Este durerea sufleteasca un pacat
 

Atunci cand te doare sufletul care ti-a fost ranit, inseamna manie?
Este un pacat?
Oamenii care sunt sensibili si vulnerabili sufleteste sunt rai crestini?

Durerea e buna pentru ca ne smereste, dar in acelasi timp se poate transforma in manie daca incercam sa o reprimam. Durerea nu este un pacat. Mai degraba am putea sa o consideram o binecuvantare, pentru ca ne invata mult.

Durerea se poate transforma in manie nu numai atunci cand incercam s-o reprimam dar si cand ne gasim adeseori neputinciosi in a afla scaparea sau o solutie optima de a iesi din acest tavalug.. zarim bulgarele de zapada care se rostogoleste si se mareste si se tot mareste si nu suntem in stare a-l opri, suntem dezarmati, in fata vietii, si a durerii ce ne-o provoaca cei din jurul nostru.. bieti omuleti plini de slabiciuni ... dar cel mai dureros este atunci cand tradarea vine de la cei care ocupa primul loc in inima ta...zbuciumul si clocotul din inima ta sunt insutite.... nu ne ramane decat sa ne rugam...."indeparteaza de la mine Tata paharul acesta"...daca e posibil... daca e voia Ta... de nu.. atunci intareste-ma sa pot duce tot ceea ce imi va aduce ziua de maine.
Cu cateva minute inainte de a intra pe forum tocmai am primit un astfel de "pumnal"....intamplator (sau nu?) ochii mi-au cazut pe acest topic... poate ca e ceea ce Domnul mi-a trimis in aceste momente in care durerea revarsa si nu am cui s-o impartasesc in viata reala. Insa va am pe voi, cei de-o credinta si traire cu mine... si... poate parea ciudat.. desi lacrimile continua sa siruiasca pe chipul schimonosit de durere, simt ca nu sunt singura.Va am pe voi. Si asta nu e deloc putin lucru. Va multumesc ca existati!

NU

Maica Siluana Vlad atinge multe aspecte asupra acestei aspecte.

Ideea este:
normal este ca sa te manii, sa te doara sufletul cand esti ranit
pacat este atunci cand raspunzi cu manie, cand actionezi cu manie

Imi mai aduc aminte:
- imi ia cineva Biblia
- eu ma enervez si ma manii
- aceasta energie venita aproape instantaneu o pot folosi pentru:
- a-l lovi pe acela si a-mi lua Biblia inapoi
- sau a porni imediat o rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos prin care sa-I spun sa-mi rezolve situatia.

Este ca si Sfantul Ioan Damaschin:
- a marturisit pe Domnul si pe Maica Sa
- eraticii i-au taiat mana si, asa cum parintele Nicolae Tanase spunea: s-a suparat, cum sa nu te superi cand ti se taie mana!
- el a alergat repede la icoana Maicii Domnului si a rugat-o sa aiba mana inapoi, asa cum de multe ori noi am uitat sa facem,
- si Maica Domnului i-a lipit mana, ramanand semn acolo unde a fost lipita
- el, fiind multumit, a lipit pe icoana Maicii Domnului cea de-a treia mana
- si a continuat sa scrie in continuare despre Domnul nostru Iisus Hristos

Doamne ajuta!

Probabil aceasta durere sufleteasca reprezinta pe undeva un pacat, o lipsa de smerenie, o conduita fara de speranta ajutatoare a credintei. Eu am simtit acut aceasta durere, durere survenita accentuarii starilor lumesti si nu spirituale.Acum, ce sa spunem, poate fi o varianta, dar mai exista si psihologia copilariei care ne determina sa suportam ceea ce intampinam de-a lungul vietii, mai mult sau mai putin dureroase.
Pana la urma, forta cu care suferim ne este insuflata si de educatie, dar si de genetica dobandita de la parinti, asftel, unele persoane au tendinte de-a suferi mai mult, iar altele mult mai putin, in cazuri similare.
Practic, prin aceasta durere ne autoflagelam sistematic...de ce ? Cine stie ! Cu siguranta, insa, ca si durerea are rolul ei pamantean, ea amplifica anumite stari, ea reprezinta studiul cel mai elocvent asupra vietii, asupra mediului inconjurator. Prin durere invatam mai multe decat prin oricare alta stare care ne poate domina.
De unde vine aceasta durere ? Din necesitatea omului de-a ajunge la bucurie, fiindca, in mod paradoxal, cel mai bine ne putem defini fericirea, trecand in prealabil prin nefericire si suferinta. Ca atare, oamenii care nu prea au cunoscut durerea, au trait o viata searbada, fara intensitatea bucuriei ce te poate coplesi dupa ce treci prin suferinta.
Din pacate, multe dureri ni le asumam fara rost, suferim in nestire ca niste pampalai din motive absolut banale, nejustificate in plan firesc si , de cele mai multe ori catalogate doar ca niste capricii .
Eu nu cred ca durerea este mai cu precadere atribuita omului pacatos, poate ca dimpotriva, oamenii care intampina deseori dureri sunt aceia carora le pasa de ceea ce se-ntampla, sunt cei mai echilibrati si calzi sufleteste, astfel durerea manifestandu-se ca o definire a acestei calduri.
Insa, durerea poate constitui o stare de smerenie, deschizand in acelasi timp multe porti spre cugetul celui care o suporta, porti spre indreptare, dar si porti spre decadere, unii manifestandu-se mai degraba in mod violent si intrigant.
Ce ne-am face, oare, fara durere ? Nu am mai fi oameni !

Durerea sufleteasc ne cuprinde atunci când ne pierdem parţial sau pentru moment, total nădejdea în ajutorul şi dragostea lui Dumnezeu căci iubim mai mult trupul nostru şi cele matreiale decât pe Dumnezeu.
Durerea din suflet este o fortăreaţă pe care cel rău încearcă mereu să o cucerească căci, de la aceasta până la deznădejde este doar un pas mic,deznădejdea însemnând ruperea legăturii cu Dumnezeu.
De câte ori am câzut strivită de durere,câte momente am avut în care mi se părea că Dumnezeu însuşi nu mă vrea!Şi totuşi...nu m-am lăsat, am răbdat am crezut,am nădăjduit şi am iubit.

Niciodată nu suntem singuri şi dacă undeva,cineva pe care nu l-ai văzut nicodată şi poate nici nu-l vei vedea se gândeşte şi se roagă pentru tine aceasta înseamnă că prin el Dumnezeu îţi trimite un strop de iubire.:6:

Da, asa este...eu simt cativa "stropi de iubire" de-aici de pe forum, chiar daca, poate nu le merit. Important este ca simtsi transmit aceasta simtire mai departe, in mod involuntar. Asta este maretia sufletului uman...pe langa atatea scarbe pamantene.

offff
 

Aceste atacuri sunt cel mai greu de suportat! Nici nu va imaginati cat de mult va inteleg, nu va imaginati! Mi-a salvat sufletul intotdeauna mila ce o am fata de cei ce se bucura sa infinga pumnalul si celebra fraza "Iarta-l, Doamne, ca nu stie ce face!"

Va imbratisez! Putere si lacrimi intaritoare, nu manioase!:53:

Acest zbucium sufletesc il am si eu de vreo 3 zile... ma intristez nespus de tare cand vad ca unii oameni rosesc niste cuvinte atat de dureroase, fara un pic de empatie, de parca ar sta de vorba cu un pietroi! Si asa ma manii si eu la randu-mi si rostesc cuvinte de ocara. Stiu ca in biblie scrie sa iti iubesti aproapele, iar daca iti da o palma sa ii intorci si obrazul celalalt.. dar teoria ramane teorie, si practica = 0.
Doamne ce as vrea sa fiu si eu blanda si sa imi iubesc aproapele neconditionat! Dar capra m-am nascut si frica mi-e ca (,) capra am sa raman :20: (a se intelege ca oitele sunt de-a dreapta Tatalui :5:)

Multumesc Dorina ptr cuvintele de intarire.. si eu te simt aproape.. si sincer regret nespus ca te-am suparat cu mult timp in urma:53:... Ptr ca m-am grabit sa fac presupuneri fara a cunoaste nimic!
Daca stau sa ma gandesc bine, de cate ori suferim si simtim atat de acut durerea pricinuita de cei din jur, ar trebui, macar pret de o clipa sa ne imaginam cata durere am semanat la randul nostru(de multe ori poate involuntar)in sufletele unor fiinte sensibile, care erau cuprinse de multa tristete si scarbe.. iar noi, in loc sa le alinam durerile nu am facut decat sa mai adaugam alti stropi in paharul amar al dezamagirilor si frustrarilor.
Dar ceea ce ne face sa ne deplangem nimicnicia este tocmai faptul ca exact acele persoane se gandesc la noi, se roaga ptr noi!!!!!!!!Deci nu numai ca ne-au iertat,dar nutresc si sentimente pozitive fata de noi, nevrednicii!
Multumesc si ptr superbul trandafiras din gradina proprie!

SI eu te imbratisez Lapetitemoc.. multumesc ptr sensibilele cuvinte

Pana la urma, ce este durerea sufleteasca ?
O schingiuire de constiinta, un orgoliu mult prea idolatrizat, un dezastru interpus intre minte si suflet, o lovitura izbucnita in lacrimi , o pocainta formidabila nascuta din distinsa apasare peste sine ?
Ce este aceasta durere sufleteasca ?
Din experienta stiu ca cele mai mari dureri sufletesti le-am intampinat, le-am sustinut, le-am suportat datorita propriului orgoliu. Dar, tineretea inseamna un mare procent de orgolui si demnitate aberanta. Si-atunci, ce-as fi putut sa fac ca sa nu mai sufar intr-atat, daca mintea, simtirea,auzul, vazul si menirea imi erau marginalizate de atata imaturitate ! ! ! ? ? ?
Multa durere risipim pe drumuri care nu duc spre nicaieri...sau, poate ca in obscuritatea sensului lor banal, ele chiar ne definesc decizii care sa ne contureze o perspectiva de netagaduit. Prezentul ne este format dintr-un amestec "irezolvabil" de suferinte inutile si decizii influientate de aceste nulitati. Atunci, ele chiar au un rost !

[COLOR=Olive]DURERE SUFLETEASCA=DEPRESIE
DEPRESIE=DEJNADEJDE
DEJNADEJDE=LIPSA LUI DUMNEZEU IN VIETILE NOASTRE

REZULTAT=TOTALA INDEPARTARE DE CELE SFINTE DE IUBIREA LUI DUMNEZEU,TOTAL CUPRINSI IN MREJELE VRAJMASULUI,CEI IN CAUZA AJUNG SA ISI PUNA CAPAT SINGURI ZILELOR

TRATAMENT:RUGACIUNE
SPOVEDANIE
IMPARATSIRE[/COLOR]

Doamne ajuta!

Adorcrysti - nu e bun diagnosticul. De unde sunt aceste alaturari (depresie= deznadejde in Dumnezeu).
Eu n-am nimic cu Dumnezeu si stau bine cu credinta.EL nu ma supara, ci ma ajuta. Deznadejdea nu o am in el ci in oameni, si mai grav si in institutia bisericii (ca organizare si functionare a ei).
Si ca sa revin la ecuatia ta: eu am nadejde in Dumnezeu ca ne va arata la toti greselile, ca sa le intelegem si sa ne indreptam. Uite ca asta imi da ideea unui alt fir de discutii!
Ory:
Orgoliu? Nu stiu, poate? Imaturitate? Uneori si prea multa maturitate spirituala si sufleteasca poate creea probleme.
Daca am putea simti in momentul in care facem cuiva rau, ceea ce facem, faptul ca ranim persoana respectiva prin ceea ce facem sau spunem si ii producem suferinta, nu ne-am mai face rau unul altuia si mai ales de multe ori, in mod gratuit.

Clar diagnostic spiritual, frate întru Hristos! Mă gândesc la cei dragi pe care i-am pierdut din alegerea lor. Din deznădejde a venit depresia și apoi toate celelalte...

Să ne rugăm zilnic pentru lumină!

dar ce ne facem cu suferinta din dragoste? cu suferinta cauzata de faptul ca persoana pe care o iubim mult mult nu ne impartaseste sentimentele?

Doar singură vă puteți răspunde la aceste nelămuriri.
Din punctul meu de vedere, dacă nu împărtășește aceleași sentimente nu e persoana potrivită. Pe de altă parte, în dragoste niciodată nu primim ce așteptăm, ci doar ceea ce ni se oferă. Când începem să cerșim deja este vorba despre un alt sentiment, nu de iubire. Corinteni I cap. 13 lămurește cel mai bine ce este dragostea.

Doamne ,daca stii cata dreptate ai Dorina..asa se intampla cand nici nu gandesti ..sa primesti un strop de iubire de la cineva pe care nici nu l-ai vazut ..mie mi s-a intamplat . Dumnezeu sa-i binecuvanteze si sa-i tina sanatosi pe toti cei care aduc bucurie si-un strop de mangaiere fara sa astepte ..multumiri . :53:

Parintele Arsenie Papacios despre suferinta

http://www.youtube.com/watch?v=ODCzqsneuq8

Papacioc*
Scuzati.

multumesc din suflet pentru link-ul catre Parintele Arsenie! mare bucurie a sufletului sa-l pot vedea si asculta!

Pentru un om echilibrat şi care îl are pe Iisus Hristos în suflet acest sentiment va fi dureros dar va trece.Ştie Dumnezeu de ce nu ne îngăduie să fim cu o persoană pe care o iubim foarte mult.
Dumnezeu nicodată nu-ţi va refuza dragostea oricât de mare ar fi.Ia gândeşte-te că ai fi foarte credincioasă şi într-o zi ai fi pusă în situaţia de a crede (fals de altfel) că Dumnezeu nu te iubeşte? Ce ţi-ar mai rămâne atunci?
Pe când cu oamenii e mult mai simplu;nu te iubeşte asăzi cineva? Te va iubi altcineva mai mult mâine.Numai să ai răbdare şi nădejde.

Si eu m-am intrebat si mi-am pus problema daca:
-am pus relatia mea inaintea ascultarii de Dumnezeu (am pacatuit, pe scurt, intr-o relatie fara Dumnezeu)
-iubirea nu este una autentica (autentica este dragostea definita de Sf. Apostol Pavel)
-durerea este expresia mandriei mele etc.

Imi pare rau ca ai trecut printr-o astfel de suferinta. Eu cred ca nici o durere nu este zadarnica, ci toate ne sunt date spre indreptare. Nu cred ca iubirea si durerea asociata ei trec (cum spune Dorina), ci doar se transforma in timp. Poate ca durerea dispare cand nu mai exista mandrie, dar cred ca iubirea tot va ramane. Dar asta este doar parerea mea, poate gresesc.
Eu am observat ca daca toate lucrurile ar fi fost dupa voia mea, nu as fi ajuns niciodata sa ma rog. Doar durerea sufleteasca m-a "fortat" sa ma intorc la Dumnezeu.

da, clar, evident, fara durere, fara suferinta, ar fi fost mult mai putin probabil sa ne intoarcem si sa ne apropiem de Dumnezeu. clar ca toate durerile ne sunt date spre indreptare, si, nu din mandrie, ci cu bucuria credintei o spun: ferice de noi cei ce intelegem asta! ( pentru ca sunt prea multi cei ce sufera, dar nici prin cap nu le trece sa-l cheme pe Dumnezeu in ajutor, din pacate) .

si eu cred ca o parte destul de mare a durerii provine din mandrie, din orgoliu ranit. dar ce ne facem cu dorul? cu durerea aproape fizica data de lipsa persoanei iubite?

nu prea cred in varianta " lasa ca e plina lumea de baieti, o sa gasesti altul mai bun" ( vorbele pe care le spune toata lumea) . nu ca nu as gasi pe cineva mai bun, care sa ma iubeasca mai mult... poate ca s-ar gasi. dar ar fi prea simplu, prea nemeritat parca... unde ar fi stradania mea?

depinde dupa cine sau ce plangi.sufletul nostru e paactos si plange dupa toate pacatele pamantului

bine zis!si frumos

uneori suntem mai slabi decat credem!teoretic,ar trebui sa simtim toti la fel?si cei care simt ca plutesc,ca dincolo de dragoste nu mai pot vedea nimic,sunt orbiti?teoreti,in genere,in asa momente doi isi jura vesnicia clipei .pot simti asa si-in acelasi timp sa il slujeasca pe HRISTOS?

Parintele Cleopa spunea in "Ne vorbeste parintele Cleopa, volumul 2" ca lacrimile pot fi bune, neutre, si rele. Bune sunt lacrimile ce izvorasc din dragoste fata de Dumnezeu. Neutre sunt cele ce vin din necaz, sau din faptul ca o ruda s-a imbolnavit, sau din diverse pricini de tristete ale vietii. Iar rele, sunt lacrimile de ciuda, de ura... si chiar si lacrimile varsate pentru ca o anumita persoana nu ne impartaseste sentimentele.

Insa, supararea de multe ori ne apropie de Dumnezeu, si ne face sa-l cunoastem cu adevarat. Ce frumos ar fi ca orice om deprimat, orice om ce are ganduri sinucigase si isi pune in cap sau ii este mai bine zis pus in cap de cel rau ca "nimeni nu te intelege", "nimeni nu te iubeste" sa realizeze ca exista o persoana careia ii pasa de el.. si acela este Iisus Hristos, care plange langa tine! Ce poate fi mai incurajator decat gandul ca Dumnezeu sufera impreuna cu tine?

Eu cred cu tarie ca un crestin adevarat nici macar trist nu mai poate fi, indiferent de greutate.