vine dragostea ta, fetiță dragă, ci din altă parte, din întuneric... Nu-l lăsa să te biruie! Luptă pentru tine, pentru sufletul tău, pentru credința ta! Spune-ți în minte ”Sunt puternică, sunt în stare să trec mai departe, am toate șansele de partea mea și sprijinitor pe Domnul!” Ohhhh, îmi dau seama că nu e simplu, dar nici prin minte nu-ți trece ce lucruri minunate face Domnul cu rugătorii Lui...

Fiică a lui Dumnezeu, nu te lăsa biruită de întuneric!

Draga MARIUTA:Am avut si eu episoade urate de tot in viata mea.Credeam ca n-o sa mai pot zambi vreodata.A venit si timpul cand nu numai ca zambesc,dar si rad.Nici nu mai stiu de ce am fost atat de necajita.Insa totul m-a facut mai puternica.Sper sa-ti revii cat mai curand posibil si sa-ti gasesti fericirea pe care o meriti.

draga mea, inima nu-ti va spune lasa-l....nu astepta asta si degeaba te ajuta Dumnezeu si toti cei ce au scris daca tu il iei pe nu in brate si stai asteptand sa se intample ceva....nu se va intampla decat daca iti doresti cu adevarat daca faci ceva ca acel ceva sa se intample. priveste putin dincolo de aceasta iubire bolnava, pt ca asta este, si cantareste ce e mai bine pentru tine....e mai bine sa stai si sa te topesti in suferinta la nesfarsit sau sa suferi cumplit o perioada, care din proprie experiena iti zic, si nu doar eu zic asta, vad ca si multe alte fete de aici, e scurta si dupa sa renasti....pt ca oricat de ciudat ti se pare, dupa ce ei sa iesi dintr-un astfel de cerc simti ca renasti. te rog eu frumos, da-ti aceasta shansa.....numai de tine depinde. fi sigura ca ai sa intalnesti pe altcineva care sa-ti daruiasca mai mult decat un zambet, o imbratisare.....
ai o varsta frageda...da-ti sansa sa nu regreti trecerea acestor ani, care sunt ft frumosoi, in lacrimi....
eu iti doresc tarie si putina maturitate pt a depasi aceasta situatie.....dupa intoarce-te la gandirea de 21 de ani ca e mai sanatos asa

Lovemariuta crede-ma ca suntem mai multi care am trecut prin asta. Iubirea ta nu e "a ta" de fapt. Trebuie sa gasesti un iubit care sa poata fi al tau, sa vezi ce frumoasa e iubirea impartasita. Si ti-am zis, singura cale este distanta fizica, fara nici un fel de posibilitate de comunicare...
Intra si pe site-ul Maicii Siluana.

draga luminita ,daca ai credinta cu adevarat nu trebuie sa te indoiesti de nimic.sa ai curajul sa traiesti in continuare asa cum simti,chiar daca nu ai posibilitatea sa mergi la biserica ,sa asculti sfinta liturghie sa te impartasesti.daca tu acasa sau in locul unde stai poti sa tii post ,sa faci rugaciuni ,dumnezeu v-a vedea asta si te v-a ierta.nu ti-ai pus intrebarea ca poate chiar el te-a trimis in acele locuri pentru a te intari in dreapta credinta?dumnezeu are un plan cu noi toti.deci si tu faci parte din acel plan.bucarate de faptul ca ai ajuns in acea tara ca totul e determinat.si poate cind te vei intoarce acasa vei fi mult mai inteleapta si cu mult mai multa credinta decit noi ceilalti care avem posibilitatea de a merge la biserica si a asculta sfinta liturghie.si eu lucrez in strainatate si ma bucur sa avem o biserica ortodoxa si avem parte de toate cele duhovnicesti.am sa ma rog pentru tine duminica la sfinta liturghie,sa te ajute duhl sfint sa fii mai putenica si mai inteleapta.iti urez sa ai parte numai de liniste si pace si sa te lumineze bunul dumnezeu.sanatate si bucurii.tineti sufletul deschis la lucruri pozitive si frumoase.doamne ajuta.
.

iti multumesc din suflet, draga Solentina.Mult noroc si liniste in sufle.Domnul fie cu tine si cei dragi

Draga Maria, asculta-l pe Hristos. Asta e rezolvarea. Ce spune Hristos? L-ai intrebat?
Daca nu stii cum sa-l intrebi iti spun imediat: Te duci la un preot ortodox si te spovedesti. Toate cuvintele pe care le vei primi de la Parintele dupa spovedanie asculta-le si urmeaza-le cu sfintenie. Acele cuvinte sunt de la Hristos. Cu totii pacatuim, nu esti tu prima si nu vei fi nici ultima. Dar nu cu totii ne si pocaim dupa pacat. Asa ca ia-ti inima in dinti si spovedeste-te curat, nu numai cu pacatul asta, ci cu toate pacatele. Daca nu-i spui preotului un pacat spovedania nu are valoare. Nu-ti e iertat nici-unul. Asa ca sa ai mare atentie. Uite mai jos ce spune Cuviosul Paisie Aghioritul, citeste ca sa fii pregatita:
CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL NE INVATA:
“- Părinte, intru în panică atunci când am căderi în nevoinţa mea.

- Nu te teme. Este luptă şi vom avea şi răni. Acestea se vindecă prin spovedanie. Iată, soldaţii aflaţi în război, atunci când sunt răniţi într-o luptă, aleargă imediat la medic, îşi leagă rana şi continuă să se lupte cu mărime de suflet. Intre timp dobândesc şi experienţă din rănire şi se păzesc tot mai bine, astfel încât să nu mai fie răniţi. Aşa şi noi, atunci când suntem răniţi în nevoinţa noastră, nu trebuie să ne pierdem curajul, ci să alergăm la medic - la duhovnic - să-i arătăm rana să ne vindecăm duhovniceşte şi să continuăm din nou “lupta cea bună”[1]. Rău este atunci când nu căutăm să-i aflăm pe vrăjmaşii cei înfricoşători ai sufletului, patimile, şi nu ne nevoim ca să-i omoram.

- Părinte, unii din mărime de suflet nu merg să se spovedească. “Fiindcă se poate să mai fac aceeaşi greşeală, spun ei, pentru care pricină să merg şi s-o spovedesc? Ca să-mi bat joc de părintele?”.

- Aceasta nu este corect! Este ca şi cum un soldat ar spune atunci când este rănit: “Fiindcă războiul nu s-a terminat şi se poate să fiu rănit din nou, pentru ce să-mi leg rana?”. Dar dacă nu o va lega, va avea hemoragie şi va muri. Se poate ca din mărime de suflet să nu meargă să se spovedească, dar procedând astfel, in cele din urmă se vor netrebnici. Şi vezi, diavolul exploatează până şi harismele. Dacă nu ne curăţim sufletul prin spovedanie, atunci când cădem şi ne murdărim, socotind că iarăşi vom cădea şi ne vom murdări, punem noroi peste vechiul noroi şi după aceea este greu să ne curăţim.



Nevoia de mărturisire
- Părinte, Cuviosul Marcu Ascetul spune: “Cel cunoscător nu se mărturiseşte lui Dumnezeu prin amintirea căderilor sale, ci prin răbdarea întristărilor ce vin pe urmă”. Oare la ce se referă?

- Trebuie să se facă şi una, şi cealaltă. Cel credincios se mărturiseşte la duhovnic, dar se mărturiseşte şi mai înainte prin rugăciune cu smerenie lui Dumnezeu, golindu-se pe sine: “Dumnezeul meu, am greşit, sunt aşa şi aşa”. In acelaşi timp primeşte şi mâhnirile ce i se întâmplă ca pe un medicament. Sfântul nu spune să nu faci prima şi a doua mărturisire, ci numai să suferi întristările. Dar ce înseamnă “mărturisesc”? Oare nu înseamnă “a scoate afară ceea ce am înlăuntrul meu”? Dacă ai bune înlăuntrul tău, “te mărturiseşti Domnului“[2], adică îl slavosloveşti pe Dumnezeu. Dacă ai rele îţi mărturiseşti păcatele tale.

- Părinte, când va merge cineva pentru prima dată să se mărturisească, îi va spune duhovnicului său toată viaţa sa de mai înainte?

- Prima dată va face o mărturisire generală. Precum bolnavul, atunci când intră în spital, îşi spune istoricul său, ca de pildă: “Am avut o afecţiune a plămânilor, dar acum a trecut; am făcut o operaţie cu anestezie totală sau locală etc.”, tot astfel şi la prima mărturisire, cel ce se mărturiseşte, dacă va încerca să spună duhovnicului amănunte din viaţa sa, acela va afla rana şi o va vindeca. De multe ori o lovitură căreia nu-i dai importanţă va avea consecinţe după aceea. Desigur, prima oară când va merge la duhovnic va spune, să presupunem, o sută de păcate. A doua oară va spune o sută zece, pentru că diavolul îl va lupta mai mult, fiindcă s-a spovedit şi i-a stricat treaba. A treia oară se poate să spună o sută cincizeci, dar după aceea le va micşora mereu numărul, până când va merge la mărturisire şi va avea de spus foarte puţine păcate.



Mărturisirea corectă
- De ce uneori nu facem nevoinţa care trebuie ca să ne îndreptăm, deşi ne mustră conştiinţa?

- Aceasta se poate întâmpla şi dintr-o lovitură sufletească. Atunci când cineva a intrat în panică din pricina vreunei ispite, ar vrea să se nevoiască, dar nu are dispoziţie, nu are putere sufletească. Atunci trebuie să se aranjeze lăuntric prin spovedanie. Prin spovedanie este mângâiat, este întărit şi, cu harul lui Dumnezeu, îşi regăseşte curajul pentru nevoinţă. Dacă nu se aranjează îi poate veni şi o altă ispită şi astfel, întristat cum este, se frânge mai tare, îl îneacă gândurile, deznădăjduieşte şi după aceea nu se mai poate nevoi deloc.

- Şi dacă aceasta se întâmplă adeseori?

- Dacă se întâmplă adeseori, omul trebuie să se aranjeze adeseori, să-şi deschidă inima sa duhovnicului, ca să prindă curaj. Şi atunci când se aranjează, trebuie să pună maşina să alerge, adică să se nevoiască cu mărime de suflet şi intensiv, pentru ca vrăjmaşul s-o ia la picior.

- Părinte, ce este de vină atunci când nu simt nevoia de a mă spovedi?

- Nu cumva nu te supraveghezi pe tine? Mărturisirea este taină. Să mergi şi în mod simplu să-ţi spui păcatele tale. Ce crezi? Oare nu ai încăpăţânare? Nu ai egoism? N-o răneşti pe sora ta? Nu judeci? Oare eu ce spun atunci când merg? “M-am mâniat, am judecat …”, şi duhovnicul îmi citeşte rugăciunea de iertare. Dar şi păcatele mici au şi ele greutatea lor. Atunci când mergeam la Părintele Tihon[3] să mă spovedesc, nu aveam nimic serios să-i spun, dar el îmi spunea: “Nisip, fiul meu, nisip!”. Păcatele mici se adună şi fac o grămadă de nisip, care este mai greu decât o piatră mare. Unul care a făcut un păcat mare se gândeşte mereu la el, se pocăieşte şi se smereşte. Tu ai multe păcate mici. Dacă îţi cercetezi însă condiţiile în care ai crescut tu şi pe cele în care a crescut acela, vei vedea că eşti mai rea decât el.

Să încerci de asemenea să fii mai concretă în mărturisirea ta. Nu ajunge să spună cineva, de pildă, “invidiez, mă manii etc”, ci trebuie să spună căderile sale concrete pertru ca să poată fi ajutat. Şi atunci când este vorba ce ceva grav, precum este viclenia, trebuie să spună şi cum a gândit şi cum a acţionat, căci altfel îşi bate joc de Hristos. Dacă omul nu mărturiseşte adevărul la duhovnic, nu-i descoperă greşeala sa astfel ca sa-l poată ajuta, păţeşte vătămare, precum cel bolnav îşi pricinuieşte un mare rău sănătăţii sale atunci când îşi ascunde de medic boala sa. In timp ce dacă se arată pe sine exact aşa cum este, atunci duhovnicul îl poate cunoaşte mai bine şi îl poate ajuta mai eficient.

Daca vrei sa stii mai multe poti citi aici: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...-facem-corect/

Lovemariuta, si eu am varsta ta si am trecut si eu prin ceva asemanator cu ce ai trecut tu,in sensul ca stiu ce inseamna disperarea si iubirea oarba si inselatoare, dar in acel timp nu aveam parinte duhovnic si de aceea rataceam asa... Parintele meu mi-a spus clar: Daca va fi voia Domnului sa ramai cu el, vei ramane, daca nu, nu. Ai rabdare si asteapta, nu face prostii!
Degeaba ti-as spune eu acum ca sunt in asentimentul celor care au scris pana acum si te-au indemnat de bine sa il uiti si sa pleci, pentru ca stiu ca aceste vorbe nu te vor atinge decat foarte putin. Uite-te putin in jurul tau si ai sa iti dai seama ce viata te-ar astepta alaturi de el. Sa zicem, treaca de la noi, ca ar accepta sa isi paraseasca familia pentru tine (desi un musulman nu face asta), cum ai putea trai tu cu constiinta ca ai despartit o femeie si doi copii mici de tatal lor? Cum ai putea trai tu cu constiinta ca ti-ai tradat principiile, religia? Asa cum si-a inselat sotia, asa te va insela si pe tine. Iarta-ma, dar ce crezi ca ai tu in plus fata de femeia care i-a daruit doi copii, care e de aceeasi religie cu el, care a fost crescuta in mijlocul acelorasi obiceiuri si mentalitati? O sa spui ca te iubeste, dar, asa cum te intrebai si tu, de ce oare nu poate parasi totul pentru a fi cu tine? Nu iti irosi anii alaturi de cine nu te merita! Stiu cat de greu este si stiu ca ratiunea nu face nimic in astfel de cazuri, insa rugaciunea face minuni. mergi la o biserica, cauta-ti un duhovnic si roaga-te sa se faca voia Domnului, ca El stie mai bine de ce avem fiecare nevoie. Te rog sa ma ierti daca am fost mai dura, dar nu suport cand vad atatea si atatea fete inselate... Tu ai sacrificat pana acum multe pentru el, dar te rog sa nu iti sacrifici si credinta pentru nimeni in lumea asta!

Cu siguranta nu Dumnezeu te-a facut sa te indragostesti de un barbat insurat si cu doi copii! E mai bine sa fii sincera cu tine si sa recunosti ca e doar gresala ta!
Sper sa intelegi candva ce inseamana sa fii parinte. Tu ai toate sansele sa iti gasesti un alt barbat, copiii lui nu isi vor gasi niciodata un alt tata. De asemena sper sa intelegi ce inseamna sa te straduiesti sa fi cinstit.
Persoana iubita este adesea trecatoare, copiii tai, parintii tai, religia ta sunt valori peste care un om matur nu poate trece. In plus e musullman din Pakistan... ai putea sa fii a doua lui sotie! Poate ca asteapta sa intelegi tu asta.
DAAAAAAAAAAA!!!!

Iubirea creaza nu distruge. Tu i-ai distruge familia, i-ai umple de durere pe copiii lui, intr-un fel i-ai sfasia lui sufletul. Iubirea ta e dureroasa pentru ca e patimasa, lipsita de Harul Lui Dumnezeu... e "indragosteala" placuta, ametitoare ca vinul... dupa care uremaza mahmureala, durerea de cap, etc.

Iarta-mi asprimea, dar sunt sotie si mama a 4 copii... Cum oare ar trebui sa fie biata lui sotie, cu doi copii mici, abia iesita din lauzie, venita intr-o tara straina si sa se trezeasca lepadata de sotul ei care si-a gasit amanta. Ea creste copii singura, munceste pentru ei (si crede-ma ca e foarte greu), se lupta singura cu greutatile sarcinii, nasterii, lauziei, vine atata drum cu avionul cu doi copii mici in tara straina, iar tu calci totul in picioare, iubirea ta se inalta peste cadavre. Ai auzit de depresia postnatala. Uneori ia forme grave ducand pana la sinucidere... toate femeile au niste zile negre in primele luni dupa nastere, dar daca mai apare si o astfel de nenorocire in viata ei, poate o arunci in adancul depresiei si se sinucide... si vei avea doi copii de crescut, vei fi urata de rudele lui, vei fi urata poate si de copiii lui cand vor afla de la rude cine esti tu de fapt.... NUUUUUUUU!!!!! Sa nu faci asta niciodata! Pleaca din Londra, pleaca din Anglia, pleaca si pe luna, oriunde... lasa-i cu viata lor, cu cultura lor, cu armonia lor, roaga-te sa poate si el sa treaca usor peste ruptura legaturii voastre, iar femeia lui nevinovata si copiii lui sa nu afle niciodata ca tatal lor era cat pe ce sa-i paraseasca.

Tie iti este greu pentru ca nu sti ce sa faci. Cand ai sa te incredintezi ce este corect sa faci, totul va deveni mult mai usor. Schimba locul de munca, schimba si orasul si intr-o luna vei zambi iar.

CURAJ! LEAPADA-TI POVARA PE CARE TU SINGURA TI-AI AGONISIT-O!
DOAMNE AJUTA!

Mariuta, scumpa mea si eu am trecut prin ceva asemanator si inca trec. Eu sunt doar trista, furioasa, nervoasa, foarte geloasa si ma cert cu toti. Scumpa mea, ce vreau eu sa spun este ca eram pierduta. Pana ieri seara, cand un om cu suflet mare m-a sfatuit sa citesc Acatistul Sfantului Ciprian. Dupa ce am citit primul Condac si primul Icos m-am simtit mult mai bine, chiar foarte linistita. Scumpa mea, am simtit ca am gasit pacea sufleteasca care imi lipsea atat de mult! Desigur o sa-l citesc in continuare! Dar scumpa mea, ce vreau eu sa-ti spun tie, este ca eu am ajuns sa fiu asa de cand am reinceput o veche relatie. Intamplarile noastre semana putin. Tot ce vreau eu sa-ti spun este ca NIMENI si dragostea NIMANUI nu e mai presus de Dumnezeu si dragostea Sa. Gandeste-te ca nu e drept ce faci...strici o casnicie. El are o sotie...este asa ceva drept in fata lui Dumnezeu? Scumpa mea, nici nu stii cata mila mi s-a facut...pentru ca si eu eram si inca sunt ( cat de cat) intr-o astfel de stare...dar nu atat de grava. Mie imi este greu asa, dar cred ca tie iti este foarte greu. Mariuta draga, roaga-te din tot sufletul ca Dumnezeu sa te aduca pe calea cea buna. Cat despre barbatul pe care tu il iubesti, gandeste-te ca faci o nedreptate...Numai bine si Dumnezeu sa te aduca pe calea cea buna!

Lovemariuta, la multi ani, sa fii sanatoasa si sa te lumineze Maica Domnului, sa te pazeasca de ispite si de rele!