cum putem ajuta pe cineva sa-L gaseasca pe Dumnezeu?
 

Cunosc cativa oameni care prin fapte mici si complet banale m-au facut sa vad ca au un suflet bun care fara sa-si dea seama tanjeste dupa Dumnezeu, dar o viata nefericita impovarata cu probleme unde inconstienta lipsei lui Dumnezeu devine tot mai mare si nevoia de El tot mai stringenta. cum pot fi ajutati acesti oameni? dar va rog sa nu-mi spuneti doar prin rugaciune... trebuie sa fie mai mult, mai ales ca mirenii, oamenii de rand nu sunt in general capabili de rugaciuni superioare cu fac calugarii care in numele Lui Dumnezeu realizeaza lucruri extraordinare. dar ateilor ce sa le spui? ateilor care nu pot intelege ortodoxia , si poate ar vrea... dar un om care a crezut in Dumnezeu dar unele nenorociri l-au facut sa se indoiasca, sa se revolte si sa-si piarda credinta? va rog sa-mi raspundeti, poate raspunsurile voastre vor ajuta multe persoane care citesc aici , si la randul lor pot sa-i ajute pe altii. e atat de greu si dureros sa nu crezi in Dumnezeu, sa nu-i simti iubirea... asa, te simti total singur pe lume, chiar daca esti inconjurat de oameni. cata nevoie avem de Dumnezeu! fiecarui om ar trebui sa i se ofere sansa de a-l cunoste pe Dumnezeu, indiferent de ce fel de om e si ce viata a dus sau duce. si nu doar o data. ar trebui sa aiba dreptul la sansa de a-l cunoaste pe Dumnezeu de mai multe ori in cursul vietii, pt ca nu mereu se poate intelege din prima. consider orice om care nu-l cunoaste pe Dumnezeu merita sa intalneasca pe cineva dispus sa-l ajute, vorbindu-i despre Dumnezeu asa cum e El: atotputernic, bun, milostiv, bland, drept si cu dragoste fata de creatia sa... nu asa cum il prezinta unii, ca pe o forta atotputernica si de neinduplecat , care pedepseste cu asprime orice greseala...oamenii ar trebui sa fie invatati sa respecte cuvantul Lui Dumnezeu din dragoste pt a nu-l supara, nu din frica de pedeapsa. oamenii, mai ales copii ar trebui invatati virtutile prin puterea exemplului , nu prin impunerea legilor cu o autoritate neinteleasa atunci. toti ar trebui sa-l cunostem pe Dumnezeu si sa facem tot ce ne sta in putere sa fim langa El...in lipsa Lui ne-am simti doar straini si singuri, neintelesi si nefericiti...:-<

Exemplul personal este mai valoros decat orice predica. Simple discutii cu cei in cauza, fara un scop anume, ii pot aprinde in sufletul acestuia acea scanteie divina care sa se transforme chiar intr-o flacara si sa nu se mai stinga niciodata. De obicei, in astfel de situatii, spun sfintii sa vorbim cu Dumezeu despre cei pe care vrem sa-i aducem credinta, adica sa ne rugam pentru ei. Apoi, pe masura ce interesul lor sporeste, le putem da sa citeasca anumite carti pentru a se putea convinge singuri.

Ideal este sa avem noi insine o credinta puternica si sa ne rugam cu lacrimi pentru persoana respectiva. Cunosc mai multe crestine care s-au rugat insistent si si-au adus sotii la credinta. Nu trebuie sa deznadajduim, ci trebuie sa constientizam ca nu este un lucru usor ca o persoana sa treaca de sub influenta celui rau sub influenta divina.

Acest lucru nici nu-l putem face singuri, decat cu ajutorul lui Dumnezeu. Sa ne gandim ca exista oameni cazuti in pacate mari, impatimiti si demonizati. In astfel de cazuri, trebuie sa ne verificam puterile, caci asa cum sta scris ,,acest neam de demoni nu iese decat cu rugaciune si cu post." Am citat din memorie din Noul Testament.

Cu cat ducem noi insine o viata mi apropiata de voia lui Dumnezeu, cu atat sunt mai multe sanse ca exemplul nostru sa fie copiat pur si simplu de catre cei din jur. Iar Dumnezeu este asa cum ni-L prezinta Noul Testament: samarinean milostiv, dar si un drept judecator care la sfarsitul acestei vieti pamantesti ne va intreba cata importanta am acordat poruncilor divine.

Dumnezeu, ca orice imparat, a lasat in Imparatia Sa o ordine si a stabilit niste legi. Nu poate veni omul sa ia numai aspectele care-i convin. Caci niciun imparat lumesc n-ar suporta sa traim fara sa ne platim impozitele si fara sa tinem seama de legile pe care le-a stabilit in imparatia sa. Deci, cine-L cauta pe Dumnezeu trebuie sa tina seama si de marea bunatate a sa, dar si de poruncile Lui.

Subscriu si eu la mesajul antonieip

Exemplul personal si dezinteresat e modul cel mai bun. Cum spunea un parinte: " Ai grija de mantuirea ta si altii se vor mantui pe langa tine"

E foarte greu, daca nu imposibil ca sa-ti propui sa convertesti pe cineva. Iubirea nu e ceva ce se impune sau se castiga prin frica, ci ea se daruieste.

Mai e un aspect si anume ca nu ai cum sa cunosti planul lui Dumnezeu cu acea persoana

Doamne ajuta!

gasirea lui Dumnezeu
 

cine incearca sa ajute pe cineva sa gaseasca pe Dumnezeu risca foarte mult. in primul rand nu e nevoie sa ajuti pe cineva sa gaseasca pe Dumnezeu pt ca El se descopera tuturor, nu sta ascuns de nimeni.Dumnezeu lucreaza prin sfintii Lui si ii va da fiecaruia prilejul de a-l se descoperi. sa nu ne rugam ca EL sa ne ajute sa-L facem cunoscut altora, ci sa ne rugam ca EL sa SE faca cunoscut si sa trimita omul potivit acelei persoane, ca ea vazand faptele lui cele bune sa de slava lui Dumnezeu.

E foarte greu ,de multe ori se intampla chiar invers ,spre rusinea mea....probabil ca in asemenea cazuri ramane doar rugaciunea pentru acel cineva...

eu una cred ca doar rugandu-ne la Dumnezeu ca El sa intoarca persoana respectiva la credinta, sa-i invieze sufletul, sa i-l salveze si sa i-l vindece... Dar asta este o treaba foarte foarte grea. Cu multe incercari pentru cel ce se roaga. O spun din proprie experienta. Necuratul se lupta nespus sa renuntam. Numai cu spovedanie deasa si numai cu binecuvantarea parintelui duhovnic se poate duce aceasta lupta. Neaparat!!! Mie imi place mult Acatistul Invierii. Este extrem de graitor pentru situatia de fata. Apoi, rugaciunea catre Maicuta Domnului aduce liniste. Dar e greu. Am constatat insa ca in rimul rand noi, cei ce ne rugam pentru intoarcerea altora, devenim din ce in ce mai apropiati de Dumnezeu, si ni se descopera taine minunate.

Uneori, fara o interventie din afara, persoanei respective i se intimpla ceva, si devine credincios fara alte interventii....:25:

Am auzit zicandu'se cuvantul: "Fa'te prieten cu omul ce se teme de Domnul ca sa te temi si tu de Domnul. Fa'te prieten cu cel ce'L iubeste pe Domnul, ca sa'L iubesti si tu pe Domnul."

Daca tu insuti nu L'ai gasit, cum ai putea oare sa'L vorbesti altuia? Este esential sa'L gasim noi insine spre a putea vorbi despre El, prin orice gest si detaliu al vietii noastre.

Am un prieten de o vietuire duhovniceasca rara. Cand sunt langa el, il simt pe Dumnezeu altfe... si atat de bine este. Atunci il simt pe Dumnezeu prin dragostea prietenului meu fata de Acela.

Prin rugaciune si prin VOINTA!

...
 

va multumesc pentru raspunsuri si sfaturi!:) dar incep sa cred ca sunt mult prea mica si pacatoasa ca sa pot face ceva pt cei de care spuneam... mai ales ca nu am o viata duhovniceasca remarcabila...poate doar sa rog niste preoti sa se roage pentru ei...

nu trebuie sa spui asta. dimpotriva! invrednicindu-te sa te rogi pentru cei despre care vorbesti, te vei indrepta si pe tine putin cate putin mai mult catre o viata putin mai induhovnicita cu fiecare zi .

Dumnezeu este STAPINUL DARURILOR.Si EL vrea sa-i cerem.Si ne va da.Apoi ,noi ,trebuie sa-I multumim pentru darurile primite...
Cind nu-i poti vorbi unui om despre Dumnezeu(indiferent din ce pricina),vorbeste-I lui Dumnezeu despre acel om (prin rugaciune)!
"Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii!",asadar,daca nu avem frica de EL,nu sintem nici oameni de bun-simt,si vom face tot felul de ispravnicii.Dar daca ne temem de Dumnezeu,nu mai mintim,nu mai furam,nu birfim ,etc...
Poti darui oamenilor care nu-L recunosc sau nu-L cunosc pe Dumnezeu,o BIBLIE (BARTOLOMEU ANANIA).De ce aceasta? Pentru ca este BIBLIA cu explicatii.Este destul de scumpa ,in sensul ca ea costa cam mult,insa este f pretioasa...si..daca i-L vom cunoaste pe DUMNEZEU in asa fel incit sa-L reprezentam in caracterul nostru,societatea va arata cu totul altfel...

In Filocalie se spune: "Orice vorbire despre Dumnezeu catre altul e ca o invatatura. Dar daca n-ai putere sa inveti pe altii, convingandu-i, nu te baga in vorba. (Filocalia XI, nota 876, p, 624)

Eu cred ca putere de convingere nu vine din faptul ca ai multe informatii despre El, ci din trairea Lui. Si numai din traire vine si adevarata cunoastere a Lui.

Subscriu! Bine spus Costele!
Ca sa aduci pe altii la credinta tb sa traiesti tu pe placul lui Dumnezeu. Si nici nu va fi nevoie de cuvinte sau de vorba multa, comportarea ta va fi de ajuns! Cand ne rugam pentru altii nu spunem " Doamne Iisuse Hristoase miluieste-l pe X" sau Y ci spunem tot: "...miluieste-ma pe mine pacatosul"! Asta inseamna ca trebuie sa incepem cu noi insine lucrarea de ajutorare a aproapelui. Si cand va vedea in noi pe Hristos (care i se releva prin noi aproapelui prin actiunile noastre) atunci va veni cu bratele deschise spre credinta.

De fapt, aceasta este cheia intelegerii faptului ca foarte putini Apostoli, au reusit sa converteasca si sa invete neamuri intregi din randul paganilor, sau, altfel spus, sa-L marturiseasca pe Hristos acestora, in timp ce clerul de astazi, foarte numeros, are dificultati in a schimba inimile celor deja crestinati, fara sa mai vorbim de propovaduirea in randul celor de alta credinta.

Inclin sa cred, ca in orice epoca, cei care vorbesc cu adevarat celorlalti despre Dumnezeu, din experienta, nu depasesc cu mult numarul Sfintilor Apostoli. Fiecare veac isi are sfintii sai, care, atunci cand vorbesc oamenilor despre cele ale credintei, o fac "plini de Duhul Sfant".

Eu cred ca sunt mai multi. Am intalnit multe inimi care bateau pentru altii.

cine are?
 

Numai un nebun ar spune ca are asa ceva!

dumnezeu e cu noi!
 

dumnezeu e cu noi ,pretutindeni,numai ochi sa avem pentru a-l vedea el este cu mine chiar si acum cand scriu aceste randuri,ne putem apropia de dumnezeu,prin milostenie facnd bine celor din jur,fara sa asteptam sa primi ceva in schimb caci dumnezeu,ne-a daruit multa dragoste,ne putem apropia de dumnezeu,ajutand uno m care este la rascruce de drumuri in viata sa ,gata sa o apuce pe un drum gresit ,
sa ii aratam calea cea dreapta
din ateu sa-l ajutam sa devina crestin adevarat
dumnezeu e mereu cu noi!

Prin trairea noastra si prin vorbele noastre.

Sunt crestini care desconsidera prezentarea verbala a evangheliei, propovaduirea cuvantului.
Si sunt crestini care doar vorbesc fara sa aibe o temelie a trairii autentic crestine.

Dar a trai doar (fara sa vorbesti) nu va produce credinta in cel de langa tine pentru ca Sfantul Apostol Pavel ne descopera: „Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos. ”. Romani 10:17

Si a vorbi fara sa traiesti ceea ce spui se numeste fariseism.

P.S. Ti-as sugera sa nu incepi cu ateii militanti. Sunt atatia oameni in jurul tau care il cauta pe Dumnezeu.

Vine un moment in viata omului cand nimic nu poate umple un gol... atunci incepe cautarea... si daca omul si-a pus problema apropierii de Dumnezeu, nimic nu-l va opri sa nu-l gaseasca...trebuie s-o faca cu o dorinta mare si curata, si chiar daca la inceput nu va primi raspuns, sau nu-l va intelege, sa nu se opreasca, sa continue... Dumnezeu nu lasa dragostea noastra si devotamentul nostru nerasplatit si fara raspuns. Sa o faca rodind fapte bune din dragoste pentru El...fara rezerve... si cu rugaciune curata.

sfantul serafim de sarov
 

sfantul serafim de sarov spune ca daca noi ne ocupam sa ne mantuim sufletulnostru ,pe langa noi se vor mantui si alti o mie.. se creaza un val..un pacatos nu poate lumina pe alt pacatos .. de asta cea mai buna solutie totusi este sa le dam carti si sa le starnesti curiozitatea si ambitia sa o citeasca.. sa le vorbeasca sfintii direct..

fff bun!!!!!!
 

eu iti dau un 10 pt problema postata !!!bun material!si mai aes ca ai specificat ca multi poate au nevoie de asa sfaturi!felicitari!

Dumnezeu se cauta cu mintea, se gaseste cu inima, si...se intelege prin revelatie.
Instrument necesar : Credinta, cu "C" de la TONA.

Marcu 10:15
 

Asa ai fost si tu odata.Daca ti-ar fii vorbit cineva despre lucrurile Inalte,ar fii trecut ca sagetile pe langa urechile tale.

Sfantul Antim din Chios spune ca Dumnezeu sub diferite mijloace il ajuta pe om ca sa-L descopere: "Bunul Dumnezeu nu inceteaza sa-i dea sugestii bune omului. Uneori il lumineaza, alteori ii trimite o mangaiere prin intermediul unei persoane, alteori ii da un semn. Mila nesfarsita a lui Dumnezeu se foloseste de toate caile posibile pentru a-l apropia pe om de Sine si a-l mantui"

"Dumnezeu il ajuta pe om, fie printr-un parinte duhovnicesc pe care-l face sa-l cunoasca pentru a-l indruma, fie printr-un inger care-l lumineaza, fie printr-un gand bun pe care il sugereaza, sau printr-o descoperire dumnezeiasca pe care i-o acorda."

Si ca sa ne faca sa intelegem cat de mult isi doreste Dumnezeu ca omul sa Il cunoasca, Sfantul ne spune: "Dumnezeu nu-i separa pe drepti de pacatosi nici nu-i compara pe cei rai cu cei buni. Albina, daca gaseste un pic de zahar pe o scrumiera, nu importa cat de murdara este aceasta, va lua zaharul pentru a face din el miere. Dumnezeu nu se uita daca omul se gaseste in pacat sau in virtute, nici daca este bun sau rau. El cauta doar momentul in care sa Se apropie pentru a-i veni in ajutor."