va rog sa ma ajutati ca sa pot intelege mai bine ce se intampla cu mine,
 

La 16 ani,am vorbit cu un baiat 3 ani si ne iubeam foarte mult..parintii mei insa erau f drastici in crestera mea stiind foarte bine ca toti prieteni care ma inconjurau proveneau din fam ff bune,dar in schimb eu aveam restricti pe care prieteni mei nu le aveau pe atunci,nu erau de acord nici cu aceest baiat cu care vb,gasindu-le la toti cate un cusur(vroiau un baiat din lumea buna).Atunci am avut o perioada cand m-am certat cu prietenul meu din motive adolescientiene,eu facand-ui in abitie si saturandu-ma de restrictile parintilor mei..stiind ca un prieten de al lui ff bun ma placea am inceput sa vb cu el...nestiind unde se va ajunge...am continuat sa vb cu el cu totul ca nu era o relatie..in sensul bun al cuvantului..iar fostul meu prieten ma avertizase ca nu e pers potrivita pt mine...am fugit pana la urma de acasa din cauza unor certuri,parintii mei obligandu-ma sa vb cu alt baiat din "lumea buna" .Neputa-nd sa iau nici o decizie ...am fugit de acasa creza-nd ca asa este mai bine si creza-nd ca il iubesc.Char daca duceam o viata amarata,nu ma intelegam bine cu el,ma batea,ma jignea de fata cu toata lumea,dar am stat in continuare sperand intr-o schimbare.Cand am ramas gravida cu cel de al 2 copil,el a inceput o relatie cu o femeie 2 ani si jumatate neinteresand-ul suferinta mea,dupa aceeasta relatie a inceput alta relatie cu alta fata de 16 ani el avand 28.In toata aceeasta perioada fostul meu prieten,avand un anturaj comun,incerca sa ma protejeze la fel ca atunci cand eram in adolescenta...mi-a respectat decizia nefiind obraznic..si fara a-mi reprosa alegerea facuta.in 7 ani jumate cat sotu meu ma inselat,ma umilit,ma jignit si multe alte lucruri ff urate..tot imi promitea jurandu-se fals ca a incetat orice relatie cu alta femeie,si cerandu-mi sa sterg cu buretele tot rau facut.Fiind ranita am stat si mi-am pus ordine in ganduri si am constatat ca niciodata nu-lam iubit,constata-nd ca a fost doar un refugiu...deoarece sentimentele mele pentru el erau doar o iluzie..deoarece nu i-am simtit niciodata sprijinul si iubirea de care orice femeie are nevoie.multa lume din jur ma condamna de ce nu m-am despartit mai de mult de el...dar nu am facut-o decat pentru copii sa nu simta lipsa unui tata.Iar acum am constatat ca am gresit,pentru ca copii mei (fata si baiat 14 respectiv 6 ani) sufera foarte mult fiind si ei traumatizati de comportamentu lui dictatorial si lipsit de afectiune,baiatul suferind cel mai mult fiind mai mare a asistat la toate "dezlantuirile lui si certurile' a vazut si si suferinta mea in toti acesti ani...si comportamentul si lipsa de comunicare care o avea fata si de el...a ajuns sa nu-l mai suporte..mai rau chiar cred ca il uraste desi eu i-am spus ca este tatal lui si trebuie sa-l iubeasca si sa-l acepte asa cum e...si ca ce este intre mine si el nu trebuie sa il afecteze pe el.dorindu-mi protectie atat de mult tot timpul imi apare in vis fostul meu prieten care a ramas de 18 ani langa mine,neinsurandu-se ,a ramas la fel sprijinindu-ma,protejandu-ma dar cu bun simt avand in vedere ca sunt maritata...si incercandu-mi sa-mi arate ca el a ramas la fel fata de mine ca in adolescenta si are acelea-si sentimente si m-ar accept si acum dar eu nu am vrut sa vad lucrurile astea considerand ca este imoral sa fac aceste lucruri cu toate ca nu ma simnt fericita nici acum.acum mai mult ca niciodata imi doresc acest lucru mai ales ca am 36 de ani dar sint intr-o dilema totala pentru ca nu stiu incotro sa ma indrept deoarece nu ii mai suport nici macar prezenta sotului meu'dormind si separat.m-am refugiat in rugaciuni poate dzeu ma indreapta pe un alt drum deoarece simnt ca drumul acesta pe care sint nu e al meu.nici cu fostul meu prieten nu ma gindesc sa fiu cu totul ca atunci cind imi doresc in sufletul meu sa fiu protejata si iubita il visez numai pe el tinindu-ma in brate si oferandu-mi exact ce imi doresc simnt aceea senzatie de bine si dupa ce ma trezesc'iar dupa ce ma trezesc incep sa refuz ca ar mai putea fii ceva intre noi ptr ca au trecut 18 ani de atunci si omul se schimba f mult.va rog poate voi care nu sinteti in situatia mea vedeti lucrurile mult mai clar ce sa fac'ca eu nici nu mai stiu cum sa gindesc mai ales ca sint f nervoasa din cauza bolii mele care am depistat-o acum 2 luni 'nu mii se oxigeneaza creierul ptr ca cele doua vene din ceafa sint infundate din cauza nervilor acumulati deoarece nu sint o persoana care sa ma exteriorizez.ce ma sfatuiti

Precum vezi, tocmai pe copiii pe care vrei sa-i protejezi stand cu sotul tau... nu ii protejezi nu-i asa?

Ar trebui sa cauti un duhovnic (preot) de care sa te simti aproapiata si sa vorbesti cu el si sa-i ceri sfatul.

Daca te gandesti la copii... precum spui... eu personal te-as sfatui sa te gandesti mai realist. Daca tu te vei imbolnavi grav si vei muri ce se va intampla cu ei? Pe mana cui ai incredere sa-i lasi?

dumnezeu sa te ajute sa vezi calea cea dreapta
 

am trait ceva asemanator cu povestea ta de viata...invata sa lupti cu viata,protejeazati copii,dui la un psiholog(scoala ar trebui sa aiba asa ceva,nu costa nimic) nu-ti face prea mari iluizii cu prietenul tau din copilarie..este un om bun din spui tu.Stau si ma intreb sotul tau stie ca tu ai pastrat legatura cu el? Daca raspunsul este negativ este posibil de aici sa fi inceput sa gresesti.DAca raspusul este afirmativ atunci tu de ce ai acceptat? In alta ordine de idei;mergi la duhovnic-cerei sfatul,mergi la biserica de cate ori poti impartaseste copii si invata sa asculti ce se spune in biserica in timpul slujbei-in predica de la finalul slujbei ai intodeauna un raspuns la una din framantarile tale.Te rog sa nu te superi pe tonul pe cate-ti vorbesc.
LUMINEAZA_MI DOAMNE CALEA SUFLETULUI MEU!

am trecut prin asta, e f greu, incercati sa fiti o echipa
 

Eu vad situatia intr-un stadiu avansat. Singura cale spre mantuire este ca soti sa ramana impreuna ca o echipa la bine si la greu. Undeva isi are radacinile distantarea dintre voi. Nu e bine sa ti suparare aproapelui tau sau sa il jicnesti in fata copiilor. Un preot intelept spunea ca o mama credincioasa creste copiii cu frica de dumnezeu pe calea cea dreapta, indiferent de barbat. Poate ca la inceputul relatiei voastre, si nu numai te fereai de sotul tau sa fiti impreuna, el neavand sprijin pe Dumnezeu a cazut usor in ispita. Iti este foarte greu acum, mai sunt sperante sa fie bine, incearca sa mergi cu sotul tau la un duhovnic si fi smerita. Vorbiti despre momentele vrumoase pe care le-ati petrecut, gasiti sursa neintelegerilor voastre. Fi stalpul lui pentru ca este bolnav, fi smerita. Dumnezeu te va ajuta cu siguranta.

Ai grija de sotul tau, pune-l pe primul loc, are nevoie de tine

Intra te rog aici si contacteaz-o pe Maica Siluana, te va ajuta...
www.sfintiiarhangheli.ro

Simplu
 

Din cate imi dau seama este prima ta casnicie - cea binecuvantata de Dumnezeu - si care prin dragostea sotului si blagoslovire de Sus, ti-a dat 2 copii minunati.
Biserica spune clar ca nici chiar adulterul lui nu este un motiv de despartire asa ca sa stii ca Dumnezeu te vrea alaturi de sotul tau, sa te rogi pentru el, si sa-l indrumi incet si cu rabdare pe calea mantuirii.
Crede-ma ca vei reusi sa-l indrepti daca ai dragoste fata de el si crede-ma ca se poate chiar si un barbat hain sa se indrepte, asa cum si eu m-am indreptat, prin mila Domnului si sprijinul si dragostea sotiei mele.
Alta optiune este sa alegi calea usoara a celor multi, si sa-l parasesti. Te vei recasatori cu acel ALTUL din tinerete, ii mai faci si lui un copil sau doi, si, lipsiti de binecuvantarea Domnului, ispititi de diavol si nevoi, o sa ajungeti sa va urati iar copiii vor avea din nou de suferit. O sa ai impresia ca ai scapat de dracu si ai dat de tasu'...
Vreau sa te gandesti in acest haos in care esti acum, la un lucru simplu: daca in aceasta casatorie in care te afli - casatorie in care beneficiezi de binecuvantarile Domnului - esti atat de nefericita, cum crezi ca vei fi intr-o casatorie fara binecuvantari si in care barbatul de langa tine nu este tatal copiilor tai?
Doamne ajuta si sa ne lumineze!

Cat egoism !
Personal, cred ca omul acesta nu se va schimba si, ca atare nici nu mai merita tolerat.
Dupa ce a nenorocit femeia atata amar de ani, dupa ce a demoralizat-o complet...tot de el sa ai grija ? Stiu ca aceasta grija se referea la rabdarea si intelepciunea cu care trebuie tratat sotul, dar eu cred ca nu merita. Nu stiu cum de suporta unele femei asemenea abuzuri, nici nu-mi imaginez o astfel de viata, dar sunt convinsa ca nu merita, nu merita tolerati acesti barbati care de fapt sunt animale...trebuie sa traiasca, eventual, printre specimene asemenea lor.
Sper ca nu am fost prea dura, insa vad prea multa violenta conjugala in jur, prea multa lipsa de respect....iar ei, animalele traiesc bine mersi o viata intreaba pe spatele netrebnicelor femei. Ele nu sunt lase de nu-i lasa, sunt doar influientate psihologic de aceste abuzuri, astfel incat nici nu mai intrezaresc calea de iesire la timp.
Divort si Dumnezeu cu mila ! Esti inca tanara, meriti sa traiesti macar acum toate lucrurile de care te-a lipsit asazisul tau sot. Un astfel de sot nu cred ca se poate numi si jumatatea ta, poate nici sot...caci la cununie pretinzi respect, sprijin si dragoste, daca nu le daruiesti nu te numesti decat strain, un strain sprejur .

Inexact! Biserica ortodoxa accepta divortul pentru adulter. Si in caz de pericol de moarte sau de sanatate din partea partenerului (in care intra si violenta conjugala), si altele.

si eu am trecut prin asta
 

E o mare binecuvantare sa descoperi ca Dumnezeu lucreaza activ prin sotia pe care ti-a dat-o si astfel te readuce pe singura cale care duce la fericire.
Ai dat sfat foarte bun si luminat si anume acela de a fi si noi credinciosi si loiali sprijinului dat noua de Domnul: sotului sau sotiei noastre; asa cum si Dumnezeu ne este noua loial si credincios atunci cand ne promite solemn:
"Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi" - Evrei 13:5
Doamne ajuta!

Serios? Unde?
Eu stiam ca Sf. Scriptura spune ca este singurul motiv valid pentru despartire.

Intr-adevar este un mister de ce sotul ei se comporta asa cum se comporta, in definitiv si-a cerut de atatea ori iertare si poate a fost sincer dar pe undeva scapa controlul si s-ar putea sa fie dincolo de orice posibilitate de ajutor.

Aici nu este vorba doar de Alina fata de care unii ar putea spune ca daca a facut prostia sa suporte si consecintele, este vorba si de copii si daca suferinta lor este reala si nu doar un pretext si sunt cu adevarat traumatizatii de tatal lor, daca el nu se poate indrepta, spre binele lor si daca asa vor si ei, ar trebui sa se desparta de el.

Alina, l-ai intrebat vreodata ce anume il nemultumeste la tine din moment ce isi cauta mereu alta femeie?
Ce isi doreste de fapt de la o femeie si tu nu poti sa-i oferi?

Intr-adevar, trebuie sa incerci sa-l aduci pe calea cea buna dar asta doar daca exista disponibilitate din partea lui, daca gasesti doar ostilitate fata de o eventuala schimbare, n-are sens sa insisti la infinit, riscand viitorul copiilor tai.

Pune-i in vedere si faptul ca ar putea urma o despartire si daca nici asta nu-l face sa-si schimbe atitudinea nu mai ramane decat despartirea.

Cu copiii cum stau lucrurile? Lor le-ai spus de eventualitatea unei despartiri? Sunt de acord? I-ar bucura lucrul asta?

Esti sigura ca in cazul divortului vor locui cu tine si nu cu el, caz in ca incare va fi mai rau ca inainte pentru ei?

Poti sa o intrebi si pe maica Siluana cum sa procedezi dar din cate o cunosc, cred ca ti-ar spune la fel.

Femeia nu trebuie sa fie o victima si atat timp cat se limiteaza la a fi o victima, celalalt nu se va schimba mai deloc.

Sotul poate fi readus pe calea cea buna cu ajutorul sotiei daca vrea si el acest lucru! daca nu, va fi umilita in continuare oricate eforturi ar face.
Ory, sunt intru totul de acord cu tine.

am fost acolo
 

Am sa-i transmit sfatul tau mamei mele. O sa fie foarte fericita pentru ca ea exact ceea ce
sfatuiesti tu aici a facut: l-a lasat pe primul - o sa-i spunem sugestiv dracul - si l-a luat pe altul - tot sugestiv o sa-l numim tatal dracului - si acum e atat de fericita ca nu stie pe unde sa-si scoata camasa. Ar fugi dar nu are unde, ar sta, dar nu poate, ba chiar si-ar lua si zilele dar n-are curaj...
Ai si tu partea ta de dreptate: o femeie abuzata o data, tinde sa recreeze scenariul victimei
cu un ALTUL, iar acesta tinde sa mearga si mai departe in abuz decat primul, ca de, daca s-a putut o data... merge si a doua oara, iar femeia de obicei ii tolereaza primele iesiri acestui ALT BARBAT ca de... e din nou la inceputuri, si parca nu e atat de rau ca primul, si uite asa, treptat, cel de langa ea devine mai rau decat primul.
Stii care e problema? Il lasa pe primul, nu se descurca financiar intr-o tzara ca romania ca de, e greu cu 2 copii, si apoi din cauza lipsurilor se arunca nevindecata de vechile rani in bratele altuia. Ii face si lui asta vreo 2 puradei si iaca e prinsa fara scapare in iadul vietii ei, fara binecuvantari si fara scapare.
Sa speram ca totul va fi bine si ca se vor impaca si vor trai impreuna fericiti pana la adanci batraneti. Asa sa-i ajute Dumnezeu!

Aici ai fost cam....roman !

Exagerezi. Dai dovada de un dispret care nu poate caracteriza un om care duce o viata crestina.

Respectivul este o victima, care ii sunt frustrarile si neimplinirile Dumnezeu stie, cand te casatoresti cu cineva nu se zice "la bine si la greu"?
Sau "greul" este interpretabil ca si cuvantul dat?

Ca multe fete fac alegeri in necunostina de cauza dintr-un capriciu, moft, iluzie, etc. este regretabil si greselile astea se platesc intr-un fel sau altul deci pana la urma nici victima nu este atat de inocenta.
Iar faptul ca mai tarziu iarasi nu stiu cum sa procedeze si aleg sa fie victime si renunta total la control si implicit sansa de a schimba ceva, este iarasi o greseala care se plateste.

O sotie ar trebui sa-si cunoasca sotul si sa incerce sa schimbe ce se poate schimba, dar asta nu se poate face doar prin iertare neconditionata si acceptarea statutului de victima.

Iar daca ceea ce se poate face nu da rezultate si avand in vedere ca sunt si alte destine in joc, atunci despartirea este legitima si nu se opune compasiunii insa ura si scuipatul pe care il imprastii matale nu isi afla locul daca in ecuatia asta este macar un crestin.

Serios !?
Nu prea cred ca am exagerat...18 ani de zile de abuz nu inseamna o luna, un an sau zece, ci dublu.
Oricum, nu discut cu un barbat despre acestea, la ei abuzul si violenta pot fi si native, dar cu siguranta este o trasatura de slabiciune mult mai accentuata decat o detine femeia care rabda.
Nu am un dispret anume, sunt doar realista...atata tot.
Oricum, barbatilor le convine sa se considere tot ei victime....o violenta psihologica atat de mascata !

parol ca ai dreptate
 

Daca citesti atent scriptura o sa vezi ca singurul motiv valid de divort este adulterul femeii.
In cazul BOR ca sa fim si mai exacti avem Dreptul Canonic Ortodox: http://scararai.tripod.com/divortul.html
care iti da dreptate pe mai multe nivele. Motivul este acela ca, in mila nespusa pentru credincios si in marea grija pe care o poarta mantuirii sufletelor credinciosilor sai, biserica ortodoxa, extinde spectru motivelor valide de divort tinand cont de faptul ca omul este si o fiinta sociala care traieste intr-un anumit context social si istoric.
Aceasta extindere este facuta pentru a nu condamna pe vecie sufletul si asa chinuit de greutatile vietii cotidiene si pentru a asigura prin pocainta si anumite canoane ce trebuiesc facute, reintoarcerea la comuniunea cu Biserica si cu Dumnezeu.
Doamne ajuta!

Serios? A fost legata de pat cu un lant?

Daca da, atunci eu sunt de acord cu tine, dar totusi nu as merge atat de departe incat sa uit ca Dumnezeu iubeste pe cel mai mare pacatos mai mult decat l-as putea eu iubi vreodata pe Dumnezeu.

18 ani de abuz da, dar cu consimtamantul ei.
Ca motivele sub care a consimtit ar fi fost aparent bune si altruiste nu inseamna ca n-a fost practic co-autoarea suferintei de care a avut parte.
A mai facut si altceva in afara de a-l ierta neconditionat?
A incercat sa inteleaga ce il face sa nu se simta acasa ca acasa?
Pentru ce s-a casatorit? De ce daca e casatorit se comporta ca si cand n-ar fi? Ia pus in vedere despartirea? L-a sanctionat vreodata pentru iesirile lui?

Cam greu de procesat atata problematica, nu-i asa? Mai bine hai sa fim feministe ca e mai simplu, balacarim barbatu' si ne-am usurat.
Dar problema este rezolvata? Daca da, in ce masura, te-ai intrebat?
Te-ai intrebat macar o clipa daca la divort n-ar fi in stare sa obtina copiii si atunci...?

Insa nu asta este ideea, nu este practic si nu este crestineste sa cauti vinovati pentru a-i pune la zid, pedepsirea vinovatului o face Dumnezeu pentru ca El stie cel mai bine care este si cat si pentru ce, aici femeia a cerut un sfat nu injuraturi la adresa actualului sot.

Nu stiu cu ce statut scrii tu aici, dar repet: aceasta nu este atitudine de crestin.

Hopa..si dupa tine adulterul barbatului nu e un motiv?
Eu zic sa mai citesti o data link -urile care le dai:

"Chiar in cazul tradarii prin adulter de catre un sot a destinului conjugal comun, celalalt sot nu are numaidecat datoria de a face ruptura launtrica dintre ei atat de mare incat sa ajunga pana la consumarea tragediei. Dimpotriva, obligatia lui morala este de a astepta intoarcerea prin pocainta a sotului sperjur. Este trist, fara indoiala, ca o femeie nevinovata sa fie condamnata a ispasi intr-o vaduvie anticipata greseli care nu sunt ale sale. Dar suferinta acestei femei, care va evita insa orice complicitate cu barbatul cazut, este o jertfa care asigura viitorul caminului, fericirea si linistea generala. Inainte de orice tentativa de divort, sotul care a ramas nevinovat se cuvine sa fie aplecat spre iertarea celui vinovat. "

Dumnezeu e Mare
 

Eu am fost la prima infatisare de divort desi asteptam un copil si numai eu stiu cat de intunecata imi era mintea de raul adulterului. Intr-o zi insa, din senin, mi-am venit in fire ca fiul risipitor, m-a apucat un plans puternic de pocainta si din momentul acela mi-am indreptat toate caile cele rele si le-am parasit cu desavarsire.
M-a salvat faptul ca stiam sigur ca dupa mai mult de 6 luni in care eu am parasit-o, sotia mea inca ma iubea la fel de sincer ca la inceput si m-au salvat si rugaciunile ei fierbinti.
De atunci suntem toti 3 impreuna si foarte fericiti intru Domnul.
Nici o clipa nu mi-am dorit constient sa ma indrept. Schimbarea a survenit fulgerator.
Traditia numeste asta metanoia, daca nu ma insel.
Doamne ajuta si somn usor!

Serios? Eu n-am auzit in Biserica barbati care sa se certe de la o strana dar femei da. Spunea un parinte ca au ajuns sa se dea in judecata, chit ca erau rude.
Ca sa nu mai zic cam cum arata prieteniile intre femei fata de cele intre barbati.

Vorbind la modul general, exista un soi de agresivitate feminina care are un mod distinct de a se manifesta fata de cea a barbatului, dar ea exista si din anumite puncte de vedere o depaseste ca magnitudine, intensitate si mai ales..rautate.

Ca sa nu mai vorbesc ca in mod evident treci sub tacere toate remarcile care le-am facut vizavi de responsabilitatile femeii in ecuatia casatoriei, inclusiv cea de a nu colabora/consimti cu statutul ei de victima.

Si da, fiecare poate fi victima lipsei de intelegere din partea celuilalt care considera apriori si absolut ca celalalt este si trebuie sa fie multumit cu ceea ce i se ofera, fara a se intreaba ce asteapta de fapt, care ii sunt problemele, neimplinirile, nemultumirile, frustrarile chiar etc.

Dar faptul ca gandirea ta este mai degraba feminista decat crestina cred ca este destul de evident, asa ca si punctele noastre de vedere nu pot fi decat opuse, chiar ca n-are sens sa continuam polemica.

Super
 

Ei, vezi cum un link ne readuce la cararea cea buna?! Foarte bine punctat, Alin.
Ma culc ca's obosit.

Intr-adevar, foarte frumos! inseamna ca ai cu adevarat o sotie minunata! sa fiti binecuvantati! Doamne ajuta.

la bine si la greu impreuna pentru mantuire
 

Renunta la a mai cauta sfaturi pe acest forum. Parerile sunt impartite si te pot dezorienta, cauta un duhovnic f bun si cerei ajutorul in aceasta problema. Casatoria se face o singura data si pentru ca ea nu merge asa cum trebuie e vina ambilor soti, mai mult sau mai putin. In spatele fiecarui barbat puternic este o femeie puternica. Pentru un barbat este dificil ca sotia lui sa nu ii fie sprijin si cade usor in pacat, iar pentru femeie este usor sa dea cu piciorul unui barbat pacatos si plin de vicii. Dar oare asa s-au casatorit?

Dar tu,daca ai avea o nevasta care te-ar insela timp de 2 ani jumate,care ar traumatiza copiii,care te-ar jigni si pe tine si te-ar face sa te simti ultimul om,ai sta?Ai fi chiar atat de tolerant?Da-mi voie sa am indoieli maari.
Poate ati uitat,cei care o tot indemnati sa ramana cu acel om,ca intr-o casnicie e nevoie de doi care sa traga targa la liman,nu doar de unul,pentru ca,atunci,aia nu mai e casnicie,e iad in doi,din care si niste prunci nevinovati au de suferit.

raspuns la toate mesajele
 

Sunt de acord cu voi dar nu in totalitate,dar explicati-mi voi cum a putut un om sa traiasca cu o fata de 16 ani,cand el avea 2 copii si era insurat,cum poti sa traiesti cu un om cand ai incercat sa vb cu el cat se poate de serios cand el traieste numai in minciuna si prefera o viata ascunsa....astea fiind si raspunsurile lui..Credeti ca nu am luptat exact cum zice sfanta biserica?L-am dus la 4 preoti la care le-a promis sub patrafiru acestora ca nu o sa mai umble cu alte femei si ca o sa incerce sa se schimbe....Cum credeti ca e sa suporti 18 ani sa stai cu un om...care bea cate 3 zile...dupa care 3 le zace...?Am incercat tot ce este posibil omeneste..m-am rugat am umblat la biserici preotii pentru el...dar in zadar....nu el e sprijinul meu ci eu pentru ca eu a trebuit mereu...sa ii platesc toate datoriiile...si sa ma descurc cu toate ...eu am suportat ponoasele...iar el a adunat laudele.....ma injura mereu de mortii stiind ca eu l-am iubit fff mult pe tatal meu care ..datorita lui am acum o casa la copii si imi pot intretine copii si pe el...Spuneti-mi voi ce credeti ca mai este de facut pentru un astfel de om?VA MULTUMESC PENTRU MESAJE ,SFATURI,PARERI...DUMNEZEU SA VA AJUTE LA TOTI!

Da-mi voie sa te contrazic.
Nu cred ca un barbat "trece prin asta". Nu are cum.
1. Pentru ca toate astea le suporti in calitate de MAMA. Daca nu ar fi fost copiii, ar fi plecat precis. Cand esti mama nu vezi decat proprii copii in fata ochilor: cum sa pleci cand ei vor suferi din cauza divortului?
2. Sfaturi ca "fii smerita" nu-si au rostul. O astfel de situatie este in sine o scoala de smerenie! Cine trece prin asta ajunge sa se considere mai putin decat un gunoi!

Soare D, tu ai deschis un topic a carui idee evident te urmareste si pe acest thread .
Femeia nu este un mijloc de satisfacere a nevoilor, iar nevoia sexuala NU este stapana peste om! De altfel, dorintele sexuale sunt mult mai usor de controlat decat lacomia de mancare, fumatul etc. Ai grija sa nu-ti faci si tu sotia sa sufere.. sarcina este o perioada f grea din punct de vedere emotional.
Un astfel de punct de vedere denota egoism. (Incearca si vei vedea ca se poate trai fara sex si mai mult de un an, asta ca sa-ti raspund la celalat topic. Este greu doar la inceput, dar apoi este chiar usor).

Alina, eu nu am suportat nici pe sfert din lucrurile prin care treci tu (si am fost tentata sa plec). Am si eu un sot cu viata ascunsa si inteleg (macar in parte) prin ce treci.
Ai toata admiratia mea!
Cred ca tu stii cel mai bine cat poti duce!
Din cat stiu Biserica accepta divortul pt adulter si in alte situatii in care viata ta intru Hristos este amenintata. Deja ai suportat multe, dar sa stii ca nimic nu este intamplator si tu la mantuirea ta lucrezi. Dumnezeu le vede pe toate.
Dumnezeu sa te ajute!

to heaven and back
 

Alina a postat pe forumul de la crestinortodox.ro, unde noi, cei care suntem inscrisi, impartasim - cred eu - de cele mai multe ori pareri comune relativ la anumite subiecte. Parerile noastre sunt influentate in mare parte de Adevarul Unic exprimat plenar prin vocea Bisericii.
Insusi faptul ca Alina a postat pe acest forum si nu pe un altul este un mare pas inainte si arata implicit faptul ca ea cauta o rezolvare crestineasca a problemei, cauta mangaiere si alinare a starii actuale.
In scenariu propus de tine, fiecare se comporta dupa puterea proprie si spun "Doamne fereste!" sa ne trezim intr-o astfel de realitate.
Indiferent de cum ne-am comporta noi, indiferent de gradul de toleranta de care dam dovada, sfaturile bune pe care le dam raman caci - te intreb eu - nu dau oare chiar si oamenii rai sfaturi bune copiilor lor?
Doamne ajuta!

Nu stiu daca-i expresia potrivita dar, spun ca la tine a fost ..un caz fericit. Slava lui Dumnezeu pt lucrarea Sa in ceea ce te priveste. Bunica avea o vorba inteleapta si se referea la aluatul bun ,la tine schimbarea s-a produs avand la baza acest aluat . Nu te supara pe mine ca te laud ! degeaba te-ar fi iertat si iubit sotia daca tu nu te trezeai la timp , daca nu erai plamadit din aluatul cel bun .

Ce ne facem in cazul Alinei care si ea a nadajduit ,a iertat, a indurat dar roadele nu au aparut ? Cata speranta s-a dus pe apa deznadejdii dupa fiecare recidiva a sotului ...cate lacrimi si suspine ..cate perne ude de lacrimile singuratatii ..cata nadejde irosita ca se va indrepta ,atunci cand s-a nascut primul copil...al doilea.. Greu ,tare greu sa platesti o viata pt o alegere nefericita facuta la 16 ani .. foarte greu pt copii ..
Cat priveste cum vede Biserica astfel de cazuri ..sunt sigura ca de unde nu e nici Dumnezeu nu cere .

Stiu o situatie asemanatoare ..fara copii , fara adulter ...dar si fara iubire si intelegere cu scandaluri repetate , cu lipsa respectului elementar pt socrii lui , in casa carora locuia dar separat in alt corp de casa . ..injuraturi , usi sparte si amenintari cu moartea
ca ,, acum iti crap capul ,, ..uneori spunea ca regreta si ea-l credea si spera ..dar ca orice minune linistea dura cam trei zile si din te miri ce totul se repeta astfel incat au ajuns sa doarma separat .. dupa cinci ani femeia care l-a iubit si a tot sperat si-a luat inima in dinti si -a spus toata nefericirea ei ...parintelui sau duhovnic.
De patru ani nu mai fusese la dansul . Ai era rusine de dansul sa-i spuna , de sfintenia lui ai era rusine .Cu lacrimi s-a spovedit cerand indrumare ce sa mai faca .
Nici n-a lasat-o sa termine de povestit tot ce avea pe suflet , ca i-a spus foarte categoric :
DESTUL ,DESTUL . NU VREAU SA MAI AUD ! A INCETAT DRAGOSTEA NU MAI E FAMILIE .
Du-te la sfat si fa ce trebuie.

Duhovnicul este Parintele Arsenie Papacioc .

Dumnezeu sa te ajute si sa te apere, Alina!
Actioneaza cum iti spune constiinta!
Din ce spui pari deja sa fi luat hotararea sa divortezi. Din ce spui, pare foarte de inteles si foarte rezonabil - si dpdv crestin, orice ar zice unii. Noi nu te cunoastem, lasa-te totusi mai bine sfatuita de preot, de cineva care te cunoaste bine - si de constiinta ta.
Doamne ajuta si curaj! Dumnezeu e mai aproape de noi la greu.

Vezi tu Alina, stiu ca timpul a trecut si nu mai are rost sa ne uitam in urma. Dar ai patit asa pentru ca in primul rand nu ti-ai respectat parintii-cumva trebuia sa vorbesti cu ei, sa ii faci sa inteleaga opinia ta, nu sa fugi de acasa, apoi l-ai ranit pe cel cu care te iubeai de 3 ani si care dupa cum ai vazut de-a lungul timpului era sincer cu tine.

Mare greseala ai facut ca te-ai lasat calcata in picioare de catre " alesul" tau. El nu merita, dupa parerea mea sa aiba nici sotie, nici copii.

Dar bine ai face sa gasesti un duhovnic aproape de sufletul tau si sa te sfatuiesti cu el, cum poti pune ordine in viata ta si a copiilor tai. Cum iti poti tamadui sufletul care este cel mai important, de aceea te-ai si imbolnavit atat de grav.

Dumnezeu si Maicuta Domnului sa te ocroteasca!

om bolnav
 

Alina imi dau si eu cu parerea, eu cred ca Dumnezeu ne da exact ceeace meritam dupa pacatele noastre, omul tau este bolnav alcolist si tu nu ai ce face daca el nu vrea sa se trateze tu roaga-te incontinuare si du-ti crucea pe care ai primit-o. Dumnezeu sa-ti dea liniste si pace in casa ta:63:

Daca as fi in locul tau, m-as ruga lui Dumnezeu din toata inima si sinceritatea sa imi scoata in cale un duhovnic bun. Apoi as merge si as cauta un astfel de duhovnic, la o manastire de ex. Am avut si eu o situatie grea si am mers la Petru Voda, la Pr. Iustin Parvu.

Bogdan.

Si tu ai rabda tot atata si ai lupta la fel pentru sotia ta daca ti-ar face la fel?Dar,fii sincer pe deplin,te rog!

Ceea ce e de facut stii si tu prea bine in sinea ta,doar ca nu ai vrut sa pui in aplicare pana acum.Mai gandeste-te daca merita si cam cum vezi viata ta si a copiilor tai peste 5-10 ani.

[quote=AlinB;146021[I]Ca sa nu mai vorbesc ca in mod evident treci sub tacere toate remarcile care le-am facut vizavi de [/i]responsabilitatile femeii in ecuatia casatoriei, inclusiv cea de a nu colabora/consimti cu statutul ei de victima.[quote]
Responsabilitatile femeii?Parca stiam ca intr-un cuplu sunt doi,cu responsabilitati egale pe umeri.Sau ne intoarcem pe timpurile sclaviei?

Mie,sincer,gandirea ta mi s-a parut cu puternice tendinte misogine si nu numai a ta,ci si a catorva domni de pe aici.
Consider ca a sfatui un om sa stea sa se chinuie in continuare intr-o situatie ca cea prezenta si,odata cu el, niste copii care vor ramane marcati pe viata de comportamentul "tatalui" este inuman.
Ma revolta revolta sfaturile acestea,cu atat mai mult cu cat,mai putin cu o luna in urma o femeie,cu a carei fiica eram prietena,a murit exact dintr-un astfel de motiv.
S-a imbolnavit de ciroza de cat ii mancase consoarta zilele,iar acela,nici pe patul de moarte nu intelegea sa mearga sa ii cumpere un calmant, sa nu mai fumeze in casa ca ii dauna muribundei,femeia care se sacrificase ani de zile (cu ce rost ma intreb?) alaturi de el si,impreuna cu rudele lui incepusera sa o pregateasca de inmormantare,desi aceasta nici nu decedase inca.
Stiti,nimeni nu spune sa nu dai sanse omului,ca nu merita sa lupti pentru o casnicie,dar cand vezi ca nimic un este de facut,atunci trebuie sa intelegi ca pe om nici Insusi Dumnezeu nu intervine sa il schimbe cu forta,pentru asta i-a lasat liberul arbitru,asa ca,cel mai intelept lucru cu putinta este sa te indepartezi de rau daca nu vrei sa te traga undeva de unde nu se stie daca si cu ce consecinte te vei mai putea ridica vreodata.

Cu toate ca nu l-ai iubit ,arata-i ca-l iubesti.Arata-i ca el este seful.Asculta-l in tot ceea ce zice.Incercati sa fiti de acord.Ca dormiti separat poate este problema la faptul ca cauta sa se refugieze cu alte femei.Tu astepti de la el sa te ocroteasca.Sunt barbati care asteapta sa fie ei intai ocrotiti.Adu-i o mangaiere pe obrajii lui.El spune ca se va schimba.Dar tu il ierti pentru ceea ce ti-a facut?Nu-i adu reprosuri.Sterge totul cu buretele.Este greu,stiu asta.Dar ca sa-ti fie bine trebuie ca el sa poata sa se ierte singur.Prin faptul ca se va ierta singur asa o sa-l ierti si tu cu timpul.Nu renunta la lupta refugiindu-te cu altul.Nu este asta solutia.Te-ai gandit ca poate baiatul asta,ducandu-te dupa el,dupa ce-i mai faci si tu doi copii o sa inceapa sa te bata mai rau si o sa-ti reproseze ca ai fost cu altul?Cate cazuri nu se aud ca nu le merge nici cu a doua,nici cu a treia...casnicie!Povestea un parinte ca venise la el o femeie plangand ca e casatorita a saptea oara si nu stie de ce nu-i merge bine nici cu acest barbat."-Da ce neintelegeri ai tu cu cel de-al saptelea?intreba parintele. -Pai este betiv,ma bate,se duce cu alte femei,nu aduce banii in casa....."in fine avea sase patimi. -Da primul de ce l-ai lasat? -Ca era betiv! -Da al doilea de ce l-ai lasat? -Ca ma batea! -Da al treilea de ce l-ai lasat? -Ca se ducea cu alte femei!.....Si tot asa fiecare barbat al ei avea cate o patima. In shimb cel de-al saptelea barbat avea toate patimile celor sase dinaintea lui.Nu-i era mai bine,oare,cu primul barbat care era numai betiv?Nu mai lua bataie,nu mai mergea la alte femei,aducea banii in casa....Venea saracul om ,manca ceva si se culca.N-a vrut femeia nici prima cruce,nici cea pe-a doua...nici cea de-a sasea.S-a dus saraca femeie acasa sa-si duca toate cele sase cruci impreuna,adica patimile celor sase barbati fiind cel de-al saptelea barbat al ei. I-mi pare rau pentru familia ta,insa nu sunt o adepta a divortului.Sper sa se aprinda lumina si pe straduta voastra.Dar cred ca totul depinde de tine.Roaga-te pentru voi.Pentru casa ta.Nu fa fel si fel de paraclise pe care sa le citesti numai.Conteaza mai mult un simplu TATAL NOSTRU spus in genunchi in fata icoanei,cu mainile impreunate dar cu lacrimi in ochi.Roaga-l cu toata fiinta ta si e imposibil ca EL sa nu te auda.CERE SI TI SE VA DA.Sa nu uiti de preot si spune-i problema ta.Sa-i ceri sa-ti citesca de liniste in casa.Sa-l chemi sa-ti sfinteasca casa.Daca sotul nu vrea, sa vina preotul cand el este plecat de acasa.Prin sfintirea ta o sa se sfinteasca si el.Maicuta Domnului sa va aiba in paza SA.

Ma iarta,dar...unele persoane nu inceteaza sa ma uimeasca.
Seful?Seful de trib?Traim pe undeva prin Africa si nu mi-am dat seama?Cred ca si aia au inceput sa evolueze ca mentalitate,o parte din ei.
Tu ai citit ce a trait si inca mai traieste persoana care a deschis acest topic,indiferent de greselile pe care le-a facut la randul sau?
Sincer,nu te supara pe mine,dar mi se pare socant sa gasesc o astfel de mentalitate intr-o tara si o perioada in care,totusi,ne-am vrea mai deschisi din toate punctele de vedere.

Nu te speria heaven...mentalitate de barbat, cati de pe langa noi nu gandesc la fel, dar tac chitic ! ! !