Femeia insarcinata (din minunatele Invataturi - sfaturi duhovnicesti )
 

Făcând o sinteză a mai multor lecturi lăsate de : Cuviosul Paisie Aghioritul din Muntele Athos , Părintel Arsenie Boca din Mânăstirea Prislop şi a arhim. Ioachim Pârvulescu din Mănăstirea Lainici, doresc ca pe parcursul a maximum 5 postări să redau cele mai importante sfaturi drept de urmat pentru femeia însărcinată , pentru viitoarele mame şi chiar pentru viitorii taţi. Un copil va fi sau nu va fi credincios şi în raport de credinţa mamei sale. Un mare procent din credinţa mamei se transmite copilului când este încă în pântecele mamei sale. Responsabilitatea revine direct mamei , dar indirect şi tatălui cu care femeia convieţuieşte. Viaţa duhovnicească a unui om începe din momentul zămislirii şi se derulează pe tot timpul şederii sale în pântecele mamei pe timpul celor nouă luni de gestaţie maternă. Am uitat să-l amintesc , pe părintele Părăian , ce mult ajutor ne-a lăsat prin învăţăturile sale şi în această direcţie. Revenind, copilul copiază genetic pe părinţii săi, pe tata sau pe mama, dar se duce înapoi până la al patrulea neam. Uneori observăm că seamănă foarte bine cu bunicul după tată sau cu cel după mamă. Este o mare taină genetică umană şi din păcate de cei mai mulţi oameni nebăgată în seamă, lăsată la voia întâmplării. Sfânta Biserică ne pune la îndemână un arsenal de antidoturi cu potenţial de îgienizare şi chiar vindecare într-o anumită măsură a arborelui genealogic. Spovedania, credinţa puternică, faptele bune , postul , rugăciunea, milostenia sunt unele din medicamentele recomandate de Biserică de terapie a arborelui genealogic. Nouă ni se pare că odată cu moartea părinţilor, bunicilor sau celor apropiaţi ai noştri se produce o ruptură definitivă, dar nu-i adevărat, este numai o despărţire temporară. Legătura dintre noi va fi "veşnică, indisolubilă". "Neamul fiecăruia dintre noi este un întreg tainic". Este o interdependenţă între membrii aceluiaşi neam. Cât de mare însemnătate are starea mamei asupra copilului pe care îl are în pântece ! Tot ceea ce are mama în mintea ei, în inima ei, în comportarea ei atunci când este însărcinată cu copilul se transmite acestuia. Orice bucurie, orice stres, pe care -l are femeia se transmite copilului. <<< Va urma >>> -

Intr-adevar , educatia si influenta parintilor asupra copilului incepe din momentul conceperii acestuia si scade treptat o data cu inaintarea in varsta a copilului.
Eu consider ca este cea mai importanta lucrare pe care o poate face un om si care se termina abia la sfarsitul vietii.

Mai am vreo doua saptamani si am sa experimentez pe propria piele, misiunea de parinte :). Sper sa ma lumineze Dumnezeu , pana la urma, ca sa-i pot asigura copilului o educatie si un trai sanatos.

Doamne ajuta!

Să-ţi ajute Bunul Dumnezeu !
 

Frumoasă veste , drgă Luchian ! Ce poate fi mai minunat pe astă lume să fi părinte. Să te bucuri din plin, până la adânci bătrâneţi !

Dupa parerea mea, nimic nu e mai important.

Multumesc si tu la fel!

Felicitari, Luchian! Nastere usoara sotiei tale.

Felicitari si sa-ti ajute Domnul sa-i dai o educatie sanatoasa.:53:

Multumesc!
Doamne ajuta!

Copilul face parte din fiinţa ei în acel moment şi este o copie a tot ceea ce este ea în acea perioadă de nouă luni de zile. Dacă mama este echilibrată şi înfrânată în pornirile sale, copilul moşteneşte şi se va naşte cu acel echilibru, dar dacă nu este echilibrată ci dimpotrivă foarte dezordonată şi indiferentă, de asemenea copilul se va naşte cu acea genă de dezechilibru, de dezordine şi îi va fi greu şi poate imposibil de a se redresa toată viaţa. Observăm că unii oameni se nasc foarte întunecaţi şi nu numai că nu cunosc lumina, dar nici nu vor să o cunoască şi se opun cu îndârjire împotriva luminii şi a binelui înrădăcinată în adâncul fiinţei lor ca moştenire de la părinţi. Mulţi dintre ei sunt irecuperabili în viaţă şi aşa se sfârşesc.
Ce important este ca femeia când este gravidă să se roage , să încerce pe cât îi este cu putinţă să fie bună, să fie iertătoare, să nu urască, să nu invidieze, cu alte cuvinte să trăiască în acea lumină a harului Duhului Sfânt şi acele stări se vor transmite copilului. El se naşte cu aceste înclinaţii : să se roage, să fie bun, să fie iertător, să nu invidieze şi poate toată viaţa va fi aşa, dacă şi el va concretiza şi va fructifica acele înclinaţii pozitive genetice. Dacă femeia gravidă fumează are înclinaţii păcătoase, nu se înfrânează de la tentaţiile păcătoase, copilul se naşte cu acele malformaţii şi poate toată viaţa va fi o copie a mamei sale în comportare. << Va continua >>

Deci, un copil începe să se educe de către mamă încă din pântece. El, sărmanul copil, este sinteza celor doi părinţi în momentul conceperii, moşteneşte bagajul genetic al celor doi părinţi. Dar, după aceea evoluează pe parcursul şederii celor nouă luni în pântecele mamei sale şi primeşte ceea ce îi dă mama ca hrană spirituală şi materială, născându-se după aceea sănătos trupeşte şi sufleteşte.
Bărbatul are şi el marea obligaţie ca atunci când nevasta este însărcinată să-i creeze cadru ambient, să o ajute cât mai mult, să-i creeze lumină, pace, linişte, dragoste. El, ca bărbat, în acel moment nu are ce să-i transmită copilului direct, dar indirect prin raportul pe care îl are faţă de femeia sa influenţează pe copil în rău sau în bine. Bărbatul trebuie să se ferească să nu o supere pe nevasta lui gravidă cu nimic. Să nu o certe, să nu o tulbure cu starea lui negativă, deoarece dacă el este tulburat, acea stare tulburătoare i-o transmite femeii lui, iar femeia, odată ce primeşte starea aceea negativă de tulburare, automat i-o transmite şi copilului şi copilul devine tulburat şi neliniştit. Dacă tata se bucură, se bucură şi femeia lui gravidă şi se bucură şi copilul lor din pântece. <<< Va urma cu ultima parte, despre raporturile sexuale din ultimele luni de sarcină ale femeii >>>

Şi medicina recunoaşte că raporturile sexuale, mai ales în ultimele luni când este femeia gravidă, nu-i fac bine nici ei nici copilului, de asemenea Biserica cu atât mai mult recomandă abstinenţă, înfrânare în acele ultime luni foarte critice. Aici îl ajută pe bărbat foarte mult credinţa ca să poată să se înfrâneze şi să conştientizeze această înfrânare. Deoarece , pentru acea poftă trupească de la care bărbatul nu se înfrânează şi o tulbură pe femeia lui şi copilului i se transmite acel duh al desfrânării şi poate să-i afecteze toată viaţa. S-au întâlnit multe cazuri când bărbatul nu s-a înfrânat pe parcursul perioadei când femeia era gravidă şi copilul s-a născut cu această patimă în el şi de mic copil făcea acest păcat şi nu a putut să se lase toată viaţa lui, devenind un desfrânat notoriu, irecuperabil.
Iată ce mare responsabilitate au părinţii faţă de copiii lor încă din pântece.

Doamne ajuta! Eu sunt membru de putin timp pe acest forum si vreau sa impartasesc cu voi problemele cu care ma confrunt. Nu stiu daca este potrivit sa vorbesc depre problema asta aici. Sunt casatorita de 4 luni si ne-am dorit bebe inca de la inceput dar nu a fost cu putinta. Si pentru ca Bunul Dumnezeu pentru ca ne iubeste ne mai si cearta din cand in cand ca sa nu trezim spre pocainta ne-a dat o incercare....acum o saptamana si cateva zile am fost la un pas de moarte. Am ajus de urgenta la spital. Diagnostic sarcina tubara stanga mai pe intelesul tuturor...extrauterina. Am avut trompa uterina rupta si abdomenul plin de sange. Eu stiu ca pentru pacatele noastre ne trimite Domnul astfel de incercari. Durerea mea cea mare este ca am fost avertizata ca este risc foarte mare sa fac a doua extrauterina. Stiu ca nu trebuie sa-mi pierd increderea in Dumnezeu si ca trebuie sa intensific rugaciunea.Ceea ce la oameni este cu neputinta la Dumnezeu este cu putinta. Nu vreau nicidecum sa-mi pierd nadejdea ca voi samizli si eu asa cum imi doresc foarte mult. Dar ma ingrijoreaza foarte tare ca nu cunosc in Pitesti, unde domociliez in prezent, nici un medic cu frica de Dumnezeu si care sa nu faca avorturi. Iar eu in medici care fac crime nu am incredere. Pe perioada spitalizarii am fost ingrozita de ceea ce am vazut in spital. Parca era adevarat abator. Se faceau avorturi cu zecile, zilnic....offf

Parerea mea este sa nu te joci cu extrauterinele si sa asculti du strictete de sfaturile doctorilor, asa pacatosi cum sunt ei la Pitesti, si cu discernamint sfaturile duhovnicului tau.

Roaga-te sf Nectarie, dar din suflet. Te va ajuta mult. Citeste pe acest forum, minunile Sf. Nectarie, ai sa gasesti cazul unei preotese din sibiu, avea sarcina extrauterina, s-a rugat sf Nectarie, si a nascut o fetita normala, pe care o cheama Nectaria.

Pitestiul nu este departe de Bucuresti, ar merita sa faci un drum incoace, unde ti se pot recomanda doctori buni.
Daca ai avut o sarcina extrauterna e bine sa se investigheze daca exista un motiv anume, sau e doar o intamplare nefericita. Ar fi tare bine sa faci investigatiile in Bucuresti...sau la Craiova, sau in alt centru universitar, unde ti-ar fi mai comod.
Pe un forum pentru mamici se discuta despre ginecologi buni din Constanta, iar una dintre mamici a scris ca "cel mai bun ginecolog din Constanta e trenul spre Bucuresti".
Ai mare grija de tine, e foarte important sa eviti infectiile locale acum. Ceaiul de cretisoara este de mare ajutor pentru tot ceea ce tine de aparatul genital si de sistemul hormonal, ambele bulversate de intreruperea sarcinii. Se face infuzie scurta (doar o jumatate de minut) dintr-o lingurita cu varf de planta uscata la o cana de apa clocotita. Dupa jumatate de minut se strecoara si se bea cat mai cald. Trebuie sa bei 3-4 cani pe zi. Nu se reincalzeste. Ori iti faci fiecare cana atunci cand vrei sa bei, ori pastrezi ceaiul cald in termos.

DOAMNE AJUTA!

Multumesc din suflet pentru sfaturi. Si eu am mare evlavie la Sfantul Nectarie. Cu siguranta ca o sa ma rog, o sa-i citesc acatistul. Oricum mi s-a recomandat 6 luni de repaus ( ma rog, nu s-a exprimat chiar asa :), ci 6 luni fara sa fac bebe) (dupa 4 luni de caznici urmeaza 6 luni de infranare si de...rugaciune)

Multumesc mult pentru sfaturile intelepte. Si eu tot la Bucuresti ma gandeam. Acum sa vad si unde sa ajung. Am o verisoara acolo poate o sa-mi recomande ea un medic bun si cu rabdare. Saraca, si ea a avut probleme; a pierdut doua sarcini pana acum desi isi dorea enorm bebe.
Doamne ajuta!

pt Luchian si Alina
 

Doamne, nici nu stiu ce sa fac mai intai! Sa il felicit pe Luchian si pe sotia lui sau sa o incurajez pe Alina?...asa ca o sa le iau cronologic. Felicitari viitorului tatic, nastere usoara sotiei lui, sa va dea Dumnezeu sanatate tuturor si intelepciune sa-l cresteti pe ala mic in dragostea lui Dumnezeu si in credinta cea adevarata si dadatoare de viatza.
...Alina asa cum ai spus tu la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta! Si o sa-ti dau aici un citat din Parintele Rafail Noica dintr-un articol pe care l-am citit recent pe acest site :"Dar de la Dumnezeu nici sa nu asteptam mai putin decat cele cu neputinta. Dumnezeu numai in cele cu neputinta lucreaza, in cele cu putinta facem si noi." Singurul sfat pe care as putea sa ti-l dau este sa te rogi la Dumnezeu sa fie voia Lui in toate zicand :"Faca-se Doamne voia Ta!", si sigur va fi bine. Bine pana la capat.

Nu am mai primit nicio veste de la Luchian si nici despre Alina nu mai stim nimic. Sa speram ca avem raspunsuri de multumire Domnului in ambele cazuri.

Referitor la tema topicului infiintat de Cristian, adaug si eu cuvintele Parintelui Porfirie: "Multi zic ca viata crestina este dificila si dezagreabila. Eu zic ca este usoara si placuta, numai ca ea presupune doua conditii: smerenia si dragostea".

Viata crestina este f. dificila, daca te iei dupa toate canoanele de acum mii de ani. Depinde si de puterea fiecaruia. Unul poate trai in monahie sau pustnicie, altul traieste in lume, altul nu poate posti, etc.
Dezagreabila...n-as putea sa spun ca este. Tot aceste interdictii o fac si dezagreabila.
Eu cred ca se poate trai un crestinism normal, moderat, fara a cadea in extreme si in mod placut Domnului.
Si mai bine smerenie si dragoste si rugaciune, decat sa cazi de nemancat, sau sa-ti neglijezi familia.

Cristi are dreptate in ceea ce scrie despre mama si tata.
Exista situatii in care parintii sunt pe cai gresite si tocmai asta impinge copilul sa caute credinta (din disperare, din suferinta).
Nu stiu daca este chiar asa, ca se imprima copilului credinta, inca din pantecele mamei.
Nu prea cred. Credinta nu este (intotdeauna) ceva inascut. Este ceva de suflet mai degraba, si se dobandeste in timp. In plus ea trebuie si invatata, priceputa. De aceea este bine sa se faca in scoala si pe langa parohii (pentru adulti).
Daca este o mostenire genetica spre credinta, asemanatoare altor talente?
Da, unii capata acest talent si har de la nastere, altii...nu, ci capata alte talente.
Si cred ca si situatia, viata te mai impinge spre credinta, sau dimpotriva.
Multi preoti si monahi provin de la tara, din familii sarace, cu multi copii, cu multi copii morti de mici, cu probleme.
Nadejdea acestor familii sta in credinta si poate ca este chiar singura...
Cei care au alta situatie, alte posibilitati, gasesc alte nadejdi si rezolvari in viata.
Eu asa am observat.


In legatura cu dobandirea sarcinii. Este o problema f.delicata.
Exista o regula medicala:
Sarcina nu vine la apasare pe buton, de aceea trebuie sa acorzi ragaz de minimum 1 an inainte de a merge la medic (pentru cuplurile tinere) si cam de 2 ani pentru cele mai in varsta.
Pe urma exista si lucrul acesta pe care nici preotii nu-l pot explica:
De ce unora le da imediat, intr-una si fara probleme, desi nu-si doresc si se afla in situatii de nici n-ar trebui sa aibe copii (f.tineri, droguri, fara scoala si serviciu, etc.) si altora nu le da niciodata, sau numai dupa multe chinuri si tratamente, sau le si ia inapoi copilul.
Tare mi-as dori sa stiu de ce face Dumnezeu asa, sa aflu explicatia. Asa am putea sa ne gasim linistea, stiind ca uite de asta nu putem avea copii.
Eu singura mi-am dat o incercare de explicatie: o fi stiind El ca poate avea copilul probleme (sau eu): boala (genetica, etc.), sau handicap, sau eu probleme cu sarcina si atunci decide spre binele meu, ca sa nu sufar mai tarziu.
De aceea am si incetat sa ma mai rog si sa mai cer ajutor pentru copil (de mai mult timp).
Raman la pararea mea ca si medicina poate ajuta (numai daca ai bani, din pacate), sa ai copil si chiar sa eviti boli si handicapuri care ar face unui copil/om o viata de chin (daca nu chiar moartea la varste f.fragede). Dumnezeu ne-a trimis si acest ajutor...

Ei, bine, Cristian, ai dreptate, copilul meu este foarte credincios si pentru ca ma rugam lui Dumnezeu permanent pentru el. De asemenea a mostenit pasiunea pentru citit pe care o aveam. Sunt multe de spus...cu cata gingasie isi arata credinta in Dumnezeu cand era mic, alegerea pe care a facut-o ulterior neindemnat...parintii ar trebui sa tina seama de asemenea sfaturi deosebit de pretioase...sunt adevarate toate cate le-ai spus- protejarea copilului de agresiune exterioara venita din partea tatalui...pe atunci nu le stiam, dar Dumnezeu vegheaza tainic si nimeni nu cunoaste caile Lui .

Desi nu sunt inca mama, mai am cateva luni pana atunci, in asteptarea nasterii copilului pe care ni l-a trimis in dar Bunul Dumnezeu incerc sa aplic toate aceste sfaturi de a caror insemnatate nu ma indoiesc catusi de putin.
Am o atat de placuta stare de liniste sufleteasca atunci cand ma rog si parca simt pruncul cum tresara in pantecele meu cand intram in Sfanta Biserica.
Sper din tot sufletul ca Domnul sa ne daruiasca un copilas sanatos si credincios si vom fi cei mai fericiti parinti din lume.
Am gasit si niste rugaciuni f frumoase pe care femeia insarcinata le poate spune in perioada cat poarta copilul in pantece, cred ca exista si aici pe forum dar in alt topic.

Sa iti ajute Dumnezeu Maria sa nasti cu bine un bebe sanatos! Si eu am gasit acele rugaciuni si m-am bucurat nespus, imi facea tare bine sa le citesc. Ma rugam Maicii Domnului sa-mi ajute sa nasc normal, sa nu fac cezariana si sa-mi usureze durerile nasterii, iar Maica Domnului mi-a ajutat. Ma bucur ca te folosesti de sfaturile parintilor cu viata imbunatatita, este atat spre binele vostru ca parinti cat si spre binele copilului, vei vedea asta in timp. Sa ai nastere usoara! Sa ne anunti si pe noi fericitul eveniment, sa ne bucuram alaturi de voi.

Doamne ajuta! Multumesc pentru urari.