Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Despre Biserica Ortodoxa in general (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=506)
-   -   Despre manie (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=6278)

Lavrentiu 12.05.2009 19:40:09

Despre manie
 
Cum luptati impotriva maniei? Daca ati discutat despre acest subiect cu parinti imbunatatiti, va rog sa-mi raspundeti, caci este o patima atat de grea in ziua de azi, si atat de raspanditata!

Va multumesc!

IonutS 12.05.2009 19:51:06

Eu de obicei cand sunt nervos incerc sa-mi aduc aminte de Dumnezeu si ma calmez pur si simplu.

buncrestin 12.05.2009 19:53:06

Citat:

În prealabil postat de IonutS (Post 136720)
Eu de obicei cand sunt nervos incerc sa-mi aduc aminte de Dumnezeu si ma calmez pur si simplu.

eu cand sant suparata ,plang,plang si iarasi plangsi asa ma maI CALMEZ.

patinina34 12.05.2009 20:03:41

Uneori mania, nu poti controla, si in acele momente Rugaciunea Inimii ma ajuta extraordinar de mult.
Alteori, ma concentrez la ceea m-a suparat, si imi spun ca e vina mea, deci nu ma pot supara, ci sa cer iertare Domnului.
Totusi, ca sa evit neintelegerile care ar duc ela manie, atunci, eu cer explicatie sa vad care era adevaratul sens al ceea ce voia sa spuna persoana respectiva ca nu cumva eu sa fii inteles gresit.
De multe, am observat, ca aceasta cerere de clarificare este vazuta totusi de altii ca si o mandrie, desi nu este absolut de loc vorba despre asa ceva.
:25:

Lavrentiu 12.05.2009 20:12:06

Citat:

În prealabil postat de patinina34 (Post 136724)
Uneori mania, nu poti controla, si in acele momente Rugaciunea Inimii ma ajuta extraordinar de mult.
Alteori, ma concentrez la ceea m-a suparat, si imi spun ca e vina mea, deci nu ma pot supara, ci sa cer iertare Domnului.
Totusi, ca sa evit neintelegerile care ar duc ela manie, atunci, eu cer explicatie sa vad care era adevaratul sens al ceea ce voia sa spuna persoana respectiva ca nu cumva eu sa fii inteles gresit.
De multe, am observat, ca aceasta cerere de clarificare este vazuta totusi de altii ca si o mandrie, desi nu este absolut de loc vorba despre asa ceva.
:25:

Iti multumesc pentru raspuns.

Am senzatia ca intotdeauna cand ma manii este vina mea, nu a celuia care a servit ca pretext pentru maniere. Nu sunt eu stabil in mine si ma tulbur, desi uneori pare de neevitat.

Se poate totusi ajunge oare in lume la o stare de ne-maniere?

Marius22 12.05.2009 20:25:36

Citat:

În prealabil postat de Lavrentiu (Post 136733)
Iti multumesc pentru raspuns.

Se poate totusi ajunge oare in lume la o stare de ne-maniere?

Cred cu tarie ca rugandu-L pe Dumnezeu sa ne daruiasca "inima infranta si smerita" vom dobandi si blandetea. Mania omului bland si smerit cu inima se indreapta numai catre diavol si lucrarile acestuia, nu si catre semeni.

Fani71 12.05.2009 20:31:51

intrebare
 
Citat:

În prealabil postat de Marius22 (Post 136738)
Cred cu tarie ca rugandu-L pe Dumnezeu sa ne daruiasca "inima infranta si smerita" vom dobandi si blandetea. Mania omului bland si smerit cu inima se indreapta numai catre diavol si lucrarile acestuia, nu si catre semeni.

Am si eu o intrebare de la cei mai experimentati duhovniceste.
Se pare ca mania nu trebuie invinsa pur si simplu prin abtinere, pentru ca daca nu esti atent si nu esti destul de inaintat duhovniceste poti sa o pastrezi in tine si sa te acresti, sau sa rabuineasca toata deodata si sa faci mai mult rau. Atunci mai bine sa ii dai drumul si pe urma sa iti ceri iertare, poana ajungi sa mai progresezi interior in blandete si dragoste si sa nu mai simti nici nevoia sa rabufnesti. Energia care iesea inainte prin manie se foloseste atunci la facerea lucrurilor bune.
Ce ziceti de teoria asta?

dorinastoica14 12.05.2009 20:36:38

Mânia este pofta de răzbunare și poate fi bună sau rea.
Mânia bună nu numai că nu este păcat dar ai și plată de la Dumnezeu pentru aceasta.
Mânia bună este atunci când vei vedea pe cineva că greșește cu defăimarea sfintei Legi și mâniindu-te supra lui să-l pedepsești atunci când:lucrează sărbătoarea ,când își bate joc de sfânta biserică și de cele sfinte.
Mânia rea este când te superi pe cineva fără vreo pricină când acuzi pe nedrept.Din mânie se nasc și alte greșeli:
-strigarea cu voce tare,urgia,hula,bătaia,ocara bârfa și câte altele.
Făcând acestea păcătuiești în mai multe feluri.
-te răzbuni pe cineva fără să ai drptate căci nu s-a făcut judecată,
-pleci fără pricină dintr-un loc căutând altul cu oameni care fac același păcat în loc să cauți să te îndrpți pe tine,
-faci hulă care este mai mare păcat decât multe altele,faci bârfă căci te îndrptățești pe tine cel mânios,
-din mânie te vei jura sau te vei blestema pe tine,tot din mânie vei blestema pe cel pe care ești furios și aceste poate fi nevinovat sau este mamă,sau tată sau duhovnicul tău și atunci mare păcat faci.
Cu cât este omul mai mândru cu atât este mai furios atunci când îi este atinsă mândria sa.
Dacă cineva te-a insultat sau nedreptățit a vorbit de tine sau s-a mâniat pe tine acela lui mai mult rău și-a făcut decât ție.
Niciodată să nu ne mâniem asupra celor ce ne necăjesc.Mai bine plecăm și stăm deoparte până trece mânia căci așa facem și când vine furtună cu tunete și fulgere.Nu stăm în calea lor ci ne adăpostim .
(câteva idei scrise din memorie din învățăturile lui Agapie Criteanul care a pusnicit în Sfântul munte)

IonutS 12.05.2009 21:13:14

Te-a suparat careva? Adu-ti atunci aminte de pacatele tale si gandeste-te de cate ori L-ai suparat tu pe Dumnezeu. Daca acum nu te vei mania si vei ierta, nici Dumnezeu nu se va mania pe tine atunci cand va fi nevoie sa dai socoteala pentru faptele tale. Iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresealele voastre (Marcu 11, 25).

Te nedreptateste cineva? Nu te certa cu el, ci cu diavolul, care il indeamna la rau. De omul care pacatuieste sa-ti para rau. Sa te gandesti ca daca nu se pocaieste, va fi pedepsit in iad pe vecie. In felul acesta, nu numai ca nu te vei mania, dar iti si va parea rau pentru el.

ClaudiuT 12.05.2009 22:03:26

FERICITI CEI BLANZI, CACI ACEIA VOR MOSTENII PAMANTUL.

Este versetul pe care adesea mi-l spune duhovnicul, pentru ca si eu inca mai sufar de aceasca patima urata "mania".

Har si Pace de la Domnul!

Thheo 12.05.2009 22:08:13

"Hrana focului sunt lemnele, iar hrana celui mânios este mândria minții"Sf Efrem Sirul

Lavrentiu 12.05.2009 22:15:10

Citat:

În prealabil postat de Marius22 (Post 136738)
Cred cu tarie ca rugandu-L pe Dumnezeu sa ne daruiasca "inima infranta si smerita" vom dobandi si blandetea. Mania omului bland si smerit cu inima se indreapta numai catre diavol si lucrarile acestuia, nu si catre semeni.

Sunt din pacate o seama de situatii in lume in care suntem foarte ispititi dinspre manie, mai ales in situatii "iuti", in care trebuie sa iei o decizie repede. Aveti de-a face cu astfel de situatii?

Adica mi se pare foarte greu sa te linistesti in timpul serviciului, de exemplu, daca acel serviciu este foarte dinamic, presupunand "agitatie".

Multumesc pentru raspunsurile tuturor.

Lavrentiu 12.05.2009 22:16:03

Citat:

În prealabil postat de Thheo (Post 136774)
"Hrana focului sunt lemnele, iar hrana celui mânios este mândria minții"Sf Efrem Sirul

Da, dar cat de greu este a scapa de mandrie...

Thheo 12.05.2009 22:26:08

Citat:

În prealabil postat de Lavrentiu (Post 136776)
Da, dar cat de greu este a scapa de mandrie...

Este greu și lupta poate dura o viață , dar rugându-l pe Dumnezeu să ne dea putere vom reușii să trecem de la mânia cea rea , la cea de scurtă durată , care vine și dispare repede și care știu că nu e păcat.

Lavrentiu 12.05.2009 23:13:41

Citat:

În prealabil postat de Thheo (Post 136779)
Este greu și lupta poate dura o viață , dar rugându-l pe Dumnezeu să ne dea putere vom reușii să trecem de la mânia cea rea , la cea de scurtă durată , care vine și dispare repede și care știu că nu e păcat.

Da, de la manie la intristare.

claudiu-marius 13.05.2009 00:27:26

Citat:

În prealabil postat de Fani71 (Post 136744)
Am si eu o intrebare de la cei mai experimentati duhovniceste.
Se pare ca mania nu trebuie invinsa pur si simplu prin abtinere, pentru ca daca nu esti atent si nu esti destul de inaintat duhovniceste poti sa o pastrezi in tine si sa te acresti, sau sa rabuineasca toata deodata si sa faci mai mult rau. Atunci mai bine sa ii dai drumul si pe urma sa iti ceri iertare, poana ajungi sa mai progresezi interior in blandete si dragoste si sa nu mai simti nici nevoia sa rabufnesti. Energia care iesea inainte prin manie se foloseste atunci la facerea lucrurilor bune.
Ce ziceti de teoria asta?

Mai mai cutit cu doua taisuri este ceea ca zici tu ,deoarece spun Sfintii Parinti ca mania e la fel de primejdioasa ca si mandria caci ea izvoreste din facultatea irascibila aomului si cuprinde toate manifestarile patologice ale omului "Mocnind aceasta tainuit in inima noastra si orbind cu tulburari intunecate ochii inimii nu putem dobandii puterea dea deosebi cele ce ne sunt de folos nici patrunderea cunostintei duhovnicesti" asta spun Parintii
Acuma , omul are in el puterea irascibila de la creatie dar ia fost data de
Dumnezeu ca sa lupte cu ispitele si cu diavolul,dar dupa caderea in pacat
omul a folosit aceasta putere ca sa lupte cu aproapele lui.De aici sa ajuns apoi la manie in toate formele ei :tinerea de minte a raului ura ostilitatea ranchiuna lipsa de iubire batjocura ironia.tot la Sf Parinti gasim scris asa:"
Bine este a nu te minia.Iar daca se va intampla ,nici o parte din zi sa nu ti se lase spre patima zicind :sa nu apuna soarele... De ce urasti pe omul care te-a
mihnit ?Nu el este cel ce ti-a facut srimbatate ci diavolul .Uraste boala si nu
pe cel ce boleste!"De aceea nu e bine sa ne miniem ci sa lasam sa treaca caci
pe diavol omul il scoate cu rugaciune si post .Descarcarea manioasanu e buna caci sporeste si mai mult mania si dupa ce omoara sufleteste pe om naste in el si tristete lasitate mandrie care sunt si ele pacate

scrabble 13.05.2009 00:35:22

De obicei, daca cineva ma intristeaza, il dispretuiesc pe acel cineva, dar nu devin manios, nici violent, decat daca exista violenta indreptata impotriva mea. Nu sunt genul care sa genereze scandaluri si imi impun cu toata vointa pastrarea calmului, a sangelui rece si a unei minti lucide in situatii de criza deoarece stiu ca acestea reprezinta mereu un avantaj. Panica si reactiile necontrolate sunt inutile si mai mult fac rau decat bine.

Cel putin asta inteleg eu prin manie.

Fani71 13.05.2009 00:39:52

Citat:

În prealabil postat de claudiu-marius (Post 136843)
Mai mai cutit cu doua taisuri este ceea ca zici tu ,deoarece spun Sfintii Parinti ca mania e la fel de primejdioasa ca si mandria caci ea izvoreste din facultatea irascibila aomului si cuprinde toate manifestarile patologice ale omului "Mocnind aceasta tainuit in inima noastra si orbind cu tulburari intunecate ochii inimii nu putem dobandii puterea dea deosebi cele ce ne sunt de folos nici patrunderea cunostintei duhovnicesti" asta spun Parintii
Acuma , omul are in el puterea irascibila de la creatie dar ia fost data de
Dumnezeu ca sa lupte cu ispitele si cu diavolul,dar dupa caderea in pacat
omul a folosit aceasta putere ca sa lupte cu aproapele lui.De aici sa ajuns apoi la manie in toate formele ei :tinerea de minte a raului ura ostilitatea ranchiuna lipsa de iubire batjocura ironia.tot la Sf Parinti gasim scris asa:"
Bine este a nu te minia.Iar daca se va intampla ,nici o parte din zi sa nu ti se lase spre patima zicind :sa nu apuna soarele... De ce urasti pe omul care te-a
mihnit ?Nu el este cel ce ti-a facut srimbatate ci diavolul .Uraste boala si nu
pe cel ce boleste!"De aceea nu e bine sa ne miniem ci sa lasam sa treaca caci
pe diavol omul il scoate cu rugaciune si post .Descarcarea manioasanu e buna caci sporeste si mai mult mania si dupa ce omoara sufleteste pe om naste in el si tristete lasitate mandrie care sunt si ele pacate

Multumesc. Stiam eu asta, dar tu le spui foarte frumos si sintetic.
Dar uite ca cineva imi spune mereu asta.. Persoana respectiva a fost educata intr-un mod fals, ipocrit, trebuia mereu sa se faca ca e un ingeras fata de altii, nu conta cum era el de fapt, si a reusit sa se libereze de acest model; asa ca pentru el poate e bine sa se mai arate si nervos, stiu eu?
Eu cred ca are dreptate in masura in care ar trebui invinsa mania mai in adanc, nu la suprafata, ca nici sa nu mai ajungi sa vrei sa te manii.

costel 13.05.2009 12:45:26

Psalmistul David spune: "Pus-am gurii mele paza, cand a stat pacatosul impotriva mea". (Psalm 38, 2)

Sfantul Grigorie Teologul recomanda: cand ceea ce iti arde mintea scoate fum inainte de a se aprinde focul si de a se face flacara, cand iti dai seama de tulburarea duhului, impleteste-te imediat cu Dumnezeu, gandeste-te la El ca la calauza ta, ia-l de martor la lucrurile care te framanta si infraneaza pornirea maniei prin rusine si teama cat timp boala este inca tratabila.

zoridezi 13.05.2009 16:29:52

E foarte greu sa scapi de manie, pentru ca omul lipsit de manie este omul smerit si umil care iarta greselile aproapelui si nu il judeca si il tine minte pentru nedreptatea facuta... oamenii care s-au smerit astfel sunt in general sfintii, caci au reusit sa-si supuna latura cea trufasa, iar ca sa iti supui mandria nu e un lucru destul de usor.. vine cu timpul si prin exercitiu, trebuie sa accepti multa ocara din partea oamenilor, precum scrie si in Sfanta Scriptura: "Cel ce se va smeri,se va inalta si cel ce se va inalta se va smeri".
Mandria este samanta tuturor pacatelor!

Marius22 13.05.2009 17:24:50

Citat:

În prealabil postat de Lavrentiu (Post 136775)
Sunt din pacate o seama de situatii in lume in care suntem foarte ispititi dinspre manie, mai ales in situatii "iuti", in care trebuie sa iei o decizie repede. Aveti de-a face cu astfel de situatii?

Adica mi se pare foarte greu sa te linistesti in timpul serviciului, de exemplu, daca acel serviciu este foarte dinamic, presupunand "agitatie".

Multumesc pentru raspunsurile tuturor.

Toti avem de-a face cu mania. Cred ca in astfel de situatii trebuie sa fim mai "iuti" decat situatia insasi sau decat mania. Si nu este lucru usor. Si mai greu este sa rezisti intr-un mediu agitat, care, in general, prilejuieste irascibilitatea, nervoziatatea, mania...

heaven 13.05.2009 17:40:36

Era o vorba simpla si foarte adevarata: "Cine te enerveaza te controleaza!" :)

Fani71 13.05.2009 18:04:47

Citat:

În prealabil postat de heaven (Post 137116)
Era o vorba simpla si foarte adevarata: "Cine te enerveaza te controleaza!" :)

Frumos si sintetic spus!

Dar ma intrebam, in ce scriam mai inainte, daca petru o persoana inca imperfecta, care a avut o educatie ipocrita, cand parintii ii ziceau mereu ca trebuie sa para bun, nu sa fie,
nu este un stadiu poate bun sa mai rabufneasca in loc sa incerce mereu sa se controleze? Daca isi cere si iertare pe urma?
Ce ziceti? ce i-ati spune?

Anca-Miha 13.05.2009 20:36:16

Citat:

În prealabil postat de Fani71 (Post 136744)
Am si eu o intrebare de la cei mai experimentati duhovniceste.
Se pare ca mania nu trebuie invinsa pur si simplu prin abtinere, pentru ca daca nu esti atent si nu esti destul de inaintat duhovniceste poti sa o pastrezi in tine si sa te acresti, sau sa rabuineasca toata deodata si sa faci mai mult rau. Atunci mai bine sa ii dai drumul si pe urma sa iti ceri iertare, poana ajungi sa mai progresezi interior in blandete si dragoste si sa nu mai simti nici nevoia sa rabufnesti. Energia care iesea inainte prin manie se foloseste atunci la facerea lucrurilor bune.
Ce ziceti de teoria asta?

Mania se indeparteaza de om prin post si Sf. Impartasanie. Cine tine posturile din an, ajunge la un moment dat nemanios.
Cand ne supara cineva, in loc de riposta, mai bine indreptat mai intai gandul la Dumnezeu; El ne intareste si neda gandul cel bun.
Metoda cu rabufnitul e din psihologie.
Invatatura primita aici pe forum, si care provine de la un calugar: cand te maniezi iese un balaur pe gat, care daca are cale libera, preia cearta si o dirijeaza cum vrea el. De aceea e bine, cand simtim ca iese acest balaur, sa-l impingem inapoi, sa ne linistim si sa pastram noi controlul.

tigerAvalo9 13.05.2009 20:52:37

Cand esti furios pe cineva,iti vine sa izbucnesti te gandesti la Hristos si-ti trece.Parerea mea.

cris 13.05.2009 23:17:48

Citat:

În prealabil postat de Fani71 (Post 137132)
Frumos si sintetic spus!

Dar ma intrebam, in ce scriam mai inainte, daca petru o persoana inca imperfecta, care a avut o educatie ipocrita, cand parintii ii ziceau mereu ca trebuie sa para bun, nu sa fie,
nu este un stadiu poate bun sa mai rabufneasca in loc sa incerce mereu sa se controleze? Daca isi cere si iertare pe urma?
Ce ziceti? ce i-ati spune?

Pare ca propui inlocuirea unei ipocrizii cu alta. Sunt teste psihologice? Mi se pare ca nu au legatura cu credinta, cu smerita cugetare, cu sfatul unui duhovnic.... Greseala principala a acestui mod de abordare este ca se bazeaza pe puterile proprii. Pentru un credincios harul si Biserica trec inainte si intai te bazezi pe puterea lor si cauti sa te apropii de ele. Esential este ca de fiecare data sa incerci sa faci tot ce poti ca sa se adauge harul pentru implinire, pentru reusita in controlul maniei.

Fani71 14.05.2009 01:08:23

Citat:

În prealabil postat de cris (Post 137372)
Pare ca propui inlocuirea unei ipocrizii cu alta. Sunt teste psihologice? Mi se pare ca nu au legatura cu credinta, cu smerita cugetare, cu sfatul unui duhovnic.... Greseala principala a acestui mod de abordare este ca se bazeaza pe puterile proprii. Pentru un credincios harul si Biserica trec inainte si intai te bazezi pe puterea lor si cauti sa te apropii de ele. Esential este ca de fiecare data sa incerci sa faci tot ce poti ca sa se adauge harul pentru implinire, pentru reusita in controlul maniei.

Pai eu nu propuneam nimic. Ziceam ceva ce mi-a spus cineva apropiat si pentru mine era un fel nou de a aborda lucrurile. Nu cred ca e vorba de o noua ipocrizie, ci de o dare pe fata a raului din tine in anumite momente, alternativa fiind sa nu reusesti sa le stapanesti prin rugaciune, ci numai sa le refulezi, adica sa ramai in planul psihologic. Mai vreau sa adaug ca persoana respectiva a fost catolica candva, a fost educat de iezuiti, si la ei se punea in acea epoca mare accent pe un anumit gen psihlogizant de spiritualitate.
Oricum, va multumesc tuturor pentru raspunsuri.

cris 14.05.2009 01:43:31

Citat:

În prealabil postat de Fani71 (Post 137444)
Pai eu nu propuneam nimic. Ziceam ceva ce mi-a spus cineva apropiat si pentru mine era un fel nou de a aborda lucrurile. Nu cred ca e vorba de o noua ipocrizie, ci de o dare pe fata a raului din tine in anumite momente, alternativa fiind sa nu reusesti sa le stapanesti prin rugaciune, ci numai sa le refulezi, adica sa ramai in planul psihologic. Mai vreau sa adaug ca persoana respectiva a fost catolica candva, a fost educat de iezuiti, si la ei se punea in acea epoca mare accent pe un anumit gen psihlogizant de spiritualitate.
Oricum, va multumesc tuturor pentru raspunsuri.

Rabufnirea poate veni doar in mod "natural", adica nu poti fi de acord cu ea , dar este mai bine, chiar necesar sa fie considerata sinceritatea o valoare mai inalta decat abtinerea fatarnica, totusi tendinta trebuie sa fie spre smerita cugetare, spre a ierta pe cel ce te supara , pentru ca si tie iti iarta Dumnezeu fara sa meriti, si mai ales a rabda pentru Hristos supararile de la oameni. Controlul imediat prin rugaciune este dependent de taria credintei, adica de obicei nu reuseste daca te gandesti sa TE CONTROLEZI TU INSUTI. Harul te poate linisti, daca esti smerit.

patinina34 14.05.2009 07:11:50

Citat:

În prealabil postat de Fani71 (Post 137132)
Frumos si sintetic spus!

Dar ma intrebam, in ce scriam mai inainte, daca petru o persoana inca imperfecta, care a avut o educatie ipocrita, cand parintii ii ziceau mereu ca trebuie sa para bun, nu sa fie,
nu este un stadiu poate bun sa mai rabufneasca in loc sa incerce mereu sa se controleze? Daca isi cere si iertare pe urma?
Ce ziceti? ce i-ati spune?


Cazul despre care vorbesti tu este, hai sa zicem in afara bisericii...de ce?...pentru ca daca o persoana tine minte raul, insa se abtine a spune ceva atunci pe loc, si educatia sa nu-i permite sa atentioneze persoana care a provocat raul, atunci sigur ca acel sentiment de razbunare incolteste incetul-cu-incetul si intr-o zi va rabufni intr-un fel sau altul...parerea mea, este ca acela ce tine minte raul, in forma asta, nu a aavut educatie religioasa de mic copil( scuzabil, deoarece nu este vina lui) insa a avut posiblitatea ca adult, sa aleaga, deci sa-si formeze o educatie religioasa, deaorece mijloacele de inofrmare sint foarte bine dotate la ora asta, in zilele noastre, adica.

Deci este prima faza a nevinovatiei, urmata de vinovatie la perioada maturitatii.


Tu inc apui problema ca persoana respectiva a rabufnit, apoi si-a cerut iertare!
Pai, draga mea aici trebuie vazut ce si cum, deoarece putea sa-i taie capul, apoi sa se penteasca amarnic, nu? a cerut iertare? cui?

Insa ideea este ca in general, omul care cere iertare, vine iertat, daca aceasta vine din suflet.
Si apoi mai este un caz: judecata de acum sau judecata de apoi?
Depinde, cel care a savirsit, pe care o prefera, si apoi depinde si de Dumnezeu pe care i-o ofera!

Fani71 14.05.2009 12:08:11

Citat:

În prealabil postat de cris (Post 137457)
Rabufnirea poate veni doar in mod "natural", adica nu poti fi de acord cu ea , dar este mai bine, chiar necesar sa fie considerata sinceritatea o valoare mai inalta decat abtinerea fatarnica, totusi tendinta trebuie sa fie spre smerita cugetare, spre a ierta pe cel ce te supara , pentru ca si tie iti iarta Dumnezeu fara sa meriti, si mai ales a rabda pentru Hristos supararile de la oameni. Controlul imediat prin rugaciune este dependent de taria credintei, adica de obicei nu reuseste daca te gandesti sa TE CONTROLEZI TU INSUTI. Harul te poate linisti, daca esti smerit.

Da, este adevarat ce spui, cred.
Insa omul de care ziceam nu zice ca asa o sa fie toata viata, ci ca este pe o cale si in stadiul la care a ajuns, nu poate sa se opreasca, uneori, sa rabufneasca, prin rugaciune, ca el s-ar pacali p eml insusi si de fapt ar tine supararea in el, din ipocrizie, din dorinta exterioara de a fi 'baiat bun' care i s-a inculcat cand era mic.
El zice ca schimbarea lui trebuie sa vina din interior, prin rugaciune, sa-lm schimbe Dumnezeu in interior sa nu mai aiba acele rabufniri de manie.
Nu zic ca sunt de acord cu el in intregime.. dar pot intelege pana la un punct.

Cineva a zis ca asta e psihologie, dar este adevarata si psihologia la nivelul ei. Nu putem sari direct la nivelul de curatie si rugaciune al sfintilor, mai sunt si etape intermediare, diferite pt fiecare.

Nu, patinina, nu e chiar asa de fioros chiar sa omoare la furie.. ;-)

emanuel2007 14.05.2009 20:53:00

mania nu e buna decat ca sa nu primesti un gand pacatos , atata ... in rest mania e pacat si nu are nici o scuza ...

exista doua feluri de manie :
- ori te manii pe gandul de pacat din tine , si prin mania asta ( care nu are nimic in comun cu impotrivirea , cu lupta impotriva celui rau ) ai refuzat pur si simplu sa dai atentie unui gand pacatos
- ori te manii impotriva celui rau si astfel ai pacatuit

sfintii nu aveau dusmani propriu-zis , ci doar nu dadeau atentie gandurilor pacatoase , si astfel gandurile rele nu aveau nici o putere asupra lor ...


Ora este GMT +3. Ora este acum 02:19:13.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.